(Previous)….(Cuprins)…..(Next)

… …

Homo Sapiens vs Erectus vs Neanderthal

Mici detalii ale evoluției istorice, genetice și „teritoriale” ale umanității

(English)

Să ne gândim puțin la ceea ce ar fi „Paleoliticul”! Sau ceea ce noi știm a fi „Epoca de piatră”… Denumire ce vine de la palaios (vechi, în limba greacă) și lithos (piatră).

Dicționarele explicative lingvistice ne spun că este cea mai veche epocă din istoria omenirii, caracterizată de folosirea uneltelor din piatră cioplită (sau nu).

Perioada paleoliticului este prima epocă a istoriei umane, care a început cu apariția primilor hominizi (Hominidae), acum aproximativ 3,4 milioane de ani, și s-a încheiat cu apariția agriculturii, acum aproximativ 10.000 de ani.

Dar, de asemenea, se „recunoaște” că a fost era preistorică în care au apărut primele forme de viață inteligentă.

Care nu erau numai Homo Sapiens ci și Homo naledi, Homo habilis, Homo ergaster, Homo erectus, Homo floresiensis, Homo antecessor, Homo denisovensis, Homo heidelbergensis, Homo rhodesiensis și Homo neanderthalensis și alte multe „linii fosile”.

Din care, genetic, se remarcă doar șase specii de „primate”: Australopecinus, Antecessor, Habilis, Erectus, Neanderthal, și, bineînțeles, Sapiens… Restul fiind linii „colaterale”, dar care au participat la metisarea ce are ca „produs temporar” umanitatea actuală!

Revenind la istoria umanității, paleoliticul este împărțit în trei perioade majore:

• Paleoliticul inferior (3,4 milioane de ani — 125.000 de ani î.Hr.), caracterizat de apariția „primilor” hominizi, cum ar fi Homo habilis și Homo erectus, vânători-culegători care foloseau unelte de piatră simple.
• Paleoliticul mijlociu (125.000 de ani î.Hr. — 40.000 de ani î.Hr.), caracterizat de apariția unor specii de hominizi mai evoluate, cum ar fi Homo neanderthalensis și Homo sapiens, mai capabili de abilități cognitive complexe, cum ar fi limbajul și utilizarea focului.
• Paleoliticul superior (40.000 de ani î.Hr. — 10.000 de ani î.Hr.), caracterizat de apariția unor forme de artă, cum ar fi picturile rupestre și sculpturile, hominizii devenind mai capabili de abilități tehnologice complexe, cum ar fi utilizarea arcului și săgeții și fabricarea de unelte de piatră mai sofisticate.

Asta spun istoricii… Rezumând că, în această perioadă, hominizii au evoluat de la vânători-culegători primitivi la oameni moderni capabili de abilități cognitive și tehnologice complexe.

Dar, din materialele anterioare („Linia hominidelor ancestrale”, „Protohominidele”, „Homo Erectus, chiar și Habilis”, fără a mai aminti și ce cele anterioare acestora), sesizăm clar că apar primele neconcordanțe cronologice…

Utilizarea bâtelor și a pietrelor este evident mult anterioară acestor 3,4 milioane de ani, prin „urme” clare, oricât de contestabile ar părea a fi acestea.

Apoi, primele urme de utilizare „atestată arheologic” a uneltelor de piatră de către om au fost descoperite în Africa, în situl Olduvai Gorge, Tanzania. Acestea datează din perioada paleoliticului inferior, acum aproximativ 2,6 milioane de ani.

Și „bla, bla”-urile acestea ar putea continua contrazicând chiar și logica de bun simț, deoarece aceste „urme” nu pot fi și primele reale. Deci, să continuăm efortul de „conștientizare” a ceea ce ar fi cursul istoric!

Cea mai veche fosilă de Homo sapiens cunoscută până în prezent a fost descoperită în Maroc, în 2017. Fosila, numită Jebel Irhoud 1, este un craniu aproape complet care are o vechime estimată de 300.000 de ani.

Dar tot acum 300.000 de ani, coexistau și „speciile”:

• Homo neanderthalensis, răspândită în Europa și Asia de Vest, o specie robustă, cu un craniu mare și o mandibulă proeminentă.
• Homo erectus, răspândită în Africa, Asia și Europa, o specie mai mică decât Homo sapiens, cu un craniu mai mic și o mandibulă mai scurtă.
• Homo floresiensis, o specie pitică de hominid care trăia pe insula Flores, din Indonezia, cu o înălțime de aproximativ 1,1 metri și un craniu de dimensiunea unui copil de șase ani.
• Homo antecessor, o specie este o specie intermediară între Homo erectus și Homo sapiens. Era răspândită în Europa și Africa…

Bla, bla…

Sesizați plasamentele cronologice certe, care omit evoluția anterioară de zeci de milioane de ani, care omit suprapunerea de tip metisare evidentă?

Să mai facem un alt efort de „conștientizare” și vom aborda erele geologice!

Paleoliticul, ca eră preistorică, a început în ultima parte a erei geolologice Pliocen, ultima eră geologică din perioada Neogen, „încadrată” de acum 23 milioane de ani până acum 2,6 milioane de ani, și s-a încheiat în Pleistocen (2.588 milioane ani — 11.784 î.en.), din perioada Cuaternar (2.588 milioane ani — prezent) (toate acestea fiind cuprinse în Neozoic, o eră numită și Cenozoic (însemnând “viață nouă”, din greacă „kainos” =„nou”, și „zoe” = „viață”).

2,6 milioane de ani… Momentul celor mai vechi unelte de piatră „atestate”… Momentul de „maximă” manifestare a lui Homo Erectus („nou apărutul”), Habilis sau al „mixului” genetic ce se va manifesta evolutiv, global, și în zilele noastre.

Dar Pleistocenul (în greacă „πλεῖστος”, „pleistos” „cel mai” și „καινός”, „kainos” „nou”), este cunoscut și ca „Era glaciară”.

Pentru „sincronizare de informații”, iată o cronologie a glaciațiunilor din Pleistocen:

• Glaciația „Gunz”: Această glaciație a început acum aproximativ 2,6 milioane de ani și s-a încheiat acum aproximativ 2,5 milioane de ani (100.000 de ani, în care suprafața Terrei acoperită de gheață a fost de 10%).
• „Pauză” (deglaciațiune) 500.000 de ani…
• Glaciația „Mindel”: Această glaciație a început acum aproximativ 2,1 milioane de ani și s-a încheiat acum aproximativ 1,6 milioane de ani (500.000 de ani, cu o suprafață totală acoperită de gheață de 30%).
• „Pauză” 800.000 de ani…
• Glaciația „Riss”: Această glaciație a început acum aproximativ 800.000 de ani și s-a încheiat acum aproximativ 130.000 de ani (670.000 de ani, cu 40% suprafață acoperită de gheață).
• „Pauză” 103.500 ani…

Aici s-ar finaliza Paleoliticul și avem de a face cu Neoliticul, când Terra a trecut prin două perioade glaciare:

• Glaciația „Würm”: Această glaciație a început acum aproximativ 26.500 de ani și s-a încheiat acum aproximativ 12.900 de ani (13.600 ani, cu 50% din suprafața Terrei acoperită de calote de gheață din emisfera nordică de 2.000 de metri grosime).
• „Pauză” 1.200 de ani…
• Glaciația „Weichsel”: Această glaciație a început acum aproximativ 11.700 de ani și s-a încheiat acum aproximativ 10.000 de ani (1.700 ani, 50%, calotele de gheață din emisfera nordică de grosime de până la 1.500 de metri).
• Și au mai fost mici glaciațiuni (Islanda, 1300 d.Hr. –1800; Groenlanda, 1250–1500; Alpi, 1600–1850) cu o „sincronizare” în ceea ce privește scăderea temperaturii globale a Terrei (scădere „mai amplă”, bineînțeles, doar în emisfera nordică).

Mai avem doar un mic detaliu „de atenție”, legat de glaciațiunile acestea…

De exemplu, în timpul glaciațiunii Würm „plus” Weichsel, aproximativ 50% din suprafața Pământului a fost acoperită de gheață. Dar „distribuția” a fost de aproximativ 40% în emisfera nordică și aproximativ 10% calote de gheață în emisfera sudică.

Întâmplător sau nu, și în toate celelalte glaciații, distribuția procentuală a „înghețului” a fost similară…

Această diferență mare între cele două emisfere se datorează mai multor factori, inclusiv:

• Geografia: Emisfera nordică are mai multă suprafață de uscat decât emisfera sudică.
• Clima: Emisfera nordică are o climă mai rece decât emisfera sudică.
• Pozitia axei Pământului: În timpul glaciațiunilor, poziția axei Pământului a fost mai înclinată decât în prezent. Acest lucru a dus la o mai mare cantitate de radiație solară reflectată înapoi în spațiu în emisfera nordică, ceea ce a contribuit la răcirea acesteia.

De ce v-am prezentat aceste „detalii”?

Răcirea globală constantă (observați că, după „pauze”, creștea, la fiecare nouă glaciațiune, grosimea și suprafața acoperită de calotele de gheață) a influențat constant evoluția și „prezența” teritorială a hominidelor…

Fie datorită modificării vegetației și faunei, fie prin migrările constante spre zonele „mai calde”, fie prin relocarea permanentă a „dezvoltării” socităților hominide, fie prin practicarea „adaptativă” a agriculturii și crearea de așezări permanente, fie prin dezvoltarea și „difuzarea” de noi tehnologii (cu referire nu numai al uneltele de piatră ci și la „vânătoare”, „organizare gospodărească”, „tribală”, inclusiv tip „ceramică și olărit”, obiceiuri culturale și de conviețuire, domesticirea animalelor, bla, bla), fie „și multe alte detalii”…

Un alt detaliu deosebit de important este reprezentat de continua modificare a suprafeței terestre, glaciațiunile „atrăgând” scăderi ale nivelului suprafeței acoperite de ape de 10 până la 120 de metri „altitudine de nivel”…

„Modificări” ce s-au „propagat” aproape exclusiv asupra emisferei nordice a Terrei, fapt ce a atras „prezența” fosilelor majoritar în partea sudică a emisferei nordice și partea nordică a emisferei sudice.

Apoi, calotele glaciare de grosimi de 2.000 de metri, credeți că nu au ras, efectiv, orice urme ale prezenței populațiilor umanoide din emisfera nordică?

În emisfera nordică, în Europa, urmele glaciațiunilor din Paleolitic sunt prezente în Alpi, Carpați, Pirinei, Scandinavia și în alte regiuni montane. În America de Nord, aceste urme sunt prezente în Munții Stâncoși, Munții Apalași și în alte regiuni montane. În Asia, aceste urme sunt prezente în Himalaya, Munții Altai și în alte regiuni montane.

În emisfera sudică, acestea sunt cel mai frecvent întâlnite în regiunile muntoase din Anzi, Noua Zeelandă, Australia și Africa.

În Anzi, urmele glaciațiunilor din paleolitic sunt prezente în Peru, Chile, Argentina și Bolivia, în Noua Zeelandă, aceste urme sunt prezente în Alpii Noului Continent, în Australia, aceste urme sunt prezente în munții din Tasmania și din alte regiuni montane, în Africa, aceste urme sunt prezente în Munții Atlas și în alte regiuni montane.

Credeți că acesta nu poate fi un motiv al „prezenței” liniei „fosile” spre Sapiens doar în zonele de proximitate ecuatoriale?

Apoi, poate că nu vreți să sesizați că principalele valuri de migrație au fost „între” perioadele glaciare, în „pauzele” dintre acestea!

Să continuăm „efortul informațional”?

Din punct de vedere istoric, urmează perioada neolitică (din punct de vedere geologic „parte” din holocen, o perioadă de „încălzire globală”, ce a început acum 10.000 de ani (după glaciațiunea Weichsel) și se „manifestă” și în zilele noastre), o perioadă de tranziție în istoria omenirii, în care oamenii au început să practice agricultura, să se stabilească în așezări permanente, bla, bla (de fapt ce făceau de mult).

Ca o „paranteză”, urmărind cronologia ASPRO, Neoliticul a început în anul 10.200 î.Hr. în Orientul Apropiat, odată cu apariția culturii Natufiene, când oamenii au început să cultive cerealele și își făcea apariția agricultura timpurie, natufienii fiind dependenți de crerealele sălbatice.

Perioada Natufiană sau pre-neolitică a durat din anul 12.500 i.e.n. până în anul 9.500 î.Hr. Aproape simultan a fost Neoliticul pre-ceramic din anii 10.200- 8.800 î.Hr. Din anii 10.200–8.800 î.Hr. s-au constituit primele comunități agricole în Orientul Apropiat și s-au extins în Asia Mică, Africa de Nord și nordul Mesopotamiei, ce a devenit centrul Revoluției Neolitice din anul 10.000 î.Hr.

Agricultura din Neoliticul timpuriu a fost limitată la cultivarea plantelor sălbatice sau domesticite, incluzând grâu de einkorn, mei și alac. Câinii, oile și caprele au fost domesticite. Din anii 6.900–6.400 î.Hr. au fost domesticiți porcii și vacile, fiind stabilite așezări permanente sau sezoniere. În Japonia și alte culturi est-asiatice erau fabricate primele obiecte din ceramică înainte să se dezvolte agricultura.

Deci, cred că ați conștientizat că, de fapt, se producea o redifuzare a ceea ce era cunoscut anterior…

Scurtând „mica introducere”, Neoliticul (ultima perioadă a „Epocii de piatră”) este o perioadă ce a început acum aproximativ 10.000 de ani și s-a încheiat acum aproximativ 5.000 de ani.

A urmat epoca chalcolitică, a cuprului, ce oficial începe în 4.500 î.Hr. (dar cert existentă anterior), cu epoca bronzului 3.500–1.500 î.Hr., epoca fierului, bla, bla…

Primele valuri de hominide care au migrat pe teritoriul Europei sunt specii vechi, poate chiar de tip Protohominide, chiar formale „antice”, sau chiar pre-Erectus, acestea dezvoltând prin evoluție ”închisă” varianta ”de Neanderthal”…

Omul de Neanderthal se pare că nu are o vechime mai mare de 400.000 de ani dar a fost primul pas în căutarea ce va urma spre clarificarea evoluţiei omului. Dar se pare că, este mult mai ”bătrân”, deoarece descoperirile actuale spun cu totul altceva, zona europeană fiind blocată de această specie încă de acum 200.000 de ani (dovedind „existența” și evoluția „paralelă” și mult înainte de Homo Sapiens, după glaciuațiunea „Mindel” de acum 1,2 milioane de ani, cel mult de acum 400.000 de ani, după „Glaciațiunea Riss”)…

Până acum au fost găsite alte peste 300 de ”resturi” aparţinând acestui “tip” de om şi se estimează că dimensiunile sale medii sunt descrise de o înălţime medie de 1,6 metri (5,5 ft), greutate de 80 kg (175 lbs), dimensiunea medie a creierului de 1.400 cc (cât dimensiunea medie a unui Homo Sapiens din vremurile noastre), habitatul principal al acestuia fiind peşterile, de aceea fiind denumit şi “Omul peşterilor”, fiind întâlnit în Europa.

Alte caracteristici “de bază” ale acestuia sunt reprezentate de o forţă ieşită din comun (urmele de prindere musculară pe oase relevă o musculatură deosebit de puternică indiferent de individ sau de sexul acestuia), un avansat simţ al mirosului (cavitatea nazală de la nivelul craniului precum şi volumul alocat elementelor olfactive stau la baza acestor deducţii), capacităţi de vânătoare ieşite din comun dar bazate pe acţiunea de grup (planificată), forţă, viteză dar pe “lupta” de aproape (dispoziţia osaturii palmelor, dar şi a membrelor superioare relevă o capacitate redusă de manipulare a obiectelor “în aruncare”).

Cert este că, dotarea musculară masivă a acestuia (estimată a fi dublă față de cea a omului modern) solicita un aport constant și masiv de proteină, deci o activitate susținută în ceea ce privește vânătoarea.

Perioada principală în care acesta a evoluat este reprezentată de perioada glaciaţiunilor. Se consideră că acesta are principala contribuție spre evoluția omului modern, dar studiul ADN demonstrează că este vorba despre o specie total diferită față de omului modern, fiind o linie paralelă de evoluție, dar cert, o linie de metisaj între speciile de hominide ale acelor momente.

Este contemporan ursului, leului, etc de peșteră, împărțind habitatele cu aceste prădătoare mari. Viața acestuia este deosebit de grea, în special datorită climatului foarte rece, majoritatea scheletelor având urme de artrită. De asemenea, aproape toate scheletele prezintă multiple urme de fracturi, indiferent de zona corporală, durata lor de viață fiind destul de mică, în comparație cu cea a omului modern.

Dispariția omului de Neanderthal începe acum 45.000 de ani când este consemnată migrația omului modern din Africa spre celelalte continente și este considerată a fi finalizată acum 12.000 ani.

Dar, chiar și dacă suntem plictisiți de atâtea detalii, oare am identificat cauzele majore ale ”stimulării” evoluției?!?

Tehnologie, viață socială, bla, bla exista și la proto-oameni, asemenea creierului mare, mersului biped, tehnicilor de vânătoare, uneltelor, etc… Deci, care ar fi fost ”solicitarea” capabilă să ”oblige” progresul, trecerea la Sapiens?!?

Așadar, în mod evident, ceea ce l-a delimitat pe actualul ”Homo Sapiens” de hominide nu a stat efectiv în acumulările ”științifice”, tehnologice sau ceea ce doriți să luați în considerare… Ci în permanenta cerință de adaptare la noile tehnologii, moduri de viață, mediu, etc…

Asta deoarece delimitarea lui Sapiens de celelalte specii de hominide ce existau odată cu el și „împreună” cu el la acel moment stă tocmai în această adaptare constantă la „solicitările” legate de multiplele tehnologii, moduri de viață, etc, ce pot apare numai și numai în condiții de migrație, de noi și permanente contacte, solicitări, metisări, bla, bla…

Și aici, ar fi cazul să luați în considerare teoria lui Bruce Lipton, ce susţine și „aproape” demonstrează că, ADN-ul nu determină total comportamentul individual, ci este permanent influenţat de comportamentul nostru şi de mediul înconjurător.

Această teorie este sau poate fi corelată cu o serie de alte teorii, inclusiv:

• Teoria epigeneticii, care susţine că mediul poate modifica expresia genelor, fără a schimba structura ADN-ului.
• Teoria neuroplasticităţii, care susţine că creierul se poate modifica pe tot parcursul vieţii, în funcţie de experienţe.
• Teoria inteligenţei emoţionale, care susţine că emoţiile noastre joacă un rol important în modul în care gândim şi acţionăm.

De exemplu, cercetările au arătat că stresul cronic poate duce la modificări epigenetice care pot creşte riscul de a dezvolta anumite boli, cum ar fi cancerul sau bolile de inimă.

Teoria neuroplasticităţii susţine că creierul se poate modifica pe tot parcursul vieţii, în funcţie de experienţe. Această teorie a fost susţinută de numeroase studii care au arătat că creierul poate fi remodelat prin învăţare, exerciţii fizice şi meditaţie.

De exemplu, cercetările au arătat că persoanele care învaţă un nou limbaj pot dezvolta noi conexiuni neuronale în creier, moduri de „proiecție logică”, etc.

Teoria inteligenţei emoţionale susţine că emoţiile noastre joacă un rol important în modul în care gândim şi acţionăm. Această teorie a fost susţinută de numeroase studii care au arătat că emoţiile pot influenţa luarea deciziilor, memoria şi învăţarea.

De exemplu, cercetările au arătat că persoanele care sunt mai emoţionale sunt mai susceptibile să ia decizii impulsive.

Ansamblul acestor teorii sugerează că mediul înconjurător, comportamentul nostru şi emoţiile noastre pot juca un rol important în modul în care se dezvoltă ADN-ul nostru. Acest lucru are implicaţii importante pentru modul în care ne percepem pe noi înşine şi pentru modul în care putem influenţa propria noastră sănătate şi bunăstare.

Fapt ce se regăsește permanent în proiecțiile logice și interpretative ale pașilor evoluției primatelor spre om… Fapt ce se regăsește inclusiv în genele noastre, cu manifestarea lor adaptativă…

În final, hai să vedem de ce ar fi fost ”necesară” migrația din Edenul familiei lor, inclusiv „alimentarea” permanentă a metisării constante a „potențialului” genetic existent (ca o introducere a materialelor ce vor urma)!

Cercetătorii au descoperit multe grupuri de hominide, dar toate aceste grupuri sunt limitate la o anumită locație geografică, cu excepția proto-oamenilor și a lui Sapiens…

Deci, ei dispuneau de aceleași tehnici, tehnologii, moduri de gândire, de acțiune, etc ce perpetuau existența și prosperitatea lor… Dar, totodată, care atrăgea, în mod evident, stagnarea, ”plafonarea”…

Mai mult, asemenea comunităților de Sapiens din zilele noastre, hominidele acelor vremuri aveau un mod de viață tradițional, conservator, adeseori ușor de considerat xenofob.

În sensul acestei afirmații pot da exemplu triburile africane, amazoniene, etc care, și în vremurile noastre nu renunță la vechile ”tipologii” de viață, la tradiții, și trăiesc conform acestora, accesul elementelor de ”modernitate” fiind minimal, greu acceptat.

Ce ar putea face indivizii unor astfel de comunități să migreze?!?

Ei bine, pe lângă schimbătoarele condiții climatice (descrise mai sus) ale acelor vremuri, ce ”te vor face să cauți mâncare”, intervenea și alternativa ”expulzării” de ”suplimente” de grupuri umane dintr-un nucleu, pe diverse motive…

Dar motivul principal, în condiții de mediu favorabile, fiind tocmai… prosperitatea, dezvoltarea, creșterea populațională excesivă.

Că sunt ele legate de număr de ”persoane”, de delimitări de ”posesie de teritoriu”, de cerințele arbitrare care țineau sau nu cont de resursele existente și alte detalii similare, contează mai puțin.

Cert este doar că, la actualele primate aceasta este o adevărată practică, dar și la mamifere de ”vârf de lanț trofic” și așa mai departe… Să mai amintim de marile migrații umane ”de cucerire” ale lui Homo Sapiens, cu lideri de se remarcă cu nume de Cezari, de Alexandri, de Gingis, de Napoleoni, de Commonwealth, culminând cu faimosul ”Lebensraum” (Spațiu vital) de acum nici 100 de ani în urmă?!?

Și acest ”detaliu”, care apare în special în condiții de ”prosperitate”, este deja un atu de necontestat…

Probabil că primele forme de migrație au fost reprezentate de ceșterea cerințelor de hrănire dar și de ”formele comerciale” sub forma schimbului mărfurilor sau a tehnologiilor… Dar, aceste condiții nu sunt suficiente pentru a ”deschide” grupurile închise spre migrație…

Bunăstarea generală este doar un fel de status de anulare a motivelor migraționale, schimbul de resurse ”întărind” percepția de bunăstare. Deci beneficiind sau nu de un schimb anume de ”resurse”, de interschimb, nu apare „obligatoriu” cerința de migrare…

Dar, în condiții extreme, cu ”motive” climatice sau de agresiune din partea mediului, totul se schimbă și presiunea migrațională crește imens…

Și, există teorii științifice care demonstrează că, ceea ce ar fi ușor de descris prin termenii ”crimă”, ”război”, ”furt” și altele similare exista cu mult înaintea proto-oamenilor.

Până și la creaționiști, primii copii ai lui Adam și Eva ce au făcut?!? Înmulțiți-vă și cuceriți pământul!

Întreaga istorie a oamenilor dovedește că societățile comunitare sunt, de fapt, un fel de schemă Ponzi, ce vor forța includerea a din ce în ce mai multe societăți comunitare „vecine”, alimentând această „schemă” (nu dau detalii din motive „politice” sau „ideologice”).

Ori, în condițiile tehnicilor de vânătoare deosebit de avansate (față de cei din jur, mai slabi, mai nepregătiți, mai nedotați, bla, bla în „rău”), ce credeți că se putea face în ceea ce privește crima, războiul, posesia, „apartenența”… Corect, dezvoltare maximală…

Război local, cruzime maximal imaginabilă și, în nici un caz, pace, ramuri de măslin, levănțică și iasomie, porumbei și „chestii roz”, schimburi comerciale echitabile, întrajutorare, bla, bla…

Ceea ce pare a fi prima și cea mai ”interesantă” condiție de manifestare a omului de la proto-oameni, culminând cu Sapiens… Și la evoluționiști și la creaționiști…

Ceea ce a contat, ca prim pas al unei migrații a proto-oamenilor, a fost un fel de ”umanitate” a animalelor, care nu ucid ”fără rost”, comportamente ce pot fi regăsite ușor la actualele primate, ca un fel de comparație numai pe linia primatelor…

Un fel de „Comuna Primitivă”…

Deci, proto-oamenii au ”beneficiat” de multe milioane de ani de migrație de necesitate, ce a atras un fel de populare cu creștere populațională incontestabilă, cu o omogenizare maxim posibilă, pe întreg teritoriul Terrei…

Și, în mod evident, putem discuta despre o populare a pădurilor, ”zonele” de origine ale primatelor… Ori, în acele vremuri, pădurile erau aproape peste tot…

Ar mai rămâne clima… Dar și aceasta poate fi ”compensată” până la un punct prin utilizarea hainelor, adăposturilor naturale sau construite, etc…

Deci, zonele de litoral sudice, sunt deosebit de favorabile acestei migrații, forțate sau nu… Dar, totodată, zonele de litoral sunt deosebit de ”supuse” transformărilor climatice, în sensul că nivelul apelor de litoral sunt supuse nu numai mareelor ci și fluctuațiilor de stocare a apei în emisfera nordică și la poli.

Astfel că, nivelul mărilor și oceanelor, de-a lungul istoriei umane, a fluctuat major, diferența „de nivel” fiind deseori de peste 100 de metri, ceea ce în ”arie teritorială” înseamnă deja suprafețe imense (veți regăsi unele detalii de acest fel în materialele viitoare).

De ce m-am aventurat în prezentarea acestui ”detaliu”?!? Simplu, acesta ar fi motivul pentru care nu s-au găsit fosile ale acestor proto-oameni (inclusiv a așezărilor lor) în aceste adevărate autostrăzi de migrație, reprezentate în special de zonele de litoral…

Unde, de altfel, prezența populațională este maximă și în timpurile moderne…

Să mai alătur detaliul reprezentat de masivele schimbări aduse mediului de o populație permanentă, activă?!?

Acum, după peste 3.500 de cuvinte, sper că aveți destule resurse pentru a înțelege materialele ce vor urma, bineînțeles în strânsă legături cu materialele ce au fost prezentate deja.

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)….(Cuprins)…..(Next)

… …