(Previous)….(Cuprins)…..(Next)

… …

Participarea „Micro” la viața „Macro” biomului (Ep. 1)

Câte ceva din adevăratul rol al microbiomului

(English)

În materialele anterioare aveți „la dispoziție” unele detalii despre microbiom, despre evoluția lui, dar a venit momentul să detaliem spre înțelegerea Dumneavoastră care este rolul acestei „evoluții” sau și al microbiomului (la propriu) în ceea ce ar fi ființa umană.

Și voi începe cu descoperirile umanității din ultimii aproape 20 de ani, cu toate că există confirmări clare că, aceste descoperiri se tot rafinează și sunt confirmate de mai bine de 50 de ani, poate mai bine de 100 de ani…

Pentru început voi aborda un fel de linie general științifică, materialistă… Să vedeți ce va fi când ajung la cealaltă linie, de tip creaționist (dar mai este drum lung până atunci)!

„Introductiv”, microbiomul (uman) joacă un rol important în dezvoltarea umană și, implicit, în sănătatea umană, ajutând la digestia alimentelor, la producerea de vitamine și substanțe antiinflamatorii, la reglarea sistemului imunitar, protecția împotriva agenților patogeni și multe altele.

Atât de multe încât, alături de „compoziția” lui, din punct de vedere al prezențelor microbiene, fungice, virale, mucegaiuri, etc încât el se constituie asemenea unei adevărate amprente „digitale” a respectivului organism.

În materialele anterioare, aminteam de un nou proiect de tip ”genom”, reprezentat de ”The Human Microbiome Project” (HMP) lansat în anul 2008 de Institutul Național de Sănătate (NIH — National Institute of Health) ca o extensie conceptuală și de consecință a Proiectului Genomului Uman (HGP — Human Genome Project) ce dorea să creeze o hartă genetică clară, utilizabilă a ADN-ului uman, cu diverse aplicații.

Acest proiect, HMP, a fost demarat și este în derulare deoarece s-a constatat în timp, descoperire după descoperire, că fiecare dintre noi este un superorganism… Dar nu deoarece cercetătorii proiectului genomului uman au descoperit că organismul uman are de peste 50 de ori mai multe gene decât se așteptau aceștia ci deoarece au descoperit cu totul altceva…

S-a descoperit că un organism uman conține aproximativ 10 triliarde de celule și… Aproximativ 100 de triliarde de elemente celulare, numite generic bacterii, microorganisme (un triliard este 10 la puterea a 12-a, 1 urmat de 12 zerouri), adică de aproximativ 10 ori mai multe celule bacteriene (microorganisme) față de celulele umane…

Da, acesta este organismul uman, puțin sub 10% celule umane și peste 90% ”alte celule”, ”străine”, microbi, bacterii (atenție, nu m-am referit la număr ci la procent de „constituent” genomic)… Alcătuind organismul uman, fără a mai lua în considerare ciupercile (fungi), mucegaiurile și virusurile…

Poate fi asimilat creierul (sau toate „„componentele” „asociate” cum ar fi sistem nervos periferic, senzorial sau orice alte componente „similare” la care se adaugă elementele hormonale sau altele asemenea) ca un „conducător” (un factor de influență) al acestui microbiom sau eventual, ca un lider al controlului acestuia sau al mediului în care evoluează acesta?!? Evident că nu… Deci, iată că intrăm pe un teritoriu unde avem nevoie de unele informații despre ”majoritatea” organismului uman…

Se poate scăpa de această realitate, cu referire la termenul ”majoritatea”, gândindu-ne că suntem ”caracterizați” de ADN-ul uman, care conține undeva în jurul a 26.000 de gene umane… Dar acesta este un număr relativ mic, în comparație cu, de exemplu, planta de orez care are 46.000 de gene…

Dar ”contra” genelor ”umane” se ”opun” nici mai mult, nici mai puțin de 100.000 până la 10 de milioane de gene microbiene (funcție de autorii ”parcurși”), funcție de caracteristicile respectivului individ studiat, în mii, zeci de mii de forme de varietate/ specii cu o lojă de 7.000 până 36.000 ”tulpini/ rădăcini” de specie, fie și genetice…

Asta în condițiile în care, studiul genomului uman sugerează că aproximativ 5% din genomul uman este rezidență mamaliană, care conservă aproximativ 200 de milioane de ani de evoluție, procent ce diminuează ”umanul” din noi… Indecizia poate duce inclusiv la întrebări de genul: ”Acest procent să fie parte din adevăratul genom uman sau este parte din microbiom?!?”.

Și, aceste gene ale microbiomului nu sunt pasive, ele exprimându-se mai activ decât v-ați imagina…

De ele, bacterii, microorganisme depinde aproape total digestia noastră, prelucrarea nutrienților, răspunsul imunologic, elemente tisulare constitutive și multe, multe altele, evident, prin bacteriile ce le conțin…

Mai mult, ele sunt o parte importantă a ceea ce înseamnă fiziologia organismului uman, determinând percepțiile globale de funcționalitate ale acestuia, reprezentate de sănătate sau starea de boală a individului…

În condițiile în care „ansamblul” organismului uman este într-o simbioză certă cu acest microbiom, participând la aproape toate „comportamentele” fiziologice ce caracterizează comportamentul ansamblului uman, mergând până la o participare certă inclusiv în procesele „decizionale” care atrag comportamentul psihic uman.

Deci, oricum am privi problema, iată că suntem efectiv copleșiți de simbioza cu ”majoritatea” microbiană… „Existând” simbiotic asemenea unui „superorganism”…

Un „superorganism” care evoluează împreună cu noi, se adaptează continuu atât la „mediul intern” cât și la „mediul extern” în orice direcție de „evaluare” a comportamentului uman.

Și, oricum am încerca să ”sucim” problema, orice ”urmărire” de ADN uman se lovește invariabil de urmărirea ”urmăririi” ADN-ului microbian… Toate acestea în condițiile în care se constată o stabilitate clară a menținerii unui fel de identitate microbiană distinctă atât din punct de vedere al timpului (pe perioade de săptămâni, luni, chiar ani și zeci de ani) cât și din punct de vedere al zonei de prezență.

De exemplu, din punct de vedere al timpului, de această identitate microbiană depinde organismul uman chiar de cum ne vom naște, prin contactul cu microbii de simbioză inițiali, favorabili datorită compatibilității cu mama.

Microbi ce depind de dieta mamei și de expunerea ei la mediu și, de ce nu, chiar de microbiomul acesteia… Dar care, de facto, vor reprezenta un fel de microbiom incipient, insuficient, gata de evoluție…

Astfel, copii care se vor naște pe cale naturală vor avea ca un fel de bază microbiană distinctă, ”completivă”, inclusiv comunitatea vaginală a mamei (cu o preponderență a speciilor lactobacilus, care sunt microorganismele dominante în tractul vaginal feminin)…

Pe când copiii care se vor naște prin cezariană vor ”beneficia” majoritar doar de microbii cu care pielea și gura va intra în contact (cu dominante în stafilococi, streptococi, etc), bineînțeles cu un oarecare suport al mamei prin intermediul vieții intrauterine.

Microbi care, în cazul copiilor născuți natural, vor completa adaptativ microbiomul existent, și nu invaziv ca în cazul celor născuți prin cezariană.

Din acest motiv copiii născuți prin cezariană vor avea unele probleme de sănătate, asociate clar cu forma de naștere, reprezentate de procente crescute de astm, alergii, chiar și „predispoziție” la obezitate (orice poate fi asociat cu ”contactul” cu bacterii externe, iritante sau nu). Probleme de sănătate confirmate deja în absolut toate studiile efectuate.

De exemplu, la acest moment, este confirmat faptul că astmul are o incidență maxim corelată nu neapărat cu toxicitatea mediului extern, cu „elemente alergice”, prin factorii agresivi asupra sistemului respirator ci, sau cu ”salvatorul” ”bagaj genetic deficitar”, ci cu forma de naștere, procentual cu numărul de cezariene…

Da, ați citit bine, creșterea incidenței acestei afecțiuni are o vagă legătură (interpretativă, conjuncturală) cu poluarea dar o legătură strânsă cu procentul de nașteri prin cezariană.

Apoi da, corect, statisticile relevă că, prezența masivă a acestei afecțiuni este în țările de tip ”vestic”, cu stil de viață de tip ”vestic”, industrializate, dar aceeași corelație apare și la nașterile prin cezariană, care nu mai sunt efectuate ca ultimă etapă de intervenție în nașterile dificile ci sunt o opțiune pentru a evita durerile nașterii, pentru a evita „deformarea corpului” și altele…

Dar prevalența acestei afecțiuni în forme pediatrice de manifestare este complet disproporționată comparativ cu populația adultă, aducând astfel un nou atu de susținere al ipotezei de corelație cu modalitatea de naștere, cu cezariana, în detrimentul asocierilor cu mediul ”iritativ”.

Detaliind, când vorbim despre astm, în special cel de tip alergic, se constantă o diminuare de răspuns imunologic prin celulele regulatoare de tip T, ce ”produc” molecule de tip IL10 ca răspuns antiinflamator, pe fondul creșterii răspunsului de tip T2 și anticorp de tip IgE ce produc molecule de tip IL 4, 5 și 13 (citokine inflamatorii) care stimulează inflamarea.

„Mecanism” ce nu apare în cazul „suportului” oferit de microbiom la nivel „sistemic” „pulmonar” în cazul nașterilor pe cale naturală.

Deci, ”mecanismul de producere” este foarte clar, bine delimitat, cunoscut și, astfel, și ”pârghiile de corectare”, de influențare…

Mai mult, există deja studii deosebit de serioase dezvoltate de universități de medicină care, în funcție de acest microbiom pot prezice dezvoltarea a numeroase afecțiuni, din cele mai precoce timpuri, în special de tip alergenic, cum ar fi astmul.

Și, în consecință, să se poată dezvolta elemente terapeutice care să fie utile cu adevărat în prevenirea dezvoltării de astfel de afecțiuni (datele se acumulează și se „confirmă” din ce în ce mai multe cauze, se dezvoltă din ce în ce mai multe „abordări”).

Din acest motiv, în multe clinici din lume, la din ce în ce mai mulți copii născuți prin cezariană li se inoculează, introduce pe piele, în gură, tușeu vaginal de la mamă, pentru a iniția dezvoltarea microbiomului (acordul mamelor, aparținătorilor este greu de obținut, la fel și „posibilitățile de abordare” masiv limitate de legislații de praxis, bla, bla).

Și alte elemente terapeutice ce apar din constatarea că, nou născuții prin cezariană sunt rar alimentați de la sân, motiv pentru care medicina modernă a început să compenseze această problemă prin recomandarea de alimentare la sân, că acesta este al mamei sau al unui substitut (doică).

„Comportament” absolut normal în ceea ce privește un fel de manifestare „normală” a unui mecanism de dezvoltare optimă, evolutivă, nu numai a „dezvoltării” alimentației cât și a microbiomului.

Apoi, de menționat este faptul că, există un tipar de stabilitate clar, în ceea ce privește evoluția populației microbiene a unui individ de-a lungul întregii vieți… Tipar care se regăsește în comunitatea din care face parte, constatare confirmată prin toate studiile efectuate până acum…

Fiecare populație/ grup de populație având un tipar tipic al ei, ce nu ține de particularitățile alimentare, ci de contactul între indivizi și altele asemenea, fiind, pur și simplu, un tipar al zonei geografice, eventual populaționale…

De exemplu, revenind la astmul de care am discutat mai devreme, copiii care cresc în medii cu prezențe microbiene multiple, cum ar fi cele ale animalelor domestice, ale animalelor de casă, culmea, au un risc mult mai scăzut, anulat chiar, de a dezvolta astm, în ciuda mult discutatelor probleme legate de părul de pisică sau de câine, de ”contactul” cu microbii acestora sau cu cei aduși de aceștia (exceptând paraziții, care, oricum, nu au legătură cu astmul)…

De ce credeți că se întâmplă asta? Animalul de companie va veni cu mediul său microbian și se va „omogeniza” în timp cu cel al mediului „stăpânului”, fapt ce va atrage o „nivelare” a interacțiunilor… Da, microbiomurilor… care vor amplifica efectele „protective” ale factorilor imunologici ce apar în urma acestor „colaborări”.

Astmul sau orice altă reacție alergică fiind deja dobândită de membrii „umani”, dacă va fi sesizată, totul nefiind altceva decât o interacțiune „negativă” deja existentă în microbiomul persoanei afectate.

Un alt exemplu ciudat, la prima vedere, sunt studiile efectuate cu aerosoli de… gândaci… Aerosoli care au fost utilizați pentru a studia reacțiile la nivelul căilor respiratorii în încercarea de a identifica factori alergeni…

Prezența în aerul subiecților de astfel de aerosoli a redus considerabil prezența grupului inflamator IL 4, 5 și 13 de care am discutat anterior, până la valori sub cele ”perceptibile” de organismul uman, dovedind încă odată că diversitatea microbiană naturală reprezintă un factor de echilibru al funcționalității organismului uman, un factor de eliminare a stării de boală…

Și lucrurile merg mult mai departe decât vă imaginați. Până și foliculii de păr, rădăcina părului prezintă bacterii care completează acest microbiom uman. Și acesta nu produce mătreață ci influențează masiv răspunsul imun al organismului nostru, selectând inclusiv ce microbi au ”dreptul” să coexiste în coloniile existente deja…

Ca o paranteză, studiile au relevat că specificul microbiomului se delimitează, din punct de vedere al constituției de specii al acestuia, gradual, funcție de ”distanța geografică” între populații…

Și, un fapt de-a dreptul alarmant, populația unui microbiom, din punct de vedere al speciilor componente, scade direct proporțional cu creșterea accesului la serviciile medicale de tip vestic… Evident în detrimentul stabilității stării de sănătate care scade odată cu scăderea numărului de specii al acestui microbiom.

„Condiții” ce măresc normele de „manifestare”, inclusiv de igienă restrictive, chiar distructive, în ceea de privește dezvoltarea normală a microbiomului, la care se adaugă contactul redus la factorii naturali, evolutivi, bla, bla… de fapt la contactul cu mediul natural, cu natura, factori mult „reduși” datorită normelor „convenționale” „vestice” de igienă.

Închid paranteza cu o concluzie siderantă… Pentru a avea protecție față de factorii agresori, inclusiv față de viruși (așa cum au dovedit numeroase studii), atât la nivelul tubului digestiv cât și la nivelul structurilor respiratorii, avem nevoie de populație bacteriană vie, tipică microbiomului nostru, activă… Și, această structură ne va proteja de aproape orice agresiune, o va preveni sau o va elimina…

Încă ceva… Materialul realizat de mine cuprinde peste 9.000 de cuvinte „inițiale” dar, după cum anunțam, am realizat fragmentarea „conceptuală” „de dimensiune” (materialele de mari dimensiuni realizate de mine „nu par prea eficiente”) în cinci episoade (acesta a fost primul). Mulțumesc pentru înțelegere!

Pace, dragoste, înțelegere și recunoștință!

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)….(Cuprins)…..(Next)

… …