(Previous)….(Cuprins)…..(Next)

… …

Participarea „Micro” la viața „Macro” biomului (Ep. 2)

Imunitatea nu prea este ce pare la prima vedere

(English)

Revenind la evoluția microbiomului („introdusă” în ep. 1), expunerile „individuale” la mediul extern încep imediat după naștere (ce vine deja cu un microbiom activ), prin ”accesul” la populațiile microbiene ale pielii mamei, odată cu alăptatul, interacționează cu tratamentele antimicrobiene (antibiotice) ce se vor practica, se diversifică odată cu tangența la alimentația solidă, la contactul cu comunitatea și ”agenții” specifici unei anumite vârste, unei anumite comunități…

Așadar, de la momentul nașterii, funcție de contactele la populații microbiene, de alimentație, de la utilizarea de antibiotice (antimicrobiene), totul va influența mai mult sau mai puțin semnificativ ce tip de microbi vor fi prezenți la un anumit nivel (tract digestiv, piele, aparat respirator, etc) și cum vor interacționa ei, independent sau în simbioză.

Evident, trecerea anilor semnifică o continuă expansiune a diversității bacteriene până undeva la vârsta de 3 ani (după alți autori 4 ani, după alții ”cei 7 ani de acasă”).

Vârstă la care, conform studiilor aprofundate, există un fel de ”zonă inițială” de dezvoltare a microbiomului ce va rămâne predominantă pe aproape întreg parcursul vieții individului respectiv.

Dezvoltare care, se va „realiza” și în directă relație cu „dezvoltarea” sistemului imunitar, fiind și o perioadă „esențială” în „aplicarea” vaccinurilor „clasice” copilăriei (denumite vaccinuri de rutină sau vaccinuri obligatorii).

De aici, dacă dezvoltarea microbiomului a fost ”slabă”, „întreruptă”, „corectată” (medicamentos sau altă cale „de rutină”, cum ar fi și cazul cezarienelor) va urma o evoluție a unui individ bolnăvicios, cu stabilitate a stării de sănătate îndoielnică sau, dacă acesta are o bază de microbiom normală, va urma o evoluție a unui individ adaptabil, stabil ca stare de sănătate, cu răspunsuri rapide la factorii agresori, cu o adaptabilitate ridicată și alți parametri ai individului ”puternic” din punct de vedere al echilibrului simbiotului său, al organismului său.

De exemplu, s-au colectat mostre de microbiom intestinal de la copii, determinându-se dominantele bacteriene ale acestuia… Apoi, s-a urmărit evoluția stării de sănătate a acestor copii și, prin diverse elemente de tip experimental, în corelație cu starea reală de sănătate a copiilor în evoluția ei în timp, și s-a ajuns la concluzia că microbiomul este primul care reacționează la orice infecție (reacție locală), indiferent de sursă (mucegai, fungi, bacterii, viruși) și, funcție de reacția acestuia, vine și reacția întregului, a simbiotului, a organismului…

Reacție ce depinde de reacția microbiomului, subliniez… Ulterior, dacă această barieră este „depășită”, va acționa sistemul imunitar, sub variate condiții.

De exemplu, imunitatea „activă” în urma vaccinării va fi activă o perioadă de timp scurtă, urmând o perioadă în care ea va fi „relativ” inactivă, fiind activată de „contactul” cu agentul patogen „reținut” a fi astfel de către sistemul imunitar (așa numita „reactivitate”). Pentru o perioadă la fel de scurtă, până la un nou „contact” cu acel agent patogen.

„Reactivitate” care poate scădea de-a lungul timpului, motiv pentru care este recomandată repetarea vaccinărilor la anumite intervale de timp, eventual „regulate” (pentru menținerea unui „titru” de anticorpi „optim”, „reactiv”).

Dar „lucrurile” „imunitare” nu sunt atât de simple… Organismul uman (și nu numai) reacționează nu numai prin crearea „celebrilor” anticorpi ci și prin crearea de așanumite „celule T” care, alături de anticorpi „pot ajuta” la stimularea altor componente ale sistemului imunitar, cum ar fi celulele NK și celulele dendritice (cu rol important în combaterea infecțiilor).

Anticorpii sunt doar proteine ​​produse de sistemul imunitar care se „leagă” (și, evident, interacționează) de agenții patogeni, cum ar fi virusurile și bacteriile.

Dar celulele T și NK sunt un tip de celule albe din sânge care joacă un rol important în răspunsul imunitar celular, ele recunoscând și distrugând celulele infectate cu virusuri sau bacterii, inclusiv celulele tumorale („supliment” de activitate al celulelor NK).

Celulele dendritice sunt celule care ajută la prezentarea agenților patogeni sistemului imunitar, „jucând” un rol important în activarea celulelor T și a altor celule ale sistemului imunitar.

Credeți că aceste „celule” nu interacționează și colaborează cu microbiomul?!? Vom vedea mai departe! Și, oricum, microbiomul individului se pare că este mult mai „rezistent” și mai stabil, comparativ cu sistemul imunitar „descris” anterior…

Revenind la evoluția microbiomului, de la vârsta „copilăriei” se identifică o diversitate a microbiomului asemănătoare cu cea a adultului, chiar dacă există o ”specificitate” a copilăriei, adolescenței și, în final, a stadiului de adult…

Specific este doar faptul că, genele ”funcționale” din microbiom diferă în funcție de expunerile de pe parcursul vieții, reprezentate de produsele farmaceutice (în special antibiotice), de dietă, infecții, hormoni sexuali, inclusiv elemente toxice ale mediului…

Care au „presiunea” lor specifică asupra microbiomului unui individ atât asupra populației existente cât și asupra a ceea ce va produce acest microbiom și cum va interacționa cu gazda, corpul uman.

O altă specificitate a predominantelor microbiomului este dată de alimentația predominantă… De exemplu, o alimentație predominant vegetală va determina un microbiom ce prelucrează facil polizaharidele, pe când o alimentație predominant procesată va atrage elemente de procesare a zaharurilor simple, ceea ce este un adevărat dezavantaj.

Mai mult, o alimentație bazată pe produsele vegetale atrage prezența unui microbiom stabil, care se opune deosebit de eficient oricăror schimbări agresive de partea mediului, fiind stabil, greu de modificat semnificativ, pe când alimentația bazată pe produsele animale, prezintă mari variații de ”constituție”, ceea ce atrage o instabilitate clară a microbiomului și, în consecință, o stare generală de sănătate destul de ”perisabilă”.

Și, importantă nu ar fi numai compoziția acestui microbiom… De exemplu, cu referire la produșii de metabolism ai acestuia, putem face referire la un produs deosebit de important al microbiomului ”digestiv”, reprezentat de acizii grași cu ”lanț scurt” care sunt o sursă ”crucială” de energie pentru celule, sunt antiproliferative și antiinflamatorii susținând, promovând sănătatea simbiotică a organismului uman…

De ce v-am prezentat toate acestea?!? În nici un caz pentru a sublinia avantajele dietei preponderent vegetariene ci pentru a evoca că microbiomul care ne caracterizează ca specie este stabil în condițiile de astfel de alimentație preponderentă, corpul nostru co-evoluând clar împreună cu acesta…

În mod direct, subliniez că, simbiotul uman — microbiom își bazează răspunsul imunitar în primul rând pe microbiom și abia ulterior pe ceea ce denumim a fi sistem imunitar „uman” (răbdare, răbdare, nu pot prezenta toate „amănuntele” dintr-o dată!).

Apoi, chiar dacă pare ”forțat”, microbiomul are o influență masivă asupra stării de sănătate prin incalculabil de multe ”pârghii”. Studiile moderne ne arată că orice perturbare asupra microbiomului reprezintă o perturbare a întregului organism… Perturbare directă sau ”la distanță”, prin afectarea fluxului de metaboliți microbieni (despre care vom discuta mai târziu).

Astfel, perturbarea microbiomului pielii atrage multiple afecțiuni dermatologice, inclusiv de psoriazis, de exemplu, s-a corelat clar că tulburările de microbiom digestiv sunt direct corelate cu obezitatea, diabetul, orice intervenție asupra microbiomului aducând vindecări rapide ale acestor afecțiuni…

Evident că, prin extensie, s-au corelat rapid aproape toate afecțiunile organismului uman cu acest microbiom, cum ar fi cele cardiovasculare, pulmonare, etc inclusiv cele cu tentă psihică, cum ar fi autismul și depresia, chiar dacă, de cele mai multe ori, se vorbește doar despre microbiomul intestinal, fie prin acțiune directă, fie, pur și simplu, prin intermediul metaboliților acestui microbiom…

Și acest „metabolism” este adesea este „comparat” cu activitatea unei reale glande endocrine „globale”.

Și „lista” argumentelor ar putea continua mai mult decât vă imaginați. Este destul de evident că importanța a 90% din organismul uman nu poate fi ”exclusă”, nu-i așa?!? Este evident că avem de a face cu o schimbare clară a percepției despre biologia „umană”…

Și, „am văzut că”, analizarea microbiomului, prin cunoașterea, cumulului acestor factori, va da indicii clare cu privire la ”posibila” funcționare, constituție a organismului uman, la posibilele afecțiuni, la posibilele măsuri terapeutice, ș.a.

Primul pas va fi să descriu sumar mecanismul prin care microbiomul ne apără de unele infecții, cu alte bacterii, fungi, mucegaiuri chiar și cu viruși…

Toate studiile efectuate au relevat că durata medie de răspuns a microbiomului nostru este de doar 2 zile pentru a contracara majoritatea ”agresiunilor externe”, comparativ cu răspunsul imun al structurilor ”imunologice” descrise de medici, fiziologi, etc…

Dar acest interval de 2 zile este exact timpul necesar pentru ca o colonie bacteriană să își ”uniformizeze” funcționarea „semnificativ” față de ”reacțiile” mediului și, bineînțeles, să aibă o masă critică de dezvoltare. A se reține că discutăm despre o „viteză de adaptare” mult mai mare decât cea a sistemului nostru imunitar!

Plus că, studiile relevă că, de cele mai multe ori, răspunsul sistemului imunitar ”uman” este etapizat, acesta așteptând parcă să vadă ce va face microbiomul, așteptând răspunsurile de metabolism (metaboliții) ale acestuia. Caz în care se activează sau nu, tot în 2 zile în cazul activării, dând acel termen consacrat de reacție imunitară de 4 zile, confirmat de lumea medicală.

Dar, care este secretul?!?

Acest microbiom ”funcționează” pe principiul ”primul venit, primul servit”, în sensul că primele colonii microbiene vor fi cele determinante în ”acceptarea” oricărui ”nou venit”, oricărei noi colonii microbiene…

Ele își vor crea propriul mediu, evident favorabil lor, mediu care, pe lângă acțiunile directe de atac sau acceptare ale microbilor propriu-ziși, va reprezenta un fel de barieră pentru noile colonii, invadatoare sau participante la noul simbiot ce se va crea prin acceptarea lor…

Se deduce rapid că, microbii deja existenți vor dicta cine va participa la noul simbiot sau cine va fi eliminat, cu succes maximal (există și eșecuri dar acestea sunt direct corelate cu dezechilibrul ce va apare, deci cu starea de boală care nu este altceva decât un dezechilibru al sistemului deja existent; da, și cu „locația”, dacă pot spune așa, de exemplu, la nivel ul întregului sistem pulmonar, prezența microbiomului este mult mai redusă ca, de exemoplu, la nivel digestiv)…

Deci, coloniile bacteriene se vor apăra, ca parte a simbiozei existente dar și ca structură particulară. Sau, acestea vor accepta ”noii veniți” și vor crea un nou simbiot, evident în condițiile în care noile bacterii vor participa ”benefic” la vechile structuri existente… Deci, numai și numai dacă există ceva benefic pentru simbiot…

„Benefic” în sensul în care „mediile” combinate ale simbiotului pot elimina eficient efectele negative ale ”invadatorului”, și, mai ales, în care există comunicare și colaborare între toate componentele simbiotului…

De exemplu s-au efectuat studii de infectare cu virusul respirator sincițial și, pentru „contracarare”, microbiomul organismului respectiv a fost „alimentat” cu Lactobacilus Johnsonii, lăsând restul de procese pe „mâna” propriilor reacții…

După cele două zile s-a înregistrat o imensă creștere a microbiomului local în ceea ce privește producerea de aminoacizi, peptide și, în particular, lipide (acizi grași polisaturați) cu rol esențial în anularea inflamării și blocarea mecanismelor virale de multiplicare.

Este un exemplu clar de reacție a microbiomului existent asupra unui factor de dezechilibru pe care, evident, acesta îl respinge, corectează și, în cazul distrugerii echilibrului local, îl repară (da, ați parcurs „informația” corect!).

„Amintiți-vă” de pericolul iminent de pneumonie ce apare în cazul banalei gripe. Care pneumonie nu este rezultatul acțiunii virale ci rezultatul unei acțiuni bacteriene „nocive” externe microbiomului existent ce „beneficiază” de dezechilibrul provocat de acțiunea virală asupra microbiomului.

Și, da, microbiomul poate constitui o protecție „incipientă” în ceea ce privește acțiunea virală (fie și în unele cazuri, sper că ați dedus și acest detaliu)…

Nu uitați că această suplimentare se face alimentar, la nivelul tractului digestiv, fără a avea vreo tangență cu sistemul respirator, unde acționează particular virusul menționat (cel sincițial).

Deci, acțiunea microbiomului nu este directă ci, prin comunicare, prin eliberare de produși metabolici proprii, și nu ai structurilor umane ci ai structurilor simbiote, care ajung în circulația sanguină și, ulterior, acționează la nivelul zonei ”agresate”, oprind în cazul nostru infecția prin căile respiratorii.

Să mai subliniez că organismul uman, simbiot, nu percepe produșii de metabolism ai microbiomului ca fiind ”străini” organismului și nu îi anihilează prin sistemul imunitar sau înlătură prin alte structuri?!? Ba mai mult, aceștia inițiază, susțin și participă alături de sistemul imunitar…

Și, aceste ”efecte” merg mult mai departe decât participarea în eliminarea efectelor unui virus, eventual al unor bacterii…

Pentru exemplificare vom lua în dezbatere cazul obezității, despre care s-a descoperit că microbiomul dă informații clare de predispoziție de la cele mai fragede vârste (cu o acuratețe de 90%, doar prin examinarea florei microbiene a intestinului — inclusiv putându-se determina cu o acuratețe de peste 60% care individ a fost cândva obez).

Ei bine, s-a descoperit, de exemplu, că administrarea de antibiotice la vârste fragede nu schimbă prea mult, cantitativ și temporal, acest microbiom, dar va dezvolta o formă de simbioză ce va atrage, va favoriza obezitatea ulterioară, prin ”fragilitatea” unor membri ai simbiotului care vor fi eliminați (sau diminuați funcțional) de agresiunea antibiotică…

Da, ați citit bine, va dezvolta o formă de simbioză a microbiomului prin care acesta se adaptează pentru noile agresiuni, asigurând în ”conținutul” trupului uman existența unor rezerve de refacere rapidă…

Care, bineînțeles, se vor ”înmulți” la administrările repetate, în încercarea de a menține un adevărat echilibru. Deci, în concluzie, utilizarea antibioticelor este evident ”de evitat la maxim”…

Ceea ce se „întâmplă” din ce în ce mai amplu, în cazul terapiilor medicale cu antibiotice, care deja, în aceste tipuri, sunt limitate la maximum (la nivel de administrare „de strictă neccesitate”, eventual „locală”), ba mai mult, dacă nu pot fi evitate sunt asociate automat cu administrarea de… Probiotice.

Mai mult, imposibilitatea ca trupul să susțină această ”dezvoltare” va atrage multe probleme de sănătate ce vor urma (scleroză multiplă, boala inflamatorie a intestinului, artrită reumatoidă, boli de inimă, cancer de colon, depresie, autism și altele)… Și asta doar ca un efect de a menține microsistemul deja existent al microbiomului…

Acum ar fi bine să reținem o mică formă de concluzie, reprezentată de faptul că microbiomul și imunitatea organismului uman nu prea este ceea ce pare la prima vedere (oricum, în materialele viitoare veți mai parcurge „mențiuni” în această privință).

Da, simbiotul este ceea ce crează ansamblul uman! Și, poate, pe lângă alte multe „griji” în ceea ce privește sănătatea, ar fi cazul să privin atent la sănătatea microbiomului. Posibil „prioritar”…

Pace, dragoste, înțelegere și recunoștință!

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)….(Cuprins)…..(Next)

… …