(Previous)….(Cuprins)…..(Next)
… 
…
Participarea „Micro” la viața „Macro” biomului (Ep. 5)
Un fel de final de argumentații înaintea unor concluzii
(English)
Lumea inițială, a eucariotelor, s-a dovedit a fi imens mai diversă decât își imagina cineva, fiind descoperit, cu ajutorul metodelor moleculare, un număr de noi bacterii ce dublează întregul arbore al vieții bacteriene. Mai mult, sunt evidențe clare că această situație este valabilă și pentru viruși și ciuperci…
Și descoperirile au mers până la a descoperi că organismul uman nu este altceva decât un superorganism, un simbiot, compus dintr-un conglomerat de celule microbiene (ce colonizează atât interiorul cât și exteriorul organismului uman) și mamaliene ce au coevoluat în timp…
De altfel, la ceea ce am descris până acum, fie și introductiv, veți descoperi în materialele viitoare despre evoluția omului o ciudată asemănare cu evoluția microbiomului?!? Markeri de identificare, evoluție, bla, bla?!?
De exemplu, fiecare individ are particularitatea sa, este adevărat, dar s-a ajuns până la a se crea o adevărată hartă a distribuției de densitate microbiene, de exemplu la nivelul pielii.
Ei bine, când s-a procedat la realizarea unei hărți similare, de comparație, cu ajutorul spectrometriei, a moleculelor eliberate de acești microbi s-a constatat o diferență majoră față de prezența microbiană și aceste molecule…
În sensul că, în zone în care diversitatea, densitatea microbiană este mică, prezența moleculelor (diversitatea biomoleculară) eliberate de aceștia este deseori foarte mare…
Rafinându-se informațiile obținute s-a constatat că acest lucru se datorează și prezenței de biomolecule eliberate de celulele gazdă ca răspuns la biomoleculele microbiene. Descoperindu-se o colaborare strânsă, o simbioză constructivă, de ”autoîntreținere” între celule și microbi (și celelalte „componente” ale microbiomului…
Similaritate certă cu cercetările privind drumul omului, distribuția genelor proto-umane, humanoide și apoi umane…
Avansând cu studiile la nivelul intestinelor, unde s-au concentrat majoritatea cercetătorilor, știindu-se de mult timp că microbii participă la digestie și fără ei acesta devenind efectiv ineficientă, chiar imposibilă ca manifestare, surprizele au fost și mai mari…
Începând de la gură, care are propriii microbi specifici, mergând de-a lungul tractului digestiv, fiecare zonă este populată de colonii specifice datorită condițiilor diferite ale acestor zone…
De exemplu, în stomac pH-ul este foarte scăzut (mediu acid), în tractul gastrointestinal inițial există un mediu cu foarte puțin oxigen, zone cu diferite „presiuni” selective care determină diferitele tipuri de microbi ce vor popula zona, în tractul final există o zonă de putrefacție/ fermentație, etc…
De aici până la a constata cât de mare este diferența dintre genomul uman, mult inferior, față de cel microbian, în termeni genetici, nu a mai fost decât un pas…
Și nu este voie să uităm de faptul că genele sunt active și ne bazăm pe acestea pentru activități cum ar fi digerarea nutrienților și, implicit, a medicamentelor pe care le ingerăm… Pentru informarea și influențarea răspunsului imun al organismului… Fiind vorba despre o importantă parte a fiziologiei noastre, a ceea ce ne face să fim sănătoși sau bolnavi… Și multe chestii prezentate anterior…
De exemplu, este imposibil să nu vă amintiți de un fel de maximă celebră care afirmă că, „Suntem ceea ce mâncăm”!
În concluzie (de moment), mediile microbiene, oricât am rafina procesul, sunt compuse din mai multe tipuri de microbi decât se poate procesa la momentul actual…
Așadar, iată de ce rezultatele particularizate nu vor fi nici pe departe cele reale… Iată de ce, la acest moment, lumea medicală este rezervată față de posibile terapii sau similare… Și nu fiindcă acest lucru nu este adevărat…
Și ar mai fi factorul ”evoluție” cronologică a individului uman…
După cum prezentam anterior, ”colaborarea” noastră directă cu microbiomul începe din a 13-a săptămână de sarcină, moment în care studiile relevă că organismul uman începe să simtă și să răspundă față de acest microbiom.
Începând cu această perioadă, în meconium, apar colonii microbiene clare, distincte, bine delimitate, grupate parcă pe specii comune sau de simbioză, pe grupuri de interacțiune.
Ele sunt delimitate de conținutul meconiumului într-un fel de pungi de mucină, limitând astfel ”contaminarea” proprie sau a meconiumului, aceste pungi fiind clar corelate cu un fel de reacții proprii, eventual de un răspuns imun propriu la mediul în care sunt prezente, inclusiv o corelare perfectă cu hormonii de sarcină prezenți în mediul lor.
În concluzie, avem de a face cu un fel de adevărat organism, diferit de cel al fătului, ce nu poate fi delimitat clar, filogenetic, dar care prezintă genomica sa unică care nu poate fi întâlnită la alte specii bacteriene, chiar dacă acestea sunt efectiv înrudite.
Evident, structura acestora sugerează o ”înaltă” adaptare la prezența în intestinul fetal, în uter. Adaptare care va ”exploda” din clipa nașterii, moment din care microbiomul se va dezvolta până ce va ajunge să reprezinte 90% din întregul organism uman la vârste cuprinse între 3 și 7 ani…
Pentru necunoscători, meconiumul este conținutul intestinal al nou-născutului… Este o materie moale, păstoasă, de culoare brun verzuie, compusă din elemente amniotice, grăsimi, secreții ale tubului digestiv și glandelor anexe, elemente ale tractului digestiv și, bineînțeles, bacterii, ce este eliminată de nou-născut în primele 12 ore de la naștere prin defecație (prima sau primele defecații — cu ”posibilități” de 11–22% din toate nașterile de eliminare în lichidul amniotic, înainte de naștere).
Dar vine momentul ”trecerii” peste acest moment de dezvoltare proprie de microbiom… Interacțiunile ce vor apare în stadiul de copil vor influența microbiomul în proporții relativ mici, existând un fel de stabilitate ”de acasă”, copilul având o tangență ”de influență” destul de redusă, ușor de corectat de microbiomul existent… Bineînțeles afară de marile invazii, cum ar fi bolile infecțioase majore care produc dezechilibrul „remarcabil” și, evident, „accepția” medicală de „boală”…
Dar vine momentul pubertății și adolescenței. Din aceste momente, microbiomul poate înregistra schimbări semnificative, în special datorită unor constante ce pot fi oferite de mediul social în care activează individul reper pentru o perioadă mai importantă, mai îndelungată.
De ce am subliniat, perioadă mai îndelungată?!? Pentru că, acum, vine momentul adultului, al căsătoriei, al contactului îndelungat cu o altă persoană, al adaptării și schimbării constantelor microbiologice ”familiale” și multe alte detalii…
Dar, totodată, este momentul unei adevărate creări de nou simbiot, un simbiot mascul și unul femelă, cu toată experiența ”acumulată” în microbiomurile lor, ce vor influența și „membrii” ce se vor naște din această simbioză…
Credeți că oamenii de știință bat câmpii?!? Imaginați-vă că întâlniți o femeie perfectă, ținând cont că nu este vorba despre ”femeia perfectă”… Și ea vă provoacă greață imediat ce sunteți în apropierea ei după ce v-a/i întâlnit de „câteva” ori…
Sau după ce se petrece orice v-ați imagina cu această (acest) femeie perfectă (acest bărbat perfect)… Credeți că veți continua relația cu ea (el)?!? Poate veți mai rezista odată sau de mai multe ori dar nu cred…
Știți că există termenul „chimia atracției”…
Oare de unde credeți că vine?!? De la feromoni, de la parfumuri, de la obișnuință… Există o „vorbă” celebră care spune ceva de genul „Oricât de minunat ar fi un om, o femeie/ un bărbat, odată și odată veți sesiza și alte „arome” ale trupului acelei persoane…
Deci, evident, iată că discutăm subtil și despre compatibilitatea între două microbiomuri… Și totul se va extinde, evident, și la cei din jur…
Dar, oare, așa este?!?
Dacă vom percepe că, în primul rând, microbii sunt ființe sociale, asemenea oamenilor și/ sau altor viețuitoare, ei comunicând unul cu celălalt, ei utilizând schimbul de informații (fie și doar prin intermediul micromoleculelor chimice specifice), percepând cine și ce se află în vecinătatea lor, în mediul lor și au un răspuns adecvat, vom avea primele concluzii corecte…
Apoi, percepând că noi am declarat război bacteriilor, limitându-le puterea, în loc să acceptăm coexistența cu ele, vom avea un șir de explicații de ce se întâmplă ceea ce percepem în zilele noastre, cu referire la lipsa oricărei șanse a noastră, a oamenilor, în fața bacteriilor…
Celebru este cazul medicului doctor Hamer, ”inițiatorul” noii medicine germanice (NMG) care a subliniat rolul benefic al microbilor, în cea de-a patra lege biologică a sa, și a fost blamat, distrus și ce vă puteți imagina mai rău posibil, pentru asta, ca medic, ca om, ca muncă…
Și, prin acest exemplu, iată de ce progresul studiului microbiomului a ”mers” atât de lent cu toate că discutăm despre „ceva” „subliniat” încă de acum peste 50 de ani… Fără a mai lua în calcul aportul altor cercetători care prin eforturile lor, depășesc cronologic „expresia” de „secol”…
Dar au venit anii în care cercetării, medicii au descoperit că este absolut necesar să refacem relațiile noastre cu microbii și să învățăm să îi folosim pentru a preveni și trata dezechilibrele sănătății, de sunt acute sau cronice, eventual pentru a lungi durata vieții.
Astfel că trăim vremuri în care să înțelegem riscurile și beneficiile nașterilor prin cezariană, să restrângem doar la cazurile de necesitate uzul antibioticelor, să adoptăm o dietă prielnică microbiomului de la nivel digestiv, un stil de viață cu același obiectiv, pentru a reface echilibrul care s-a stabilit de-a lungul generațiilor umane cu microbiomul, bla, bla (multe)…
De exemplu, știați că, în conformitate cu un studiu publicat în revista „Nature Reviews Microbiology”, infecțiile și dezechilibrele datorate microbiomului sunt implicate în aproximativ 70% din toate bolile umane.
Iată o estimare procentuală a cauzelor de boală, repartizată pe sisteme principale ale organismului uman, unde intervin infecțiile și dezechilibrele datorate microbiomului:
- Sistemul respirator: 40% (dintr-un total al afecțiunilor de sistem respirator „globale” de 13% din numărul total al bolilor umane)
- Sistemul digestiv: 30% (dintr-un total de 9%);
- Sistemul genito-urinar: 20% (dintr-un total de 7%);
- Sistemul imunitar: 10% (care ar fi tot 10% din total);
- Sistemul nervos: 5% (dintr-un total de 6%);
- Sistemul cardiovascular: 5% (dintr-un total de 32%);
- Sistemul musculo-scheletic: 5% (dintr-un total de aproximativ 5%);
la care puteți deduce și alte „tangențe” ale microbiomului, de exemplu la cancer (cu 5% din totalul bolilor umane), sistem genito-urinar (cu 7%), bla, bla…
Iată câteva exemple de boli care sunt cauzate sau agravate de infecții sau dezechilibre ale microbiomului:
- Infecții respiratorii: răceală, gripă, bronșită, pneumonie
- Infecții digestive: diaree, gastroenterită, boli inflamatorii intestinale
- Infecții genito-urinare: uretrită, cistite, gonoree, sifilis
- Infecții ale pielii: acnee, eczemă, psoriazis
- Infecții ale oaselor și articulațiilor: artrită, osteomielită
- Alergii: astm, rinită alergică
- Cancer: cancerul de colon, cancerul de stomac, cancerul de esofag
- Boala Alzheimer
- Boala Parkinson
Și, chiar și așa, asta nu v-ar da dimensiunea reală a „problemelor” de microbiom.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, cele mai frecvente cauze de boală la nivel mondial sunt:
- Bolile infecțioase reprezintă aproximativ 1 din 3 decese la nivel mondial.
- Bolile cronice (mare parte cu „originea” în dezechilibrele „constante” ale microbiomului) reprezintă aproximativ 2 din 3 decese la nivel mondial.
Da, este adevărat că, este important de menționat că aceste procentaje sunt doar estimări și că pot varia în funcție de studiul specific. Cu toate acestea, ele oferă o idee generală despre „multe considerații”…
Și nu cred că nu poate fi percepută dimensiunea reală a „problemelor” de microbiom în ceea ce privește starea de sănătate a umanității…
Dar, în ultimii ani, cercetările în domeniul microbiomului uman au cunoscut o dezvoltare rapidă. Aceste cercetări au dus la o înțelegere mai profundă a rolului pe care îl joacă microbiomul în sănătate și boală.
Această înțelegere mai profundă a dus la dezvoltarea unor noi tratamente pentru bolile cauzate sau agravate de infecții sau dezechilibre ale microbiomului. De exemplu, există acum tratamente cu probiotice care pot fi folosite pentru a preveni sau trata diareea, infecțiile tractului urinar și alte boli.
În viitor, este probabil ca cercetările în domeniul microbiomului uman să conducă la dezvoltarea unor noi tratamente pentru o gamă mai largă de boli.
Dar, cred că mi-am atins obiectivul de a stârni interesul… Și am realizat 5 episoade „introductive”…
Și a venit momentul unor concluzii (ce se vor „extinde” și în materialul viitor)…
Și în materialele viitoare, prin extrapolare, vom constata că, evoluția omului este fiind strâns legată de evoluția acestui microbiom…
De ce nu am percepe un fel de evoluție de stabilitate clară a unui superorganism pe baza acestuia?!? De ce nu am percepe că avem de a face cu un adevărat ”alt” creier și ce v-am mai „prezentat” „pe ici, pe colo”?!? Și multe alte întrebări sau fapte…
Și, de ce nu, să nu percepem că mai este și altceva ce compune simbiotul uman descris până acum?!? Veți vedea!
Pace, dragoste, recunoștință și înțelegere!
Merticaru Dorin Nicolae
(Previous)….(Cuprins)…..(Next)
… …