(Previous)….(Cuprins)…..(Next)

……

Primii „pași” ai materiei acestui Univers

O adaptare a interpretării Voastre despre crearea materiei

(English)

Am descris deja, „câte ceva” din ceea ce ar fi „etapa preliminară” a „suportului” materiei din acest Univers (cu multe „descrieri necesare” unui fel de compatibilitate a percepției și logicii Voatre, eventual a oamenilor Voștri de știință, a cunoașterii Voastre din acest moment).

Oricum s-ar considera, din punct de vedere al oamenilor de știință, primul „element palpabil” constitutiv al materiei este reprezentat de „atom”.

Primul atom care se formează este hidrogenul — H, număr atomic „1” — masă atomică 1,008 (şi apoi se presupune că), în următoarele trei minute de existenţă ale universului apare heliul — He, număr atomic „2” — 4,003, apoi litiul — Li, număr atomic „3” — 6,941, prin combinarea H sau prin „adăugire” la ceea ce exista — numărul atomic reprezentând numărul de protoni din nucleul atomic, cel ce definește elementul chimic). Prin fuziune sau simpla acumulare energetică, imensă încă în acele timpuri.

Oamenii de știință au calculat că aceste procese au început după ce universul avea aproximativ între 3 și 4 minute de existență (???), temperatura era de aproximativ 900 de milioane de grade K și protonii și electronii se puteau combina stabil, în proporție mai mare de 50+1%.

Atunci, noii atomi de deuteriu (Hidrogenul monoatomic, un proton și un electron — există mai multe „specii” de hidrogen decât vă imaginați) au putut supraviețui destul de mult pentru a interacțiunile să poată duce la formarea atomului de heliu.

În esență, la acele momente, întregul univers acționa așa cum o fac și stelele din ziua de azi, existând condițiile de a fuziona elementele chimice simple, reprezentate de H (majoritar), He și puțin Li.

Apoi, la 4 minute după „Big Bang”, temperatura a scăzut „prea mult” pentru a se mai fuziona elemente noi, întregul univers încetând să mai fie o fabrică de fuziune, acesta devenind rece, asemănător condițiilor din ziua de astăzi.

Din scurtele „informări” din materialele anterioare, probabil ați înțeles că transferul holografic era în plină desfășurare cu implicarea „masivă” a ansamblului entităților energetice de control „corectiv” asupra acestui transfer. Transfer care cumula întregul Nostru efort de a forma suportul „energetic” (și nu material) al dezvoltărilor ulterioare.

În anii Voștri nici măcar Noi nu putem estima cât a durat procesul (reamintesc că Noi raportăm ideea de timp asupra manifestării materiei) dar se poate pune în discuție ideea de „zeci de miliarde” de ani „parcurși” de către cele două Universuri inițiale acestui univers, transferați prin „hologramă” universului Vostru.

Totuși, din acest moment, Universul are „capacitatea” de a fuziona elemente noi, dar numai și numai în centrele stelelor ce se vor forma din acest moment pe întreaga durată de existență cunoscută a Universului Vostru.

În sprijinul acestor afirmații, „și ale” oamenilor de știință, stă faptul că, la momentul actual, pe lângă hidrogenul aproape atotprezent în univers, există o cantitate mult prea mare de heliu care să poată fi explicată altfel „decât” prin fuziune „stelară”.

S-a calculat că toate generațiile de stele care au putut produce heliu de la „Big Bang” nu pot produce cantitatea mult mai mare de heliu existentă la acest moment în univers, cantitate estimată de oamenii Voștri de știință ca fiind de patru ori mai mare față de „potențialul „stelar” existent capacității de observare și calcul. În plus, chiar și cele mai îndepărtate galaxii (a se interpreta cele mai vechi) prezintă cantități semnificative de heliu.

Ei bine, tot acel hidrogen, heliu și litiu este remanent încercărilor Noastre anterioare de a crea materie, încercări pe care nu le considerăm, conform afirmațiilor anterioare, un reziduu energetic, eventual un reziduu al creației, ci rezultatul muncii și implicării Noastre ce s-a transmis holografic ca suport pentru pașii noștri următori către „viață”.

Obiectivul nostru fiind crearea suportului total de hidrogen care, prin procesele de fuziune stelară, să producă materia necesară modelării „vieții”.

Revenind la „capacitatea” Voastră de interpretare, la aceste momente, de creare a primilor atomi, universul nu arăta nici pe departe aşa cum îl ştim noi. El arăta asemenea unei supe lăptoase (la propriu) de atomi şi electroni.

A urmat un proces de “atomizare” continuă a materiei, de agregare a acesteia în atomi, pe fondul temperaturilor încă mari și pe fondul finalizării interacțiunilor materie-antimaterie. O agregare care se păstrează în materia din actualul univers şi care oferă un adevărat paradox oamenilor de ştiinţă.

Acest paradox este reprezentat de faptul că, la nivel atomic şi subatomic se menţine dezordinea iniţială, a primei secunde de viaţă a universului (mişcarea browniană) dar, cu toate acestea, la nivelul perceptibil (“macro”) al materiei, totul este atât de ordonat şi de perfect… Știți cauza, nu-i așa (în baza materialelor „realizate” împreună cu mine anterior)?

Din punct de vedere al percepției Voastre, teoria corzilor, care are la bază şi cercetările lui Theodore Kaluza, pune în ordine acest mic haos (şi bazele fizicii cuantice) chiar dacă, pentru asta, este necesară o “sumă” de 10 universuri existenţiale (dedusă „din calcule”). Știți cauza, nu-i așa?

Tot la acest moment, s-a manifestat concret distorsiunea spaţiu-timp cunoscută sub numele de “gravitaţie”, favorizând procesele de agregare.

Pe măsură ce universul se răcea (“investea” energia în atomii cunoscuţi de Voi azi) au apărut condiţiile prielnice de absorbţie/ atracție a “conținutului” liber de electroni, proces care a durat, după spusele oamenilor de ştiinţă, încă 380.000 de ani, până ce Universul a devenit transparent, relativ aşa cum îl ştim noi acum (dar compus numai şi numai din H (în proporție de 99,999999%), „restul” fiind He şi Li.

Descriptiv, abia acum am ajuns la „pragul” primilor 380.000 de ani de la „Big Bang” (cât de mult încurcă limita asta a oamenilor de știință)…

După cele 4 minute descrise anterior a urmat această perioadă, până la 380.000 de ani de după „Big Bang, în care universul a continuat să semene cu interiorul unei stele, a rămas fierbinte și opac, radiația fiind împrăștiată de la o particulă la alta, fiind prea cald ca electronii să se asocieze stabil la un nucleu.

Oricum ar fi, acesta este intervalul de timp atribuit de oamenii Voștri de știință în care s-a dezvoltat „masa inițială” a materiei, „primii trei atomi din care ulterior s-a format tot ceea ce există”…

Apoi, tot acum 380.000 de ani (sesizați concentrarea oamenilor de știință pe acest „punct cronologic” până la care tot încearcă să explice ceva?!?), gravitația începe să se manifeste la valorile şi prin legile cunoscute de noi în zilele Voastre (??? — Dacă ați parcurs materialele anterioare sper că aveți o oarecare îndoială de genul: „Așa o fi?!?”).

Energiile “rezidente” (termic manifestate sub formă de microunde) ale proceselor de atunci au fost descoperite în 1964 de Arno Penzias şi Robert Wilson şi ulterior confirmate de sonda COBE (COsmic Background Explorer — Exploratorul fundalului cosmic), şi sonda WMAP (Wilkinson Microwave Anisotropy — sonda pentru anisotropia microundelor) realizându-se o imagine denumită “Faţa lui Dumnezeu” (îmbunătăţită digital începând cu anul 2009 de către satelitul Plank, etc).

„Imagine” confirmată de orice „participant” ulterior la acest tip de studii (FIRS — Far InfraRed Survey, etc) care „surprinde” ceea ce pentru Voi ar fi un fel de punct de start de manifestare, o amprentă clară a unui punct din care începe ceea ce Voi denumiți a fi expansiunea Universului și percepția de Big Bang.

Această imagine relevă și că, universul nu este “continuu” din punct de vedere al distribuției materiei, existând zone de condensare a acesteia, unde vor apare stele, galaxii, etc. şi zone unde nu este nimic şi va apare numai “spaţiul gol”/ vidul (materie întunecată).

Şi, tocmai aceste diferenţe de distribuție au permis “condensările” de materie „ulterioare”, care să “atragă” forma actuală a universului (prin acţiunea undelor gravitaționale, eventual a distorsiunilor acesteia). Mai pe înțelesul tuturor, această imagine ne arată că universul, la vârsta de 380.000 de ani, după cum ne spun cercetătorii, era ca şi acum, dar mai “în ceață”. Să revenim!

Acest termen, “mai în ceață”, l-am folosit deoarece materia era distribuită în nori imenși de H, He şi Li (He și Li care au apărut prin „procese de fuziune” realizate de Noi prin masive „condensări stelare” anterioare), urmând o perioadă de încă 200 milioane de ani până ce gazele din aceşti nori să se “atragă” (deci exista gravitaţie ca rezultat al distorsiunii spaţiu-timp ce se manifestă de la „momentul” echilibrului de simetrie manifestat de cele două universuri inițiale pentru inducerea asimetriei din acest univers).

În această perioadă temperatura scade la aproximativ 3.000 grade K și densitatea nucleelor atomice la aproximativ 1.000 pe centimetru cub (acestea sunt rezultatele calculelor oamenilor de știință), electronii și nucleele reușind să se combine și să formeze atomi stabili.

Astfel, fără electroni liberi care să împrăștie fotoni, universul devine transparent, permițând fotonilor să circule „liberi” (să se manifeste o „formă” de lumină asociabilă „ideii” de „Fiat Lux”).

La acest moment se confirmă prin măsurători acceptate general că, materia obișnuită (în principal protoni și neutroni) reprezintă 4,9% din densitatea totală a universului, materia întunecată plus materia normală adaugă până la 31,5% din densitatea totală, iar restul de 68,5% reprezintă energie întunecată.

Acesta este universul nostru material, doar (mai puțin de) 5% din masa totală „forțat” asociabilă „materiei”, masă reprezentată de toate tipurile de „materie” existentă.

La finele unei perioade de „sute de milioane de ani” încep să se aprindă primele stele şi să transforme universul într-un fel de grandios “foc de artificii” (sau, cum artistic se exprimă oamenii de știință “… A fost ca şi cum s-ar fi aprins luminile pomului de crăciun”).

Abia acum se poate „discuta” despre „Fiat Lux!”… Abia acum se poate discuta de o relativă finalizare a procesului de transfer holografic…

Deci, conform oamenilor Voștri de știință, la 400–500 de milioane de ani după „Big Bang”, primele stele se formaseră deja în întreg universul. Astfel reacțiile nucleare din interiorul stelelor încep sinteza treptată a elementelor chimice mai grele și se inițiază un fel de ciclu „naștere — moarte — naștere” stelară a materiei necesare suportului „vieții”, așa cum o percepeți Voi.

Oricât de ciudat ar pare, Noi participam, încă, la controlul și structurarea „eficientă” Nouă, a transferului holografic a informației și structurii Universurilor „inițiale”.

A mai fost nevoie de mult timp (de-al Vostru) şi, la un miliard de ani după Big Bang, s-au format primele galaxii, proces care a continuat şi în următoarele 8 miliarde de ani.

Aici, în această „perioadă de timp” de-al Vostru, s-ar putea spune că, „transferul” holografic s-a încheiat și, prin materie, Noi având suportul dezvoltării a ceea ce voi denumiți a fi „viața”. „Viață” care, în Universurile „inițiale”, în diferitele lor „manifestări temporare”, nu avea „suportul optim” ce L-am obținut prin crearea acestui Univers asimetric.

Univers care era pregătit pentru manifestarea deplină a tuturor formelor de „viață” ce le experimentasem anterior… Mai mult, univers unde „Puterea Supremă”, „Unicitatea”, „Prezența” avea tot ceea ce era necesar închiderii contradicțiilor Noastre.

Oricum ar fi, este bine să rețineți că acest univers, al Vostru, a fost gândit „din start” pentru a fi „fin acordat” dezvoltării „vieții”, conform interesului nostru de dezvoltare a „simulatoarelor de manifestare”, a ceea ce voi ați descrie prin expresia „după chipul și asemănarea” inițiatorului unei entități a „vieții”…

Revenind la povestea „voastră”, cu aproape 5 miliarde de ani în urmă, într-un colţ liniştit al unei galaxii (Calea Lactee) se aprinde Soarele (o stea de a treia generație „după Big Bang”). Deci, la 9 miliarde de ani de la „Big Bang”, micul Vostru sistem solar începe să prindă contur.

Și pentru Voi există unele certitudini că, în acest interval de 8 miliarde de ani, ar mai fi existat o stea ”Solară” care și-a finalizat ciclul evolutiv și a explodat ca supernovă, Soarele actual fiind considerat a fi de minim generația a doua, format din resturile primei stele din zona sistemului solar. Deci, există „dovezi” de-ale Voastre că se „discută” de o evoluție „în trepte”.

Proces „în trepte” necesar faptului că, elementele atomice “mai grele” (mai grele decât H, He şi Li) se formează în anumite condiţii de presiune, temperatură, etc. ce se întâlnesc numai în interiorul stelelor. Proces necesar „formării” unei „cantități” optime de materie „grea” pentru procesele de manifestare a „vieții”.

Este nevoie de un mediu masiv „energizat”, după cum prezentam anterior, de presiuni imense care să permită existenţa protonilor liberi şi „strivirea” până la combinare a nucleelor atomice pentru a forma elemente chimice „mai grele” (Be, număr atomic „4” — masă atomică 9,012, B 5–10,61, C 6–12,01, N 7–14,01, O 8–16,00, etc, fapt regăsit şi la nivelul masei atomice, H aproximativ 1, He aprox. 4, Li aprox. 7, Be aprox. 9, B aprox. 11, C aprox. 12, N aprox. 14, O aprox. 16, etc).

Mai mult, pentru Voi ar exista o întrebare simplă: de unde sunt atunci planetele, bolovanii, cometele?!? O explicație posibilă Vouă ar fi reprezentată de evoluţia unei stele anterior celei existente, explozia acesteia (pentru că, altfel, nu ar fi fost expulzată materia cu mase atomice “superioare”) fiind cauza existenţei materiei din care se vor forma ulterior planete, şi altele, nu-i așa? Sau a existat o manifestare „divină” care s-a gândit la toate?!?

Dar, în esență, iată de ce se consideră că Soarele nostru ar fi de cel puțin generația a doua, existând atât hidrogenul necesar pentru aprinderea acestuia cât și materia grea ce constituie planetele, asteroizii, norul lui Oort, etc.

Dar toate acestea sunt „discuții” legate de lumea materială, efectivă… Afară de câteva remarci de început în care descriam introductiv elemente despre entități energetice sau de o „putere divină”, o energie externă, care stă la baza a ceea ce ar fi crearea universului și evoluția sa de la „Cuvântul Divin” către ceea ce descoperim a fi în timpurile noastre.

Am început astfel deoarece suntem cu toți ființe care doresc certitudini, dovezi, asemenea oamenilor de știință (chinuindu-l și pe medium-ul care tastează aceste rânduri).

Cu toate acestea, există dovezi și în sensul „Cuvântului Divin”, afară de cărțile dogmatice ale religiei, ușor contestabile datorită faptului că nu sunt „actualizate”, pe lângă realitatea că au fost total modificate de diferitele curente religioase de-a lungul timpului.

La fel de multe dovezi atrag o logică deductivă a multor cercetători “ciudați” (sau rar acreditați) în sensul că, mulţi dintre “îngeri”/ „arhangheli”/ „serafimi”/ “spirite”/ „suflete” sau cum vreţi să le denumiţi, afirmă că Puterea Divină s-a îndoit de justețea, claritatea, etc. a ceva şi, atunci, a fost obligată (de Sine, prin Sine şi pentru Sine) să se dividă (să rupă echilibrul “superforţei”) în El ca „parte fără contradicţii” (stabilă, guvernatoare, sprijinitoare, etc.) reprezentată de materia întunecată şi „partea plină de contradicţii” care a format universul actual, material, cel ştiut/ perceput de Voi (chiar dacă uităm mereu că este într-o unitate indisolubilă cu aceeași materie întunecată).

Evident că este vorba despre o parte energetică ce atrăgea „destabilizarea”, „conflictul”, „asimetria”, ca un fel de concept imposibil de evaluat de cunoașterea umană și, pentru a permite închiderea contradicțiilor s-a delimitat de acestea prin crearea universului nostru pentru evoluția acelei părți și restabilirea echilibrului.

Moment în care universul Vostru își poate înceta existența… Dar orice experiență, cunoaștere se va acumula întreținând evoluția… Energia este veșnică, doar manifestarea este vremelnică… Ohhh, mă manifest în filozofia Voastră și nu este corect!

În urma acestor considerente, foarte probabil, fiecare univers este un fel de variantă de evoluție pentru manifestările energetice ce au nevoie de evoluție, ce pot și vor închide contradicțiile prin cunoaștere, evoluție, trăire.

Aceasta a fost un fel de motivație pentru transferul holografic și crearea unui nou univers prin „Big Bang”… Poate un „Bug Bang” (bug = eroare în limbaj informatic) ce a inițiat totul prin atingerea interstraturilor universurilor stratificate.

Poate or fi poveşti de adormit copiii sau invenții pentru spiritele vigilente ale materialiștilor şi adoratorilor, poate nu. Vouă nu vi se pare prea mare similaritatea procesuală în ambele cazuri pentru a se putea face distincția față de ambițiile materialiste de a ţine de o explicație destul de forţată (Plank — tranc) sau adoratoare (God — zbang)?!?

Tot ceea ce am descris până acum este mult prea departe de o evoluție întâmplătoare, totul este mult prea legat, fluent, încât Voi să puteți elimina în totalitate intervenția externă, cert „divină”… Truda noastră, deja veșnică… Fie și pe baza conflictelor Noastre…

Apoi, similar descrierii evoluției universului, există nenumărate lucrări documentate, argumentate, etc. care dovedesc că, după „Cuvântul Divin” a urmat o evoluție spre ceva, o altă energie care s-a dezvoltat împreună cu materia care o percepem ca univers material. Chiar de la începutul începuturilor sau pe parcurs.

Un ceva care are segmentări evolutive clare, zone energetice ce țin de fiecare componentă a universului, materială și/ sau vie. Acel ceva ce ține de o evoluție a energiilor ce pleacă de la o energie supremă spre o energie ce se regăsește în fiecare „ființă energetică” (Serafimi, Arhangheli, Îngeri, Duhuri, etc) inclusiv în fiecare ființă vie, precum și în fiecare componentă materială ca rezultat al acțiunii acestei lumi energetice.

Dacă vă amintiți, totul este energie, totul este o evoluție a energiei. Și, da, există dovezi ale acestei lumi materiale așa cum există dovezi ale acestei lumi spirituale, dacă se poate spune astfel. O lume care are un fel de similaritate de evoluție în evoluția de după un punct de pornire de tip „Big Bang”.

Pornind de la dovezi despre nașterea sufletelor, despre zonele spirituale, despre centrele de comunitate, grupuri de suflete, vizitatori de grupuri, inclusiv o structură bine definită a interacțiunilor dintre acestea. Cum ar fi interacțiuni între grupurile de suflete, chiar și între familiile spirituale și cele umane (ființe vii și materiale).

Inclusiv sunt dovezi în ceea ce privește o memorie colectivă, înalt specializată în memorie conștientă (ce ține de materie), memorie veșnică, „divină”, akashică, biblioteca spirituală a Cărților Vieții sau alte interpretări (ce se regăsește ușor în „Prezență”, în „Entitatea Supremă”, „Unică”).

Elemente de „memorie” de stau la baza unui fel de organizare pe grupuri de studiu ale sufletelor ce acționează/ activează în a crea de la materie la structurile vii.

Mai mult, există o organizare a acestei lumi, elementul de conducere fiind reprezentat de un fel de „Consiliu” al bătrânilor, înțelepților sau alte interpretări, un lanț al unei influențe divine. Lanț care cuprinde suflete doici, ghizi, profesori, specialiști în etică, în armonizare, proiectanți, exploratori, temporizatori, „șoptitori”, etc.

Totul nefiind altceva decât o structură clară destinată și dedicată dezvoltării universului spre ceva palpabil, chiar dacă aceste obiective nu sunt accesibile oricui.

Aici apar certitudini cu privire la un numit „Consiliu” asemenea unui centru de coordonare al activităților, la locuri în care este evaluată evoluția sufletului pentru continuitatea evoluțiilor lui în materie, sau despre existența unor locuri cu valoare de pepinieră, locuri școală/ de specializare și multe altele (cum, spre fericirea noastră, este și Terra).

Și toate indică și respectă ceea ce este numit a fi „Unicitatea”, „Puterea Supremă”, în cel mai neutru caz „Prezența”. Ceva care își manifestă participarea în direcția trecerii spre un nivel superior al fiecărei părți materiale și/ sau spirituale a Ei, oricât de intermediare ar fi acestea.

Dar, despre toate acestea voi mai discuta la momentul potrivit. Acum vă voi oferi, în continuare cunoaștere, deoarece numai astfel veți avea posibilitatea de a vă („Vouă vă”) modifica percepția pentru a trece peste pragurile cunoașterii și a ajunge la înțelegere pentru o colaborare reală, certă, a Voastră ca ansamblu „trup-minte-suflet” cu noi „Esențele” spre vârful ierarhiei, „Esența Esențelor”, „Unicitatea”, „Prezența”, „Dumnezeu” etc.

Wow!!! Peste 3.000 de cuvinte… Te-am chinuit destul pentru această „ședință”, Medium drag (deja)!

Mulțumesc! Dragoste și înțelegere!

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)….(Cuprins)…..(Next)

……