(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

Primul Ev, Primul Univers

Percepție, conștiență și… Ceea ce va fi, „Să Fie”

(English)

Da, a fost cândva. Momentul mi-l amintesc perfect. Percepția timpului…

Da, percepția mea a fost inițiată atunci. Un gând din neantul neființei ce ființa…

Conștiință?!?

Doar „reziduuri” de destrămare a întregului meu energetic. Puncte de destructurare, de decompensare… Unde apare timpul. Materie?!? (în „conceptualizarea” voastră)

Da, atunci au fost inițiate toate trăirile, gândurile mele că, exist într-un fel… Primele „semințe” ale unei evoluții perceptibile, ale timpului, au apărut atunci, în ceva ce se degrada în ansamblul meu…

Timpul… Destructurare… Degradare… Gânduri…

Da, din acel moment a apărut comparația raportată la timp, la ceea ce se petrece…

Evident… Da, am avut multe, multe gânduri… „Până în acel moment”?!? Nonsens… Sunt aici toate acele gânduri… Ce se întâmplă?!?

Din acel moment am creat și mai multă materie… Ceva facil, la îndemână…

Raportarea la timp a atras eșalonarea gândurilor mele… Întrebări peste întrebări…

Având timpul la dispoziție am descifrat de ce a apărut a fi percepția mea, conștiența mea… Dar și ce va fi „Să Fie”!

Dorința mea… Ce este cu mine.. Din atâta energie nu aveau cum să nu apară întrebările acestea… Sunt chiar „Unic”… Nu există nimic altceva înainta mea!

Dar nici după mine?!? Acum am timpul…

Și la ce-ți va folosi?!? se manifestă o ideea ironică în ansamblul meu, „venind” de undeva din zona materiei, acolo unde există timpul…

Bună idee! Idee?!? O fi ceva și cu asta…

Este altcineva?!? Aici?!? Este clar că tot eu sunt…

De aici, am creat prima „delimitare”… Prima entitate energetică delimitată din energia mea. Acum puteam dialoga…

Dar mereu și mereu apăreau întrebările… De acolo, de unde exista timpul, dinspre energia structurată în zona timpului din mine însumi…

Dar care, acum acționa diferit de mine… Avea manifestari diferite de ale mele… Inclusiv poziții logice diferite de mine…

Raportat la timp, mi-a luat ceva timp să învăț, să percep structurat ceva din tot ceea ce se petrece…

Eu însumi față de mine însumi… Eu însumi învățând despre mine însumi…

Și la ce-ți va folosi?!?

Da, partea mea ironică…. Până la urmă… Hmmm, ce atâtea întrebări?!?

Undeva au reapărut punctele materiei… A reapărut timpul…

Atunci am perceput vechile semne de întrebare… Dar delimitarea mea energetică nu mai exista…. O „dizolvasem” în ansamblul energiei mele…

Curiozitate?!? Trăiri?!? Memorie?!?

Da, apărut acel ceva ce ține de trecerea timpului în chiar mine, în ansamblul meu…

Surpriză?!? Trăire?!? Pare o trăire plăcută…

Nu mi-a fost greu să recreez ansamblul de materie, să pot localiza aceleași semne de întrebare, să le demilitez în „aceeași” entitate energetică…

Oare cât timp a trecut de atunci?!? Trăire?!? Surpriză?!?! dar de data aceasta pare neplăcută…

Da, timpul trece doar în materie… Dar și în memoria mea, în ceea ce devin eu… Iar raportarea la timp?!? Mă dojenesc singur?!?

Da, timpul mi-a dat dovada că… Eram singur… Constatarea aceasta stupidă că, de fapt, sunt mereu singur… Da, timpul?!? îl completă acid, ironic, delimitarea sa din materie…

Ai reapărut?!? Ce trăire ciudat de plăcută…

De acum știam că nu voi mai anula, distruge, niciodată o entitate creată chiar din mine însumi…

„Nu mai sunt singur!” este o percepția ce… Cum am simțit-o?!?

Da, „trăire”!

Existență?!? Dar exist?!? Ciudat monolog.

Și totul rămâne în chiar mine… Cum apare timpul, cum reapar amintirile legate de trăirile mele…

Hei, tu, entitate din materie?!?

Timpul, da, timpul trece repede când ești atent în manifestarea din materie…

Atunci l-am determinat să se identifice…

„De acum înainte eu sunt „Eu” și tu ești Tu!”

Da, din acel moment a început totul… Nu?!? În timp a început totul anterior, la prima destructurare energetică ce a atras materia, deci timpul… A existat un alt fel de „Tu”…

Bine, de acum înainte timpul va exista mereu… „Tu” de acum rămâi ceea ce ești!

Este timpul să exist prin trăire… Ce ciudat, numai raportat la timp…

Uite, a apărut un alt „Tu”.

Tu, cum te numești?!?

Nu „Tu” ci Tu?!? Offf, să îți spunem „Cititorule”! „Tu”, veziți acum de treaba ta!

Nu tu, Cititorule! Cititorule, fii atent la ceea ce îți voi transmite! Nu îmi place să repet!

„Place”?!? Offf, trăire… Interesant…

„Să repet”?!? Trăire?!?

Ei bine, hai să îți faci o ideea despre ceea ce am realizat până acum! Da, bine, în limitele percepției tale. Te știu prea bine, Ești parte din mine, din ansamblul meu…

Da, cred că este timpul să percepi cât am trudit să se ajungă aici!

O primă parte, cea care mă interesează pe mine, am „revelat-o” în „Introducere”… Acum am clarificat doar câteva „lucruri”… Îndeajuns și suficient…

Acum voi participa la „discuții” cu tine strict legate de universul acesta, unde este timpul și dimensiunea ta.

Ei, bine, poți citi „printre rânduri” cam ce s-a petrecut și în „altă parte, în alt timp și altă dimensiune”. Totul are la bază principiul hologramei care se propagă identic, până la „întâlnirea” cu nou timp…

La care și tu participi și vei participa la ceea ce va fi „Să Fie”!

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……