Follow Your Choices – Interactive Novel
(Cuprins)
Atac și câștig
Capitolul 2 – Alegeri („Scena” 4.3)
(Dan va ataca! Aceasta este rațiunea „jocului”)
(English)
Își adună toate energiile rămase disponibile pentru a porni atacul.
Își aminti, căutând să-și sporească motivația, de o veche lucrare care îi înflăcărase cândva imaginația: „Ascensiunea Cezarilor”…
Cezar, cel ce dominase orice barbar întâlnise în viața lui, luptând pentru ascensiunea sa de la un cetățean roman bogat, la general și „Imperator”… Luptătorul…
Și el luptase într-o cohortă, ca legionar de rând, dar și ca general sau „Imperator”, chiar dacă acum părea mai mult un fel de asasin de rând, cu misiunea de a ucide un șef de sat de prin „Dacia” vremurilor de atunci.
Și porni atacul… Direct spre cel mai apropiat luptător al grupului care, parcă hipnotizat, îl privi cu o mimică tâmpă, cum se apropie, sare din deplasare spre stânga lui într-o tumbă îndelung exersată, tăindu-i beregata și oprindu-se cu gladiusul drept în inima următorului luptător, la fel de uimit de nebunia atacatorului, fără a avea nici cea mai mică reacție.
De aici sări în tufele de pe marginea micii alei a cărării unde era staționat grupul, pentru a se pierde și îndepărta de grupul de barbari, urmărind răsfirarea posibililor urmăritori.
Un gest de evitare perfect, confirmat de cele câteva săgeți care loveau mereu în urma sa.
Un timp doar fugi, pentru a destrăma linia de urmăritori, dar fără nici un rezultat exploatabil, până ce, amintindu-și de direcția unde se afla celălalt grup de închidere, decise să atace un flanc al grupului.
O piruetă spre stânga lui și rostogolire continuă până în apropierea grupului, traseu confirmat de zgomotele înfundate ale săgeților ce se înfingeau în sol, ce îi urmăreau deplasarea pas cu pas…
Două dintre ele chiar îi crestaseră brațele destul de adânc, una ricoșă din coif și una din platoșa de piept…
Intuise că trăgătorii rearmau arcurile și oricum plojase spre partea lor, evitând luptătorii ce se puteau opune, rămași în spatele arcașilor de manevra sa.
Într-o mișcare ascendentă, tăie genunchiul primului arcaș de pe drumul său, cu lama gladiusului, și îl înfipse oblic în flancul abdomenului arcașului următor, spre inimă, acolo unde platoșa unui arcaș avea doar zona de prindere.
Apoi, piruetă, gladiusul în gâtul celui de-al treilea arcaș, salt și lovitură cu ambele picioare în pieptul celui de-al patrulea, ca pentru a se folosi de el în plonjonul său de repliere în tufele de lângă ei, dar și pentru a-l împinge pe acesta spre luptătorii din spatele acestuia.
Chiar îi reuși și forță rostogolirea folosindu-se de panta muntelui, pentru a se îndepărta.
Doar o săgeată îl lovise în coapsă spate, dar femurala nu era lovită și ușurința cu care o smulse îi indica doar afectarea mușchiului copasei și fesier.
La un moment dat se opri din rostogolire, fiind sigur de protecția copacilor dintre el și arcași, dar și deoarece nu auzea în spatele său posibilii urmăritori.
Undeva, în stânga, patru urmăritori se detașaseră de grup și știa că este un grup mic, pe care îl poate ataca cu unele șase de reușită.
Nu trebuia să piardă această șansă. Prinse scutul la spate, oferind o oarecare protecție arcașilor care, cu siguranță erau pregătiți, și atacă.
Dar, arcașii își făcură treaba mai bine decât se aștepta, luptătorii nefiind altceva decât momeală.
Doar a acumulat încă trei săgeți, din care una a scos-o cu greu din humerus, lăsând o rană care sângera cam tare, obligându-l să se retragă sub ploaia de săgeți, pentru a opri hemoragia.
Această retragere avu și un rezultat nebănuit, cei patru luptători prinzând curaj, urmărindu-l dar negrupați… Devenind victime sigure, fără prea mare efort, alegându-se doar cu o rană relativ superficială pe coapsă.
Și el îi doborâse în afara tirului sigur al arcașilor, care, fie temători, fie și deoarece restul de luptători nu îi lăsau să destrame grupul, irosiră câteva săgeți până a se lăsa păgubași…
Ultimul luptător avea la el un mică desagă cu pansamente destul de calitative, pentru care îl mulțumi post-mortem, înainte de a se replia într-o zonă cât de cât sigură pentru a se bandaja.
De undeva simțea că dispozitivele se adaptau situației, deoarece auzea strigăte atât dintre un fel de baraj de luptători care blocau accesul spre pârâu cât și de peste tot din jurul său, cerc care era evident că se restrângea în jurul său…
Avea nevoie de timp dar nu putea merge mai departe sângerând ca un porc.
Bandajându-se conștientiză că era mult mai rănit decât se aștepta și avu mai multe tendințe de renunțare, de leșin.
Dar își adună toate resursele de voință rămase și porni spre grupul de arcași. După ultimele tiruri, părea destul de evident că își epuizaseră săgețile disponibile și puteau fi o pradă ușoară.
Și a avut dreptate. Grupul de arcași se împărțise în mai multe grupuri de realimentare și se repliau, fix spre poziția sa, urcând spre grupul de închidere, pentru a beneficia de realimentare de la ei sau, cel puțin să suplimenteze numărul trăgătorilor pentru fiecare salvă.
Bieții de ei… Un grup de șase, terorizați de frică la vederea lui, îi elimină în câteva secunde, aproape ca pe niște manechine de antrenament reale.
Dar cu o ultimă resursă de curaj, știind că totul s-a terminat pentru ei, s-au opus cât au putut de bine dar, mai ales, au atras atenția restului celor prezenți, unde se desfășoară măcelul…
Plus că, la finalul luptei, Dan știa că nu mai are nici o resursă de energie pentru a se opune în vreun fel.
Așa că zărise undeva un mic platou la baza stâncii pe care o ocolise înițial, și se prăbuși în genunchi, așteptând sosirea primilor luptători, într-un fel efort de a aduna ultimele sale resurse de opoziție…
Iar luptătorii nu îl dezamăgiră, apărând la foarte scurt timp, înconjurându-l, comportându-se de parcă așteptau pe cineva.
Oricum el nu mai putea mișca în nici un fel, având doar puterea de a arunca coiful și platoșele umerilor, care îi striveau ultimele resurse disponibile respirației…
Chiar renunțase complet. Nu mai aștepta decât lovitura fatală, care să termine odată totul, el neavând dorința de a fi cel care renunță…
Și apăru un bătrân, înarmat cu o lance, fără scut sau armuri, care…
Începu să-l dojenească.
– Cum ți-ai putut imagina că ai cea mai mică șansă de a reuși? Suntem un popor de luptători care dăinuim de secole. Chiar dacă părem neajutorați, am trecut peste valurile migratoare… Ba, mai mult, multe din aceste valuri ne-au ocolit datorită tacticilor noastre de luptă, producându-le pierderi imense, comparativ cu cei dintre noi care s-au sacrificat… Ce ne puteți face atacându-ne ca nebunii, unul câte unul?
– Bla, bla, reuși să răspundă aproape șoptit, fără vlagă! Sfârșește odată jocul! Dar fă-o cu sabia, o moarte a soldatului, nu împungându-mă cu lancea, așa cum am văzut că i-ați făcut unui idol al vostru, lui Iisus!
– Voi legionarii i-ați făcut asta. Și nu am de gând să te sacrific. Doresc doar să soliciți sfârșitul confruntării și, când vei reveni, vin-o aici ca un om care dorește să ne cunoască, noi cunoscând, la rândul nostru, adversarul întrupat în tine… Și te vom învăța toate secretele noastre. De la voi nu avem ce învăța… Tu ești cel mai bun dintre cei ce ne vizitează de secole, poate de aceea ne poți învăța unele lucruri sau, poate, de aceea liderul nostru a ținut neapărat să purtăm această discuție.
– Da, da, bine! îl îngână plictisit Dan.
– Mii dintre voi au încercat să ne elimine liderul, dar toți ați sfârșit mândri și aroganți, sau ați revenit ori de câte ori ați avut chef, sfârșind mereu și mereu în aroganța voastră. Eu sunt doar un bătrân al satului care am acceptat să îți transmit mesajul liderului, care crede că tu, îl vei asculta. Ce ai de spus? Sfârșești acum, noi neputând decât să îți oferim moartea soldatului, cerută de tine, sau ne asculți sfatul?
De undeva, o curiozitate ciudată „copleși” starea de epuizare… Și Dan se auzi spunând către companionul jocului:
De ce nu? Stop joc!
Ipotecarea sufletului cuiva — Capitolul 1 — Alegeri — Partea 1 — C1
Jocul are un sfârșit neașteptat, Dan pare mulțumit de rezultat și dorește un fel de recompensă — Mircea Dan, Ziua 1…
Merticaru Dorin Nicolae
(Cuprins)
Follow Your Choices – Interactive Novel