Utopia
egalităţii. Motto:
1. Când
oricine-i cineva, nimeni nu e nimenea (proverb)...
2. Natura n-a
făcut nimic egal; legea ei suverană este subordonarea şi dependenţa
(Vauvernagues)
Definiţii:
Conform definiţiilor
academice egalitatea poate fi descrisă ca fiind:
- faptul de a fi egal, lipsă de diferenţă;
- uniformitate, uniformizare;
- principiu potrivit căruia tuturor oamenilor şi tuturor statelor sau
naţiunilor li se recunosc aceleaşi drepturi şi li se impun aceleaşi
îndatoriri, prevăzute de regula de drept;
- egalitate juridică, drepturile cetăţenilor de a fi egali în
faţa legii;
- situaţie în care oamenii se bucură de aceleaşi drepturi şi au
aceleaşi îndatoriri;
- egalitatea tuturor oamenilor în raportul lor cu mijloacele de
producţie, faţă de accesul la valorile materiale şi spirituale,
consfinţind dreptul oamenilor de a munci după capacităţi şi de a
fi retribuiţi după cantitatea, calitatea şi importanţa socială a muncii;
- posibilităţi, drepturi şi obligaţii egale de a participa activ la
rezolvarea tuturor problemelor vieţii sociale, economice şi politice;
- egalizarea retribuirii muncii...
etc. etc. etc.
funcţie de punctul de referinţă al celui ce emite ideea, de
domeniul de activitate... bla, bla, bla...
Evoluţie:
Din punct de vedere al
evoluţiei umane există doar 2 (două) teorii: creaţionistă şi
evoluţionistă.
Creaţioniştii (indiferent de
sursa religioasă) spun că am fost creaţi din diverse motive... Bărbat
şi femeie... Deci, diferiţi... indiferent de punctul de referinţă...
Sufletul
nostru este acelaşi, egal, fără dubii, sar toate religiile. Dar atunci
de ce mai există păcat şi, în consecinţă... o judecată, analiză,
răsplată, etc. "de joi" sau de "de apoi"??? De ce
un individ ce duce o viaţă conformă unor ritualuri, moduri de a trăi,
etc. va fi de-a dreapta sau de-a stânga unei divinităţi, se va
înălţa, bla, bla şi altul va fi blamat, "iadizat",
"purgatorizat", haha, huhu,
hihi??? De ce orice divinitate te ispiteşte, te răsplăteşte, te
hărţuieşte, etc. pe când alţii nu au parte de "suport", de
răsplată
şi altele asemenea??? Deci, până şi aici ... diferenţă şi nu
egalitate... indiferent de punctul de referinţă...
Ooops, a apărut
"indiferent de punctul de referinţă" de 2 ori. Ar fi bine să ne oprim
aici... că avem destule repere de "gargarisit", "tastagit" sau cum
vreţi să spuneţi...
Evoluţioniştii merg pe
principiul... ceva elemente chimice s-au combinat, mai
întâi au fost aminoacizi, apoi râme, broaşte, şerpi,
dihori şi în final omul sau maimuţa (nu m-am lămurit încă,
mai ales că în zodiacul chinezesc eu sunt maimuţă şi, din punct
de vedere zoologic noi suntem maimuţe cu denumirea Homo Sapiens)... OK,
să ne limităm la cel care a fost în stare să... emită aceste
teorii, cel puţin...
Evident că
evoluţia presupune o modificare a formei existente în ceva nou,
mai bun sau mai rău, care rămâne să evolueze mai departe sau
dispare... Deci, principiul de bază este schimbarea şi nu egalitatea...
O schimbare bazată pe oportunism, diferenţe între peştele cel
mare şi cel mic, legea junglei, cel mai carnivor îl mănâncă
pe cel mai ierbivor, eventual putem aminti de canibalism ca totul să
fie "mai egal", etc... Indiferent de punctul de referinţă...
Delimitându-ne de
regnul animal, chiar şi de verişoarele noastre maimuţe că, de (!), am
evoluat şi ne putem dezice, ajungem la a căuta egalitatea măcar
în evoluţia manifestărilor noastre umane. Şiiiii, aici e-aici...
Pentru a duce logica până la capăt vom omite chestia cu
"indiferent de punctul de referinţă" şi nu ne vom opri la a doua ei
prezenţă...
Viaţa propriu-zisă:
Copilăria.
Când
m-am născut habar n-aveam de egalitate... Urlam după drepturile mele de
a primi sânul mamei, de a se schimba chestia udă de la dorsalul
meu, de a face din părinţi nişte saltimbanci ciudaţi care să mă facă să
mă simt bine (sau să mă pocnească), etc... indiferent de punctul de
referinţă...
Până să
încep să percep lumea ceva mai "conştient" aveam deja o soră,
apoi încă un frăţior, etc... Ce ziceţi?!? I-am "văzut" ca
fiind egalii mei? Sau ei pe mine? Eu aveam grijă de ei atunci
când părinţii erau plecaţi la servici şi ei... Profitau de ce se
nimerea... Dar am uitat de cei ce trăiesc de unii singuri (care nu au
frăţiori sau frăţioare)... Din start ei nu au cu cine să fie egali...
Când mai cresc puţin... Offf... Să nu fim răutăcioşi, erau nişte
copii... şi eu ca frate mai mare aveam datoria de orice fel de a face
acest lucru... Ăăăă... Mai bine inseram direct: indiferent de punctul
de referinţă...
Timpul a
trecut... şi ne-am mai înălţat puţin: la înălţimea
propriu-zisă, la înălţimea pretenţiilor, etc. În
jurul meu vedeam şi alte familii în care fratele mai mare se
descurca împărţind dreptatea, disponibilul de mâncare, etc.
La mine nu se putea că aveam nişte frăţiori mai "favoriţi" pentru
părinţi şi nici pe blat nu puteam profesa arta "inegalităţii",
împărtăşită de părinţii mei... indiferent de punctul de
referinţă...
Adolescenţa.
Hmmm... Greu
tare de comentat legat de egalitate la această vârstă... Dar, să
încercăm... Nu voi începe cu o chestie gen: de ce
meseriaşul (bănosul, musculosul, etc.) ăla nu mă vede odată sau
frumoasa "X" nu se uită la noi în mod egal sau... "Hei, fraTE,
zii mai departe! Lasă vrăjeala!"
Beneficiez de
avantajul de a fi unul dintre componenţii "generaţiei ceauşeilor"... O
vreme în care toţi eram îmbrăcaţi la fel, beneficiam de
aceeaşi educaţie şi eram supuşi la examene unice care să asigure
egalitatea, etc. Doar, comunismul (socialismul, ceauşismul, cum vreţi
să îi spuneţi) asigura dreptul oamenilor de a munci după
capacităţi şi de a fi retribuiţi după cantitatea, calitatea şi
importanţa muncii... Nu cumva, din start, nu mai eram egali în
baza acestui principiu care aducea consideraţii asupra cantităţii,
calităţii şi.... ha, ha , ha, importanţa muncii (cei mai importanţi
erau oportuniştii cu partidul, urmau "pupilele" lor, etc.)???
Capitaliştii
spun că dincolo de trăsăturile naturale, biologice ale indivizilor,
rolurile sociale trebuie apreciate cu aceeaşi unitate de măsură,
respectiv cea a valorii generate... Astfel indivizii au aceleaşi
drepturi, obligaţii şi posibilităţi cu privire la obţinerea unui loc de
muncă, implicarea/ participare la viaşa politică, sindicală, culturală,
la activităţi comunitare.... M-am plistisit deja... Aceleaşi
lucruri "periate" în alt sens...
De ce aş mai
continua argumentaţia pentru cei ce trăiesc în ziua de azi???
Totul nu s-a schimbat... Mai rău... În socialism erau elite
formate de membri de partid, de securişti, de piloşi şi tot felul de
oportunişti care pregăteau copiilor lor la cei mai buni profesori
(chiar dacă nu ajuta cu mare lucru fiindcă era nevoie intervenţia
directă în acest proces de egalizare şi "pupila" trecea orice
examen chiar dacă era semianalfabetă). În capitalism analfabeţii
de atunci au ajuns elite şi repetă procesul dar mult mai grosolan, mult
mai lipsit de bun simţ, de consideraţii asupra viitorului, etc. ("La ce
este nevoie de carte??? Dovada sunt eu care am tot ce îmi trebuie
şi papagalii n-au nimic?!? Eu am Merţ ei master.... Da iau când
vreau câte mastere am chef... La kil' fraTE")... Dar...
indiferent
de punctul de referinţă...
Adultul.
A venit
vremea chestiilor serioase... Acum putem vedea că "se poa'
egalité fraTE"... indiferent de... nu acum...
Am apucat să
fiu adult şi îC (a nu se citi "îCh = înainte de
Christos" ci simplu, "îC = înainte de
Capitalism") şi dC... punctul de referinţă fiind "Anno Domini 1989"...
Nu voi căuta
egalitate între cele două "ere" fiindcă nu există... Este vorba
doar despre evoluţie... De la cel mai bun rău existent al momentului la
unul cu altă faţă dar mult mai rău , declarat a fi mai bun decât
cel anterior... dar, evident, fără nici o posibilitate de a lua
în considerare egalitatea...
N-am apucat
să termin facultatea îC dar cei care o terminau primeau o
repartiţie în funcţie de rezultatele obţinute pe întregul
parcurs al studiilor... Frumoasele "dădătoare de bucurii" aveau
în faţă un viitor luminos (cu repartiţii foarte bune) atât
timp cât numărul profesoarelor era inferior celui al profesorilor
sau atât timp cât profesorul (decanul, etc.) primitor avea
o influenţă semnificativă asupra restului, sau "Bănoşii", "Piloşii"
care se
descurcau cu tot felul de artificii "de plată", "de prestaţie" etc...
Diferenţa
între studiile de atunci şi cele de acum este că era permis unora
de condiţie "proletară" să ajungă cât de cât să îi
slujească ceva mai plăcut şi mai bine remunerat pe cei din vârf
(prin repartiţii mai bune, transferuri oportune, etc.).
Ajunşi
în era aceasta... fraTE... Vârfurile sunt vârfuri...
Ajungi la o funcţie de conducere în firma cuiva "pe merit",
găseşti un loc de muncă "pe merit"...
- "Şi ce să-ţi fac fraTE dacă nu ştii să dai din portofel"?!?
- "Păi, am dat ceva... Oricum mai mult decât s-a cerut..."
- "Da, da n-ai dat cui treb'e... Lu' ăla trebuia să-i decartezi..."
- "Păi... ăăăă, la el am fost... Dar mi-a zis că dacă sunt angajat el
zboară din funcţie în mai puţin de 3 zile şi eu îi iau
locul... Aşa ceva nu se poate... Eu l-am asigurat că dacă
voi avea această propunere îmi voi da demisia protejându-l,
ca atunci la firma "X"... Poate cere referinţe dacă nu crede în
onestitatea mea..."
- Hăăăăă, hăăăă (şi după un minut în care s-a tăvălit pe jos de
râs a continuat)... "Tu crezi că ăla a ajuns sus pe onestitate şi
corectitudine"...
- "Bine, omule, dacă aş avea o afacere a mea aş avea grijă să angajez
cei mai buni oameni cu putinţă... Selectaţi personal..."
- "Ăia nu îi vei găsi niciodată... Sunt slujbaşi de mult pe la un
barosan care le dă un os de ros ca ei să le umfle conturile cât
mai bine şi să aibă de ce să se simtă bine că birjăreşte o persoană
"inferioară", etc.... Aşa cum eşti tu acum... Să nu ai nici o scăpare
din condiţia în care eşti... Şi să îl lipseşti de
confortul, plăcerea etc.. ce i le oferi pentru o brumă mai mare sau mai
mică de bani..."
... indiferent de punctul/ persoana de referinţă...
Dar să lăsăm chestiile personale! Să ne axăm acum pe chestiile
sociale, de grup...
Familia.
Din
"chestiile" dezbătute anterior este evident că nu poate exista
egalitate... Dar, din anumite raţiuni legate de dorinţa de a avea o
idee completă despre "Utopia egalităţii" voi aborda nişte detalii...
Se naşte
primul nostru copil... Este clar că este cel mai deştept, cel mai
frumos, cel mai... Detalii care elimină egalitatea... Unii au şansa de
a avea mai mulţi copii, alţi nu... Cei care vor avea doar unul este
evident că se limitează la inegalitate completă, fără dubii, dar oricum
sunt fericiţi faţă de cuplurile care nu pot avea copii... Mă cutremur
la ideea acestei "egalităţi"...
Se naşte al
doilea (etc.) copil... Vine vremea comparaţiilor şi a
încercărilor de a menţine o egalitate între copii...
Interesant concept, nu-i aşa? Ambii (sau mai mulţi) sunt inteligenţi,
Dumnezeu le dăruieşte nepreţuita sănătate şi carismă necesară unei
evoluţii în condiţii de egalitate... Am uitat de părinţi...
Bineînţeles că şi ei sunt aproape de copii, dăruiţi cu tot ceea
ce le trebuie pentru a susţine dezvoltarea plină de egalitarism a
copiilor... Ce mai încolo şi-ncoace... Totul este perfect...
În aceste condiţii facem doar chestii de şicană între noi,
părinţii... Este evident că nu este posibil ca puişorii noştri să se
conformeze egalitarismului că, de (!), sunt copii... Mititeii de ei...
Noi,
părinţii, sesizăm că "X", primul copilaş, seamană mai mult cu mama...
sau cu tata??? De ce să fim răutăcioşi? Vorbim despre o familie ideală
în care nu apar chestii gen... "La ce este bine seamănă cu
mine... La ce este rău cu tine"... Pur şi simplu sesizăm nepărtinitor
asemănările, aşa cum sunt... Brrr... Constatăm imediat diferenţele...
inegalitatea... indiferent de punctul/ persoana de referinţă...
Ca o mică
picanterie... Primul copil are manifestări confuze, greu atribuibile
unui părinte... Rare cazuri în care nu apar păreri dar... să
zicem... Vine un moment greu din viaţa acelui copil... Apar
întrebări, între părinţi, "Unde Dumnezeu a văzut aşa ceva?
Anturajul?!"... Părintele perfect va interveni... "Draga (Dragul) mea
(meu)... Aşa făceam şi eu... Stai liniştit! Vezi că eu am evoluat
bine..."... Şi tot aşa... Tot felul de observaţii în care se
intervine în timp util şi se menţine egalitatea... Dar, apare un
element evident... Nu are nici un pic de ureche muzicală... Nu
prinde ritmul la dans... etc... Dureros... A crescut şi dansul permite
o penetrare uşoară în cercurile "prieteniei" ce apar odată cu
vârsta... Pune-te şi învaţă copilul că totul este
matematică, în ceea ce priveşte muzica cu doimile, optimile,
şaisprezecimile ei, cu andante, allegro, etc.... Copilul
beneficiază
de o adaptabilitate ieşită din comun şi fără a percepe în nici un
fel muzica şi ritmul dansează de impresionează pe oricine...
Dar... Apare şi al doilea copil (sau mai mulţi)... Cu cât creşte
numărul sau distanţa (în ani) între copii apar
comparaţiile... scuze, era vorba de egalitate... Apar observaţiile
efectuate de părinţi pentru a putea oferi şanse cât mai mari
copiilor lor de a avea parte numai şi numai de lucruri cât mai
bune în viaţa ce va veni... Pentru cei care au avut şansa de a
beneficia de o cultură generală acceptabilă (sau de specialitate)
începe să apară ca evidentă transmiterea la copil a unor
caractere care pot fi greu justificate creaţionist (chestia cu sufletul
care ocupă un templu reprezentat de trup) sau evoluţionist (chestia că
principalele caractere şi comportamente DE BAZĂ se transmit copiilor cu
o anumită rată mai mare sau mai mică de selectivitate legată de
lanţurile genetice implicate în procreerea acelui copil)... De
exemplu aici putem aminti de transmiterea gesturilor inconştiente, gen
modul cum se scarpină, ticuri comportamentale, tabieturi inconştiente,
etc. care greu pot fi justificate de transmiterea unui substrat
genetic... Dar, toate acestea se fac selectiv... Fără posibilitatea de
a alege... indiferent de punctul sau persoana de referinţă...
Societatea.
În mod
normal ar fi trebuit să încep cu această parte a "micii" mele
postări... Asta interesează nu gargara de până acum...
Dar fără
aceste mici detalii deja prezentate nu cred că aş fi fost înţeles
cât de cât... Să revenim la egalitatea noastră!
Ar trebui să
încep cu un principiu general valabil... egalitatea în faţa
legilor (dictate de aleşii comunităţii indiferent dacă acestea sunt sau
nu în interesul celor care i-au votat)... Crede cineva în
aberaţia aceasta?!?! Sau... credeţi că funcţionează undeva pe
pământul acesta (posibil şi în univers)... Ar trebui să
amintim acestor persoane că atât timp cât există
posibilitatea de a trece peste legi (dovadă şi istoria şi prezentul
oricărui stat), de a abroga şi modifica acele legi (influenţa
modificării legii poate fi "văzută", de exemplu, în cazul unui
nevinovat condamnat la moarte, executat, după care legea se modifică şi
este eliminată această pedeapsă) şi, mai ales, de a
exista procurori, avocaţi, judecători etc. care să dovedească faptul că
"nimeni nu este mai presus de lege dacă decid eu asta"... Ce rost mai
are să vorbim... Şi cei "atinşi" de ceea ce am afirmat anterior
să înţeleagă că nu îi acuzam de malpraxis sau
încălcări de lege din interes, etc... Pur şi simplu "Doamna cea
oarbă cu balanţa" (sau "Tipul travestit şi orb ce se sprijină în
balanţă") judecă în funcţie de ce fac aceste persoane
implicate... fără nici o legătură cu adevărul ci doar cu procedura şi
respectarea acesteia...
Să zicem că
Dumneavoastră, cel ce citiţi aceste rânduri, sunteţi cel mai
dotat individ în ceea ce priveşte conducerea unei ţări, a unei
comunităţi... La propriu... Şi asta şi în comparaţie cu tot
trecutul şi viitorul umanităţii sau comunităţii în care El,
Domnul Dumnezeul nostru, a hotărât să veniţi pe lume... Ce mai
încoace şi-ncolo... Sunteţi unicul, perfectul, .... Stop! Asta
elimină egalitatea... Nu mai continuăm cu asta...
Unii pot avea şansa să se nască din părinţii
"care trebuie" şi să beneficieze automat de orice fel de avantaj oferit
de o linie genetică "d'élite" (monarhică sau dictatorială)...
Ooops... Iar eliminarea egalităţii.. Renunţăm şi la această linie
logică... Revenim la omul de rând...
Până la o anumită vârstă veţi lucra la educaţia
Dumneavoastră... Să deveniţi pantofar comunist, hidrotehnician, geolog
sau comandant de navă... Mai mult sau mai mai puţin uşor...
Funcţie de
resursele părinţilor, etc... Geniul nu înseamnă şi capacitatea de
a te conforma liniei "liderului"... şi de a satisface acest deziderat...
Apoi, funcţie
de oportunităţi, de "disponibilitatea" părinţilor, etc., începeţi
lungul drum de a ajunge lider. Cum poţi face asta oriunde pe
pământul ăsta (să nu uităm că trebuie să existe şi un aşa-zis
substrat democratic)??? Tre' să intri într-un partid fraTE...
Numai aşa poţi ajunge pe listele de vot, uninominale sau nu... cu
susţinere politică... Aici, o persoană fără "joc de culise" nu are nici
o şansă... De ce afirm asta??? Să vedem!
În primul rând
mă înscriu în partidul pe care competenţa mea, fie şi cea
ca a unui hidrotehnist sau a unui căpitan de vas, intuitivă, îl
va selecta ca rampă de lansare viitoare... Ohhh... Am uitat de
doctrină... Sau nu contează?!?! Adevărul este că asta nu prea
contează... Da... Sunt cel
mai deştept tip din toată istoria omenirii şi ştiu ce am de făcut... nu
de pierdut timpul cu chestii subiective, legate de valuri/ vrăjeli
sociale
instabile... istoria oferă atât de multe exemple de schimbare a
doctrinei "sub impunerea necesităţilor", de încălcare a
constituţiei, legilor etc. sub justificarea diferenţei de doctrină...
etc...
Dar, ce să vezi... Nimeni
nu dă nici doi bani pe mine... Ce dacă plătesc cotizaţia... Nimeni nu
vede nici măcar valoarea acesteia, ce ă mai amintesc de valoarea mea...
Pentru a
urca în partid este nevoie de a face ceva pentru acesta... Sau
pentru cei care îl conduc la acel moment al intruziunii mele?!?
Şi aici nu este ca şi în gaşca de cartier... Dau bine cu brandu'
încep să fiu plăcut, fac cinste cu o ladă de bere încep să
fiu plăcut şi mai mult şi... cum nu mai fac asta... Nashpa fraTE... S-a
schimbat schimbarea... Sau în gaşca de "Gossip girls"... Unde
ifosele cele mai susţinute sunt adoptate de pupezele inferioare că de
nu... pedeapsă mare... îi turnăm miere de albin pe cap...
Aici nu merge
cu chestii din'astea... Aici tre' să sari fraTE! Şi nu să susţii
partidul... Să îi susţii pe membrii acestuia... Cu cât ai
mai mulţi bani, relaţii, etc. cu atât vei fi mai util... În
consecinţă mai penetrant spre listele electorale ale
partidului... Nu contează inteligenţa ta, ce fel cauţi pe Goagăl,
ce faci pentru
partid... Contează doar ceea ce faci pentru membrii MARCANŢI (pardon,
am uitat
ce era mai esenţial, ) ai acestuia...
Într-un
final să nu fim realişti!... Să fim utopici!... Poate dăm de egalitatea
căutată, chiar dacă până aici este vorba numai şi numai de
inegalitate... de compromisuri, de incălcarea aproape a orice principii
pentru gaşca care te va propulsa pe listele prin care vei ajunge
primar, preşedinte de consiliu judeţean, parlamentar, etc...
Dumneavoastră
ajungeţi preşedinte... etc.
Indiferent de
ceea ce faceţi nu aveţi nici o şansă să scăpaţi de gaşca "din spate"...
Dacă nu faceţi ceea ce vi se cere, jucător sau nejucător, dictator sau
nu, ce puteţi face? Să îi denunţai, să îi arestaţi, să
îi executaţi într-un fel sau altul... Sau să vă suspende
ei, să vă revoce, împuşte sau ceva similar??? Atunci unde mai
este egalitatea???
Indiferent de
punctul de referinţă...
Moartea.
Cu o moarte
suntem toţi datori... Şi toţi plecăm fără nimic când facem
asta... Deci, aici, egalitate fraTE... Unii mor de cancer, în
chinuri crunte, alţii împuşcaţi în cap, alţii
spânzuraţi, alţii de moarte bună, alţii mulţumiţi, alţii cu
păreri de rău, alţii... Disperaţi şi/ sau sinucigaşi... Unii la 1 an de
viaţă, alţii la 100... Egalitate, nu-i aşa??? Indiferent de
punctul de referinţă...
Concluzie.
Nu suntem
egali nici măcar cu noi înşine în diferite momente ale
vieţii noastre, oricât de apropiate le-am selecta...
Şi dacă viaţa
noastră merge într-o direcţie bună, evolutivă, începem să
gândim destul de neplăcut de momentele anterioare ale vieţii
noastre... Ajungem rapid să percepem că, dacă rămâneam la fel,
egali, eram la fel de mediocri ca la momentul declarării stării de
egalitate... Când "cel care nu poate" îl blochează pe "cel
care poate" să rămână la nivelul de egalitate şi
mediocritate necesar acestei dorite egalităţi, "cel ce nu poate"
jubilează iar "cel ce poate" suferă... Deci, în consecinţă
logică, egalitatea este clamată de cel care nu poate "urca" mai sus
decât dacă există această egalizare... "Cel care poate" urca are
de unde da înapoi pe când "cel care nu poate" face asta...
Clar, NU... că nu poate sau nu are chef să facă asta...
Şi,
democratic, cei mulţi şi "care nu pot" urca, vor vota ca toţi să fim
egali cu toate că ei câştigă mai mult, înşeală, fură, fac
politică, totul spre împlinirea orgoliilor şi posesia luxului
dorit...
Pe când
"cei care pot" nu au timp să câştige bani... Ei trebuie să
înveţe, să muncească, au principii peste care nu pot trece...
Constată imposibilitatea de a acţiona în vreun fel deoarece
în societăţile moderne contează numărul voturilor şi nu calitatea
acestora...
Şi asta
în timp ce "cei care nu pot" se distrează, "se simte bine",
"creşte banu' la ghiolbanu'..."...
NU CĂUTAŢI
EGALITATEA!
Munciţi,
învăţaţi, avansaţi pe drumul vostru şi arătaţi celor ce vor
egalitatea că nu puteţi fi opriţi... Omul, viaţa, societatea avansează
datorită celor ca voi... Datorită lor totul dă înapoi, fără
dubii... Şi, chiar dacă ei, "cei ce nu pot", sunt mulţi şi decid
cât de mult să dăm înapoi, munca noastră, sacrificiile
noastre vor duce totul, încetul cu încetul acolo unde
trebuie... DATORITĂ NOUĂ... indiferent de punctul de referinţă...
MEDOW
Notă: Pentru inserarea (şi
medierea) mesajelor Dumneavoastră (trimise prin mail la adresa
dorinm@email.com) vă reamintesc să precizaţi numele dorit (nick-ul,
etc.) să apară ca semnatar al post-ului!
...
...
...
...
