Lucru
- Economics - Tehnica plăților interne și
internaționale
Economics
Viramentul bancar
Viramentul
este operaţiunea de plată/ transfer efectuată de către o bancă
prin care, la ordinul clientului său şi în baza disponibilului
existent în contul acestuia, se va realiza transferul unei sume de
bani din contul clientului respectiv în contul unui beneficiar
desemnat de acesta, prin debitarea contului clientului şi
creditarea contului beneficiarului.
La baza
acestor operaţii stă moneda scripturală (banii de cont)
reprezentând disponibilităţile băneşti aflate în conturile
bancare, bani care circula între aceste conturi prin intermediul
operaţiunilor de virament.
Aceste
monede scripturale pot fi atât monede naţionale (în cazul ţării
noastre RON) cât şi monede ale altor state (valuta sau devizele)
fapt care determină o delimitare a banilor de cont şi un plasament
al acestora în conturi diferite: conturi în lei şi conturi în
valuta (devize).
Din acest
motiv, în funcţie de moneda în care se realizează viramentul, se
vor întâlni viramente în lei şi viramente în valută.
Derulare virament SWIFT
O particularitate a viramentului este reprezentată de plasamentul băncilor care formează circuitul dintre ordonator şi beneficiar. Dacă viramentul se realizează între bănci din acelaşi stat se poate vorbi despre un virament naţional (care poate fi între filialele, sucursalele aceleiaşi bănci sau între bănci diferite care implică transfer de fonduri între acestea) sau, dacă se realizează între bănci plasate în state diferite, se poate vorbi despre un virament internaţional (care are acelaşi specific cu deosebirea ca implică un transfer internaţional al fondurilor).
Derulare virament SWIFT
O particularitate a viramentului este reprezentată de plasamentul băncilor care formează circuitul dintre ordonator şi beneficiar. Dacă viramentul se realizează între bănci din acelaşi stat se poate vorbi despre un virament naţional (care poate fi între filialele, sucursalele aceleiaşi bănci sau între bănci diferite care implică transfer de fonduri între acestea) sau, dacă se realizează între bănci plasate în state diferite, se poate vorbi despre un virament internaţional (care are acelaşi specific cu deosebirea ca implică un transfer internaţional al fondurilor).
Viramentele
naţionale se realizează prin intermediul mijloacelor de comunicare
interbancară, urmând proceduri stricte specifice structurii
bancare naţionale dar şi particularităţilor operaţionale ale
fiecărei bănci în parte, modul de realizare al acestora fiind
clasic (pe o durată de 1 - 2 zile) sau tip telex sau altă
modalitate modernă de comunicație (virament realizat în ziua
curentă înaintării ordinului de plată, etc. de către plătitor).
Exista unele
particularităţi atunci când se foloseşte plata în valută în
special în ţările cu retenţie valutară (cum a fost şi cazul
României) unde se urmează anumite proceduri specifice, de cele mai
multe ori impuse de norme legislative naţionale sau de
instrucţiuni BNR.
Aceste
proceduri afectează în special modul de realizare a plăţilor în
valută deoarece există conturi în moneda naţională şi conturi în
valută, urmărindu-se la efectuarea plăţii dacă există sau nu
disponibilul necesar şi, totodata, dacă este posibil ca banca să
achiziţioneze în baza disponibilităţilor în monedă naţională
necesarul de devize solicitat pentru efectuarea viramentului.
Cele mai
multe viramente internaţionale se realizează în cazul
operaţiunilor de comerţ exterior, când este necesară realizarea
unei plăţi de către importator (banca sa) şi efectuarea
viramentului către exportator (banca sa).
Transferul
fondurilor se realizează prin diferite metode având la bază
diverse raţiuni care nu fac obiectul acestei prezentări. Trebuie
reţinut doar faptul că viramentul propriu-zis se realizează de
cele mai multe ori înainte de transferul efectiv de fonduri, la
baza stând acorduri bancare sau naţionale care dau girul de
garanţie şi garantare al transferului de fonduri.
În plus se
poate aminti de faptul că, în dorinţa de a elimina neajunsurile
modalităţilor clasice de transfer poştă, telex, etc. şi pentru a
răspunde exigenţelor de rapiditate, confidenţialitate şi
securitate impuse de tranzacţiile internaţionale s-a înfiinţat
(mai 1973) societatea "SWIFT" (Society for Worldwide Interbank
Financial Telecommunication) care este o reţea de comunicare
interbancară internaţională pe suport electronic.
SWIFT este
conceput într-o manieră modulară şi cuprinde trei niveluri de
funcţionare: 1. banca cu terminalul propriu, 2. cumulatorul
naţional cu rol de nod de concentrare a informaţiilor (la nivel
naţional) şi 3. centrul de comutare reprezentat de un releu în
sistem SWIFT care asigură cuplarea la reţea a ţărilor care sunt
arondate. Există, la acest moment, 3 astfel de centre de comutare:
- în SUA,
avănd arondate ţări din America de Nord, America de Sud şi
Extremul Orient;
- în Belgia
(Bruxelles), având arondate ţări europene ca Franţa, Italia,
Belgia, Spania, Danemarca precum şi Israel;
- în Olanda
(Zoeterwonde) unde exista două comutatoare, unul pentru Germania,
Austria, Elveţia, Ungaria şi altul pentru Marea Britanie, Ţările
Scandinave, Olanda, Grecia, Portugalia, s.a.
Pentru
realizarea de transferuri SWIFT, cumpărătorul (debitorul plăţii)
realizează operaţiile uzuale oricărei plăţi către un beneficiar.
Rolul principal în acest mod de transfer îl are banca care
lansează mesaje codificate în reţeaua interbancară solicitând
asemenea oricărui alt procedeu executarea viramentului către banca
beneficiarului, realizarea viramentului fiind efectuată în 20 de
minute (procedura normală) sau 5 minute (procedura de urgenţă).
Dorin, Merticaru