Lucru - Economics - Tehnica plăților interne și internaționale

Catre paginile Lucru Dorin M

Economics

Cambia (Trata - Bill of Exchange)

Elemente generale

Schema cambială

Cambia (trata) reprezintă un înscris emis de o persoană (trăgător) prin care se ordonă necondiţionat altei persoane (trasul) de a plăti o anumită sumă, la un anumit termen (scadenţă), într-un loc precizat,  unei a treia persoane numită beneficiar. În comerţul internaţional, exportatorul apare în general în calitate de trăgător şi, eventual, de beneficiar şi importatorul în calitate de tras.

Este unul dintre cele mai vechi instrumente financiare fiind folosită începând cu secolul X de către comercianţii arabi şi este cunoscută şi sub numele de trată sau poliţă. Ea este un înscris care conţine un ordin scris şi necondiţionat dat de către o persoană (trăgător) unei alte persoane (tras) pentru a plăti o anumită sumă de bani, la vedere sau la o anumită scadenţă şi într-un anumit loc, unei a treia persoane (beneficiar).

În circuitul comercial cambia îndeplineşte funcţii de mijloc de plată, de mijloc de garantare şi de mijloc de creditare, elementele obligatorii care trebuie să fie conţinute de aceasta fiind obligatoriu legate de aceste funcţii. Astfel, o cambie, ca document, trebuie să conţină:

- elemente obligatorii: denumirea de cambie (în limba în care a fost redactat înscrisul), ordinul necondiţionat de plată/ de a plăti o sumă determinată (exprimată în cifre şi litere), numele trasului, scadenţa (termenul de plată, care poate fi exprimat ca dată calendaristică fixă, la un anumit număr de zile de la data emiterii cambiei - de regula 30, 60, 90, 180 zile - la vedere sau la un anumit interval de la prezentarea spre acceptare, locul efectuării plăţii, beneficiarul (numele şi adresa), data şi locul emiterii, trasul (numele şi adresa) semnătura autografă/ olografă a  trăgătorului (cuprinzând numele de familie în întregime);
- elemente facultative: dobânda, domicilierea, menţiuni diverse, etc.

Raportul juridic născut de emiterea cambiei presupune acceptarea acesteia, trasul având ordin din partea trăgătorului să efectueze plata dar devine obligat cambial numai în momentul în care acceptă cambia. Prin acceptare, trasul devine debitorul principal, el fiind obligat cambial, solidar cu trăgătorul, giranţii, avaliştii. Acceptarea se face prin menţiunea pe cambie "acceptat", dar este suficientă şi numai semnătura trasului (trasul îşi ia sarcina "să plăteasca", iar ceilalţi obligaţi cambial îşi asumă obligaţia de a face "să se plătească", în mod efectiv ei plătind numai în cazul în care debitorul principal, trasul, nu îşi onorează plata.

Ca mijloc de plată, cambia poate servi pentru plata datoriei pe care trăgătorul o are la beneficiar (trăgătorul are de încasat o anumită sumă de bani de la tras şi, totodata, are de achitat o datorie faţă de o terţă persoană - beneficiarul), înlocuind circulaţia banilor în numerar. Astfel, în loc ca trasul să plăteasca trăgătorului şi acesta să plătească/ achite datoria sa către beneficiar, trăgătorul dă ordin trasului să plătească direct beneficiarului.

Pe de alta parte, datorita faptului că trata la ordin poate fi transmisă prin gir, aceasta poate servi la acoperirea obligaţiilor de plată între participanţii la lanţul andosării. Astfel, beneficiarul unei trate, care are o datorie faţă de un terţ, poate plăti cu trata, andosând-o în favoarea creditorului său, care devine noul beneficiar al cambiei (acesta poate să o utilizeze în acelaşi fel pentru plata propriilor datorii).

Plata prin trata (descrise mai sus) nu este una perfectă, deoarece acest instrument nu înlocuiește banii propriu-zişi/ efectivi. Obligaţiile sunt stinse prin trată numai temporar, sub rezerva încasării cambiei la scadenţă de către ultimul beneficiar.

Din punct de vedere al mijlocului de garantare, operaţiile cu trată se caracterizează printr-un grad ridicat de garanţie oferit de mecanismul cambial, fapt pentru care cele mai multe bănci consideră cambia ca un titlu de garanţie.

În primul rând trasul este obligat să accepte cambia la prezentare (în caz contrar se recurge la protestul de neacceptare), iar din momentul acceptării trasul devine debitorul principal al obligaţiei de plată.

În al doilea rând, cambia poate fi avalizată, un terţ (avalistul) asumându-şi obligaţia de a plăti în locul debitorului, dacă acesta nu efectuează plata. În cazul în care nu se poate realiza în nici unul din modurile prezentate anterior stingerea obligaţiilor de plată menţionate în cambie se poate recurge la protestul de neplată.

Datorită acestei siguranţe ridicate, trata poate fi utilizată ca instrument de garantare în cadrul unor tehnici de plată nesigure (cu grad ridicat de risc - de exemplu incasso-ul documentar) sau ca mijloc de garantare a îndeplinirii unor obligaţii contractuale.

Mijlocul de creditare "regăsit" în cambie este reprezentat de relaţia de creditare care apare datorită mecanismului cambial, datorită unui timp mai mare sau mai mic care apare între momentul naşterii obligaţiei de plată a debitorului şi momentul încasării contravalorii creanţei sale de către creditor, timp în care se poate spune că există un credit acordat pentru debitor în care să realizeze plata înainte de scadenţa cambiei. De aceea, în valoarea cambiei trebuie să se reflecte şi costul creditării, ţinând seama de valoarea creanţei, dobânda pieţei şi numărul de zile până la scadenţă.

Nu trebuie uitat să menţionăm că o variantă a cambiei poate fi socotită biletul la ordin (promissory note) care este un înscris prin care o persoană (emitentul) se obligă să plătească unei alte persoane (beneficiarul), sau la ordinul acesteia, o sumă de bani la scadenţă. Deci, faţă de mecanismul cambial, în cazul biletului la ordin există numai două părţi reprezentate de emitentul care cumulează funcţiile trăgătorului şi trasului fiind debitorul obligaţiei de plată, şi beneficiarul care este creditorul plăţii.

Scontarea şi reescontarea

Datorită faptului că permite operaţiunile de scontare, cambia devine un instrument bancar. Scontarea este operaţiunea prin care posesorul cambiei obţine de la o bancă comercială, înainte de scadenţă, suma înscrisă în titlu (valoarea nominală), diminuată cu dobânda aferentă sumei din acel moment până la scadenţă, plus un comision al băncii (numită bancă de scont) numit scont (formula cel mai des folosită pentru calculul valorii de scont este: S = V - (V*Ts*n)/ (360 * 100) în care S este scontul, V este valoarea cambiei în momentul scadenţei, inclusiv dobânda, dacă este cazul, Ts este taxa de scont, exprimată în procente pe an iar n este numărul de zile rămase până la scadenţă).

Reescontarea este operaţia efectuată în momentul în care băncile comerciale preschimbă cambiile care le deţin în bani, la banca centrală, unde se percepe taxa oficială a scontului, influentând astfel nivelul general al ratei dobânzii (după 1971, reescontul a început să joace un rol important în reglarea ratei dobânzii).

Scadenţa cambiei

În ce priveşte scadenţa (termenul de plată) aceasta poate fi indicată în mai multe feluri în cambie (fapt care induce şi specificul cambiei), după cum urmează:

- scadenţa "la vedere" apare în cazul în care posesorul cambiei (beneficiarul) o poate prezenta la încasare în orice moment de la data emiterii, iar trasul trebuie să o plătească în aceeaşi zi. De reţinut că acest tip de scadenţă are o perioada de prescriere de un an de zile calendaristic (pentru România - fiecare ţară având reglementat acest timp de prescriere), motiv pentru care se consideră că trata este un mijloc de creditare pe termen scurt (mai ales ca forma cea mai des utilizată este trata cu valabilitate de 90 de zile);
- scadenţa "la termen" (la un anumit termen de la prezentare), respectiv la un anumit număr de zile de la data acceptării de către tras (sau a protestului de neacceptare);
- scadenţa "de valabilitate" (la un anumit termen de la data emiterii) când este importantă perioada de valabilitate menţionată expres a cambiei, valabilitate care nu elimină acceptarea de către tras sau alte proceduri cambiale ci ce constrânge a se desfăşura într-un timp prestabilit;
- scadenţa "fixă" (la o data fixă) când textul/ condiţiile cambiei cuprinde ziua, luna şi anul în care se face plata.

Plata cambiei se face când este înaintată la plată fie trasului, fie băncii la care a fost domiciliată (deoarece cambia circula de la un posesor la altul, sub diverse condiţii, "lanţul" de circulaţie al acesteia nu interesează decât în cazul apariţiei de operaţii specifice sau litigii).

Cambia cu scadenţă la o zi fixă sau la un termen de la data emisiunii trebuie prezentată la plată în ziua scadenţei sau în una din cele două zile lucrătoare care urmează scadenţei iar cambia scadentă la vedere poate fi plătibilă la prezentare, dar nu mai târziu de termenul de prescriere (legal sau precizat expres).

Trăgătorul poate stipula că o cambie plătibilă la vedere nu trebuie să fie prezentată spre plată înaintea unei anumite date, termenul de prezentare curgând de la aceasta dată. În urma efectuării operaţiei de plată, trasul care plăteste are dreptul să pretindă de la beneficiar trata cu menţiunea "achitat", semnată de acesta. De asemeni, dacă trasul vrea să facă o plată parţială, beneficiarul nu poate refuza plata, fiind obligat să menţioneze pe trată suma primită şi să dea chitanța trasului asupra efectuării acestei plăţi parţiale.

Refuzul de plată al trasului ca şi exigibilitatea cambiei înainte de scadenţă, transformă obligaţia de garanţie a trăgătorului, girantului şi avalistului în obligaţie de plată. Posesorul cambiei poate acţiona, în cazul nerespectării obligaţiei de plată, prin două tipuri de operaţiuni cambiale: extrajudiciară şi judiciară.

Acţiunea cambială cea mai frecventă este regresul (care apare numai în caz de refuz de acceptare sau de plată a tratei şi numai după îndeplinirea formalităţilor de protest). În acest caz, beneficiarul acţionează împotriva trăgătorului şi a celorlalţi semnatari ai documentului respectiv (andosatori şi avalişti) la scadenţă, în condiţiile în care trasul refuză plata (acceptarea totală sau parţială) sau dacă intervine falimentul trasului sau cel al trăgătorului. Dacă în cambie nu este indicat locul plăţii, aceasta va fi prezentată pentru plata la domiciliul trasului, la cel al acceptantului prin intervenţie sau la domiciliul celui "indicat la nevoie".

Prescripţia efectelor cambiale are mai multe particularităţi. Astfel, în mod normal, ea se prescrie într-un an calendaristic (sau în funcţie de prevederile legale în vigoare) - termen asemănător şi acţiunii beneficiarului împotriva celorlalţi semnatari când anul calendaristic este socotit de la data protestului adresat în timp util sau la scadenţă, în cazul unei cambii cu clauza "fără protest".

În cazul acţiunii în justiţie, rezultând din cambie, contra trasului care a acceptat cambia, prescrierea intervine la trei ani de la data scadenţei. Acţiunea unui andosator contra altuia sau împotriva trăgătorului se prescrie în termen de şase luni de la data când aceştia au plătit sau au fost acţionati în justiţie. De reţinut este faptul că actele de întrerupere a curgerii termenului de prescripţie nu au efect decât în privinţa celui care le-a efectuat.

Operaţiuni cambiale

Tehnica plăţilor prin cambii mai cunoaşte o serie de operaţiuni cum sunt:

- avalizarea - este o operaţiune asemănătoare garanţiei, prin care trăgătorul, dacă nu este sigur de solidaritatea trasului, poate apela la un terţ care să "garanteze" prin "aval" (această operaţiune este o fidejusiune comercială şi nu produce efecte cambiale, conform Codului Comercial, art. 42). Astfel, se va înscrie pe faţa sau pe dosul cambiei una din formulele "pentru aval", "pentru garanţie" sau "avalizat" la care avalistul va semna şi va preciza data semnăturii (este foarte rară utilizarea simplei semnături a avalistului şi, de aceea, nu este indicată). Avalistul este, de obicei, o bancă care se obligă să facă plata dacă trasul nu va achita suma respectivă la scadenţă, în această operaţiune garantul fiind avalist iar debitorul garantat fiind avalizat. Cambia poate purta mai multe avaluri date pentru acelaşi avalizat sau pentru avalizați diferiţi, aşa cum avalul poate fi acordat şi numai pentru o parte din suma înscrisă pe cambie. Plătind cambia, avalistul dobândeşte drepturile izvorâte din ea contra avalizatului, ca şi împotriva celor care sunt obligaţi faţă de avalizat, în temeiul cambiei (totodata el poate cere predarea cambiei cu protestul şi un cont de întoarcere achitat).
- girul sau andosarea - este o operaţiune de transmitere a cambiei care se face printr-o dispoziţie scrisă pe cambie de către beneficiarul acesteia, către tras, care urmează să plătească suma arătată în titlu, la ordinul persoanei pe care o indică, la locul şi la data menţionata în cambie. Girul are loc atunci când beneficiarul (girantul) este debitor la rândul sau faţă de o altă persoana (girator) cel puţin cu aceeaşi sumă (sau în funcţie de acordurile dintre părţi). Girarea cambiei se face prin menţiunea "girat către" pe dosul cambiei, însoţită de semnătura girantului şi data acordării acesteia, de unde şi denumirea alternativă de "andosare" (cel care transmite cambia se numeşte girant iar cel care devine noul posesor se numeşte giratar). Girul transmite toate drepturile izvorâte din cambie, fără a mai fi necesară notificarea debitorului cambial, inclusiv garanţiile reale care au fost constituite pentru asigurarea plătii cambiei. Dacă un gir menţioneaza mai multi giratari, cumulativ, exercitarea drepturilor cambiale, inclusiv a dreptului de a transmite titlul printr-un nou gir, aparţine tuturor, în comun, prin consens. Dacă mai mulţi giratari sunt indicaţi alternativ, giratarul posesor al cambiei poate exercita singur aceste drepturi. Cu fiecare nou gir, valoarea obligaţiei cambiale sporeşte deoarece executarea acestei obligaţii este garantată de mai mulţi codebitori solidari. Girantul se poate sustrage obligaţiei de garanţie menţionând formula "fără obligaţie" sau "fără obligo", dar exonerarea se aplică strict girantului care a folosit această formulă, nu şi celorlalţi giranţi. Primul girant este trăgătorul, iar fiecare dintre giranţii următori trebuie să figureze ca giratari în girul precedent. Dacă în şirul de giruri apare un gir în alb, semnatarul girului următor este considerat ca giratar al girului în alb. În cazul în care în şirul giratarilor se interpune girul unui incapabil, şirul se întrerupe deoarece acest gir şi toate cele care urmează sunt nule, rămânând să producă efecte juridice numai girurile care au permis girul incapabilului. Legitimarea calităţii de posesor al cambiei se face prin menţionarea numelui ca giratar în ultimul gir înscris pe dosul cambiei. Trasul nu are calitatea să verifice realitatea girurilor, ci numai identitatea posesorului. Este bine de reţinut că exista şi giruri speciale din care se poate aminti de:

1.-girul pentru încasare ("pentru acoperire", "pentru procură") care are caracterul unui mandat, giratarul putând gira numai cu un titlu de procură,
2.-girul în garanţie care reprezintă actul de afectare a cambiei ca garanţie de a executării altei obligaţii comerciale,
3.-girul fără garanţie (menţionat mai sus),
4.-girul "nu la ordin" care are ca efect interzicerea unui nou gir,
5.-girul de întoarcere care se efectuează prin girul cambiei de către beneficiar în folosul trasului sau al trăgătorului,
6.-girul după protest care produce numai efectele unei cesiuni care garantează numai existenţa creanţei, nu şi solvabilitatea debitorilor cambiali, care pot opune cesionarului toate excepţiile personale pe care le putea opune cedentul.

- forfetarea - este operaţiunea de vindere a unei cambii indiferent de scadenţă, unor instituţii specializate care, spre deosebire de băncile comerciale, la scadenţă preiau riscurile de neplată de către debitor.
Taxa de forfetare este superioara celei de scont, iar operaţiunea presupune şi transmiterea documentelor care să asigure încasarea fără dificultăţi a cambiei (autorizaţii, etc.).

Incidente de plată

În cazul încălcării prevederilor legale privitoare la cambie se ajunge invariabil la incidentul de plată şi/ sau interdicţia bancară.

Incidentul de plată este reprezentat de imposibilitatea unui trăgător (beneficiar al unei cambii) de a opera şi/ sau încasa una sau mai multe cambii. În general, incidentul va apare odată cu depunerea spre încasare a cambiilor respective, moment în care banca trăgătorului, BNR şi banca trasului (emitentului) vor "intra" într-o procedură tipică (precizată expres de normative legislative) iniţiată de refuzul de plată/ interzicerea plăţii din diferite motive.

Incidentele de plată, la modul general, sunt reprezentate de:

- cec emis fără autorizarea trasului;
- cec refuzat din lipsa totală sau parţială de disponibil, în cazul prezentării la plata după expirarea termenului de prezentare;
- cec refuzat din lipsa totală de disponibil, în cazul prezentării la plata înainte de expirarea termenului de prezentare;
- cec refuzat din lipsa partială de disponibil, în cazul prezentării la plata înainte de expirarea termenului de prezentare;
- trăgătorul se află în incapacitatea de a emite cecuri;
- cecul prezintă diferite condiţionări privind efectuarea plăţii, litigiu de proprietate;
- cec emis cu o dată falsă sau căruia îi lipsește o menţiune obligatorie;
- cec circular/ cec de călătorie emis la purtător;
- cecul aparţine unui tiraj de instrumente neavizate de BNR;
- cec emis de către un trăgător aflat în interdicţie bancară;
- cecul aparţine unui set de instrumente care a fost retras din circulaţie;
- falimentul trăgătorului, cec declarat pierdut, furat, distrus;
- lipsa de mandat a semnatarului vicii de completare a menţiunilor de pe cec (cu referire la modificarea unor elemente de pe cec, înscrierea greşită sau lipsa unui număr de cont, neconcordanţa semnăturilor).

Interdicţia bancară este "regimul impus de către banca unui titular de cont de interzicere a emiterii de cecuri pe o perioada de un an, conform unor angajamente reciproce aplicabile plăţii cu cecuri, ca urmare a unor incidente de plăţi majore, şi anume:

- emiterea unui cec fără autorizarea trasului;
- refuzul cecului ca urmare a constatării de către banca trasă a lipsei parţiale sau totale de disponibil în contul trăgătorului, în cazul în care acesta dispune altfel, în total sau în parte, de disponibilul avut, înainte de trecerea termenului fixat pentru prezentare;
- emiterea unui cec cu o dată falsă sau căruia îi lipseşte una dintre menţiunile obligatorii;
- emiterea unui cec circular sau a unui cec de călătorie " la purtător";
- emiterea unui cec de către un trăgător aflat în interdicţie bancară". (conform regulamentelor BNR privind organizarea şi funcţionarea Centralei Incidentelor de Plăţi.

Nu trebuie uitat faptul că procedurile interbancare "iniţiate" de incidentul de plată au repercusiuni deseori mult mai grave decât interdicţia bancară deoarece, pe traseul solvării litigiului născut intervine obligaţia legală de intervenţie a Judecătoriei Teritoriale. Aceasta îşi va da acordul asupra legalităţii oricărui incident de plată, la sesizarea obligatorie din partea BNR, şi, dacă este cazul, sesizează Procuratura pentru "solvarea" incidentelor de tip infracţional.

Cadrul legislativ

În ceea ce priveşte cambia, cadrul legislativ este reprezentat, fără a se limita, la:
- Legea cambiei şi a biletului la ordin (Legea nr. 58/ 01.05.1934);
- Norma B.N.R. privind cambia şi biletul la ordin (Norma B.N.R. nr. 5/ 05.06.2008);
- Codul civil român (Legea nr. 287/ 17.07.2009);
- Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/ 01.07.2012);
- Codul comercial român (Codul comercial român din 10.05.1887).

Dorin, Merticaru