Economics

Incasso-ul documentar.

Incasso-ul documentar constă în ordinul pe care îl dă exportatorul băncii sale de a încasa (de aici denumirea de incasso) contravaloarea unei tranzacții comerciale și de a o vira în contul său. În acest sens el depune la banca sa documentele care atestă executarea obligațiilor sale contractuale (de aici caracterul documentar). Astfel, banca însărcinată cu încasarea joacă un rol de intermediere între exportator și importator, ea oferind clientului sau anumite servicii, pentru care este remunerată.

Tehnica este reglementată prin documentul intitulat "Publicația 522" elaborată în 1975 de Camera Internațională de Comerț (ICC), reguli care nu sunt obligatorii pentru părțile implicate, decât în măsura în care acestea convin în mod expres ca operațiunea de incasso "este supusă regulilor uniforme 522" și acestea nu contravin legilor țării participante.

Decontarea prin incasso, spre deosebire de plata prin acreditiv, este relativ simplă, ieftină, dar negarantată bancar, bazându-se în special pe obligația de plată a cumpărătorului asumată prin contractul comercial internațional, fără angajamentul de plată al băncilor care sunt antrenate în derulare.

Incasso-ul reprezintă tratarea de către bănci, în conformitate cu instrucțiunile primite, a documentelor financiare și/ sau comerciale pentru a obține acceptarea și/ sau, dacă este cazul, plata, pentru a remite documentele comerciale contra acceptare și/ sau, după caz, contra plată și de a remite documentele în alte condiții.

Rezultă că operațiunea este o simplă vehiculare de documente, obligația băncii se rezumă la prestarea unui serviciu în condițiile impuse de exportator (eventual, în cazul precizării și de Publicația 522), documentele cu care lucrează băncile putând fi clasificate în documente financiare (cambii, cecuri, bilete la ordin, ordine de plată, etc.) și documente comerciale (facturi, documente de transport, de proprietate, etc.).

În funcție de documentele vehiculate se disting două tipuri de incasso: simplu (reprezintă incasso-ul de documente financiare, neînsoțit de documente comerciale) și documentar (unde documentele financiare sunt însoțite de documente comerciale sau documentele comerciale nu sunt însoțite de cele financiare).

Părțile implicate în derularea unui incasso, simplu sau documentar, sunt ordonatorul (exportatorul), banca remitentă (banca exportatorului), trasul (importatorul) și banca prezentatoare (banca importatorului). În primul caz, banca prezentatoare va remite documentele de livrare importatorului numai contra plății facturii ce indică valoarea tranzacției.

Prin urmare, imediat ce a primit documentele, banca respectivă situată în țara de import invită pe importator să facă plata. De îndată ce acesta face dovada plății, banca îi remite documentele, care-i dau importatorului posibilitatea să intre în posesia mărfii, la destinația transportului. În cazul "documente contra acceptare", banca reprezentând pe exportator trimite documentele la o bancă corespondentă situată în țara importatorului cu indicația de a i le remite numai contra acceptării unei cambii, cu scadența conformă cu termenul de plata din contractul comercial. În acest fel, exportatorul acorda importatorului un credit pe termen scurt, iar dacă are nevoie de fonduri poate sconta cambia.

Incasso-ul documentar reprezintă modalitatea prin care transmiterea plății de la cumpărător la vânzător se realizează numai după ce cumpărătorul este anunțat de către banca sa în legătură cu sosirea documentelor care atesta expedierea mărfurilor de către vânzător. Expeditorul este inițiatorul operațiunii de derulare, întreaga operațiune inițiindu-se din ordinul său, pe răspundere și risc propriu.

Transmiterea documentelor de la exportator la importator se realizează prin intermediul a două bănci, banca exportatorului la care acesta depune documentele de expediție și banca importatorului care ține contul clientului sau.

Procedural mecanismul derulării incasso-ului documentar începe prin încheierea contractului de vânzare internațională în care se prevede ca modalitate de plată "incasso documentar". Apoi exportatorul expediază mărfurile în conformitate cu contractul încheiat și primește de la cărăuș un document care atestă această livrare.

El va remite băncii sale documentele care fac dovada expedierii mărfurilor, însoțite de ordinul de încasare, prin care exportatorul dă instrucțiuni băncii sale privind modul de folosire a documentelor. Ordinul de încasare este un document tipizat în care exportatorul specifică importatorul, banca importatorului, numărul documentelor trimise la încasat, comisioanele, etc. La depunerea documentelor banca nu efectuează decat un control formal asupra lor.

Banca exportatorului, numita și banca remitentă, procedează la transmiterea documentelor, însoțite de ordinul de încasare, băncii importatorului. Banca importatorului avizează importatorul de sosirea documentelor de plată și eliberează documentele, conform instrucțiunilor din ordinul de încasare, contra plată sau contra acceptare. Importatorul plătește documentele sau acceptă cambia și primește documentele care atestă proprietatea asupra mărfurilor. Banca importatorului creditează la rândul ei banca exportatorului iar banca exportatorului creditează contul clientului său, exportatorul.

Așa cum rezultă din mecanismul derulării acestei modalități de plată, din ea decurg pentru exportator anumite inconveniente. Marfa este livrată pe adresa cumpărătorului fără nici o garanție de plată. Acest lucru înseamnă ca importatorul va intra în posesia mărfii fără să achite contravaloarea acesteia, și faptul că, în caz de neplată, marfa trebuie returnată sau depozitată în vederea găsirii altui client, ceea ce presupune cheltuieli pentru exportator.

Acest neajuns poate fi înlăturat sau cel puțin diminuat prin solicitarea înainte de efectuarea exportului a unei garanții bancare, prin utilizarea tratelor (trase asupra cumpărătorului), prin întocmirea documentelor de asigurare a mărfii într-o formă negociabilă, prin solicitarea unor sume în avans sau prin vinculație (expedierea mărfurilor în stația de destinație, făcând totodata mențiunea ca mărfurile să fie eliberate pe baza unei dovezi a efectuării plății).

În toate cazurile domicilierea incasso-ului în țara cumpărătorului determina întârzierea încasării valutei în timpul necesar circuitului bancar al documentelor, perioadă în care exportatorul, deși a livrat marfa, nu încasează prețul. Se poate considera, deci, că a acordat importatorului un credit gratuit.

În cazul în care importatorul refuză plata, banca prezentatoare trebuie să adreseze imediat o notificare băncii exportatorului, iar acesta din urmă va transmite instrucțiunile în legătură cu modul de tratare al documentelor. Conform uzanțelor, dacă banca prezentatoare nu primește instrucțiuni în termen de 90 de zile, ea poate să returneze documentele la banca exportatorului.

Incasso-ul prezintă riscuri și pentru importator în sensul că, în mod normal, acesta nu poate să vadă marfa decât după ce a fost achitată (marfa expediată ar putea fi altă marfă sau ar putea fi degradată). Din cauza acestor riscuri, incasso-ul ca modalitate de plată se practica numai în relațiile între parteneri siguri, cunoscuți, de o seriozitate și bonitate de necontestat sau în scopuri promoționale pe piețele acelor țări ale căror legislații comerciale conțin restricții în ceea ce privește alte modalități de plată.

Dorin, Merticaru