Culorile - Portocaliu

Cristale – Calcitul oranj, Chihlimbarul, Lacintul.

Portocaliul/ Oranjul este culoarea creativității, combinație între roșu și galben fiind energia direcționată, focalizată, care combină creativitatea cu intelectul. Tot el conduce gândul la căldura soarelui (sau a focului controlat, la șemineu, etc.) în clipele de calmitate, de liniște și relaxare fiind din aceste motive culoarea iubitorilor de natură, a celor care preferă întinderile, plimbarea, sportul și tot ceea ce îi transformă în parte a naturii.

Fiind un echilibru real intre roșu și galben, portocaliul, este culoarea celor care îmbină acțiunea/ mișcarea cu inteligența și intuiția dar, din acest motiv, este și culoarea celor instabili, gata de a înnebuni pe cei din jur cu dragostea sau ura lor. În plus au “avantajul” de a fi curajoși în exprimare, direcți, căutând parcă să elimine orice ocoliș în exprimarea lor.

Acest tip de comportament naște și posibilitatea de a disimula ușor în spatele unei conduite aproximativ lineare, orice schimbare dictată de interesul propriu fiind greu de sesizat de cei din jur. Dacă mai amintim că sunt cei care învață cel mai repede din greșelile anterioare fără a uita niciodată de acestea este destul de evident de ce sunt predispuși succesului…

Totuși, pentru a nu deveni prea malefici, le vine în ajutor un fel de simț al “bunului samaritean” deoarece sunt gata întotdeauna de a ajuta pe cei care îi consideră meritorii. Astfel, în condițiile în care își cunosc foarte bine dorințele și știu întotdeauna ce au de făcut vor găsi energia necesară de a nu se comporta asemenea naturii care întotdeauna nu iartă pe cei slabi sau pe cei care îi stau în cale.

Portocaliul este asociat stimulării vindecării emoționale, a recuperării de stress și a evadării din amintirile grele, din trecut. Poate din acest motiv este asociat și cu vitamina C, simbolul stării de sănătate, de bine, cu natură în plină explozie a dezvoltării sau cu tratamentul tip panaceu.

Astfel, cu cât este mai placută această culoare cu atât înseamnă că individul în cauză este gata de drumuri noi, de explozie a activității pe fondul reacțiilor pline de creativitate, inteligență și intuiție.

Este culoarea celor care vor să iasă în evidenta prin faptele lor, prin poziția la care vor ajunge datorita eforturilor mai mult sau mai puțin susținute (asemenea meritelor, dacă se poate spune astfel). Poate că ar trebui ca cei care formează mediul social al unor astfel de indivizi să fie ceva mai atenți deoarece reacțiile lor sunt mai brutale/ sângeroase/ neiertătoare decât a iubitorilor de roșu, energia lor este mult mai durabilă și eficientă ș.a.

În opoziție, cu cât este o culoare mai puțin plăcută cu atât avem de a face cu indivizi care se retrag din calea acțiunii și a vieții, înfrânți sau nu (eventual poate doar pentru a pedepsi, pentru a se răzbuna și altele asemenea).

În plus se poate releva și o "accepție" a lipsei de creativitate și/ sau intelectualitate, lipsa atracției față de această culoare (care este deosebit de perceptibilă) semnalizând indivizi cu caracteristici clare legate de neintegrarea în mediu (chiar imposibilitatea acesteia) fie pe baze relaționale fie pe baze de imposibilitate fizică/ materială.

Considerată a fi cea mai actinică dintre culori, portocaliul este "compromisul" dintre galben și roșu (aflându-se la jumătatea drumului dintre aceste culori), între aurul celest și roșul vieții, între spirit și libido (marcând punctul de echilibru între simbolul revelației iubirii divine cu emblema desfrâului.

Datorita "greutății" de a menține echilibrul "portocaliu", această culoare devine deseori culoarea simbolică a necredinței și a luxului - în acest sens se poate aminti de comportarea pietrei portocalii de lacint care, trecută prin foc se decolorează, ceea ce explica de ce a fost socotită a fi expresia credinței arzătoare care triumfă din văpaia patimilor și le stinge.

Această percepție este întâlnită în cultul Pământului Mumă, era căutat în orgia rituală a vechilor antici pe întregul cuprins al Terrei și se credea într-o generală accepție că această culoare aduce revelația și sublimarea inițiatică.

În acest sens se poate aminti de veșmântul portocaliu al lui Dionysos, veșmintele muzelor din cultele apolinice (fiice ale cerului și ale pământului), crucea de catifea a Cavalerilor Sfântului Duh, rasa călugărilor budiști cu piatră de lacint (de culoare portocalie) a emblemei fidelității, piatră care poate fi regăsită pe coroana regilor Angliei cu scopul de a simboliza cumpătarea și sobrietatea regelui, precum și ca emblemă a unuia dintre cele douăsprezece triburi din Israel pe protectoratul Marelui Preot.

Culoarea portocalie este una din cele mai bune "asocieri"  la culorile cele mai perceptibile (studiile cromatice și psihologice au demonstrat că este una din cele mai bine percepute culori din punct de vedere al intensității și perceptibilității pe lângă verdele crud, ș.a.).

Poate că nu întâmplător natura a ales această culoare pentru "alcătuirea" multor flori, fructe, etc., asocierea între portocaliu și verde fiind destul de comună/ naturală dar eficientă la maximum în ceea ce privește percepția. Și acest lucru nu se referă numai la intensitatea percepției oculare ci la percepția intimă, interioară, care naște sentimente de curiozitate și dorință, pe fondul temperării "azurii" a abisului albastru.

Dorin, Merticaru