In jurul lumilor - Extinctii

- Da, de aici voi relua prezentările mele, confirmă Iryu. Aşadar, fără a avea confirmarea intervenţiei Tertia, în mai multe puncte de inserţie, au fost detectate acţiuni ale acestor dizidenţi, care pot fi denumiţi generic de voi „bipezi”… Sau „maimuţe”!!! Este denumirea generică dată în alte sisteme stelare…

- Da… Raţionament corect! concluzionă vag Iryu. Aceştia au avut o activitate foarte bine structurată care a atras dezvoltarea unora din cele mai dezvoltate recipiente… Pentru această galaxie… Nu, mai corect pentru nivelul vibraţional specific funcţionalităţii recipientelor…

- Este vorba despre noi, oamenii?!? Sau, mă rog, cred că voi îi denumiţi umanoizi…

- Nu, aceasta ar fi denumirea dată de voi. Pentru noi sunteţi recipiente… În totalitatea voastră…

- Dar… Acum fac legătura… În şedinţa trecută ai folosit denumirea de invazie… Ohhh… Ne aşteaptă eradicarea, emise Dan mai mult speriat decât curios…

- Nu… Nu cred… Una din legile universale este totala interdicţie de intervenţie asupra oricărei structuri vii, asupra oricărui şi oricărei forme de recipient… Dacă îţi aminteşti… De fapt, orice intervenţie nu a fost făcută de noi… Ci de Tertia…

- În esenţă, Tertia a lăsat rezidenţe cu privire la un fel de ultimă intervenţie care… A fost făcută… Timpul trecut, după standardele voastre… Contradicţiile au ajuns la nivelul în care există suportul total al necesităţii de evoluţie… Din acel moment, al ultimei intervenţii, care o fi fost aceea, ceea ce aţi numi voi viitor, este deschis oricărei forme de manifestare.

- Nu acum! ripostă autoritar Iryu. Trebuie să ne concentrăm pe prezentarea elementelor amintite, rezidenţe ale lui Prima şi abia apoi să procedăm la soluţii de evoluţie… De creştere vibraţională, mai ales.

- Nu trebuie să înţelegi! Trebuie să asculţi şi ulterior procedăm la procesare… La dezbateri. Gata! Acum voi continua cu ceea ce am denumit a fi şedinţa aceasta! Bipezii…

- Maimuţe sună mai bine… Am văzut că nu ai acceptat termenul de „umanoizi”, completă Dan percepând surpriza lui Iryu.

- Bine! Maimuţele au avut o acţiune de dezvoltare subtilă a recipientelor căutând un suport maxim a capacităţii lor de stocaj indiferent de nivelul vibraţional al entităţilor ce urmau să fie stocate, găzduite. Mai mult, au procedat la dezvoltarea recipientelor în aşa fel încât să poată fi stocate mai multe entităţi odată… Ceea ce nu a mai fost perceput în nici o rezidenţă draconis până atunci. Era ceva nou cu adevărat. Dar, se pare că acest lucru reprezintă un avantaj chiar dacă apărea un mare pericol, cel al structurării de contradicţii într-un singur recipient.

- Înţeleg, emise Dan pe un ton preţios… Ceva de genul că vă era de ajuns contradicţia cu recipientul… Acum apărea şi contradicţia cu o altă entitate conlocuitoare?!?

- Chiar n-ai înţeles nimic despre contradicţie… Nu este vorba despre contradicţie de idei, de concepte. Este vorba despre pura existenţă a posibilităţii de a apare aceste contradicţii. Ceva de este complet, perfect, aş putea spune, nu poate naşte contradicţii tocmai fiindcă este complet. Ce contradicţie poate apare dacă acel ceva luat în considerare este perfect. Deci, contradicţie reprezintă, de fapt, tocmai acest lucru… Posibilitatea de a apare contradicţii de idei, de concepte, de acţiuni... Ai înţeles?!?

- Aha, acum înţeleg… Deci… maimuţele…. Eeee! şi ridică mâinile balansându-le îndemnându-l pe Iryu să continue.

- Maimuţele au startat dezvoltarea subtilă şi foarte bine structurată, de care aminteam anterior, ajungând într-un punct în care nu mai putea fi schimbat nimic… Nu se mai putea interveni.

- Nu este obiceiul nostru… De unde ai tras această concluzie? ripostă vizibil scârbit Iryu.

- Păi, cum nu vă convine ceva, cum radeţi aproape tot, lăsând să continue doar ceea ce vă convine…

- Voi nu mototoliţi şi aruncaţi la gunoi o foaie pe care aţi mâzgălit ceva greşit… Pentru a lua de la început ceva ce să fie corect realizat… Şi, în lumea reală, cea care presupune foaia de hârtie, nu poţi face modificări… Ai mâzgălit şi aşa rămâne… Cel puţin din punct de vedere al fluxului informaţional luat în considerare, al uniunii de moment între o entitate şi recipientul ei… Nu este ceva similar cu redactarea virtuală, pe computerele de care sunteţi atât de mândri, unde poţi şterge, corecta ceva în mod direct. Dar, divagăm, completă furios, ridicând mâna pentru a interzice orice reacţie a lui Dan. Caută să înţelegi că entităţile nu au nimic de suferit în urma acestor acţiuni. Cât despre recipientele care se pierd, la momentul când s-a procedat la extincţie, nu aveau nici măcar conştiinţa propriului sine, a propriei existenţe. Caută să înţelegi de ce a fost exclusă orice extincţie a voastră, a recipientelor care au conştiinţa de sine, a propriei existenţe! Şi, până la urmă, ca să revin la ceea ce doream să îţi transmit, care crezi că a fost principala acţiune de modificare la care au procedat maimuţele? Aştept răspunsul tău!

- Păi… Ne-au modificat pentru a avea conştiinţă de sine şi, astfel, să nu mai puteţi elimina… Am înţeles! preciză învins Dan. Dar… Tot n-am înţeles de ce era nevoie de extincţii?

- Voi încerca să te fac să înţelegi, atât pot face… Să încerc… Te rog să fii atent ca să nu pierdem energii preţioase! Noi, aici, suntem Secundo. Partea cu cele mai mari contradicţii, cu un asemenea grad de contradicţie încât nu am fost integraţi în Tertia… De fapt, entităţile regrupate în Tertia nu mai au contradicţii… Offf…

- Offf… Acesta este un termen care delimitează o persoană veşnic nemulţumită... Sau care caută ceartă permanent… Nu este nici pe departe vorba despre aşa ceva. Este vorba despre entităţi care sunt foarte mulţumite şi convinse de ceea ce fac. Care fac totul fără să caute ceartă… Astfel ar semnaliza intenţiile lor… Şi acest lucru nu le convine.

- Nu am perceput niciodată nevoia de a face aşa ceva… Dar, voi încerca… Voi lua ca punct de reper o descriere pentru doar ultimii 5 miliarde de ani de-ai voştri… Începând cu acest moment, entităţile rămase sunt caracterizate de cele mai mari contradicţii existente. Revin, nu este vorba despre idei, concepte sau altele asemenea ci, pur şi simplu de un anumit nivel vibraţional care nu permite definirea unui comportament constant, stabil, de întreg. Astfel, orice nuanţă de comportament ce permite o delimitare de acest întreg se poate numi contradicţie. Mai mult, masa de entităţi „secundo” poate fi descrisă de enorm de multe comportamente, care mai de care mai antagoniste… Mai bune sau mai greşite… Grupuri între grupuri, individualităţi între individualităţi. Inclusiv individualitate versus grup. Şi, cum logica de bază este reîntruparea Prima, pentru a renaşte asemenea păsării Phoenix, mult mai puternică, mult mai înţeleaptă, sub condiţia lipsei oricărei contradicţii… Este evident că totul este departe de ceea ce este necesar. Evoluţia vibraţională şi coerenţa comportamentală a entităţilor este singura soluţie…

- Nu aceasta este soluţia! Vrei nu vrei trebuie să evoluezi… Dacă vei greşi în ceea ce ai de îndreptat vei relua şi relua până aproape de nesfârşit tot acest drum, de ai sau nu răbdare. Apoi, vine faptul că entităţile ştiu de apartenenţa Draconis şi de misiunea lor. Numai că principalele lor contradicţii sunt legate de modul cum văd ele această creştere vibraţională, drumul până la acel obiectiv…

- Aha, ceva de genul „Drumul spre iad este pavat numai de bune intenţii”?!?

- Se poate spune şi aşa… Dar imaginea completă este… Offf… Legat de ultima ta afirmaţie, îţi pot spune că entităţile au un mare dezavantaj care tinde să ţină de ceea ce ai concretizat prin ea. Stabilizarea lui Secundo făcându-se des prin repoziţionări… Ăăă, ca să înţelegi tu, prin sacrificii, entităţile de vibraţie joasă au perceput, au „încasat” datorii gen „răzbunare” sau „de dat socoteală” cu privire la pierderile avute, principala contradicţie fiind născută de percepţia acelui „Eu sunt în fiecare din voi”, greşit înţeles ca un fel de egalitate a tuturor entităţilor ca valoare de participare la planurile evoluţiei…

- Da, da, îmi amintesc… Dar tot nu înţeleg, nu suntem toţi egali în lupta asta… pentru Draconis?!?

- În nici un caz nu este vorba despre aşa ceva! Am subliniat că este o greşeală de bază. Cum pot fi egal eu cu o entitate „de dincolo”?!? Sau, raportat la modul cum percepeţi voi lucrurile, cum poate fi egal un credincios sau un păcătos cu un sfânt? Toţi avem locul nostru, nivelul nostru de evoluţie şi trebuie să acceptăm asta. Mai rău, mulţi dintre noi, şi mă refer la entităţi, avem la dispoziţie recipiente integrate în colaborare cu cele care trebuie să evolueze, ce posedă entităţi net inferioare vibraţional dar care, prin alegerea iniţială suntem obligaţi să le susţinem, să ne înţelegem rolul de relativă inferioritate sau superioritate indiferent de nivelul nostru vibraţional. Asta nu înseamnă că iau în calcul superioritatea sau inferioritatea în vreun fel anume. Pur şi simplu fiecare avem rolul nostru… Doar nivelul de contradicţie al fiecărei entităţi diferă… Cert, acesta al fi cea mai bună descriere…

- De ce mă chinui eu cu nişte concepte ce există doar la nivelul recipientelor sau a entităţilor de contradicţie?!? Să revin la ceea ce pornisem… Da! „Datoriile”, de care aminteam anterior, cumulate cu acţiunea principală de reîntrupare a entităţilor în Prima, au determinat un fel de permanent comportament de agregare. Ori agregările nu se pot face decât între elemente compatibile, între entităţi cu acelaşi nivel vibraţional sau, prin accepţie, între entităţi care acceptă aceeaşi formă de contradicţii. Aşa s-a realizat delimitarea eterogenă a grupurilor de entităţi. Grupurile superioare au evoluat dar, cele inferioare s-au delimitat în tot felul de moduri posibile şi s-au format „grupul sau grupurile de contradicţie”… Ceea ce voi aţi defini foarte bine ca fiind „grupuri conspiraţioniste”… Sau „marii conspiraţionişti”… Aceste entităţi cred cu tărie că uniunea unui grup energetic poate schimba lucrurile în direcţia care ei o cred bună cu adevărat… De aceea ei fac tot posibilul de a crea aceste grupuri, de a le întări, fie şi prin metode greşite cum ar fi invazia şi manipularea.

- Te referi aici la invaziile „primilor” de către „reptilieni”… Apoi de celelalte?

- Şi la asta, şi la invadarea unui recipient în condiţiile în care acesta aparţine unei alte entităţi…

- Şi cu manipularea cum rămâne? Parcă spuneai că nu puteţi manipula alte entităţi, că aici, unde purtăm aceste discuţii nu se poate acest lucru…

- Raţionament corect! dar numai în cazul entităţilor. Recipientele pot fi manipulate de către entităţi care nu ţin cont de regulile lăsate de însăşi percepţiile Prima.

- Lasă asta! Mai vreau să îţi transmit ceva legat de contradicţie, de relativa definire care am iniţiat-o! Aceşti „conspiraţionişti”… Cred că este o denumire destul de bună pentru percepţiile tale, concluzionă mulţumit Iryu… Au grupul structurat pe o ierarhie care ţine cont de mai multe raţiuni. Dar, ideea de bază este că, una sau mai multe entităţi, prin mai multe înţelegând oricum valori foarte mici, de cel mult 15, au un nivel vibraţional foarte mare chiar dacă au contradicţii mai ample decât putem înţelege chiar şi noi. Şi, ceilalţi componenţi ai grupului astfel existent, au valori vibraţionale scăzute, ei fiind incapabili să vadă lucrurile în ansamblul lor. Nu au cum să găsească ceea ce ar putea fi pentru ei căile evoluţiei vibraţionale, ei fiind încadraţi într-un regim de autoconsum energetic prin tutela care îi ghidează aiurea sau prin veşnicele lor tentative de a găsi drumul în direcţii total eronate. Şi, de aici, creşte nivelul „datoriilor” încasate de ele care duc ireversibil la lupte interne în grupul din care fac parte, la tot felul de conflicte care mai de care mai angajante şi, astfel, contradicţia este într-un regim de automenţinere, fără şansa de a se stinge…

- Cred că am înţeles… Contradicţie înseamnă tot ceea ce se acumulează din punct de vedere al afinităţilor energetice, din punct de vedere al manifestării generale a grupului respectiv, sentimente atrase de asta, datorii şi multe altele, care determină astfel să se piardă ideea generală de acţiune, cea de evoluţie vibraţională pozitivă şi de refacere a întregului via Tertia spre Prima.

- Aproape corect! Dar nu uita că fiecare individualitate este la fel de importantă… Poate mai importantă decât grupul... Principala lor greşeală este că ei îşi investesc energiile, evoluţiile, în grup uitând de evoluţia lor individuală. De necesităţile fiecărei entităţi în parte din punct de vedere evolutiv… Numai…

- Gata, te rog! emise obosit Dan. Continuă cu „primii” şi ceilalţi! Continuă, nu cred că te voi mai întrerupe!

- Era şi timpul, starea ta de percepţie se apropie de sfârşitul acestei şedinţe. Deci, emise ferm Iryu pentru a semnala începutul mesajului, „maimuţele” au startat modificările şi le-au adus în stadiul de ireversibilitate. Până la momentul în care a fost descoperită această „intervenţie” nu s-a luat nici o măsură, mai ales că nivelele superioare au acceptat mărirea contradicţiilor la acest nivel sub directul accept al Tertia. Ulterior, grupurile existente la acel moment, „primii” şi „reptilienii” au reacţionat prin sesizarea modificărilor şi au solicitat intervenţia în eliminarea anomaliei evolutive născute. De aici a urmat o ameţeală completă, supraveghere de partea altor grupuri energetice cum ar fi „insectoizii” sau, cum îi denumiţi voi, „anunaki” şi multe, multe altele… Care nu te interesează pe moment. Cert este doar că, marea contradicţie născută de acţiunea maimuţelor a atras contradicţii pe măsură… După părerea mea chiar mai mari.

- Modificările genetice, de recipient, efectuate de maimuţe au la bază agresivitatea şi spiritul celor care le-au determinat. De aici şi marile contradicţii născute deoarece suportul genetic anterior era structurat pe cu totul alte nivele vibraţionale decât cele sincrone celor care au realizat modificarea. Asta este şi raţiunea pentru care nu este permisă amestecarea, tangenţa nivelelor vibraţionale diferite din punct de vedere al suportului de recipient. De exemplu, reptilienii, cu spiritul lor de superioritate, elitist aş putea spune, au transmis recipientelor această aroganţă ciudată prezentă la mai toate maimuţele care, ulterior nu au mai avut ce face… Apoi intervine şi faptul că maimuţele nu au apucat să modifice complet structurile de recipient care le vizau. Intervenţia externă a fost localizată, şi s-a manifestat, când procesul de transformare abia ajunsese undeva la jumătatea lui.

- Raţionament eronat, incomplet din lipsă de informaţii complet transmise, emise dezarmat, în zeflemea, Iryu. Ei au făcut din start modificările care le doreau. Dar, era necesar să se elimine şi reziduurile de evoluţie anterioară pentru ca intervenţia lor să fie completă. Astfel, majoritatea recipientelor ce au rezultat intervenţiei maimuţelor au rămas cu un nucleu de sincronizare... Aăăă, nu cred că este termenul corect, cel care să te facă să percepi ceva… Da, am găsit… Prin nucleu de sincronizare noi putem descrie ceea ce voi numiţi „creier”… Aşadar, creierul majorităţii recipientelor a rămas cu o structură de răspuns stratificată, care poate fi delimitată chiar şi anatomic de arhicortex, apoi paleocortex şi, cea mai nouă structură neocortex.

- Nu le-am avut niciodată cu chestiile astea… Ce vrei de fapt să îmi transmiţi?

- Alocortexul, sau arhicortexul preia cele mai vechi funcţii din evoluţia recipientelor. Chiar dacă anatomic este delimitat major de bulbii olfactivi el participă la toate elementele reflexe sau achiziţionate cognitiv ce ţin de manifestările primare. Paleocortexul, delimitat anatomic de sistemul limbic, este un start evolutiv a ceea ce este acum neocortexul. Prin intermediul lui se realizează sincronizarea tuturor percepţii superioare unor reflexe vegetative, glandulare, etc. şi a unor elemente cognitive de bază. Practic, paleocortexul ţine de sincronizarea stărilor emoţionale primare, a proceselor de învăţare şi cognitive de bază, a instinctului alimentar şi a multor altora destul de primitive şi greu de controlat… Cel puţin din punctul nostru de vedere.

- Entitosule, nu înţeleg! interveni blând şi dojenitor Dan. Care este problema structurilor stratificate. Eu când realizez un program pe calculator pornesc de la delimitarea funcţiilor de bază şi ajung abia apoi la funcţii mai avansate, de control şi altele asemenea… Şi, aceste funcţii avansate, sunt deseori structurate sau complet bazate pe algoritmizarea funcţiilor de bază, construite anterior. Ce, creierul nu este ceva asemenea unui computer, a unei unităţi de calcul?!? De fapt, programele care rulează pe el sunt ceea ce contează. La ele cred că fac referire gândurile mele, ideea de bază a ceea ce vreau să îţi transmit…

- Din punct de vedere al nucleelor de sincronizare acest raţionament este complet eronat. Când procesezi o funcţie o faci pentru că ai nevoie de ea ca să îţi prelucreze intrările care le vizezi a fi inserate de acea structură. Cea care te-ai apucat să o creezi, corect? Nu mai iau în calcul economia de efort născută prin preluarea simplă a numelui acelei funcţii şi inserarea acolo unde este cazul doar prin simpla menţiune a acelei funcţii… Efortul tău principal va fi să te asiguri că funcţia respectivă are un anumit rezultat, în cazul anumitor elemente de intrare, care poate fi preluat corect în structurile de prelucrare superioare sau, cel puţin, ulterioare. Mai puţin contează codurile de eroare şi mai mult contează ca ce se preia să fie funcţional pentru ceea ce urmează. Şi, nu în ultimul rând, creierul este ceva viu, parte a recipientului la fel de viu, la fel de mult parte din Secundo ca şi entităţile…

- Mamă ce te-ai opărit aşa? Da văd că ştii câte ceva din astea, „informaticele”! emise Dan încercând să scape de vina ce o resimţea pentru prostia etalată anterior.

- Ce să mă aştept de la tine, emise flegmatic Iryu. Eu sunt tu… Bine, ceva mult mai avansat. Ideea este că, ce ştii tu eu ştiu cu siguranţă. Inclusiv ce nu ştii tu, că nu percepi, nu conştientizezi, eu ştiu… Dar să revenim! În cazul nucleelor de sincronizare, intenţionat sau nu, maimuţele au lăsat o libertate extrem de mare de colaborare între structuri. Astfel, atât alocortexul cât şi paleocortexul pot copleşi cu manifestări pe cât de primare pe atât de incontrolabile funcţionalitatea întregului nucleu de sincronizare…

- Spune creier! interveni Dan. Şi, un retardat ca mine a dedus imediat că ei urmăresc să existe contradicţii reale chiar şi în cazul recipientului. De aceea au realizat modificările astfel. Nu cred că au făcut greşeli atât timp cât v-au păcălit cu Tertia voastră cu tot.

- De ce nu înţelegi că nu există greşeală în reacţiile Tertia. De fapt, nu cred că există nici măcar la nivelul nostru, al entităţilor voastre, recipiente stupide! De ce aş încerca să evaluez ceva la un nivel următor darămite la nivelul Tertia? Şi raţionamentul tău este contextual şi trunchiat…

- De obicei emiteai „raţionament eronat”, de parcă erai un roboţel de companie, spuse Dan aproape izbucnind în râs.

„Offf, s-a terminat şedinţa”, gândi dezamăgit, copleşit de curiozitatea a ceea ce mai putea urma în expunerile lui Iryu. „De ce nu am trăit lucrurile acestea până acum? Îţi dai seama că nu mai era nevoie să te macini cu singurătatea, cu… Ada?!? Corect, uite că nici nu m-am mai gândit la ea de ceva zile. Şi, chiar nu simt nevoia asta…”

Simţi necesitatea să îndeplinească ritualurile de zbor şi mentenanţă cât mai repede cu putinţă pentru a se apuca de consemnat cât mai mult din cele percepute. Şi se apucă de treabă răbdător, conştiincios… Chiar dacă părea că durează prea mult.

Într-un târziu, triumfător, începu să noteze tot ceea ce îşi amintea. Totul era atât de viu, atât de bine fixat în memoria sa, în ansamblul său… Totul se lega, fără a exista puncte slabe… Cel mult apăreau noi întrebări, noi necesităţi de a şti mai multe şi, nicidecum, de clarificare.

„Poate că Iryu are dreptate când mi-a sugerat că aceste eforturi sunt fără rost. Mai le şi consemnez electronic semnalizând celor din jur că am o problemă cu capul… De ce aş mai avea nevoie de aceste notiţe atât timp cât îmi amintesc totul, cât corelez totul fără nici cel mai mic efort”? concluzionă închizând terminalul.

Când acesta se închise, Dan percepu că „ziua” de activitate se terminase de mult.

„Odihnă… Iryule, vin!” gândi în timp ce se întindea în sacul de dormit…

- Nu sunt deloc mulţumit de ameţeala în care m-ai atras cu toate întrebările tale, deschise Iryu dialogul.

- Important este că lucrurile sunt deosebit de clare pentru mine… Nu zic nu, aş avea multe altele să te întreb. Dar totul cu referire nu la clarificări ci la noi chestii, emise Dan.

- Bine, să vedem! Voi expune ceea ce vreau, chiar cu riscul de a mă repeta. Aşadar, evoluţia bazată pe eliminare, pe extincţie, are la bază tocmai acţiunea concretă a contradicţiilor.

- Nu, nu se poate face o astfel de afirmaţie. Pierzi din vedere esenţialul… Orice există în acest univers este parte Secundo, provenită din Prima. Fiecare reper din Secundo are părticica lui energetică, puterea lui de manifestare. Apoi, trebuie luat în considerare că în toate există o constantă, cea de agregare, de grupare, pentru a reconstitui starea iniţială, întregul Prima. Aceasta determină o acţiune generală de formare a grupurilor. La început mai mici, apoi din ce în ce mai mari, dar obiectivul final, atracţia, este refacerea Prima.

- Acesta este şi rolul rememorării experienţelor Prima… Creşterea nivelului vibraţional sprijină această acţiune.

- Raţionament corect! Aşadar, fiecare entitate are cererile ei, fapt ce atrage ca un grup să aibă cereri similare, relativ unice, în concordanţă cu membrii care îl formează… Şi, astfel, din punct de vedere energetic, se vor manifesta acţiuni deseori antagoniste, chiar dacă la baza grupului respectiv pare că stă comuniunea de idei, aspiraţii, contradicţii, până la urmă. Astfel, un grup A, să zicem, mai puternic energetic, începe să manifeste forţe net superioare unui grup B şi, evident, va câştiga grupul A. Dacă această acţiune este în sensul eliminării grupului B… Iată cum apare eliminarea, genocidul, extincţia…

- Păi, Tertia este atotputernică, din câte mi-am dat seama. Nu este astfel…

- N-ai înţeles nimic! îl întrerupse Iryu brutal. Simt că logica ta a pornit pe un drum greşit. În Tertia nu există contradicţii. Ei doar constată şi doar judecă anumite manifestări ale grupurilor de contradicţie bazându-se tocmai pe suma şi sensul cererilor acestora.

- Judecă în sensul că evaluează ceea ce va urma. Atât din punct de vedere al posibilelor evoluţii cât şi din punctul de vedere al rezultatelor deciziilor şi acţiunilor celor implicaţi. Un judecător de-al vostru, de-al recipientelor poate îndrepta o crimă? Poate doar…

- Am înţeles, am înţeles! se resemnă Dan. Vrei să spui că extincţiile au apărut ca cerere a unui grup Secundo împotriva altui grup Secundo, nu-i aşa?!?

- Raţionament corect! Ca să fiu sigur că percepi cât mai bine ceea ce îţi transmit voi face o expunere care va lua în calcul atât Tertia cât şi Secundo. Gândeşte-te la un părinte care are mai mulţi copii!

- Părinte?!? Nu Prima este părintele a toate?!? Ce treabă are Tertia în asta?!?

- Tertia reprezintă masa de entităţi care au eliminat contradicţiile… Sau care, pur şi simplu, nu aveau contradicţii la momentul segmentării Prima şi cele ce au eliminat ulterior contradicţiile. Deci, se poate afirma că Tertia este Prima… Offf, conceptual, aşa ca pentru un recipient ca tine… Dar, să revenim! Când mă refeream la părinte, acceptam idea de părinte adevărat, de creator ce dă viaţă din dragoste, din speranţă, cu un sens anume, concret, de vibraţie superioară, comparabilă cu Prima, Tertia şi chiar cu elemente prezente în Secundo, şi nu la unul măcinat de contradicţii, la unul care poartă numele de părinte fiindcă îi place mai mult decât numele lui propriu. Acum, să luăm în considerare că el are un copil de energie superioară şi doi copii de energie inferioară… Mai mică, în orice caz…

- Se poate spune şi aşa… Dar nu uita, nu există bine şi rău! Există doar acţiune comună sau contradicţie… Ăăăă, dacă pot spune asta. Dar fii atent la mesajul meu! Dacă suma energetică a celor doi copii, de vibraţie inferioară, este superioară cantitativ celuilalt, tatăl nu are ce face şi trebuie să se conformeze dorinţei lor, chiar dacă este în detrimentul celuilalt… Dorinţă care este comună lor, am uitat să precizez asta, şi antagonistă celuilalt… Şi asta indiferent de corectitudinea sau incorectitudinea cererii, aşa cum o sesizează tatăl sau cel defavorizat de cumulul energiilor inferioare… Ăăă, fraţilor săi… Ba chiar şi copiii care fac această cerere… Sau cel care va fi afectat…

- Hai, lasă-mă! Atunci care mai este rolul părintelui? interveni Dan plin de lehamite.

- Sunt trei situaţii care pot fi luate în considerare. Prima este legată de faptul că toţi trei sunt copiii lui şi îi iubeşte la fel de mult. Deci, în exemplu meu, dacă doi doresc ceva, suma energetică a acelei dorinţe este superioară… Deci, ea se va împlini, ea va începe să acţioneze… Nu uita că tatăl îi iubeşte la fel de mult pe fiecare…

- Un fel, dar nu complet… Nu se manifestă în funcţie de numărul de indivizi ci de suma lor energetică, de nivelul vibraţional total rezultant… Nu se ia în calcul în nici un fel sensul acţiunii lor rezultante.

- Vrei să spui că, dacă cei doi vor să îl elimine pe al treilea, rezultatul de care vorbeai apare în urma a ceva corect?!? Ce abominaţie! Dacă aş fi părinte, eu aş interveni, nu aş lăsa să se întâmple aşa ceva. Aş forţa lucrurile ca să nu existe alternativa eliminării celuilalt.

- Raţionament corect, Dane! Dar din punctul de vedere al unui recipient care are permanenta lui tendinţă de evoluţie şi este deseori în contradicţie cu entitatea. Pierzi din vedere că voi, recipientele, aveţi un potenţial, o reprezentare energetică foarte redusă care, însumată cu entitatea din voi, dă un total indiferent de nivelul vibraţional. Apoi, pierzi din vedere că recipientele au o manifestare limitată dată de amplitudinea impulsului în planurile informaţionale. Sau, cum spuneţi voi, aveţi o durată limitată de viaţă. Noi, entităţile, nu avem această problemă. De aceea, vouă vă repugnă eliminarea, moartea… Pentru voi ea reprezintă un fel de rău absolut, momentul stopării oricărui curs de acţiune al vostru, năruirea tuturor eforturilor voastre… Dar avem de discutat şi despre această problemă… Toate la vremea lor! Revenind la cursul ideii mele, chiar şi luând în calcul energia depozitată, rezidentă, în voi se ajunge la acelaşi rezultat.

- Nu fac altceva decât să constat, dragul meu. Dar să revenim la exemplul meu! Afirmai că dacă ai fi părinte ai interveni. Bine! Foarte bine! Şi noi intervenim încercând să convingem entităţile şi recipientele asociate lor, grupurile formate de toate acestea, etc. de greşeala sau inutilitatea acţiunilor lor. Unele ascultă, cele mai multe nu. Şi îşi asumă toate consecinţele acţiunilor, contradicţiilor lor. Aşa am ajuns la a doua situaţie de care aminteam anterior… Nu avem voie să intervenim în procesul de cunoaştere, implicit cel de eliminare a contradicţiilor… De fapt, părintele de care spuneam nu are voie să intervină. Clar şi fără dubii. Cei care greşesc vor relua ciclul sau ciclurile de consecinţă atrase de acţiunile lor până ce vor elimina contradicţia. Rememorarea experienţei are doar rol ajutător în stabilizarea entităţii şi în eliminarea contradicţiei.

- Nu înţeleg… Complet… Adică aş mai avea nevoie de unele clarificări, detalieri!

- Şi, a treia situaţie este născută tocmai de misiunea pe care o are o entitate de vibraţie superioară ce se află plasată printre cele inferioare. Ea se află acolo în urma unei selecţii făcute de ea însăşi, în funcţie de propriile ei interese evolutive. Ea se află acolo pentru a ajuta la eliminarea contradicţiilor fraţilor ei, cel puţin în condiţiile exemplului nostru. Asta pentru că există, de cele mai multe ori, şi necesitatea eliminării propriilor contradicţii. Deci, dacă acţiunea lui dă greş, în funcţie de datoriile încasate sau nu, el va relua efortul lui în alte planuri de manifestare sau va accepta o altă misiune de eliminare de contradicţii… Ale lui sau ale altora…

- Înţeleg… Dar nu până la capăt… De fapt, este cam greu să accept asta… Aşa că, mai bine, te rog să continui cu ce doreai să îmi transmiţi! Lasă exemplul!

- Bine, să revenim la extincţii! Grupurile formate pe baza afinităţilor de contradicţie au atras extincţiile şi Tertia, pe care o tot acuzi de neimplicare, nu a mai putut face nimic şi a lăsat procesul să evolueze… Şi fluxurile energetice şi-au startat interacţiunile, şi-au manifestat contradicţiile.

- Dane, te menţii în raţionamente ciclice! Contradicţiile se elimină prin simpla lor acţiune, evoluţie, cunoaştere sau cum vrei tu să consideri. Orice intervenţie nu ar face altceva decât să amplifice contradicţia. Este o lege imuabilă. Dar, te rog a câta oară, ascultă! Totul este parte din Draconis, contradicţiile nefiind altceva decât manifestări fratricide ale aceluiaşi eu. Ori, acţiunile distructive iniţiale, născute de marile contradicţii, atrag conştientizarea inutilităţii existenţei acestora şi, implicit, utilitatea existenţei colaborării. De exemplu, la orice extincţie, grupul care a decis şi a procedat la ceea ce poate fi descris prin extincţie, şi-a dat seama ulterior că a greşit, fie şi prin faptul că, după aceea, nu s-a schimbat nimic. Au dispărut recipiente şi ei au continuat drumul lor în eliminarea contradicţiilor. Chiar dacă au urmat şi alte acţiuni similare, până şi până la urmă, s-a procedat la creştere vibraţională reală, la evoluţie prin conştientizarea faptului că o contradicţie naşte în cel mai fericit caz stagnarea şi reluarea ciclurilor de cunoaştere sau, de multe ori, nefericita involuţie prin replasare, segmentare şi chiar anulare.

- Vezi că simţi că întrebarea ta nu îşi are rostul! Extincţia este ceva atras de marile contradicţii şi reacţia lor este atrasă tot de necesitatea de evoluţie. Gândeşte-te la întregul manifest, existent! El este compus din entităţi de anumite niveluri vibraţionale, grupate după afinităţile de contradicţie. Din punct de vedere evolutiv, unele entităţi au conştientizat inutilitatea unei astfel de acţiuni, altele nu. Cele care nu au făcut acest lucru au ajuns apoi prin evoluţie, sau acţiunile lor „conspiraţioniste”, în poziţia de a decide o nouă extincţie, indiferent de nivelul, forţa acesteia. Dacă mai iei în calcul şi faptul că există entităţi care consideră utilă repetarea, acţiunea „mai bună” în acest sens, vei vedea de ce există suportul ca aceasta să existe, să acţioneze iar… Aşadar, când se atinge un prag critic de manifestare, bang, se produce o nouă extincţie… După care se trag noi concluzii… Dar, cert, acest proces a eliminat pas cu pas posibilitatea atingerii unui nou prag critic încât, la acest moment, Tertia aproape că certifică că extincţiile nu se mai pot repeta. Cel puţin în formele manifeste de până acum.

- Este vorba despre cu totul altceva. De exemplu, voi, oamenii, aţi produs ceva la fel de similar cu o extincţie, prin acţiunea voastră de modelare a planetelor din sfera voastră de acţiune… Similar altor grupuri de entităţi. Mai concret acum se manifestă alte forme de contradicţie…

- Toate aceste fenomene se nasc din nivelul scăzut vibraţional care favorizează permanent doar încrâncenarea entităţilor pe ideea că nu au făcut bine ceea ce făceau şi asta alimentează încercările lor de a face mai bine acel rău. În plus, rezidenţele lor de memorie accentuează acţiunile lor negative… Şi, în final, toate acestea contribuie la formarea de grupuri dintre care, cele mai pline de contradicţii, sunt grupările „conspiraţioniste” şi cele „elitiste”, cele care au la bază originile „primilor”, apoi cele ale „reptilienilor”, „maimuţelor” şi aşa mai departe, luând în calcul fiecare grup care a intervenit în evoluţie, cu toate relaţiile lor de dominaţie, de concurenţă cu celelalte grupuri şi alte, multe alte contradicţii.

- Raţionament corect! interveni blând Iryu. Grupul pierde mesajul principal de evoluţie a individualităţii spre reîntregirea individualităţii Draconis… Asta trebuie să reţii!

- Doream să întreb ceva despre concurenţa între grupuri… Ele nu sunt o expresie a individualităţilor care o compun?

- Afirmaţia mea anterioară avea rostul ei. Şi am mai transmis acest mesaj până acum… Individul, particularul, nu poate evolua diferit sau independent de grupul la care a aderat, din care face parte.

- Nu la asta doream un răspuns! Legat de grup, de grupurile care se află în concurenţă… Cum se poate ajunge la a modifica percepţia unui întreg grup?

- Marile grupuri conspiraţioniste se află într-o întrecere continuă de a obţine puterea absolută, unică, mai ales datorită diferenţelor fie legate de „datorii”, fie legate de elitism. De aceea se ajunge deseori la a avea ca justificare eliminarea fie a indivizilor fie a grupurilor… Eliminare fizică sau prin separare a recipientelor, în primul rând, sau a entităţii efective.

- Sadic… Chestiile acestea urâte, urâte de tot, devin ceva obişnuit pentru voi, entitoşilor…

- Serios?!? Cu ce vă delimitaţi voi, recipientele, de noi? Nu suntem toţi parte din Secundo?!? Sau, care este diferenţa dintre voi, oamenii, şi peştii, mamiferele, etc.? Sau orice alt punct de vedere? Toţi avem un anumit nivel vibraţional şi un anumit nivel de conştiinţă al acestuia. Toţi avem tendinţa generală de grup, de reîntregire a ceva, de participare la ceva, cât mai întreg şi puternic cu putinţă. Fără a lua în considerare că noi avem o capacitate de manifestare ce ţine de recipient…

- N-am afirmat aşa ceva… Dar este bine să duc ideea până la capăt… Marea majoritate a recipientelor au la bază dezvoltarea iniţială, pe orizontală. Creşterea cantitativă, mai corect. Dar, chiar şi la acest nivel, aţi dezvoltat permanent instinctul de apartenenţă, de agregare, indiferent de justificare sau cauză. Să aveţi un grup din care să faceţi parte, cât mai al vostru… Aşa aţi ajuns la familie, la grup înrudit sau alte forme asemenea şi, implicit, la necesitatea de a dispune de resursele şi siguranţa perpetuării acelui grup… Casă, teritorii cu resurse, mijloace materiale, etc. Cu ce vă diferenţiaţi?!? Cum sprijiniţi evoluţia reală şi concretă, cea a individului? Şi, abia aici, intervine dezvoltarea pe verticală… Conştiinţa grupului, întregului, a necesităţii echilibrului acestuia. Numai când un grup atinge un anumit nivel de conştiinţă şi de integrare într-un nivel rezultant vibraţional ridicat, apare şi capacitatea de a susţine individul şi, implicit, ascensiunea verticală.

- Grupul este format din entităţi de valori diferite dar este caracterizat de contradicţii, aspiraţii şi altele asemenea, comune. Se poate vorbi despre ascensiune pe verticală atunci când grupul respectiv identifică entităţile sau recipientele care au nevoie de ajutor şi îi asigură sprijin, toate cele necesare pentru ca el să evolueze, să fie mai bun.

- Nu pot spune că raţionamentul este eronat… Să zicem că este aşa cum spui! Dar, dacă, prin aceste eforturi, se ajunge la egalizarea tuturor membrilor acelui grup?!? Ce este de făcut?

- Păi, cred, cea mai bună soluţie ar fi să îl ajute, mai întâi, pe unul dintre ei să se ridice şi, ulterior, să facă, pe rând, la fel…

- Ei trebuie să găsească un alt grup în care să se integreze. Mai înalt vibraţional sau mai slab vibraţional, nu contează. Dacă noul grup este mai înalt vibraţional ei vor proceda la ridicarea grupului care l-am luat în considerare ca exemplu iar dacă este mai scăzut vibraţional grupul nostru, acesta trebuie să înceapă să ridice fiecare individ din grupul acceptat până la omogenizare. Şi aşa mai departe, pas cu pas.

- Păi, cum faci acest lucru între grupuri care nu vor să se accepte unele pe altele?

- Aici apare contradicţia care trebuie rezolvată… Dar, despre asta altă dată… Şi nu în şedinţele care îmi sunt impuse de pachetul de transmis care l-am acceptat…

- Nu cred că am scăpare cu un scormonitor ca tine… Acum la nani! Pe data viitoare!

Utilizarea metodelor de translare existente (pentru limba română) are, încă, mari lacune, aşa că am procedat la un efort de a realiza, pe cât posibil, propria traducere (şi adaptare) pentru voi. Îmi cer scuze pentru multele greşeli dar sunt sigur că efortul meu dă rezultate mult mai bune decât în cazul motoarelor de traducere existente.

În plus, efortul oricui dintre voi de a corecta traducerile făcute nu poate fi decât binevenit dar nu vă pot răsplăti decât prin simpla menţionare a ajutorului dumneavoastră, în partea de jos a textului, acolo unde a fost dat acesta şi, de ce nu, pe viitor, poate va apare şi posibila răsplată materială, dacă aventura mea va avea succes financiar.


............	.