To STUDY - Ficţiune - Ipotecarea sufletului cuiva

C

"Ipotecarea sufletului cuiva"

Monique Touran

Capitolul 3, Scena 5C - Nehotărâre


Deschise ochii privind în gol, având, trăind o senzaţie clară de teamă, de nelinişte... Ceva legat de... De?!? Lily?!? Relaxarea nu a avut rezultatul scontat?!?

Ce putea fi?!? gândi contrariată.

Negăsind un răspuns simţi că neliniştea creşte, se amplifică... Nu mai putea sta în pat. Trebuie să se ducă la Lily, să o vadă, să închidă toată această nelinişte... Sentiment de nesiguranţă?!? Ce se întâmplă?!? gândi deja speriată Monique.

Simțurile ei percepeau clar că ceva destabilizator acționează deja, că este timpul reacțiilor. Dar ce reacții să aibă atât timp cât nici nu cunoștea sursa destabilizării… Ar fi cazul să încerce ceva, în puținul timp ce i-a mai rămas până ce să plece la serviciu.

Sări din pat şi parcurse rapid distanţa până la uşa "Inimii" dar, ajunsă acolo, nu apăsă mecanismul de deschidere.

Trebuie să mă liniştesc mai întâi. Nu pot intra aşa la ea. Nu va înţelege de ce sunt atât de speriată şi atât de prizonieră slăbiciunii mele legată de coşmaruri... Dar, n-am avut nici un coşmar. Nu îmi amintesc nici măcar ce am visat... Offf, trebuie să mă liniştesc!

Şi iniţie exerciţiile de respiraţie şi de relaxare alfa atât de cunoscute, atât de practicate. Întotdeauna aveau un succes aproape imediat dar, acum, îi luă ceva timp până să se stabilizeze, până ce să se simtă în echilibru. Atunci acţionă deschiderea uşii în "Inimă".

Lily dormea dezvelită, îmbrăcată doar un bichini roz, aproape inexistent. Culoarea roz îi amintea mereu de păpuşile copilăriei, îi transmitea liniştea şi bucuria de a fi împreună cu sora ei geamănă, de a fi împreună cu cealaltă ea, cu partea puternică a gemenelor.

Linişte, bucurie, dorinţă de a se juca dar şi un fel de sentiment ciudat de sexual. Dintotdeauna a iubit curbele trupului lui Lily... Ca şi pe ale ei... Întotdeauna a simţit senzualitatea cuprinderii trupului sorei sale, o senzualitate ce depăşeşte micimea celei sexuale, ce oferă totul şi nu doar plăcerea sau ce îţi mai putea oferi partenerul agreat.

Se apropie şi se aşeză lângă ea. Dormea asemenea unui bebeluş, cu degetul mic agăţat de buza de jos, respirând lent, profund. Putere divină, cât de minunată este Lily...

Sesiză medalionul lui Lily, cel pereche cu al ei, cele despre care li s-a spus că sunt oferite de tatăl ei, mamei lor, puţin înainte ca acesta să plece din acest timp, din această dimensiune... Stătea lipit de umărul ei, ca un semn distinctiv, ca un fel de emblemă... Offf, dacă ar fi avut bucuria să îşi cunoască tatăl în realitate, gândi Monique în timp ce dezlipi medalionul de umărul lui Lily şi îl lăsă să cadă pe lângă sânii ei, în poziţia firească de purtare a unui medalion...

Atunci simţi mirosul trupului ei, al transpiraţiei sale şi nu se mai putu abţine şi o sărută tandru pe obraz... Gustul dulce sărat al lui Lily trezea întotdeauna în ea dorinţa de a o îmbrăţişa, de a se linişti ştiind că este alături de ea.

Încă din copilărie, puţinele clipe când era alături de ea au creat acest sentiment nebun, de siguranţă, de protecţie, de împlinire când este alături de ea, lipită de spatele ei într-o îmbrăţişare a uniunii absolute, a regăsirii.

Şi nu se putu abţine şi se întinse lângă ea, lipindu-se aşa cum o făcea în copilăria lor. Absorbind toate mirosurile oferite de acest moment minunat, sesizând freamătul corpului sorei ei ce se lipi de ea ca un răspuns la îmbrăţişarea lor.

Offf, dacă ar fi trează ar sta de vorbă... Vocea ei avea ceva sublim, întăritor, aducător de energie inepuizabilă... Poate de aceea îi plăcea să îşi înregistreze vocea şi să se asculte. Atunci regăsea vocea lui Lily chiar dacă era vocea ei. Creierul ei nu recepţiona real vocea ei, avea altă rezonanţă. Dar când se înregistra, regăsea vocea lui Lily... Regăsea liniştea prezenţei ei!

Atunci percepu iar starea de nelinişte... Putere divină, asta nu mi s-a mai întâmplat niciodată până acum... Ce se întâmplă?!? Ce este?!?

Încercă să identifice o situaţie similară în trecutul său, o sursă de nelinişte similară... Trebuie să analizez întâi trecutul pentru a mă putea lansa în viitor... De ce m-am gândit la viitor?!? Atunci sesiză că mângâia cu dosul palmei curbele lui Lily, în gesturi tandre, de absorbţie a fiecărei atingeri...

Teamă, teamă! Ceva care creştea devorator, fu următorul gând al lui Monique... Trebuie să mă liniştesc... Şi să plec... Nu o pot corupe pe Lily cu energiile acestea...

Şi se ridică furând un ultim sărut de pe umărul lui Lily, ieşi din "Inimă" tiptil şi se aruncă în fotoliul din camera de zi dând capul pe spate, intrând în efortul de relaxare necesar introspecţiei ce o va declanşa prin autohipnoză. Dură neobişnuit de mult până ce atinse nivelul de relaxare pentru a începe regresia de introspecţie...

Percepu-se de nenumărate ori, în momentele de relaxare, de introspecţie, de autohipnoză, că există ceva mai presus de ceea ce putem face noi, ceva care ne îndreaptă spre acel ceva, de neocolit, indiferent dacă urmează fericire sau durere.

Ar fi bine să mă liniştesc. Ştiu că multe din ceea ce trăim sunt implacabile.

Dar gândurile ei plecară în obişnuinţa introspecţiei, a regresiei...

OK, se născuseră din dragostea lui Fran şi a lui Adeline Touran... El militar ce a căzut în urma rănilor grave în timpul unei misiuni, ea o femeie ce a trăit dragostea împreună cu el, apoi dezastrul după plecarea acestuia... Şiii, pierderea unui copil la naştere...

Cât de crudă este lumea aceasta, gândi întrerupând introspecţia! Când ele, gemenele Touran s-au născut, Fran era decedat. Şi toţi au trăit nefericirea de a fi racolaţi forţat în programul "Sosia", iniţiat de Centru... Nimeni nu a întrebat dacă există vreun accept... Societatea este cea care decide utilitatea oricărui individ... Venim singuri pentru a trăi în turmă. Şi, cine nu se adaptează devine hrana turmei... Nimeni nu poate deveni un animal de pradă într-o turmă de animale de pradă... Trăieşti cu haita sau devii hrana ei... Simplu...
Simţi că neliniştea se transformă în furie... Ştia că trebuie să lase energiile să se stabilizeze şi lăsă percepţiile libere în direcţia în care porniseră...

Evident că adevărul despre familia lor îl aflaseră târziu, abia atunci când au avut drept de acces nelimitat la informaţiile oferite de "Centrul Biom", când au devenit agenţi operativi cu drepturi depline...
Pe scurt! ordonă fluxului gândurilor Monique...

Fran Touran şi Mircea Aurel muriseră ca proştii ce pot fi denumiţi chiar eroi într-o misiune pe un bolovan numit Ganimede de pe lângă Jupiter. Tatăl lor nu mai apucase să le vadă... Singurul supravieţuitor al patrulei a fost Corasdo Constantin... Din datele colectate de ea, se pare că ei au murit pentru Corasdo...

De aici ura şi dorinţa lor de a-l face pe Corasdo să plătească pentru inutila moarte a tatălui lor... A cărui existenţă le-ar fi scăpat de Centru... Cu toate că restul vieţii lor, mă rog, al celor de care ştia Corasdo, au fost mereu în grija lui absolută, de parcă Adeline ar fi fost o soţie a lui şi Monique o fiică a lui... La fel a procedat şi în cazul familiei Mircea, dar aici lucrurile sunt ceva mai complicate... Între Corasdo şi Anda Mircea există o dragoste pură, ceva care întrece orice imaginaţie... Ceva greu de tradus de ea, de Monique...

Poate şi de aici un fel de gelozie ciudată, resimţită atât de ea cât şi de Lily, îndreptată spre Mircea Dan... Cel care beneficia de o dragoste mult mai puternică decât ele, bineînţeles, când le venea rândul, cel care, nu în ultimul rând, beneficia de libertatea de a fi el şi ceea ce îşi doreşte el...

Păstrează linia eliberării, corectă Monique cursul gândurilor... Aşadar, nici mama lor nu a apucat să le vadă cu adevărat... Centrul intervenise şi declarase pe geamăna Lily Touran ca născută moartă, supravieţuitoare a naşterii fiind doar Monique Touran... Totul pentru încadrarea perfectă în "Sosia"...

Şi, astfel, fără ca măcar să ştie, ea "beneficia" pe rând de copiii ei... Pentru ea, Monique, dar şi pentru Lily, acea perioadă era una incertă, în care amintirile erau foarte bine controlate de concentratoarele de memorie folosite la maxim pentru a controla reacţiile copiilor în prezenţa părinţilor care habar nu aveau de schimbarea constantă a acestora... Sau poate sesizau câte vreo schimbare dar... Ce mai contează... Nici unul dintre părinţii unor gemeni incluşi în program nu şi-a dat seama... Sau, cine ştie... Cert este doar că Centrul îşi făcea treaba foarte bine... Doar activa deja de câteva sute de ani...

Şi, de altfel, mama lor o cam luase razna şi fusese mutată într-o zonă cu instabilităţi asemenea celor ale ei... După ce a trăit dragostea absolută cu Fran, a trebuit să treacă simultan prin moartea acestuia şi a unuia din copii... Greu de rezistat la aşa ceva... Nici ea nici Lily nu şi-au putut opri gândurile acuzatoare la adresa slăbiciunii ei, la adresa cedării ei... Mai bine de vreo 6 ani pământeşti a fost într-o depresie cumplită şi, după aceea, s-a apucat de trăit viaţa în cele mai jenante, umile şi sexuale comportamente... Dar cine sunt ele să judece pe mama lor?!?

Centrul cu "Sosia" lui nu a avut decât de câştigat din toate acestea... Fiica supravieţuitoare, Monique, a fost preluată oficial într-un centru de minori... În realitate a fost un centru de antrenament complet... Dar această situaţie a fost în favoarea lor, a gemenelor, care, din acel moment şi-au trăit viaţa împreună, ca adevărate surori, fiind nedespărţite până la momentul în care au devenit agenţi operativi...

Acum sunt împreună doar când se retrag în "Inimă"... Locul unde spaţiul este protejat şi ele pot fi... Ele... În rest sunt doar Monique Touran... Ea este Monique, dar Lily trebuie să fie Monique... Ies pe rând afară asigurând astfel centrului biom doar datele existenţei doar a uneia dintre ele... Sincronizările, modurile de viaţă identice, tot ceea ce au studiat la antrenamente asigură astfel prezenţa oficială a doar una dintre ele... Şi, când Lily acţionează, ea, Monique, este alibiul perfect al descoperirii oricărei legături, a eliminării oricărei piste a unei anchete judiciare sau criminalistice către ele... Sau, doar către ea, Monique... Lily nu există în nici o înregistrare oficială...

Şi ea, Monique, se ocupă cu logistica, cu tot ceea ce este legat de pregătirea operaţiunilor, pe când Lily este acţiunea... Offf, nefericită inserţie a lor în "Sosia" asta...

"Sosia", da... Era un vechi program rulat de societate pentru a putea crea anumite portiţe în sistemul legislativ deosebit de "social" dar deosebit de greu de ţinut în parametri funcţionabili... Deh, modul de viaţă este una şi întreţinerea acestuia este alta, percepu cu un fel de scârbă copleşitoare Monique...

Acest program căuta naşteri gemelare univiteline, prelua controlul şi urma dansul care îl trăiesc ele, Monique şi Lily...

Existau nenumărate astfel de situaţii, mii şi mii de gemeni care activau în armata neştiută a Centrului, pentru menţinerea stilului de viaţă al societăţii... Ştiau unii de alţii dar nu aveau voie să se vadă, să se întâlnească, sub sancţiunea morţii unuia dintre gemeni şi a ştergerii complete a creierului celuilalt... Cumplită pedeapsă... Offf...

Au căutat nenumărate căi de scăpare dar... Le-a rămas doar să aibă grijă de ele şi să trăiască jumătăţile de viaţă ce le erau destinate... Bine, prin voia lui Lily, ea trăia ceva mai mult... Lily era adepta descărcărilor şi a retragerii în singurătate şi antrenamente... De altfel, acţiunile ei erau deosebit de scurte... Eficiente... Atât când era vorba despre operaţiunile cerute de Centru cât şi când era vorba despre descărcările ei cu Rick Aceman... La momentul acesta...

Chiar, este de ceva timp cu tipul acesta... Poate că trăieşte şi ea ceva mai special... Până acum nu m-am mai gândit la asta... Eu doar misiuni, misiuni, misiuni... Pregătirea cere ceva mai mult timp, mai mult efort... Offf....

Atunci îşi aminti de incidentul din rateul misiunii lui Lily... Parametriză datele obținute din simulările lui Lily cu cele colectate la Sincronizare. Acțiune perfectă, parametri externi inevitabili. Lily chiar nu putea continua misiunea, decizie de retragere corectă. Nu cred că vor fi probleme cu Centrul.

Și, dacă vor fi probleme, asta n-ar fi o lipsă de alternative, ar fi eliberarea lor… Dacă acționau fără piedici în planul lor de ”rezervă”, pregătit deja de mulți, mulți ani… Dar acest plan exista doar în mintea lor… Deoarece nu puteau folosi nici un fel de mijloc de inscripționare, de analiză avansată…

Dar ele nu dăduseră greș niciodată… Sau, cel puțin Lily, cea care acționa direct la fiecare misiune grea în parte… Ea, de-a lungul timpului avea doar câteva misiuni la activ, cele mai ușoare primite de ele… Dar nu însemna că echipa lor are ca punct slab acțiunile ei.

S-au, conform analizelor lor, chiar dacă Lily urma să aibă probleme, reacțiile ei, Monique, vor fi cele care vor conta.

Şi, tot atunci, neliniştea o invadă, sufocând-o... Senzaţia a fost atât de puternică încât o aruncă afară din transa introspecţiei... Neliniştea crescu în intensitate devenind... Da, groază...

Centrul, Sosia, membrii Indigo… Întreaga lume va acționa împotriva lor… Simțea și alte acțiuni, punctuale, concentrate clar pe persoane ce nu le cunoștea, ale căror chipuri erau indefinite, imposibil de identificat…
Ceva îi spuse aproape instantaneu, sigur, că aceasta este sursa reală a neliniştii... Acel simţ interior, clarvăzător, al oricărei femei îi indică cert că acestea sunt problemele...

Activă terminalul de comunicaţii şi începu căutările...

Din datele descărcate la Sincronizare, nu apăreau probleme. Să fie ceva legat de concubinii Abel și Kara. Ciudat, dar apărea și tangența soților Arrows, ce apăreau tangențial la drumul, deplasarea lui Lily.

Wow, el este inginer de elită în tehnologii biom la ComWolf… Prietenie semnificativă cu… Abel și Kara… Care ar fi fost șansa ca aceste persoane să se cunoască atât de bine, să aibă relații de prietenie atât de puternice?!? exclamă șoptit Monique sesizând volumul mare de date de inter-relaționare între aceste persoane.

Începu să extindă căutările de relaţie... Conexe... Instantaneele holografice cu familia relevau o familie fericită, preocupată de trăirea vieţii, aşa cum o vedeau ei... Prieteni... Câţiva... Dar prieteni adevăraţi... Fideli şi care trăiau împreună fiecare bucurie a lor... Fiecare ieşire turistică sau de agrement... Uite, numai şi numai zâmbete, trăire...

Reznik acesta este doar un disperat după activitate… Muncă, muncă și iar muncă… Detectiv particular… Dar când găsea timp liber… Trăire la maxim… Se pare că am de a face cu o relație explozivă, trăită la maxim… Alături de Kara lui… Alături de familia Arrows… Unde mai pui interesele comune, între un expert biom și un detectiv particular…

Asta am de studiat, concluzionă Monique, creând o notă de studiu… Și mai pierdu câteva minute privind instantanee ale vieții libere, dedicate trăirilor comune, ale celor studiați…

Undeva, în adâncul sufletului ei, simţi un fel de dezamăgire că ea, că ele, nu pot avea parte de aşa ceva...

Şi lucrurile se complică şi la serviciul meu... Cu incidentul cu Corasdo şi cu grupul armatei... Chiar, trebuia să mai fac nişte săpături în această direcţie... Dar, să termin cu Abel! Aici simt că este un fel de punct de presiune... Transferă toate rezultatele căutării pe un suport de memorie şi se apucă de căutat orice detaliu posibil în problema mesajului...

Descoperise corelaţiile grupului Thank - Ada şi Corasdo - Dan, cu punctul de intersecţie concentrat în Dan şi relaţia "comună" cu Ada ce este acum mâna mai mult decât dreaptă a lui Thank... Totul încă de pe băncile academiei... OK...

Dan urmase academia şi devenise un pilot de transport comun, trăindu-şi dezamăgirea după pierderea Adei, trăind cu ce femeie se nimerea până ce a dat de Ema Victor... De atunci este în relaţie stabilă cu ea... De relaţia lui cu Corasdo ştiu totul...

Să trecem acum la Thank... Thank Faust... Ascensiune rapidă... caută! Date, date, date... Pilot zero, medaliat, decorat... Putere Divină, tipul ăsta este o adevărată maşină... Are deja 3 doctorate... Wow, nu putu Monique să nu îşi exteriorizeze admiraţia... Se pare că nimic nu îl opreşte în orice direcţie îşi manifestă activitatea... Şi nici nu arată rău...

Ajunge cu ăsta! gândi întinzându-se de oboseală... Salvez datele şi voi continua corelaţiile... A, dar am uitat de Ada... Aşa... Ada Pugno Faust... He, he, he, ce orgoliu! Nu a vrut să ia numele lui Thank decât numai ca o completare... Date, date, date... Deh, era şi normal... Femeiuşcă de cartier... Se lipeşte de cel puternic... Fără scrupule, fără remuşcări...

Instantaneele holografice cu Dan îi atraseră atenţia... Aspectul relativ masculin al Adei era pur şi simplu transformat... Era de-a dreptul atrăgătoare, feminină, în prezenţa lui Dan... Emana viaţă, putere... Dragoste... Măi să fie, ăştia s-au iubit cu adevărat... Uite, orice instantaneu lângă Thank relevă femeia bărbat... Nimic din lumina ce o emana lângă Dan... Clar... Compară direct instantaneele... Fără dubii... L-a lăsat pe prost indiferent cât îl iubea ca să aibă zorzoanele şi comoditatea care şi-o dorea... Măi să fie, cât de plină este lumea asta de proşti...

Şi tuta, pipiţa asta de Ada, uite că plăteşte din greu pentru sacrificiul făcut de ea pentru colivia de aur pe care a ales-o... Da, uite că a urcat şi ea rapid, eficient pe scara ierarhiei militare... Normal... Când ai spate, orice prost înaintează în grad... În fond, oameni ca ea, se plantează în scaun şi cresc ca orice plantă... Cu timpul... Cu certitudine îi trebuia senzaţia deţinerii puterii... Altfel ar fi trăit libertatea, şi-ar fi trăit viaţa... Şi, sacrificiul la ce îi foloseşte când întreaga sa fiinţă emană doar... Offf, devin răutăcioasă... Poate sunt prea pretenţioasă... Mai departe!

Dar, nu putu să se abţină şi verifică aspectul din instantaneele lui Dan, când era cu Ada şi după... Offf, fraier... Diferenţă clară, fără dubii... Cu Ada era în viaţă, fără Ada este un mort viu... Compară apoi cu imaginile disponibile ale lui Dan cu Ema... Deh, tot un mort viu, dar ceva mai cosmetizat de... Da, evident, dragostea Emei... Imaginile spun totul... În fond, fraier la fraieră trage, sau invers?!?

Interesante corelații… Dar, undeva, simți că echilibrul Thank – Ada este unul ce nu interesează pe moment… Poate doar din punct de vedere al serviciului, al întâlnirii de azi cu Corasdo… Ceva trecător sau, pentru acum, nesemnificativ, trase Monique o nouă concluzie…

Până la urmă se ajunge tot la Dan, tot la Corasdo… Și, pentru moment, am tot ceea ce îmi trebuie despre ei… Deci, rămâne doar Arrows și Reznik… Nota am făcut-o deja…

Simți, totuși, să facă o notă de continuare a studiilor pe echilibrul Corasdo – Dan. Ceva pleacă și dinspre direcția lor. Nu neapărat de la ei, sudiați în detaliu de atâția ani… Este ceva, cert, legat de ei… Puțină prevedere suplimentară nu strică! și răsuflă ușurată, de parcă ar fi simțit că și-a îndeplinit misiunea de moment.

Atunci percepu o oboseală imensă... Se întinse îndelungat, încercând să dezmorţească fiecare muşchi amorţit... Este târziu tare... Şi urmează o zi grea... Încercă să se adune, să mai găsească ceva resurse de energie dar... Nehotărârea ei era prea accentuată... La fel şi oboseala... Dar urma să plece la Coras Inc pentru a începe o nouă zi de lucru.

Iniţie salvarea datelor şi, până ca această operaţiune să se finalizeze, se toaletă, se îmbrăcă și plecă...

Dorin M - 13 Octombrie 2020