To STUDY - Ficţiune
- Ipotecarea sufletului cuiva
"Ipotecarea sufletului cuiva"
Monique Touran Capitolul 3, Scena 5C -
Nehotărâre
Deschise ochii privind în gol,
având, trăind o senzaţie clară de teamă, de nelinişte... Ceva
legat de... De?!? Lily?!? Relaxarea nu a avut rezultatul
scontat?!?
Ce putea fi?!? gândi
contrariată.
Negăsind un răspuns simţi că
neliniştea creşte, se amplifică... Nu mai putea sta în pat.
Trebuie să se ducă la Lily, să o vadă, să închidă toată această
nelinişte... Sentiment de nesiguranţă?!? Ce se întâmplă?!? gândi
deja speriată Monique.
Simțurile ei percepeau clar că
ceva destabilizator acționează deja, că este timpul reacțiilor.
Dar ce reacții să aibă atât timp cât nici nu cunoștea sursa
destabilizării… Ar fi cazul să încerce ceva, în puținul timp ce
i-a mai rămas până ce să plece la serviciu.
Sări din pat şi parcurse rapid
distanţa până la uşa "Inimii" dar, ajunsă acolo, nu apăsă
mecanismul de deschidere.
Trebuie să mă liniştesc mai
întâi. Nu pot intra aşa la ea. Nu va înţelege de ce sunt atât de
speriată şi atât de prizonieră slăbiciunii mele legată de
coşmaruri... Dar, n-am avut nici un coşmar. Nu îmi amintesc nici
măcar ce am visat... Offf, trebuie să mă liniştesc!
Şi iniţie exerciţiile de
respiraţie şi de relaxare alfa atât de cunoscute, atât de
practicate. Întotdeauna aveau un succes aproape imediat dar,
acum, îi luă ceva timp până să se stabilizeze, până ce să se
simtă în echilibru. Atunci acţionă deschiderea uşii în "Inimă".
Lily dormea dezvelită, îmbrăcată
doar un bichini roz, aproape inexistent. Culoarea roz îi amintea
mereu de păpuşile copilăriei, îi transmitea liniştea şi bucuria
de a fi împreună cu sora ei geamănă, de a fi împreună cu
cealaltă ea, cu partea puternică a gemenelor.
Linişte, bucurie, dorinţă de a
se juca dar şi un fel de sentiment ciudat de sexual.
Dintotdeauna a iubit curbele trupului lui Lily... Ca şi pe ale
ei... Întotdeauna a simţit senzualitatea cuprinderii trupului
sorei sale, o senzualitate ce depăşeşte micimea celei sexuale,
ce oferă totul şi nu doar plăcerea sau ce îţi mai putea oferi
partenerul agreat.
Se apropie şi se aşeză lângă ea.
Dormea asemenea unui bebeluş, cu degetul mic agăţat de buza de
jos, respirând lent, profund. Putere divină, cât de minunată
este Lily...
Sesiză medalionul lui Lily, cel
pereche cu al ei, cele despre care li s-a spus că sunt oferite
de tatăl ei, mamei lor, puţin înainte ca acesta să plece din
acest timp, din această dimensiune... Stătea lipit de umărul ei,
ca un semn distinctiv, ca un fel de emblemă... Offf, dacă ar fi
avut bucuria să îşi cunoască tatăl în realitate, gândi Monique
în timp ce dezlipi medalionul de umărul lui Lily şi îl lăsă să
cadă pe lângă sânii ei, în poziţia firească de purtare a unui
medalion...
Atunci simţi mirosul trupului
ei, al transpiraţiei sale şi nu se mai putu abţine şi o sărută
tandru pe obraz... Gustul dulce sărat al lui Lily trezea
întotdeauna în ea dorinţa de a o îmbrăţişa, de a se linişti
ştiind că este alături de ea.
Încă din copilărie, puţinele
clipe când era alături de ea au creat acest sentiment nebun, de
siguranţă, de protecţie, de împlinire când este alături de ea,
lipită de spatele ei într-o îmbrăţişare a uniunii absolute, a
regăsirii.
Şi nu se putu abţine şi se
întinse lângă ea, lipindu-se aşa cum o făcea în copilăria lor.
Absorbind toate mirosurile oferite de acest moment minunat,
sesizând freamătul corpului sorei ei ce se lipi de ea ca un
răspuns la îmbrăţişarea lor.
Offf, dacă ar fi trează ar sta
de vorbă... Vocea ei avea ceva sublim, întăritor, aducător de
energie inepuizabilă... Poate de aceea îi plăcea să îşi
înregistreze vocea şi să se asculte. Atunci regăsea vocea lui
Lily chiar dacă era vocea ei. Creierul ei nu recepţiona real
vocea ei, avea altă rezonanţă. Dar când se înregistra, regăsea
vocea lui Lily... Regăsea liniştea prezenţei ei!
Atunci percepu iar starea de
nelinişte... Putere divină, asta nu mi s-a mai întâmplat
niciodată până acum... Ce se întâmplă?!? Ce este?!?
Încercă să identifice o situaţie
similară în trecutul său, o sursă de nelinişte similară...
Trebuie să analizez întâi trecutul pentru a mă putea lansa în
viitor... De ce m-am gândit la viitor?!? Atunci sesiză că
mângâia cu dosul palmei curbele lui Lily, în gesturi tandre, de
absorbţie a fiecărei atingeri...
Teamă, teamă! Ceva care creştea
devorator, fu următorul gând al lui Monique... Trebuie să mă
liniştesc... Şi să plec... Nu o pot corupe pe Lily cu energiile
acestea...
Şi se ridică furând un ultim
sărut de pe umărul lui Lily, ieşi din "Inimă" tiptil şi se
aruncă în fotoliul din camera de zi dând capul pe spate, intrând
în efortul de relaxare necesar introspecţiei ce o va declanşa
prin autohipnoză. Dură neobişnuit de mult până ce atinse nivelul
de relaxare pentru a începe regresia de introspecţie...
Percepu-se de nenumărate ori, în
momentele de relaxare, de introspecţie, de autohipnoză, că
există ceva mai presus de ceea ce putem face noi, ceva care ne
îndreaptă spre acel ceva, de neocolit, indiferent dacă urmează
fericire sau durere.
Ar fi bine să mă liniştesc. Ştiu
că multe din ceea ce trăim sunt implacabile.
Dar gândurile ei plecară în
obişnuinţa introspecţiei, a regresiei...
OK, se născuseră din dragostea
lui Fran şi a lui Adeline Touran... El militar ce a căzut în
urma rănilor grave în timpul unei misiuni, ea o femeie ce a
trăit dragostea împreună cu el, apoi dezastrul după plecarea
acestuia... Şiii, pierderea unui copil la naştere...
Cât de crudă este lumea aceasta,
gândi întrerupând introspecţia! Când ele, gemenele Touran s-au
născut, Fran era decedat. Şi toţi au trăit nefericirea de a fi
racolaţi forţat în programul "Sosia", iniţiat de Centru...
Nimeni nu a întrebat dacă există vreun accept... Societatea este
cea care decide utilitatea oricărui individ... Venim singuri
pentru a trăi în turmă. Şi, cine nu se adaptează devine hrana
turmei... Nimeni nu poate deveni un animal de pradă într-o turmă
de animale de pradă... Trăieşti cu haita sau devii hrana ei...
Simplu...
Simţi că neliniştea se transformă în furie... Ştia că trebuie să lase energiile să se stabilizeze şi lăsă percepţiile libere în direcţia în care porniseră...
Simţi că neliniştea se transformă în furie... Ştia că trebuie să lase energiile să se stabilizeze şi lăsă percepţiile libere în direcţia în care porniseră...
Evident că adevărul despre
familia lor îl aflaseră târziu, abia atunci când au avut drept
de acces nelimitat la informaţiile oferite de "Centrul Biom",
când au devenit agenţi operativi cu drepturi depline...
Pe scurt! ordonă fluxului gândurilor Monique...
Pe scurt! ordonă fluxului gândurilor Monique...
Fran Touran şi Mircea Aurel
muriseră ca proştii ce pot fi denumiţi chiar eroi într-o misiune
pe un bolovan numit Ganimede de pe lângă Jupiter. Tatăl lor nu
mai apucase să le vadă... Singurul supravieţuitor al patrulei a
fost Corasdo Constantin... Din datele colectate de ea, se pare
că ei au murit pentru Corasdo...
De aici ura şi dorinţa lor de
a-l face pe Corasdo să plătească pentru inutila moarte a tatălui
lor... A cărui existenţă le-ar fi scăpat de Centru... Cu toate
că restul vieţii lor, mă rog, al celor de care ştia Corasdo, au
fost mereu în grija lui absolută, de parcă Adeline ar fi fost o
soţie a lui şi Monique o fiică a lui... La fel a procedat şi în
cazul familiei Mircea, dar aici lucrurile sunt ceva mai
complicate... Între Corasdo şi Anda Mircea există o dragoste
pură, ceva care întrece orice imaginaţie... Ceva greu de tradus
de ea, de Monique...
Poate şi de aici un fel de
gelozie ciudată, resimţită atât de ea cât şi de Lily, îndreptată
spre Mircea Dan... Cel care beneficia de o dragoste mult mai
puternică decât ele, bineînţeles, când le venea rândul, cel
care, nu în ultimul rând, beneficia de libertatea de a fi el şi
ceea ce îşi doreşte el...
Păstrează linia eliberării,
corectă Monique cursul gândurilor... Aşadar, nici mama lor nu a
apucat să le vadă cu adevărat... Centrul intervenise şi
declarase pe geamăna Lily Touran ca născută moartă,
supravieţuitoare a naşterii fiind doar Monique Touran... Totul
pentru încadrarea perfectă în "Sosia"...
Şi, astfel, fără ca măcar să
ştie, ea "beneficia" pe rând de copiii ei... Pentru ea, Monique,
dar şi pentru Lily, acea perioadă era una incertă, în care
amintirile erau foarte bine controlate de concentratoarele de
memorie folosite la maxim pentru a controla reacţiile copiilor
în prezenţa părinţilor care habar nu aveau de schimbarea
constantă a acestora... Sau poate sesizau câte vreo schimbare
dar... Ce mai contează... Nici unul dintre părinţii unor gemeni
incluşi în program nu şi-a dat seama... Sau, cine ştie... Cert
este doar că Centrul îşi făcea treaba foarte bine... Doar activa
deja de câteva sute de ani...
Şi, de altfel, mama lor o cam
luase razna şi fusese mutată într-o zonă cu instabilităţi
asemenea celor ale ei... După ce a trăit dragostea absolută cu
Fran, a trebuit să treacă simultan prin moartea acestuia şi a
unuia din copii... Greu de rezistat la aşa ceva... Nici ea nici
Lily nu şi-au putut opri gândurile acuzatoare la adresa
slăbiciunii ei, la adresa cedării ei... Mai bine de vreo 6 ani
pământeşti a fost într-o depresie cumplită şi, după aceea, s-a
apucat de trăit viaţa în cele mai jenante, umile şi sexuale
comportamente... Dar cine sunt ele să judece pe mama lor?!?
Centrul cu "Sosia" lui nu a avut
decât de câştigat din toate acestea... Fiica supravieţuitoare,
Monique, a fost preluată oficial într-un centru de minori... În
realitate a fost un centru de antrenament complet... Dar această
situaţie a fost în favoarea lor, a gemenelor, care, din acel
moment şi-au trăit viaţa împreună, ca adevărate surori, fiind
nedespărţite până la momentul în care au devenit agenţi
operativi...
Acum sunt împreună doar când se
retrag în "Inimă"... Locul unde spaţiul este protejat şi ele pot
fi... Ele... În rest sunt doar Monique Touran... Ea este
Monique, dar Lily trebuie să fie Monique... Ies pe rând afară
asigurând astfel centrului biom doar datele existenţei doar a
uneia dintre ele... Sincronizările, modurile de viaţă identice,
tot ceea ce au studiat la antrenamente asigură astfel prezenţa
oficială a doar una dintre ele... Şi, când Lily acţionează, ea,
Monique, este alibiul perfect al descoperirii oricărei legături,
a eliminării oricărei piste a unei anchete judiciare sau
criminalistice către ele... Sau, doar către ea, Monique... Lily
nu există în nici o înregistrare oficială...
Şi ea, Monique, se ocupă cu
logistica, cu tot ceea ce este legat de pregătirea
operaţiunilor, pe când Lily este acţiunea... Offf, nefericită
inserţie a lor în "Sosia" asta...
"Sosia", da... Era un vechi
program rulat de societate pentru a putea crea anumite portiţe
în sistemul legislativ deosebit de "social" dar deosebit de greu
de ţinut în parametri funcţionabili... Deh, modul de viaţă este
una şi întreţinerea acestuia este alta, percepu cu un fel de
scârbă copleşitoare Monique...
Acest program căuta naşteri
gemelare univiteline, prelua controlul şi urma dansul care îl
trăiesc ele, Monique şi Lily...
Existau nenumărate astfel de
situaţii, mii şi mii de gemeni care activau în armata neştiută a
Centrului, pentru menţinerea stilului de viaţă al societăţii...
Ştiau unii de alţii dar nu aveau voie să se vadă, să se
întâlnească, sub sancţiunea morţii unuia dintre gemeni şi a
ştergerii complete a creierului celuilalt... Cumplită
pedeapsă... Offf...
Au căutat nenumărate căi de
scăpare dar... Le-a rămas doar să aibă grijă de ele şi să
trăiască jumătăţile de viaţă ce le erau destinate... Bine, prin
voia lui Lily, ea trăia ceva mai mult... Lily era adepta
descărcărilor şi a retragerii în singurătate şi antrenamente...
De altfel, acţiunile ei erau deosebit de scurte... Eficiente...
Atât când era vorba despre operaţiunile cerute de Centru cât şi
când era vorba despre descărcările ei cu Rick Aceman... La
momentul acesta...
Chiar, este de ceva timp cu
tipul acesta... Poate că trăieşte şi ea ceva mai special... Până
acum nu m-am mai gândit la asta... Eu doar misiuni, misiuni,
misiuni... Pregătirea cere ceva mai mult timp, mai mult efort...
Offf....
Atunci îşi aminti de incidentul
din rateul misiunii lui Lily... Parametriză datele obținute din
simulările lui Lily cu cele colectate la Sincronizare. Acțiune
perfectă, parametri externi inevitabili. Lily chiar nu putea
continua misiunea, decizie de retragere corectă. Nu cred că vor
fi probleme cu Centrul.
Și, dacă vor fi probleme, asta
n-ar fi o lipsă de alternative, ar fi eliberarea lor… Dacă
acționau fără piedici în planul lor de ”rezervă”, pregătit deja
de mulți, mulți ani… Dar acest plan exista doar în mintea lor…
Deoarece nu puteau folosi nici un fel de mijloc de
inscripționare, de analiză avansată…
Dar ele nu dăduseră greș
niciodată… Sau, cel puțin Lily, cea care acționa direct la
fiecare misiune grea în parte… Ea, de-a lungul timpului avea
doar câteva misiuni la activ, cele mai ușoare primite de ele…
Dar nu însemna că echipa lor are ca punct slab acțiunile ei.
S-au, conform analizelor lor,
chiar dacă Lily urma să aibă probleme, reacțiile ei, Monique,
vor fi cele care vor conta.
Şi, tot atunci, neliniştea o
invadă, sufocând-o... Senzaţia a fost atât de puternică încât o
aruncă afară din transa introspecţiei... Neliniştea crescu în
intensitate devenind... Da, groază...
Centrul, Sosia, membrii Indigo…
Întreaga lume va acționa împotriva lor… Simțea și alte acțiuni,
punctuale, concentrate clar pe persoane ce nu le cunoștea, ale
căror chipuri erau indefinite, imposibil de identificat…
Ceva îi spuse aproape instantaneu, sigur, că aceasta este sursa reală a neliniştii... Acel simţ interior, clarvăzător, al oricărei femei îi indică cert că acestea sunt problemele...
Ceva îi spuse aproape instantaneu, sigur, că aceasta este sursa reală a neliniştii... Acel simţ interior, clarvăzător, al oricărei femei îi indică cert că acestea sunt problemele...
Activă terminalul de comunicaţii
şi începu căutările...
Din datele descărcate la
Sincronizare, nu apăreau probleme. Să fie ceva legat de
concubinii Abel și Kara. Ciudat, dar apărea și tangența soților
Arrows, ce apăreau tangențial la drumul, deplasarea lui Lily.
Wow, el este inginer de elită în
tehnologii biom la ComWolf… Prietenie semnificativă cu… Abel și
Kara… Care ar fi fost șansa ca aceste persoane să se cunoască
atât de bine, să aibă relații de prietenie atât de puternice?!?
exclamă șoptit Monique sesizând volumul mare de date de
inter-relaționare între aceste persoane.
Începu să extindă căutările de
relaţie... Conexe... Instantaneele holografice cu familia
relevau o familie fericită, preocupată de trăirea vieţii, aşa
cum o vedeau ei... Prieteni... Câţiva... Dar prieteni
adevăraţi... Fideli şi care trăiau împreună fiecare bucurie a
lor... Fiecare ieşire turistică sau de agrement... Uite, numai
şi numai zâmbete, trăire...
Reznik acesta este doar un
disperat după activitate… Muncă, muncă și iar muncă… Detectiv
particular… Dar când găsea timp liber… Trăire la maxim… Se pare
că am de a face cu o relație explozivă, trăită la maxim… Alături
de Kara lui… Alături de familia Arrows… Unde mai pui interesele
comune, între un expert biom și un detectiv particular…
Asta am de studiat, concluzionă
Monique, creând o notă de studiu… Și mai pierdu câteva minute
privind instantanee ale vieții libere, dedicate trăirilor
comune, ale celor studiați…
Undeva, în adâncul sufletului
ei, simţi un fel de dezamăgire că ea, că ele, nu pot avea parte
de aşa ceva...
Şi lucrurile se complică şi la
serviciul meu... Cu incidentul cu Corasdo şi cu grupul
armatei... Chiar, trebuia să mai fac nişte săpături în această
direcţie... Dar, să termin cu Abel! Aici simt că este un fel de
punct de presiune... Transferă toate rezultatele căutării pe un
suport de memorie şi se apucă de căutat orice detaliu posibil în
problema mesajului...
Descoperise corelaţiile grupului
Thank - Ada şi Corasdo - Dan, cu punctul de intersecţie
concentrat în Dan şi relaţia "comună" cu Ada ce este acum mâna
mai mult decât dreaptă a lui Thank... Totul încă de pe băncile
academiei... OK...
Dan urmase academia şi devenise
un pilot de transport comun, trăindu-şi dezamăgirea după
pierderea Adei, trăind cu ce femeie se nimerea până ce a dat de
Ema Victor... De atunci este în relaţie stabilă cu ea... De
relaţia lui cu Corasdo ştiu totul...
Să trecem acum la Thank... Thank
Faust... Ascensiune rapidă... caută! Date, date, date... Pilot
zero, medaliat, decorat... Putere Divină, tipul ăsta este o
adevărată maşină... Are deja 3 doctorate... Wow, nu putu Monique
să nu îşi exteriorizeze admiraţia... Se pare că nimic nu îl
opreşte în orice direcţie îşi manifestă activitatea... Şi nici
nu arată rău...
Ajunge cu ăsta! gândi
întinzându-se de oboseală... Salvez datele şi voi continua
corelaţiile... A, dar am uitat de Ada... Aşa... Ada Pugno
Faust... He, he, he, ce orgoliu! Nu a vrut să ia numele lui
Thank decât numai ca o completare... Date, date, date... Deh,
era şi normal... Femeiuşcă de cartier... Se lipeşte de cel
puternic... Fără scrupule, fără remuşcări...
Instantaneele holografice cu Dan
îi atraseră atenţia... Aspectul relativ masculin al Adei era pur
şi simplu transformat... Era de-a dreptul atrăgătoare, feminină,
în prezenţa lui Dan... Emana viaţă, putere... Dragoste... Măi să
fie, ăştia s-au iubit cu adevărat... Uite, orice instantaneu
lângă Thank relevă femeia bărbat... Nimic din lumina ce o emana
lângă Dan... Clar... Compară direct instantaneele... Fără
dubii... L-a lăsat pe prost indiferent cât îl iubea ca să aibă
zorzoanele şi comoditatea care şi-o dorea... Măi să fie, cât de
plină este lumea asta de proşti...
Şi tuta, pipiţa asta de Ada,
uite că plăteşte din greu pentru sacrificiul făcut de ea pentru
colivia de aur pe care a ales-o... Da, uite că a urcat şi ea
rapid, eficient pe scara ierarhiei militare... Normal... Când ai
spate, orice prost înaintează în grad... În fond, oameni ca ea,
se plantează în scaun şi cresc ca orice plantă... Cu timpul...
Cu certitudine îi trebuia senzaţia deţinerii puterii... Altfel
ar fi trăit libertatea, şi-ar fi trăit viaţa... Şi, sacrificiul
la ce îi foloseşte când întreaga sa fiinţă emană doar... Offf,
devin răutăcioasă... Poate sunt prea pretenţioasă... Mai
departe!
Dar, nu putu să se abţină şi
verifică aspectul din instantaneele lui Dan, când era cu Ada şi
după... Offf, fraier... Diferenţă clară, fără dubii... Cu Ada
era în viaţă, fără Ada este un mort viu... Compară apoi cu
imaginile disponibile ale lui Dan cu Ema... Deh, tot un mort
viu, dar ceva mai cosmetizat de... Da, evident, dragostea
Emei... Imaginile spun totul... În fond, fraier la fraieră
trage, sau invers?!?
Interesante corelații… Dar,
undeva, simți că echilibrul Thank – Ada este unul ce nu
interesează pe moment… Poate doar din punct de vedere al
serviciului, al întâlnirii de azi cu Corasdo… Ceva trecător sau,
pentru acum, nesemnificativ, trase Monique o nouă concluzie…
Până la urmă se ajunge tot la
Dan, tot la Corasdo… Și, pentru moment, am tot ceea ce îmi
trebuie despre ei… Deci, rămâne doar Arrows și Reznik… Nota am
făcut-o deja…
Simți, totuși, să facă o notă de
continuare a studiilor pe echilibrul Corasdo – Dan. Ceva pleacă
și dinspre direcția lor. Nu neapărat de la ei, sudiați în
detaliu de atâția ani… Este ceva, cert, legat de ei… Puțină
prevedere suplimentară nu strică! și răsuflă ușurată, de parcă
ar fi simțit că și-a îndeplinit misiunea de moment.
Atunci percepu o oboseală
imensă... Se întinse îndelungat, încercând să dezmorţească
fiecare muşchi amorţit... Este târziu tare... Şi urmează o zi
grea... Încercă să se adune, să mai găsească ceva resurse de
energie dar... Nehotărârea ei era prea accentuată... La fel şi
oboseala... Dar urma să plece la Coras Inc pentru a începe o
nouă zi de lucru.
Iniţie salvarea datelor şi, până
ca această operaţiune să se finalizeze, se toaletă, se îmbrăcă
și plecă...
Dorin M - 13 Octombrie 2020