To STUDY - Ficţiune
- Ipotecarea sufletului cuiva
"Ipotecarea sufletului cuiva"
Monique Touran Capitolul 5, Scena 1A -
Schimbarea
De undeva, veni în conştiinţa ei
melodia lor, bătută încet, ritmic, în uşa „Inimii”… Lily o chema
la realitate. Zâmbi cuprinsă de bucuria regăsirii şi dădu să se
ridice în şezut pentru a se ridica din pat şi a ajunge la cea
care o chema… Trăind un fel de vis în realitate…
Dar aici se termină partea
plăcută a trezirii sub chemarea lui Lily. O puternică durere îi
străbătu umărul drept spre coloana vertebrală… „Auuu” emise
surprinsă de intensitatea durerii, sau doar gândi asta, şi
deschise ochii dezamăgită, privind în gol. Era în fotoliul în
care adormise muncind, gândind… Înţepenită… Şi nu doar de
durere… "Asta meriţi dacă te gândeşti mai mult la alţii decât la
tine!" îşi spuse în şoaptă, dojenindu-se, amintidu-şi de
căutarea ei de înainte de a adormi.
Începu câteva mişcări de braţe,
de dezmorţire, dar era incomodată de spaţiul strâmt oferit de
fotoliu… Şi se ridică în picioare, greoi, continuând încălzirea.
Atunci, probabil sesizând
zgomotele trezirii ei, Lily începu să bată în uşă ritmul
melodiei care însemna pentru ele chemare urgentă… "Ceva se
întâmplase între timp", gândi neplăcut surprinsă de fiorii de
teamă clară ce erupseră prin ea… Sigur era ceva de la „Centru”,
veni completarea intuiţiei sale…
Intră în „Inimă” unde o găsi pe
Lily cu toată tehnica de analiză activă, pregătită..
- Iar ai adormit muncind, spuse
Lily, parcă schimbând subiectul ce dorea să îl dezvolte,
apropriindu-se de ea, luând-o în braţe. Nu pot să am grijă
singură de tine, îi spuse aproape şoptit la ureche, sărutându-i
scurt gâtul. Trebuie să mă ajuţi şi tu, continuă luându-i
obrajii în palme, uitându-se îngrijorată în ochii ei, mişcându-i
uşor, tandru, capul într-o parte şi în cealaltă. Şi tu trebuie
să ai grijă de tine... Dar, hai, Monica mea, avem de treabă şi
nu prea ai timp! spuse luând-o de mijloc, împingând-o spre
fotoliul din faţa monitoarelor.
Monique dădu să se opună, parcă
dorind să continue atingerea lui Lily, dar porni ascultătoare şi
se aşeză.
- „Centrul” ne anunţă că urmează
evenimente majore la sediul Coras Inc. Delegaţia militară
urmează să finalizeze negocierile cu reţeaua nouă de transport
şi comunicaţii ce extinde oficial sistemul biom peste graniţele
sistemului solar şi…
- Thank şi fufa lui, şopti ca o
confirmare Monique.
- Da, ei conduc delegaţia,
întări mirată Lily. Este ceva în neregulă?!? Nu ai făcut
sincronizarea cum trebuie?!?
- Nu Lily, nu… De ieri am o
bănuială, un presentiment, o presimţire care îmi spune că ceva
este în neregulă cu această pereche…
- Pereche?!? o întrerupse Lily.
- Da, sunt nelipsiţi în tot ceea
ce fac, acţionează asemenea unui întreg. În fond, sunt soţ şi
soţie, cu acte în regulă şi fotografie în camera de zi şi pe
birouri, completă ironic. Şi, prezenţa lor a atras o creştere a
stării de tensiune, de nervozitate a lui Corasdo care nu am mai
sesizat-o până acum… Şi, ceea ce mi-a întărit bănuielile a fost
faptul că, orice operaţiune nu a mai fost realizată cu suportul
meu. Corasdo s-a ocupat personal de toate detaliile…
- Dar, oficial este vorba despre
semnarea unui contract, interveni Lily în timp ce solicita
afişarea de către terminalul de comunicaţii a contractului.
Singurul semn de întrebare este aici, preciză Lily mărind
imaginea, subliniind locul unde scria „Clauze speciale” şi
completarea „Discuţii directe ce vor fi confirmate prin
sistemele biom”… Este ceva, în spate, mult mai important decât
ne putem da seama.
- Dar „Centrul” ne cere să aflăm
totul doar despre contract, spuse în zeflemea Monique.
- Evident, nu era greu de dedus.
Misiunea ta de azi este să culegi toate informaţiile posibil de
colectat. Centrul precizează că tu ai intuit ceva şi ai început
cercetările. Toate datele lor, afară de cele deja parcurse de
tine sunt aici, şi îi lipi strass-ul de memorie de forma unui
mic diamant, la baza unghiei degetului mic. Trebuie să pleci
rapid pentru a ajunge la sediu mult înainte de sosirea lui
Corasdo, eventual a delegaţiei militare, pentru a putea parcurge
datele.
- Dar pot face asta şi aici, se
împotrivi nemulţumită Monique, parcă alintându-se.
- Gata, treci şi pregăteşte-te!
Trebuie să araţi cât mai bine cu putinţă.. Mai bine decât de
obicei…
- De ce?!?
- Voi fixa terminalul de
comunicaţii să te focalizeze şi să parcurgi câte date este
posibil până ce finalizezi pregătirile… Eu le studiez de vreo
trei ore. Tu nu ai atât timp la dispoziţie… Offf, şi ar mai fi
ceva legat de eroarea mea de aseară… Dar, toate la vremea lor…
- Bine, dar nu mi-ai răspuns la
întrebarea, de ce…
- Este posibil să te întâlneşti
cu Dan, prima întâlnire reală, palpabilă cu el, o întrerupse
Lily. Putem lega acţiuni comune reale, nu ca cele tangenţiale
din Pilot Pub. Avem în sfârşit posibilitatea de a putea iniţia
acţiunea noastră, numai a noastră…
- Dar…
- Te rog, pleacă, fă-ți treaba,
spuse Lily împingând-o spre ieşirea din „Inimă”…
- Stai, nu…
- Aaaa, pup la covor, spuse
tandru Lily sărutându-i buzele, împingând-o afară.
Până să se dumirească, să aibă o
reacţie, Monique fu surprinsă, trezită la realitate, de
imaginile terminalului ce începuseră să ruleze în faţa sa, sub
evidentul control al lui Lily.
Centrul acumulase un volum imens
de date despre pregătirile militarilor cu privire la acapararea
ponderii principale a resurselor de produse finite în ceea ce
priveşte deschiderea noilor linii biom. Efortul necesar era atât
de amplu încât se estima că structurile civile nu erau capabile
de a gestiona volumul imens de operaţiuni necesare şi, astfel,
armata revendica, chiar şi prin manipulare, ponderea maximă.
Se pare că există dovezi privind
încercările de manipulare multiplă ale lui Corasdo prin
intermediul aparţinătorilor speciali ai lui. Nu se ştie de ce,
dar familia Touran nu se află în colimatorul armatei, baza
manipulărilor fiind orientată asupra familiei Mircea, în special
ale lui Dan…
Asta aş fi făcut şi eu, gândi
instinctiv Monique. Mama nu contează iar eu ţin de „Sosia”… Care
fie că este militară, fie paramilitară, sunt clar un obiectiv de
evitat… Sau, eventual aş primi ordin…
Rularea datelor merse mai
departe parcă confirmând gândurile lui Monique…
Scopul principal în această
operaţiune, pe lângă colectarea de date, era maximum de
intervenţie de suport şi supresie pentru a menţine independenţa
grupului Corasdo-Dan faţă de intervenţiile echipei adverse de
negociere… Din unele corelaţii se pare că se utilizează un fel
de şantaj de presiune sentimentală asupra lui Corasdo, mobilul
fiind Dan.
- Vezi, ai ajuns îngerul păzitor
al lui Dan… Mai este până ce devii arhanghelul răzbunării, se
auzi chicotind vocea lui Lily… Şi, prezentarea datelor continuă…
Se pare că introducerea clauzei
suplimentare este realizată pe baza cererii lui Corasdo care
încearcă să asigure un fel de linişte a viitorului lui Dan, în
negura schimbărilor care vor urma… Problemele se nasc tocmai de
la linia generală de comportament a lui Dan şi Corasdo este
obligat să negocieze fără a călca clauzele de „secret” care îl
blochează în orice colaborare cu armata…
- Din ceea ce am putut să îmi
dau seama se pare că bătrânul Corasdo a pregătit câţiva aşi pe
mânecă. Totul este ca Dan să acţioneze pe cont propriu, fără
influenţa lui Corasdo, influenţă care ar putea fi interpretată
absolut neplăcut de către armată, cu mari prejudicii asupra
persoanei lui Corasdo, interveni Lily…
- Nu este greu de dedus că îl
pot lăsa fără afacere, fără nimic… Cred că acesta este, de fapt,
un fel de obiectiv principal al acestei afaceri, completă
Monique…
Între timp Monique finaliză
pregătirile. Era gata de plecare…
- De aici continui eu, transmise
Monique ordonând închiderea terminalului de comunicaţii. Pe
curând, Lily…
Ieşi afară din apartament, din
clădire, luă o cabină de transport şi rememoră informaţiile care
le parcurse… Sentimentele îi confirmau permanent că ceva este
şubred… Totul depindea de prea multe detalii şi rezultatul părea
prea nevinovat pentru a fi adevărat.
Ajunsă la sediul Coras Inc fu
întâmpinată doar de paznicii de la intrare şi de personalul de
la recepţia de protocol… Semne clare de pregătire pentru
întâlnirea ce va urma… Veşti neplăcute pentru ea, care urma să
fie permanent întreruptă în studiul ei de activităţile de
pregătire… Dar era prea bine antrenată pentru a se împiedica de
aşa ceva…
Urmă protocolul deschiderii
oricărei zi obişnuite de muncă… Parcurgerea şi selecţia
corespondenţei, redactarea şi transmiterea comunicărilor ce
ţineau de ordinea de zi, verificarea activităţilor, obţinerea
rapoartelor de activitate şi multe, multe altele… Rutina zilnică
obligatorie… Este evident că armata monitoriza fiecare detaliu
şi, cu certitudine, era urmărită mişcarea fiecărui fir de praf
din clădirea Coras.
Din când în când arunca câte o
privire spre rapoartele biom… Constantele vegetative erau în
parametrii normali ai unei zile de lucru… Antrenamentele
îndelungi de control emoţional îşi spuneau cuvântul. Nimeni nu
putea sesiza starea ei reală de încordare…
Și avea prea mult de treabă… Nu
prea mai avea vreo şansă să parcurgă datele disponibile, să
pregătească ceva… Începură să vină persoanele programate în
audienţă… Mai devreme decât se aştepta ea… Şi, la un moment dat,
din senin, în faţa sa se afla fufa lui Thank…
- Ada Pugno, delegaţia militară
şi întâlnirea de azi cu sir Corasdo, spuse aceasta sacadat,
plictisit…
- Am instrucţiuni de a vă invita
imediat în biroul lui sir Corasdo, răspunse făcând un efort
imens de a zâmbi.
Thank era undeva aproape de uşa
biroului lui Corasdo, atent la parcurgerea de date pe un
terminal de comunicaţii. Monique se ridică de pe fotoliu şi cu
un gest larg de mână o invită pe Ada spre intrarea biroului.
Sesizând mişcarea, Thank intră în birou şi se duse în cel mai
îndepărtat colţ, parcă făcând tot ceea ce era posibil pentru
a-şi asigura singurătatea.
- Vă pot ajuta cu ceva?!?
întrebă protocolar Monique.
- Ne descurcăm şi singuri, veni
răspunsul pasiv agresiv al Adei.
Surprinsă, Monique încercă să le
spună că sunt simpli oaspeţi şi acest comportament nu poate fi
permis dar îşi aminti de monitorizarea permanentă a biroului lui
Corasdo şi de măsurile de securitate ce nu puteau fi trecute
chiar şi de cele mai avansate servicii, militare sau nu, şi,
într-un fel de formă de dispreţ se conformă şi ieşi din birou
fără a mai încerca ceva, apucându-se de ceea ce avea de făcut…
Simţea disconfort… Ceva nu este
în regulă, cu adevărat… Porni terminalul de supraveghere pentru
a vizualiza ce se petrece în biroul lui Corasdo. Thank era tot
acolo unde îşi amintea ea că a rămas, căutând permanent pe
terminal, iniţiind din când în când diverse discuţii în care
primea rapoarte, dădea ordine… Unde era ea era deja prea multă
gălăgie, nu reuşea să se concentreze de ajuns pentru a urmări
firul logic al acţiunilor lui Thank…
Dar, mereu, apărea aceeaşi veche
constantă: mesajul, mesajele, răspunsul la el…
- Cum o mai duce draga mea
Monique? răsună de undeva, din faţa ei, salutul lui Corasdo,
făcând-o să tresară puternic, relevând sperietura.
- Bine, bine, veni răspunsul ei…
Pregătesc ziua ce va urma după întâlnirea cu delegaţia militară
ce vă aşteaptă deja în birou. Da, totul este pregătit, completă
rapid, temător că se poate interpreta că nu este gata…
- Ştiam că Monique a mea nu mă
lasă niciodată. Am rugămintea să nu fim deranjaţi până la
finalizarea tratativelor, indiferent de persoană… Mai puţin
Mircea Dan… De orice formă de protocol mă voi ocupa personal. Tu
aştepţi doar momentul în care îţi voi indica că îl poţi trimite
înăuntru pe Dan… Dacă mai ajunge, completă gânditor…
Spunând acestea îi transferă de
pe terminalul de comunicaţii imaginea şi datele necesare
identificării directe şi biom ale lui Dan…
- Aici ai tot ceea ce îţi
trebuie pentru ca totul să decurgă perfect. Mulţumesc!
Şi, spunând acestea dispăru în
biroul său.
Încercă să reactiveze
supravegherea video dar pornise bruiajul de transmisie şi nu mai
putea urmări nimic.
Nu era acţiunea noastră,
conştientiză Monique… Militarii, gândi flegmatic.
- Bună dimineaţa! o salută un
individ cu o privire ciudat de caldă, plăcută… Pot spera la o
întâlnire cu sir Corasdo?!?
Ochii aceştia, atât de albaştri,
greu pot fi uitaţi, gândi automat, dar reveni la realitate.
- Totul depinde de derularea
programului acestuia. De obicei este foarte atent cu oricine îl
caută, bineînţeles în limita unui număr de oameni pe repriză de
comunicare… Şi, azi programul dânsului este deosebit de
încărcat.
- Deci, am vreo şansă?!? întrebă
la fel de cald.
- Vom vedea. Vă rog să
aşteptaţi, spuse indicând antecamera de aşteptare.
Nici nu termină bine şi observă
că sir Corasdo i-a trimis un mesaj: "Vine Dan. Te rog să îl
inviţi când dau eu acceptul!".
Nu era genul lui sir Corasdo...
Mesaj în loc de folosirea interfonului, aşteptare, când Dan avea
întotdeauna cale liberă... Ciudat, foarte ciudat... Nici nu
termină bine gândul şi, în faţa sa se afla Dan...
- Bună, este liber sir Corasdo?
întrebă neutru Dan.
- Da, nu... Scuze, completă
fâstâcită... Trebuie să aşteptaţi puţin în antecameră.
- Dar, el m-a chemat, completă
dezamăgit...
- Tocmai a venit o delegaţie cu
care acesta are une lucruri de clarificat...
Simţi nevoia de a completa că
totul este legat şi de el, dar ceva o opri... Un fel de teamă,
un fel de emoţie protectivă... Dar nu legat de ea ci de Dan şi
Corasdo...
Şi Dan plecă fără a mai dialoga
cumva. Monique îl urmări cu privirea şi... Rămase împietrită
când îl sesiză pe Thank care supraveghease tot ceea ce se
întâmplase din celălalt colţ al secretariatului. "Putere Divină,
când a reuşit omul acesta să iasă din birou, cum de nu l-am
sesizat?!?"...
Şi Thank era absorbit de
defilarea lui Dan spre antecameră. Aşteptă pentru o scurtă
perioadă de timp şi intră şi el în antecameră, imperturbabil la
orice se întâmpla în jurul său, absorbit de dispozitivul său de
comunicare.
Ce se întâmplă, se întrebă
Monique şi încercă să acceseze imagini, orice... Bruiajul,
constată sec. Nu putea percepe nimic, nu putea face nimic. Avu
tendinţa de a utiliza strass-ul dar se opri ştiind că militarii
au şi mecanisme de verificare a intervenţiei în bruiaje... Nu
putea nici măcar să îşi continue cercetările... Trebuie să facă
ceva... Oricum are emorm de mult de treabă cu privire la ceea ce
va rezulta contractual din negocierile care tocmai se încheie...
"Se încheie?!?", se întrebă mirată. "Presimţire că totul se
decide acum?!?", primi completarea gândurilor sale...
Tresări la beep-ul primirii
mesajului. Corasdo solicita intrarea lui Dan. Se ridică
balansându-se, ameţită, dar se corectă rapid şi intră în
antecameră unde îl anunţă pe Dan că poate intra.
Tipul cu ochii aceia deosebiţi
se ridică şi el odată cu Dan, îi spuse ceva şi trecu zâmbind pe
lângă ea.
Aproape că nici nu mai reuşi să
sesizeze dacă Dan a intrat sau nu... Dar nu mai era în
antecameră... Porni drumul înapoi privind după tipul acela
ciudat... "Parcă dorea să intre la sir Corasdo", gândi mirată.
Flerul îi spunea că este ceva cu acest tip... "Trebuie să văd ce
este cu el! Dar nu pot până ce nu se finalizează cu bruiajul
militarilor", concluzionă sesizând nerăbdarea ce puse stăpânire
pe ea. Voi aştepta seara când pot accesa direct arhivele biom...
Să revin la tipul din
antecameră! Bruiajul, linişteşte-te, controlează-te! gândi
uimită de lipsa ei de control. Şi se apucă să rezolve unele
comunicări urgente pentru Coras Inc.
La un moment dat, surprinzător,
Thank şi Ada defilară rapid prin faţa sa, muţi, ieşind din
clădire... După scurt timp ieşi şi Dan... Părea ameţit,
nemulţumit de ceea ce s-a petrecut acolo... Aşteaptă, deseară!
îşi repetă apăsat pentru a continua ceea ce făcea şi a nu da
curs curiozităţii care o putea costa.
Dar, la un moment dat,
nerăbdarea deveni insuportabilă. Simţea că trebuie să facă ceva,
orice, pentru a mai diminua din numeroasele semne de întrebare
care o chinuiau. Da, să nu uit de tipul din antecameră... Nu, nu
acum... Să se termine totul! gândi sesizându-l pe sir Corasdo
care se îndrepta spre ea. Era evident că este total tulburat...
- Monique, voi pleca. Anulează
toate întâlnirile pentru următoarele trei, patru zile... Ştii ce
ai de făcut şi am redactat şi autorizat toate împuternicirile
necesare. Finalizează toate procedurile contractuale. Vom
discuta pe parcursul acestor zile, neapărat! Şi dispăru rapid
din clădire...
După câteva clipe de uimire,
accesă curioasă lista cu operaţiuni lăsată de sir Corasdo...
Avea de finalizat toate operaţiunile contractuale cu armata...
Pe lângă celelalte elemente de activitate... În final... Se
concentră nevenindu-i să creadă: "Ora 22, întâlnire de afaceri
la "Casa amintirilor" unde am nevoie şi de prezenţa ta".
Cândva stabiliseră că, dacă
vremurile solicită măsuri extreme, se vor întâlni de urgenţă
acasă la Monique sub numele de cod "Casa amintirilor". În zona
lor exista un local cu acelaşi nume dar codificarea lor atribuia
casei Touran această denumire... Era şi un fel de modalitate de
a distrage atenţia posibililor urmăritori... Atunci luase totul
în glumă, eventual nici nu dăduse atenţie, probabil pe fond
profesional... Denumiri conspirative date la orice reper folosea
de când se ştie... Dar, oricum, acum era prima dată când Corasdo
recurgea la aşa ceva...
Temeri profunde irupseră din
adâncurile ei... Ceva mai putenic decât îşi amintea că trăise
vreodată... Era aproape panicată... Este cert, clar, ceva legat
de ceea ce s-a petrecut mai devreme... Intuia asta de ceva timp
şi era sigură că nu greşea. Şi ştia că o certitudine cât de mică
puta constitui un suport puternic pentru stabilizare, pentru
liniştire...
Se concentră pe relaxare, pe
acceptare... Simţea cum totul se... Atunci avu sclipirea:
"Intâlnire conspirativă"... Undeva, în altă parte... Trebuie să
mă comport absolut normal, totul să semene cu o zi de rutină...
Până undeva aproape de ora 22. Este cert că sir Corasdo mă va
aştepta acolo.
Activă cu strass-ul companion
comunicarea cu Lily şi îi transmise sec: "Oaspeţi, 22, ”Casa
Amintirilor”, Monique". Lily va şti ce este de făcut. Şi se
apucă de noianul de treabă ce era de dus la bun sfârşit...
Oricum nu avea cum să termine pe ziua de azi... Producţie,
selecţie, documentaţii, plăţi şi multe, multe altele...
Aproape de ora 21 era atât de
obosită încât nu reuşea să se mai concentreze cu adevărat...
Parcă nici ochii nu o mai ajutau... Şi, îşi aminti de frumoşii
ochi albaştri... Da, să prelevez înregistrările cu el! Le voi
studia în linişte când am timp...
Accesă înregistrările locale,
descărcă totul şi încercă să identifice persoana... Dar
curiozitatea ei se lovi de measajul: eroare... Ştia că a făcut
lucrurile aşa cum trebuie, fără erori... Deci, este vorba despre
o persoană cu statut special... Deh, o fi unul din militarii
conexaţi la acţiunea de azi dimineaţă... Dar, orice linie
militară accesa, inclusiv poliţie, intervenţii, intervenţii
medicale sau altele, persoana nu putea fi identificată. Solicită
direct datele din baza biom... Stupoare, acces limitat,
solicitare de nivel de acces superior. De aici nu putea face
această formă de accesare... Solicită salvarea statusului... Voi
continua acasă, după plecarea lui Corasdo...
Nu îi venea să creadă ce se
întâmplă... Deja sunt prea multe surprize pentru o singură zi...
Cu certitudine ceva "mare" stă în spatele acestei zile...
Beep-ul de anunţ al agendei sale
îi solicită să plece acasă...
Atât de repede a trecut ziua,
gândi luând rapid tot ceea ce avea întins pe birou, plecând...
Instinctiv, imperceptibil pentru conştientul ei, închise,
predase datele de activitate serviciului de permanenţă, întră în
cabina de transport, gândea la ceea ce făcuse şi ce ar mai avea
de făcut şi deja se afla în faţa locuinţei privind după sir
Corasdo...
- Monique, aici! auzi de undeva
din întunericul din casa scării... Instinctiv gândi: "Este becul
ars sau stă de mult timp nemişcat acolo", corelând totul cu
lipsa declanşării senzorului de mişcare. Dar, apropiindu-se de
intrare, acesta se declanşă, pornind sistemul de iluminare.
Apucă să vadă cum sir Corasdo demonta un con de ecranare din
jurul senzorului... "Uite na, că nu am de a face cu un amator",
gândi surprinsă...
Ajunsă în dreptul lui sir
Corasdo sesiză că acesta îi cerea linişte cu ajutorul gestului
de a poziţiona arătătorul în dreptul buzelor sale. Apoi, cu un
gest larg al mâinii, o invită să meargă înainte ca şi cum să îi
arate drumul.
Ajunseră rapid în apartament.
Totul era în regulă, Lily îşi făcuse treaba bine... Corasdo se
îndreptă spre primul fololiu ce îl văzu, se prăbuşi în el şi îşi
prinse capul în mâini. Monique ştia ce băutură preferă şi se
folosi de acest timp ca să pregătească şi să servească asemenea
unei bune gazde pe oaspete.
Destul de mult timp Corasdo nu
spuse nimic... Doar savura băutura şi o privea îndelung pe
Monique. Şi, când se termină băutura din pahar, acesta sparse
liniştea:
- Draga mea, pe Dan l-am pierdut
şi nu am de gând să te pierd şi pe tine... Şi o privi
lung, cu o privire pierdută... Acum sesiză şi Monique că faţa
lui Corasdo era cea a unui om pierdut, distrus, gata să cedeze,
să plângă. Nu îi venea să creadă ceea ce se întâmplă...
„Du-te şi ia-l în braţe,
consolează-l!” auzi ca prin vis comunicarea lui Lily.
Tresări, speriată. Uitase că era
acasă şi Lily putea interveni oricând, oricum cu ajutorul
dispozitivului de comunicare. În acelaşi timp cu aceste
percepţii se ridică şi îl îmbrăţişă pe Corasdo. Care mult timp
nu avu altă reacţie decât să o mângâie pe cap, să îi mângăie
părul şi să o strângă puternic la piept, din când în când, mut,
nelăsând-o să plece din îmbrăţişarea sa... Apoi, acesta se
distanţă, o cuprinse de umeri şi o împinse spre fotoliul din
faţa lui, justificând gestul doar cu:
- Nu avem prea mult timp la
dispoziţie, draga mea. Militarii urmăresc, cu siguranţă, să am
probleme legale şi să revendice conducerea Coras Inc. Am făcut
prostia să cochetez cu negocieri legate de contractul lor şi
reacţia lor a fost cea obişnuită, că oricine, de fapt, este
militar şi nesupunerea se pedepşeşte aspru. Jocurile lor sunt
puerile, uşor de identificat şi înlăturat, nu zic nu, dar eu
sunt unul şi ei sunt o întreagă structură. Şi, acum, totul a
devenit prea serios ca să mai fiu de acord cu ceea ce se
întâmplă. În primul rând, nu sunt de acord ca cei la care ţin să
sufere din cauza unor interese care nu au nimic de a face cu
adevăratele mele ambiţii, cu fericirea voastră.
Mica pauză făcută de Corasdo o
făcu să simtă fiori de teamă. Oare el ştie de noi? gândi Monique
instinctiv. Şi, Corasdo continuă, parcă simţind semnele de
întrebare ale lui Monique.
- Tu, Dan şi mamele voastre.
Persoana mea aproape că nici nu contează în faţa voastră… Sau în
faţa sacrificiilor lui Aurel şi Fran… Nici nu mai ştiu ce
contează mai întâi. Am dejucat mai multe planuri ale militarilor
dar acum Dan a căzut… Nu cred că va fi în pericol prea mare. Voi
căuta să monitorizez totul, să intervin la maxim posibil. Dar,
oricând…
- Este evident, interveni
Monique. Îi vor şterge creierul cu cine ştie ce accident sau
necesitate de securitate atât timp cât nu te confomezi total
cerinţelor lor…
- Cred că aceasta este cea mai
fericită variantă, preciză sacadat Corasdo. Şi, din acest motiv
am nevoie de ajutorul tău şi al organizaţiei tale.
Cuvintele lui Corasdo căzuseră
asupra ei ca un trăsnet… O năuciră, o amuţiră… Dacă neg nasc
semne de întrebare, dacă voi confirma ceva pot da de gol anumite
elemente necunoscute, încă... Poate este vorba despre cu totul
altceva… Şi multe, multe alte gânduri… În avalanşă… Sesizând
stupoarea sa, Corasdo continuă.
- Undeva acum câţiva ani am
primit unele rapoarte privind unele activităţi îndoielnice ale
tale. Când ai fost anchetată de poliţie cu privire la eliminarea
cerebrală a unui mafiot notoriu, nu îmi mai amintesc numele lui.
Dacă nu aş fi fost de faţă, alături de tine, sub formă de alibi
la întâlnirea de afaceri, dovezile erau mult prea convingătoare
să nu le cred. Dar ştiu că, atunci, ai fost cu mine, repetă
pentru a fi şi mai convingător. Cu toate acestea, chiar dacă am
ajutat la închiderea rapidă a anchetei, ceva scârţâia…
„Caută să nu spui nimic!” îi
şopti Lily. „Ancheta”...
- De ce ai închis ancheta, se
pomeni Monique spunând, în continuarea celor spuse de Lily,
pentru a ieşi din starea de stupoare… Cu cea mai stupidă
deschidere, gândi în continuare…
- Nu puteam să las să sufere
fiica mea, indiferent de ceea ce a făcut, spuse pe nerăsuflate
Corasdo.
„Ce vrăjeală!”, nu se putu
abţine Lily. „Noi nu suntem”...
- Dar eu nu sunt fiica ta,
răspunse Monique încercând din răsputeri să îşi ascundă
dispreţul.
- Am cunoştinţă de sentimentele
tale, de faptul că mă acuzi de moartea tatălui tău… De mult,
mult timp... Înregistrările biom sunt accesibile unui om de
importanţa mea, cu potenţialul meu. Şi ai fost mult prea
interesată de orice parte a vieţii mele ca să nu îmi dau seama
de oarecare „rele intenţii”. Şi, a devenit clar şi obiectul
răzbunării tale, Dan. Probabil doreşti să mă faci să sufăr de
pierderea cuiva drag aşa cum ai suferit şi tu, prin pierderea
tatălui tău din relativa mea vină. Oricum toate acestea nu
contează. Ce trebuie să reţii, este ceea ce consider eu,
indiferent de ceea ce consideri tu… Tu eşti fiica mea, Dan este
fiul meu… Orice vei face, oricare va fi reacţia ta, sau a lui
Dan, viaţa mea v-o datorez. Nu ştii cu adevărat ce a făcut Fran,
tatăl tău sau Aurel, tatăl lui Dan… Dar va veni vremea să afli…
Ei au murit pentru voi şi misiunea mea este să le mulţumesc
continuând ca şi cum el ar fi în viaţă, în persoana mea.
- Chiar aşa fiind, nu mă
consider fiica ta...
- Te rog, nu este timp de
ambiţii... Sau, mă rog, ambiţiile acestea ale tale tot au
folosit la ceva... Comparativ cu Dan, care a trăit totul ca şi
cum nu ar avea nici o importanţă, afectat total de plecarea lui
Aurel, de o creştere fără tată... Dar, să revenim! Deci, am
nevoie de organizaţia ta, îmi este datoare!
„Nu răspunde!” imploră Lily.
- Nu înţeleg despre ce poate fi
vorba, preciză ambiguu Monique, disperată că nu putea nega
nimic...
- Monique, nu are rost să
continui cu opoziţia aceasta inutilă! Imediat ce am avut semnele
mele de întrebare am început să colectez şi să sintetizez date
prin intermediul unui sistem de siguranţă ce l-am instalat
imediat după incidentul cu ancheta. Îţi aminteşti de renovarea
completă imediat după aceea?!? Am avut grijă ca eu şi numai eu
să realizez elementele de monitorizare. Ai uitat că am activat
în serviciul special al armatei?!?
„Întreabă-l de sistemul”...
- De siguranţă, se pomeni
Monique completând interogaţia lui Lily...
- Da, draga mea, am descoperit
rapid că este ceva în neregulă cu tiparele lăsate de tine... De
fapt şi poliţia a descoperit aceste lucruri, dar nu poate cumula
dovezile necesare pentru a te reloca. Şi, pentru a fi sigur că
orice monitorizare a domiciliului tău va da greş am instalat
măsuri de protecţie... Suplimentare, rosti apăsat, pentru a
sublinia termenul final. Atunci am descoperit că, cineva, ceva,
instalase deja un sistem de protecţie, că ai o cameră închisă,
acolo, şi indică cu degetul exact intrarea în "Inimă", unde
probabil ţii echipamentul de comunicare, planificare şi analiză
logistică... Ca să nu mai lungesc, că nu am venit aici să îţi
prezint cât de protectiv sunt, am stat liniştit că poliţia nu
are nici o şansă să îţi dea bătăi de cap.
„Ce nebunie!” o auzi pe Lily,
exclamând maxim de surprinsă...
- Şi ce doriţi de la mine sir
Corasdo?!? deveni brusc protocolară Monique, lucru care îl făcu
pe Corasdo să o privească dezamăgit, surprins.
- Ce doresc de la voi, ar fi mai
corect, contră Corasdo. Ce doresc de la tine și de la Lily.
Mafiotul eliminat cerebral de voi, ei bine, de una din voi, a
avut un perimetru de protecție demn de cel mai paranoic general
militar. Chiar dacă una dintre voi a îndeplinit misiunea, datele
despre identitatea ei, complete, sunt deținute de mafie. Pentru
mine a mai relevat ceva… Că Sosia vă folosește de la aceeași
locație. Până la un punct am trecut de această lipsă de
informații clare, despre Lily, mulțumit că tu ești bine și, prin
deducție, că Lily este cu certitudine bine, acolo unde putea fi
ea. Dar acum sunt sigur că sunteți împreună.
- Nu se poate să… emise verbal
atât Monique cât și Lily.
- Nu aveam nici un drept să
intervin și să fac pe deșteptul, pe cunoscătorul, mai ales că vă
puteam tensiona relațiile cu Centru Sosiei, putând lăsa urme ale
căutărilor mele sau ale altcuiva. Dar acum, odată ce una dintre
voi este identificată este clar momentul să intervin. Și,
situația este ceva mai complicată de atât.
- Se poate mai mult de atât?!?
aparent ironiză Monique.
- Situaţia se prezintă astfel,
continuă Corasdo devenind brusc serios, oficial. De mai multe
zile am primit rapoarte că armata va urma să mă şantajeze cu cei
dragi, pentru a avea stabilitatea contractuală necesară
pentru vremurile tulburi care vor veni... De fapt, aceste
vremuri au venit deja. Totul a început cu Dan care a fost dus de
nas cu dorinţa lui stupidă de a fi pilot zero... Cei de la
armată nu au avut probleme în ceea ce priveşte acapararea lui şi
primul punct de şantaj total asupra mea. Dar, azi noapte a
apărut şi punctul de inserţie în ceea ce te priveşte. S-a
reiniţiat ancheta oficială asupra ta din simpla dorință, făcută
public, cu emfază, a sindicatului mafiot de a da un exemplu
tuturor prin tine, prin voi. Totul după zecile de cazuri
anterioare cu acelaşi tipar de operare... În orice caz m-a
sensibilizat sincronizarea evenimentelor care nu cred că este
întâmplătoare... Este clar că tu eşti punctul secundar de
presiune în cazul în care nu mă conformez doar la primul...
„Cred că ei se referă la
întreaga activitate a celor ce la Centru, din programul
„Sosia””, completă Lily.
- Cred că eşti conştient că eu
nu puteam face de una singură toate acestea...
- Normal, de aceea sunt convins
că este vorba despre o organizaţie întreagă, bine pusă la punct,
cel puţin privind modul de operare care presupune un înalt nivel
de pregătire, un suport logistic imens şi altele... Sosia,
Indigo sunt doar secțiuni de activitate ale acestei organizații…
Eu am reuşit să asigur un fel de teritoriu de siguranţă destul
de mare în jurul locuinţei tale. Faptul că tu te descurci la
distanţe mari denotă că sunteţi mult mai pregătiţi decât mine
şi, în ultima perioadă, mult mai puţin monitorizaţi şi greu de
influenţat...
„Acceptă jocul lui!” sugeră
Lily.
- Şi ce aşteptaţi de la noi?!?
solicită Monique pe un ton indiferent.
- Te-am informat cu privire la
punctele de presiune ce intervin asupra ta şi voi continua să o
fac. Orice informaţie deţin şi o consider importantă va fi la
dispoziţia ta. De altfel, în urma informărilor mele, a fost
desființată o echipă inițială de anchetă și a fost constituită o
alta, de la un nivel prea înalt ca să fie bănuită de ceva… Sau,
pur și simplu, din rațiuni legate de importanța evenimentelor ce
s-au declanșat. Echipa de anchetă care a demarat cercetările pe
linia acţiunilor tale este formată din John Calloway şi Jamie
Bardo.
Şi, spunând acestea, începu să
îi arate instantenee cu aceştia cu ajutorul unui dispozitiv de
comunicare.
Percepu câteva imagini cu Jamie
Bardo, o femeie de o frumuseţe nativă imposibil de neremarcat.
Apoi "minunaţii ochi albaştri", John Calloway... Este evident că
informaţiile erau reale...
„Tipul ăsta este pe
înregistrările care le-ai adus”, interveni Lily. Deja am
descărcat datele şi am început analiza...
- Nu vei reuşi să obţii detalii
despre ei şi nici organizaţia ta nu va reuşi asta deoarece ele
sunt persoane în afara sistemului biom, continuă Corasdo. Dar,
chiar acum, îţi transfer datele despre ei. Îţi sugerez să nu le
faci vreun rău deoarece dintotdeauna ei au participat la cele
mai celebre rezolvări de cazuri. Oamenii din umbră, cei cărora
nimeni nu le mulţumeşte nici măcar cu semnalarea prezenţei lor
dar şi cei atât de puţini pentru care atât de mulţi datorează
mulţumiri. Te-am informat de asta pentru a conştientiza
necesitatea de protecţie suplimentară. Aceşti oameni nu sunt
nişte oarecine...
- Şi, care este sprijinul de
care ai nevoie?!?
- Eu sunt compromis în orice fel
de activitate. Nu mai pot interveni în vreun fel şi acest lucru
nu îmi place...
- Cunosc, interveni Monique, nu
vă place să nu stăpâniţi perfect orice situaţie...
- Corect... Şi, fiindcă sunt
compromis, nu pot săpa pentru a obţine informaţii reale despre
perechea Thank - Ada şi, ceea ce mă doare mai tare, despre
evoluţia lui Dan... Eventual să pot acţiona în sensul
sprijinirii lui prin diversele pârghii de oportunitate ce vor
apare... De partea cealaltă, vă voi ajuta substanțial în ceea ce
privește evoluția anchetei unde veți fi martori protejați, deci
protejați de sindicatul mafiot care vă urmărește. Cel puțin asta
urmăresc în toate tratativele ce le-am inițiat, legate de
această problemă.
„Perfect, ăsta vrea să avem
grijă de Dan al lui și, pe deasupra, ne ajută în cafteala cu
mafioții ce va urma cu siguranță”, izbucni Lily.
- Deci, vreţi să facem un fel de
schimb de protecţie?!? întrebă plină de îndoială Monique. Eu nu
sunt la fel de compromisă, cum să pot face aşa ceva?!? Mai mult,
sunt şi obiectul unei anchete...
- Offf, reflexul protecţiei.
Monique, nu ţie îţi cer asta ci organizaţiei tale. Încetează cu
toate acesta, te rog! Uite, nu îţi cer altceva, nu continui în
alt fel. Te gândeşti, vă sfătuiți, şi îmi dai un răspuns la
momentul considerat de voi a fi oportun.
- Data viitoare nu poate exista.
Cei care ne monitorizează au înregistrat deja deplasarea ta
aici, interveni îngrijorată Monique.
- Drumul din trei direcţii către
această locaţie are amplasate manipulatoare, fiecare element al
structurii asigurând o ecranare şi manipulare a datelor pe o
rază de aproximativ 250 de metri. În acest moment datele emulate
de structura de acoperire "sugerează" bazei de date biom că sunt
acasă la prietenul meu Robert, cunoscut ca "dezis de biom". Şi,
orice tangenţă cu orice biom mă scanează în deplasare mea este
emulată ca fiind cu totul o altă persoană căreia i se "descrie"
un traseu real, funcţie de persoana optim de ales din baza de
date biom... Deci, în aceste perimetre mă plimb liber cu alibiul
perfect efectuat automat...
„Ce chestie, proştii noştri de
la Centru nu au aşa ceva. Corasdo ăsta este mai tare ca ei”,
interveni plină de admiraţie Lily. „Vreau şi eu pentru noi aşa
ceva?!?”
- Chiar există aşa ceva, întrebă
naiv Monique.
- Da, şi ţi-l pun la dispoziţie
fără probleme, atât timp cât ştiu că îţi asigură o protecţie
suplimentară. Şi, gesturile sale indicau clar că iniţiase
transferul de informaţii către terminalul de comunicaţii al lui
Monique.
„Dorinţă împlinită… Primul pas
spre libertatea noastră! Îţi dai seama?!?” completă triumfător
Lily.
- Ce vreau să reţii legat de
„biomatoare”, „biomator”, de la „biom” şi „emul-ator”, aşa le-am
denumit şi sub numele acesta le vei găsi în documentaţii… S-au
cheltuit resurse imense în laboratoarele „Coras Inc” pentru
realizarea şi perfecţionarea acestora şi nu aş dori să cadă
această tehnologie în mâini străine, eventual rău intenţionate.
Este datoria ta să protejezi această tehnologie în strictul tău
avantaj.
„De parcă am fi proaste să dăm
Centrului posibilitatea de a ne controla şi a ne opri
eliberarea, evadarea!!!”, nu se putu abţine Lily.
- Şi, nu uita niciodată, este un
dispozitiv static. Amplasarea lui o veţi face după ce obţineţi
elementele de analiză de la „scabiom”, de la „scan” şi „biom”,
evident. El studiază în bazele de date biom programul, tipicul
de activitate, tabieturi şi orice alte detalii care pot oferi
capacitatea de identificare a unei persoane de emulat, inclusiv
posibilitatea de transfer la altă persoană de emulat, în cazul
încercării de acoperire de suprafeţe mai mari. Orice încercare
de a folosi dispozitivul în mişcare atrage declanşarea alarmei
de necesitate şi centrul biom trimite echipajele de intervenţie
medicale şi de toate felurile la acele locaţii. Cu sau fără
urmări, atât timp cât poate apare scanarea biom de urgenţă şi
identificarea persoanei reale, cu toate consecinţele legale
legate de manipularea datelor biom… Nu uita, numai static, numai
după analiza de oportunitate de emulare…
„Interesant „scabi” acesta al
lui Corasdo”, ironiză Lily.
- Sunt destul de bine dotată,
dar pentru ce?!? interveni Monique.
- Eviţi să ai probleme cu
această anchetă şi, mai ales să nu ajungi în relaţii de
corelaţie cu armata şi, de partea cealaltă, colectezi toate
datele posibile despre Dan şi mă ajuţi când este posibil şi este
cazul… În acest sens cred că este indicat să îţi cunoşti
adversarul şi să acumulezi maxim de date posibile despre
perechea Thank – Ada. Orice date deţinem le schimbăm automat,
fără a aştepta solicitări suplimentare… OK?!?
- Solicitările de partea cuiva
atrag automat conformarea şi posibila rezolvare?!? întrebă
autoritar Monique.
- Nici nu se mai pune în
discuţie.
Atunci dispozitivul de
comunicare al lui Corasdo emise un beep care îl făcu pe acesta
să tresară.
„Evident este un semnal de
alarmă”, conştientiză Monique. Şi nici nu apucă să termine
gândul că:
- Draga mea, această întâlnire
s-a terminat. Orice discuţie neoficială a noastră se va purta
numai şi numai aici sau prin intermediul acestui dispozitiv de
comunicare ce îl vei folosi numai şi numai aici!
Şi îi întinse un dispozitiv de
comunicare minuscul, de un format ce ea nu mai văzuse până
atunci. „Un alt strass”, gândi automat Monique. Sesizând că
Monique îl examina intrigată, Corasdo preciză:
- Foloseşte sistemul de decodare
corelat cu sistemul de protecţie. Funcţionează numai şi numai în
raza de acoperire a acestuia. Cândva îţi voi explica
mecanismul... Sau îl studiezi în documentaţii… Am aranjat să ai
toate acreditările necesare atât la documentaţii cât şi în zona
de producţie, astfel încât să poţi beneficia de tot ceea ce îţi
trebuie.
Şi, spunând acestea o îmbrăţişă,
ca de „la revedere” şi plecă grăbit.
- Te aştept în „Inimă”! îi
transmise Lily când uşa se închise după Corasdo.
Dar ea, dacă mai avea putere să
ajungă până la pat, să doarmă… Era sleită… Rămase pentru un timp
cu fruntea lipită de uşa ce se închise după Corasdo, după care
îşi făcu curaj şi intră în „Inimă”…
- Îţi vine să crezi tot ceea ce
se întâmplă?!? o întâmpină Lily cu un ton grav. Pentru noi apar
multe alte avantaje… Poate cele mai importante… Cele legate de
evadarea noastră din Sosia… Poate multe altele, nebănuite…
- Lily, sunt sleită de puteri şi
mâine, de fapt azi, am o zi grea, spuse Monique după ce se
trânti pe spate în pat.
Lily se apropie de ea şi începu
să-i maseze umerii, tăcută, gânditoare. Într-un târziu spuse:
- Sunt convinsă. Dă-mi toate
jucăriile lui Corasdo!
Lily luă toate dispozitivele,
atent, să nu uite nici unul și continuă:
- Mi-a dat doar acest dispozitiv
de comunicare, spuse Monique punându-l atent în palma deschisă a
lui Lily. Probabil, pentru el, nu există documentații care să
îți fie de folos la crearea dispozitivelor pe imprimanta
materială.
- Hai, mergi şi odihneşte-te!
spuse Lily îmbrățișând-o cu căldură. Am preluat toate datele de
sincronizare şi voi căuta să analizez şi să găsesc soluţii la
cât de multe probleme pot… Până ce te vei trezi şi după aceea…
Hai, spuse Lily şi o ridică în şezut, după care o împinse să se
ridice pentru a pleca, gestul făcând-o pe Monique să pice pe
spate, înapoi în pat…
Şi, aproape inconştient, Monique
se relaxă, adormind aproape instantaneu, așa cum picase în pat.
Dorin M - 18 Noiembrie 2020