Ipotecarea sufletului cuiva - Istoric dezvoltare

STUDiu - Ficţiune - Ipotecarea sufletului cuiva

"Ipotecarea sufletului cuiva"

Istoric dezvoltare

Timpul trece necruțător... COVID, criză economică, financiară, de nervi, și alte ”probleme” vin și iar vin... Dar, ceea ce este mai important, anii mei trec (am ”sărit” deja de 53)... Simt ”de undeva” că cele 7 (poate chiar 10) cărți ce le voi scrie ”în final” este un ”obligatoriu”... Și, dacă voi avea zile, ele vor exista... Cu sau fără cititori... Este obligatoriu... Așa că voi trece la scrierea ”planificată” (cu ritm de lucru), începând cu data acestui comentariu.

Plus că, tot ceea ce voi realiza va fi și un fel îmbinare cu efortul meu de la secțiunea ”Să facem ceva!” unde totul va fi asemenea unui curs pedagogic prin secțiunea ”Cum se scrie o carte”.

Dorin M - 15 octombrie 2020

Acum... Am ajuns la a "modifica" numele/ titlul ce se schimbă din "În jurul lumilor" în "Ipotecarea sufletului cuiva".

Studiul de eficienţă în ceea ce priveşte "găsirea" de către motoarele de căutare a acestui titlu (lucrări) a relevat că utilizarea vechii denumiri (chiar dacă era preferata mea, preferință ”întărită” în cei peste 10 ani de dezvoltare) ducea spre un rezultat "pozitiv" foarte apropriat de zero, cu un procentaj maxim de confuzie ce atrăgea identificarea altor situri, altor lucrări, mai mult sau mai puţin similare (pentru detalii se poate studia structura creată în jurul secţiunilor "Cum se face un joc..." şi/ sau "Cum se scrie un roman...").

Și, da, am ajuns la un fel de formă mult mai avansată a ”poveștii”, în special datorită efortului de a dezvolta un joc de tip ”visual novel” pe baza lucrării... Formă ce se va regăsi într-un fel de ”realizare finală” asupra căreia nu voi mai reveni (orice autor știe că, dacă va reparcurge ceea ce a scris, va găsi mereu ceva de modificat, completat, etc.).

Dorin M - 05 septembrie 2019

Dar, pot lăsa spre vizualizare şi ceea ce exista ca prezentare "de istoric" ceea ce era înainte de existenţa paginii "Status dezvoltare", undeva la data de 15 Decembrie 2016...

Dorin M - 31 iulie 2019

Ipotecarea sufletului cuiva/ În jurul lumilor - Să facem cunoştinţă!

Ceea ce va fi postat aici reprezintă un fel de hobby al meu de pe vremea când eram în clasa a VIII-a (în scurt timp voi împlini 49 de ani - 31 mai 2017). Atunci (1982), în urma unui concurs la limba şi literatura română, am scris pentru prima dată ceva asimilabil prozei şi aşa a început să se manifeste hobby-ul meu de scriitor.

După mai multe eseuri, chiar şi poezie, fiind vremuri în care cenzura "comunistă" îşi etala din plin forţa, am ales "linia" prozei de tip "S.F." (sci-fi, cum este denumită acum) deoarece îmi permitea să scriu "mai liber" inspirându-mă din vremurile care le trăiam. A fost un fel de translare a realităţii de tip esopian pe care, ulterior, nu am mai părăsit-o. Şi, astfel, în 1986, primeam un premiu pentru prima mea nuvelă S.F. ("Simulatorul") la un concurs de gen. Aici apar, pentru prima dată, personajele Dan (fără Mircea), Typhoo, Thank şi Ada...

"Simulatorul" este o poveste în care Dan este "trimis", prin intervenţiile lui Thank, într-o "simulare" care se va dovedi a fi reală după ceva timp de la încheierea acesteia. Motivul "de fundal" este reprezentat de încercarea lui Thank de a scăpa de Dan şi de a o păstra pe Ada numai pentru el, pe fondul hedonismului materialist al acesteia. Vremurile se schimbă şi Terra începe cucerirea galaxiei până ce este întâlnită civilizaţia ligurilor, din grupul arcului Arcturus, care restabileşte ordinea firească în galaxie şi "pune punct" acţiunilor terrienilor. Thank, devenit amiralul Clark, va fi învins de umanitatea lui Dan iar Ada rămâne... Sunt de ajuns atâtea detalii, pentru a nu influenţa parcurgerea jocului!

Pasul următor este reprezentat de un roman numit „Gaia cere”, despre inteligenţa corpurilor cereşti mari, în special a planetelor şi stelelor (a materiei). Prin această inteligenţă se realizează un fel de comunicare umană prin care se creează viaţa în cât mai multe locuri cu putinţă… Pare o idee „fumată” dar, după atâţia şi atâţia ani, nu am reuşit să întâlnesc ceva asemănător…

A urmat armata (fiind vremuri în care aceasta era obligatorie) unde, fiind mai "băgăcios", am întreţinut gazeta de perete a unităţii militare unde am fost "plasat" şi am scris următoarea nuvelă ("Coincidenţe"), finalizată la începutul lui 1989, anul "revoluţiei".

"Coincidenţe" este povestea lui... Dan, care devine personajul principal în toate scrierile mele ulterioare, care interferă "accidental" în războiul dintre mai multe civilizaţii care supravegheau Terra, într-o alianţă iniţială de prezervare a unui fel de zone turistice de dezvoltare a vieţii. Aici apare pentru prima dată personajul Iryu, în rolul unui adevărat negociator între civilizaţii, umilul pământean ce se dovedeşte superior tuturor "magnificelor" civilizaţii care îngrijeau grădina zoo a Terrei.

Această perioadă este cea care mi-a definitivat stilul de scriere în care făceam tot posibilul ca S.F.-urile mele să nu fie ceva de genul "trei care se întâlnesc cu laserele" în mână, "paf-pjiu" din ele, doi mor şi unul scrie finalul". Căutam în tot ce scriam să fac acea "translare esopiană" de care am amintit anterior, extrapolând sentimentele, percepţiile şi trăirile mele într-un fel de ideal perceput şi prezentat în scrieri.

Dar, vine "revoluţia" şi totul se schimbă. Viaţa liniştită, ordonată, cu reguli clare (la propriu) îşi schimbă regulile "în timpul jocului" şi începe repriza capitalistă a vieţii mele (când eu aveam vârsta de 21 de ani). Participarea mea directă la revoluţie, nesemnificativă, pierdută în masa celor năuci, demonstrând în stradă şi apoi ferindu-se de gloanţe sau de mânia maselor oarbe de oameni (poate mai mult isterizate de frică, ură şi alte sentimente de acest gen dezlănţuite la maxim), mi-a oferit trăiri pe care abia am aşteptat să le aştern pe hârtie. Şi, aşa, în 1991, finalizez povestirea "Cazul Akar".

"Cazul Akar" este, de fapt, primul meu roman. În acesta prezint evoluţia lui Akar care se trezeşte forţat să participe la o viaţă ce se schimbă brutal de la un fel de orânduire la alta. De la o orânduire în care viaţa însemna valoarea supremă la o orânduire în care viaţa nu mai avea nici un preţ (totul plasat într-o lume S.F., bineînţeles). El vede cum frica ia locul dragostei, cum dezbinarea ia locul colaborării şi multe, multe altele. Acesta, urmând regulile, inerţial, uşor caracterizabil ca neadaptat, ajunge să fie găsit ca fiind ţapul ispăşitor al unor evenimente din roman dar, prin perseverenţă trece mai departe indiferent de drumul pe care este forţat să "rămână".

Şi, aşa, se finalizează prima parte a manifestărilor mele de scriitor...

Vine momentul unui nou fel de a vedea valoarea a aceea ce scriu, anul 1992. Acum, într-o delegaţie unde am plecat datorită serviciului (pe atunci lucram în "comerţul exterior"), am avut "sclipirea" necesară pentru a scrie "Camera de hotel" care, în următorul an devine un nou roman al meu.

"Camera de hotel" este un roman care descrie povestea lui Dan care este contactat de o civilizaţie extraterestră ce îi solicită acordul de a participa în cadrul unui experiment. Se negociază şi, într-un final, Dan acceptă participarea solicitând în schimb împlinirea a trei dorinţe, întocmai ca în vechile poveşti pământene (să fie "sănătos", să fie "deştept şi plin de succes" şi să vadă dacă va rămâne cu iubita lui din acel moment, pe nume "Ben"). Alegerile sale fiind destul de "slabe" extratereştrii îi acordă încă o dorinţă şi el solicită să vadă ce se va întâmplă în ultima zi în care va fi el. Aceştia, neînţelegând substratul solicitării îi prezintă ce se va întâmpla în ultima zi în care va acţiona liber, fără implicare în experiment. Timpul trece şi el sesizează că este prins într-un fel de joc fără ieşire, crezându-se implicat în experimentul extratereştrilor până la momentul când, având 64 de ani, vine vremea ca el să participe la experiment, dovedindu-se că tot ce a realizat până atunci, acel "plin de succes" care îl solicitase să fie doar meritul lui şi al celor din jurul său.
Din acest moment, datorită succesului de care se bucurau scrierile mele printre apropiaţii mei, mă determină să încep căutarea de a publica ceea ce am scris. Încep să colaborez cu editurile, să negociez dar, în 1993 are loc primul furt a ceea ce am scris. Erau vremuri în care nu exista legea drepturilor de autor şi manuscrisul cu romanul "Simulatorul" (rescris, deoarece iniţial era doar o nuvelă) apare pe piaţă sub denumirea de... "Simulatorul", autor fiind un imaginar Davis Ross.

În 1994 am absolvit facultatea de drept care... nu era autorizată, banii şi timpul meu irosindu-se în "păcălelile" vremurilor de atunci. Dar, în 1993 finalizam şi o postliceală sanitară (de 3 ani) care m-a introdus în lumea medicală şi mi-a "sugerat" noi subiecte pentru romanele ce vor veni.

Între timp, în 1995 am finalizat un nou roman, "Oceanul verde".

"Oceanul verde" este povestirea unui pământean care ia contact cu o civilizaţie de insectoizi. În acţiunile comercial-politice care startează acest roman are loc "demararea" unei iubiri "nefireşti" între o femelă insectoid şi pământeanul Dan. Regulile sociale complet diferite, "de stup", ale acelei civilizaţii sunt piedici din ce în ce mai serioase dar care nu pun punct acelei iubiri nefireşti. Piedica principală este doar faptul că actul final al iubirii, acuplarea cu rezultatul ei reprezentat de una sau mai multe noi vieţi, era reprezentat de decapitarea masculului care numai în aceste condiţii starta procesele de fertilitate ale femelei. Dar, iubirea femelei pentru Dan prevalează şi povestea lor de dragoste se termină destul de... Veţi vedea în joc! Ce este interesant aici, este faptul că începusem să dezvolt ideile din ce în ce mai clare de corelaţie indisolubilă a unei vieţi energetice cu cea materială.

În 1997, am finalizat romanul "Premiul", o poveste în care Dan, individ uman prins în vârtejul colonizării galaxiei parcurge drumuri ciudate, pline de aventuri, pentru a câştiga cel mai râvnit premiu oferit de Academia Terra, acordat pentru găsirea sondei Voyager-1, prima sondă umană care a părăsit spaţiul solar. Omenirea ajunge să atace spre a deţine o planetă pe care exista o simbioză războinică între un fel de civilizaţie "nou" venită, tehnologizată la maxim, şi o civilizaţie antică, băştinaşă, dedicată naturii. Interacţiuni multiple de civilizaţii, aventuri, Dan ajunge un fel de intermediar către zeii băştinaşilor şi multe, multe altele.

Vine anul 1998, când eram deja "pe bursă" de aproape 2 ani, ca broker. Noile acumulări şi finalizarea facultăţii de ştiinţe economice mi-a oferit un nou punct de vedere şi, astfel, în 2002 finalizam romanul "Colonistul".

"Colonistul" este povestea lui Dan, devenit acum şi Mircea (Mircea Dan), un aventurier care avea geniul de a găsi planetele "cu resurse", indiferent care sunt acestea, înaintea tuturor. Aventuri de tot felul, chestii gen vestul sălbatic, sau piraţi şi forţele de ordine, acaparatoare de profituri, totul fiind structurat în jurul unei poveşti de dragoste a lui cu Maria, cea care îi va dărui gemeni. Povestea se continuă în al doilea roman, "Coloniştii", finalizat în 2004, urmărind destinul gemenilor acestuia şi reîntâlnirea, mai concret, reîntruparea întregii familii dezbinate de evenimente. Totul în acelaşi mediu cinic, crud, urmărind dezvoltarea personalităţilor tuturor membrilor principali implicaţi... Un fel de roman clasic...

La acest moment lucram deja de 4 ani la situl meu dorinm.ro (în formele lui anterioare). Tot în această perioadă "drumul" încercărilor mele de a publica se opreşte în 2003, când un cunoscut al meu, care deţinea una sau mai multe edituri, şi care publicase lucrările unor colegi ai lui, mi-a adus la cunoştinţă că este mult mai uşor publici după reţeta "se ia o lucrare celebră, se rescrie şi se publică sub alt nume" este general uzitată de către edituri, asigurând succesul financiar (chiar şi în acele vremuri în care drepturile de autor începuseră să se "afirme"). Acesta a fost momentul în care am renunţat să mai public ceva. Dezamăgit, înfrânt, dar apelând raţional la faptul că a fost doar un hobby. "Cartea română" aparţine celor care au banii necesari de a publica şi nu susţine în nici un fel lansarea "noilor" (dar acestea sunt dezamăgirile mele şi nu au nimic de a face cu ce vreau să prezint aici)...

2006 este anul în care apar în scrierile mele personajele "energetice". Starea mea de sănătate s-a agravat şi apropiata îmbrăţişare a morţii (mulţumesc lui Dumnezeu că a fost doar iluzorie - deoarece încă mai scriu) m-a apropiat de extinderea cunoştinţelor spre spirit sau ceea ce numim noi energie. Astfel, în 2008 finalizez romanul "Proscrişii". Cred că ar fi bine să menţionez că am trăit momentele ciudate în care nimeni din lumea privată nu avea nevoie de un bolnav şi, astfel, am ajuns bugetar, cu un adevărat salariu de "persoană cu dizabilităţi". Dar, să revin!

"Proscrişii" este povestea unor entităţi energetice ce ajung pe Terra accidental şi rescriu regulile intergalactice ale aceste zone a galaxiei. Terra este declarată "în carantină" şi romanul descrie drumul parcurs de entităţile "proscrise" spre eliberarea lor din carantină. Toate acestea deoarece ştiau că urmau să fie chemate la ordinea firească şi ele nu îşi mai doreau acest lucru. Conflicte, manevre de tot felul, totul desfăşurat într-o lume energetică care nu ţine cont absolut deloc de lumea materială în care evoluează. Un fel de cine-i cel bun şi cine-i cel rău într-un carusel în care fiecare devine fiecare. Nu dau detalii deoarece veţi regăsi totul în joc, carte interactivă sau cum vreţi să consideraţi ce veţi găsi aici.

Începând cu anul 2008 am decis să dezvolt secţiunea de scriere a sitului meu (dorinm.ro) unde plasasem, de prin 2003, doar romanul "Simulatorul" (într-un anumit stadiu de implementare - dar care, chiar şi aşa, a înregistrat 17.000 de download-uri, dându-mi curaj că eforturile mele nu sunt fără rost). Atunci, iniţial, am avut ideea de a pune toate romanele pe net în forma lor din manuscrise. Dar, cei care au scris ceva ştiu că, de câte ori te apuci să rescrii o lucrare mai veche începi să sesizezi un sentiment pregnant de nemulţumire şi nu te poţi opri să nu îmbunătăţeşti ceea ce ai scris iniţial. Ba, mai mult, am avut "sclipirea" de a folosi mediul interactiv al suportului web pentru a face un fel de poveste interactivă.

În scurt timp totul a luat o turnură neaşteptată sesizând că pot structura toate romanele într-unul singur. Totul a început cu "alipirea" în funcţie de opţiunile cititorului a primelor două romane... apoi următorul, şi următorul... Apoi a apărut dorinţa de a introduce elemente grafice (o imagine face cât 1.000 de cuvinte).

Timpul trecea şi, pentru cei ce cunosc realitatea românească, a venit vremea coşmarului bugetarilor cu tăierea sporurilor şi a salariilor (în funcţia mea de "şefuţ" IT "la buletine "rămânând" cu un salariu de doar 600 de lei/ mai puțin de 150 USD pe lună - de ce v-aş minţi?!?). Mai mult, în această perioadă mi-am luat şi masterul în ştiinţe economice. Aşa că, muncind din ce în ce mai mult pentru a pune o pâine pe masă, timpul a trecut pe nesimţite şi m-am trezit deja în anul 2011 (spre final), falit şi disperat.

Cam aici a apărut ideea de a transforma totul într-un joc (la propriu). Neavând bani de licenţe, evident, am apelat la lumea open source. Multă muncă, multe selecţii şi am ajuns la a încerca realizarea jocului (cărţii interactive) în Novelty. Aceasta este o platformă foarte bună dar, din 2010 se renunţase la dezvoltarea ei. "Bug"-urile multiple m-au determinat să mă opresc (ceea ce va face şi fiica mea mai mare ceva mai târziu cu jocul ei "Northern Lights" - în 2014). Şi era, deja, 2013. Acum am trecut la platforma Ren'py. Alte eforturi dar, şi aici, m-am lovit de portabilitatea produsului rezultat. Şi, iată-mă ajuns la începutul anului 2015.

Au început căutările de soluţii şi am ajuns la platforma Unity cu al ei Fungus. Ceva destul de asemănător cu ceea ce făcusem până atunci. Am început treaba, fiica mea s-a adaptat destul de bine la această platformă... A intervenit şi o cerere a unei colege de a o ajuta să dezvolte propriul ei joc... Şi, iată că am rămas la Unity.

Dar, în acest efort de la începutul lui 2015 a apărut şi un nou roman intitulat "Noi suntem Fiii Luminilor" dictat la început celei care credea că ajunge mare realizatoare de jocuri şi, bineînţeles apoi preluat şi finalizat de cel care i-a dat viaţă de la prima până la ultima literă, adică de mine. Acum, la finele lui 2016 (Doamne, ce repede trece timpul) iată că totul merge înainte spre lansare... Doamne ajută!

"Noi suntem Fiii Luminilor" beneficiază deja de întregul meu potenţial creator, de întreaga mea capacitate dezvoltată de-a lungul anilor. Este povestea unei prietenii de viaţă ce se naşte între un pui de om şi un pui de dinosaur (dintre draconieni). Romanul urmăreşte întreaga lor evoluţie până ce aceştia ajung să devină fiii luminilor, fiecare pentru neamul său, sau pentru întreaga viaţă de pe planeta noastră... Fiecare cum va concluziona...

Deci am ales, indiferent de consecinţe, indiferent de ceea ce va urma, să finalizez jocul sub platforma Unity. Este ceva mai greoaie, fiind o platformă profesională, dar face tot ceea ce trebuie, din punctul meu de vedere, pentru a realiza un produs la minima mea idee de funcţionalitate.

Am, totuşi, un câştig de pe urma acestor încercări (întinse pe o perioadă de aproape 4 ani). Am reuşit să experimentez o structură unică a jocului, cărţile mele, toate 10, cumulate, devenind ceea ce veţi vedea în timp. Spun "în timp" deoarece trebuie să rescriu, să restructurez, să programez, să fac grafica, etc. a ceea ce am scris pe parcursul a peste 30 de ani. Asta este... Oricum la modă sunt serialele TV, fie ele denumite şi telenovele...

Momentan structurez elementele de bază (meniuri, linii de acţiune, etc) dar voi lansa jocul, cu certitudinea efemerităţii şi incertitudinea vieţii de zi cu zi într-o ţară ca a noastră, de ziua mea, 31 mai (dar, la anul, adică în 2017). Din acel moment voi face tot ceea ce îmi stă în putere pentru a lansa câte un episod în fiecare lună, după un fel de model al serialelor TV. Vom vedea împreună ce va fi deoarece este de muncă, credeţi-mă (!!!), mai ales că trebuie să "plasez" totul şi pe situl dorinm.ro pe care îl restructurez! Ba, mai mult, încercând să "internaţionalizez" lucrarea, fac şi o traducere, cât de bună sunt capabil, a tuturor materialelor în engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă şi portugheză.

Dorin M - 15 decembrie 2016