Introducere.

Da, bine ne-am găsit!

Sunt Dorin M, este de ajuns! Pe internet vei găsi multe lucruri despre mine...

Important este că, în acest an de grație 2020, ”înregistrez” peste 35 de ani de ”calculatoare” și, de ce nu, de informatică. O experiență inestimabilă dar care este limitată doar la nivelul a câțiva oameni... Și, prin studiu, vei ajunge rapid să deții și tu o parte din această informație... Dar, numai ceea ce îți este util... Este de ajuns că eu, autorul acestor rânduri, mi-am irosit viața încercând să acumulez ceea ce era util... Deci, folosește-te util!

Dar, să începem!

Pe vremea când am început acest drum care, foarte probabil, îl începi și tu, calculatoarele (personale) PC, softurile, aveau cu totul altă față, altă structură, alte posibilități, etc... Softurile se încărcau de pe caseta de tip audio... În cel mai fericit caz de pe ”disc floppy de 5”... Unitatea centrală, consolă Atari, HC în varianta autohtonă, părea o simplă tastatură și ”proiecta” imaginea prin cablu analog pe televizor... Și alte ”antichități”...

A venit apoi vremea primelor unități PC care nu aveau hard disc, totul fiind rulat de pe niște dischete mari și fragile, cu un spațiu de stocare ridicol de mic (0,7 sau 1,2 Mb), comparativ cu aceste vremuri, apoi pe niște dischete mai mici, mai rezistente (cu spațiu de stocare de 1,44 Mb)... Scuze, mă bușește râsul când îmi aduc aminte... Dar acelea erau vremurile...

Acum totul pare că vine de la sine, este facil de utilizat, de înțeles (?!?), util, dar și descurajant, în special prin diversitate, nu-i așa?!?

Dar indiferent de momentul timp, oamenii, chiar și copiii cu care am ajuns să am tangență, ”știau totul” fără a ști, cu adevărat, ceva... Orgoliu, diplome, nu contează justificarea, era foarte greu să le dovedesc că au de învățat că, de fapt, nici măcar ”baza bazelor” nu este la îndemâna lor. Ei știau totul, nu greșeau niciodată și doar ”prestatorul” de servicii informați ce era vinovat de ori ce...

Ați ghicit, erau vremuri în care nu oricine își permitea un echipament informatic. Ei plăteau și doreau rezultate, nu lecții... Rămâneau la poziția lor... ”Doar nu oricine are un calculator”...

Evident că timpul a trecut, a apărut primul sistem de operare ce nu mai însemna doar înșiruiri de caractere, criptice și... Nimic nu s-a schimbat...

Facilitățile oferite de sistemele de operare tip windows, multitasking, cum doriți să le percepeți, ofereau multe facilități ca să dea percepția că știu totul... Că totul este facil... Mai mult, sistemele de operare începeau să învețe din gesturile utilizatorilor... Prăpastia între a ști și a crede că știi se adâncea enorm...

Evident, vinovați erau tot cei care au trudit să știe, să facă parte din personalul de tip expert IT sau altă formulă... Cei ce erau mereu alături de cei ”neștiutori”, încercând să aibă cât mai puțină bătaie de cap cu ”atotștiutorii” care făceau numai belele...

Dar, indiferent de aceste considerații, lumea informaticii cotropea totul... Pe fundal ea intra în casele tuturor, indiferent de ”breșa” de necesitate ce facilita această penetrare insidioasă.

În aceste timpuri, aproape orice activitate ceva ”mai sus” de prășitul câmpului, de îngrijitul animalelor solicită cunoștințe de utilizare a calculatorului, eventual de informatică... Dar, până și pentru aceste activități se pare că ar fi nevoie de ceva cunoștințe, legate de internet, cel puțin...

Nu mai zic de viața de zi cu zi care necesită rețele de socializare, cumpărături on-line, informare despre aproape orice, căutarea unui loc de muncă, realizarea de ”CV”-uri, recomandări, plăți de impozite, cunoașterea legislației, rezervarea unor locuri la restaurant, a unor bilete la un spectacol, inclusiv ceea ce ar fi legat de distracție, plecând de la simpla ascultare de muzică, vizionare de filme, finalizând cu creația ta, indiferent de domeniu.

Da, am uitat, acum avem softuri în mașini, cuptoare cu microunde, televizoare, nelipsitele telefoane inteligente și altele... Totul din ce în ce mai corelat, mai interconectat...

Nu cred că mai trebuie să iau în considerare că, a ști să folosești computerul îți deschide drumul spre numeroase meserii ”ceva mai răsărite”, chiar dacă vor fi foarte prost plătite (cel puțin în România). Cert este doar faptul că, a ”poseda” calculatorul și aplicațiile lui reprezintă un imens avantaj...

Mai mult, produsele ”asimilabile” calculatorului, hardware și software, cum ”prețios” sunt ele catalogate, evoluează permanent, solicitând continua adaptare. Ori, fără a ”poseda” totul, a înțelege, așa cum se cuvine, devine o condiție esențială a ușurinței vieții fiecăruia... Din toate punctele de vedere...

Deci, chiar și eu, după atât timp, tot învăț, mă adaptez. Și sunt sigur că voi învăța până în ultima mea clipă dedicată calculatoarelor, sau ”sprijinită” de ele.

Da, corect, poate sunt greu de cap, mai știi... Prostul nu are cum să știe că este prost... Dar, foarte posibil, după peste 35 de ani de calculatoare, prin repetiție, poate că am ceva de împărțit, scurtând timpul de învățare al celor care accesează aceste lecții...

Dar, să începem! Gata cu gargara! Hai să facem ceva cu viața noastră, cu noi! Poate de aceea am crezut că cea mai bună denumire pentru această secțiune este ”Să facem ceva!” cu titlul omolog în limba engleză ”Let’s make something!”.

La nivelul țării noastre, eventual, extins, la nivelul statelor europene, se pare că primul reper în recunoașterea unor capacități în informatică sunt diplomele. Și, prin parcurgerea acestor materiale vei ajunge rapid să ai ”diplome” reale, pe lângă cele de carton, indiferent de ”sursa” emiterii lor.

Sunteți surprinși?!? Dacă nu sunteți, este evident că ați întâlnit persoane pline de diplome, inclusiv de tip informatic, dar având cunoștințe spre ”zero”, fie și comparativ cu Dumneavoastră. Și asta este valabil oriunde, nu numai în România.

Dar ei erau șefi, Dumneavoastră nu... Mai mult, erau atât de ”încuiați” încât nici măcar nu înțelegeau ce se întâmplă și vă blamau pe baza faptului clar inventat că nu știți nimic... Dar aveau diplome, ”poziții”, bani, putere...

Dacă nu știți nimic, veți ști și tot veți ajunge la astfel de situații, fie ca protagonist, fie ca angajatul blamat.

De ce am făcut această mică paranteză?

A ști totul cât mai aproape de perfecțiune nu este o garanție a succesului dar ajută. A ști minim, ajută la a obține diplome, dar nici aceasta nu este o garanție a succesului. A nu ști nimic, ha, ha, ha, faci parte dintr-un cult religios, sau din vreo sectă religioasă care interzice calculatorul, internetul sau orice este legat de informatică?!?

Și, revenind la realitate, posturile de șef sunt foarte puține... Deci, din acest ”ajută”, fără nici un fel de garanție a succesului, într-o pondere optimă de reușită, rămâne a ști cât mai bine pentru a avea mai multe șanse.

Oricum ar fi, obținerea unei diplome, fie ea în urma unui curs de două săptămâni, ar fi primul pas. Chit că, cel puțin noi românii, știm că ”dai banul și ai diploma”.

Dar, ce te faci când va trebui să îți faci treaba? Vă las să deduceți?!?

Ei bine, bășcălia cu ”las că mă descurc eu” nu prea merge... Revin, dacă ești angajat... De exemplu, când instalam un sistem de operare nou, fie el și din aceeași gamă, de exemplu o trecere de la Windows XP la Vista sau de la Windows 7 la 8 sau la 10, 90% din operatori se blocau. Chiar și în cazul de upgrade de word, de exemplu, trecere de la versiunea Microsoft Office 2003 la 2007... Simpla mutare de butoane îi făcea să clacheze... De multe ori plânsete și isterii...

Bineînțeles că IT-stul era vinovat că persoanele în cauză nu mai erau în stare de nimic... Offf, mai bine mă opresc! Reînvii cele mai neplăcute amintiri... Dar dacă tu nu vei avea un IT-st dedicat, înțelegător, și vei avea parte de unul cum sunt cei întâlniți în majoritatea companiilor?!?

Deci, ca să nu mai lungesc introducerea, optează pentru tot ceea ce vei găsi aici și nu va fi necesar să te chinui 35 de ani... Hmmm, am uitat de varianta cu ”greu de cap”... Mda... Dar, oricum, vei ști ceva aproape de un fel de perfecțiune a necesităților tale, cu un efort minimal...

Așadar, despre ce va fi vorba aici?

Vreau sau nu, va trebui să urmez un fel de arie curriculară, bazată pe realitatea acestui moment.

Primele lecții vor fi generalități despre hardware, periferice și software... Grupate în niveluri de cunoaștere... Vor urma lecții de generalități despre Rețele și comunicații... Apoi, vom ”diseca” totul astfel încât să știm cât mai multe, bineînțeles după o tipologie a nivelurilor de angajare în absorbția de cunoștințe...

Și, pentru început, c-am atât....