To Study - Tehnic - LMS-SFC

*

"Let's make something!"

"Să facem ceva!"

Achiziția unui calculator

Ce mare lucru?!?  VIne prima percepție... Doar, oare, așa este?!?

Am de realizat o prezentare despre ceea ce înseamnă cel mai bun calculator pentru Dumneavoastră... Greu, aproape imposibil... Și, să vedem de ce afirm asta.

Vom începe cu un fel de deducere, de delimitare, a principalelor repere în baza cărora vom putea face o selecție eficientă a unui sistem de calcul.

Cel mai important ”detaliu” în achiziționarea unui sistem de calcul este ”banul”. Da, aceasta este adevărata problemă de ”prim rang”. Chiar dacă prețurile au scăzut enorm, marea majoritate a utilizatorilor se lovesc în primul rând de problema valorii de achiziție.

Următoarea problemă, chiar dacă se poate interpreta că ar fi prima, este ”Ce urmează să fac cu acest calculator?”. Acest ”ce urmează să fac” are o legătură directă valoarea ce va fi investită în respectivul sistem de calcul… Pentru cei cu bani nu contează acest reper...

Această succesiune logică este destul de evidentă, nu-i așa? Dacă știu de ce buget dispun, este destul de evident că voi căuta compromisul maxim pentru a realiza maxim din obiectivele propuse sau posibil ”de atins”. Deci, putem merge mai departe…

Aici intervine o mică problemă, cumpărăm sau construim un computer. Și nu este vorba numai despre o problemă a banului deoarece importanța majoră este dată tot ce ”ce urmează să fac”...

În prezentarea ce va urma voi da detalii care nu țin cont de a cumpăra sau a construi, dar Dumneavoastră veți avea destule detalii indiferent de această ”concluzie”…

Carcasa calculatorului ar fi primul element vizibil… În cazul în care cumpărăm sistemul de calcul, ca atare, acest element ține doar de aspect. Estetică, luminițe, funcționalitate ca dimensiune și exprimare a acestei dimensiuni, etc... Detalii nesemnificative...

Dar, oare, dacă noi ne construim computerul, totul ține doar de aspect, doar de ochi?!? Este destul de clar că această carcasă trebuie să ofere spațiul necesar ”prezenței” tuturor celor dorite de noi, cu referire la componentele computerului ce va rezulta, la performanțe, la maleabilitate hardware, etc.

Apoi, deosebit de important, în carcasă se va ”include” și sursa de alimentare. Reperul de bază la aceasta ar fi, în primul rând, puterea acesteia, exprimată în wați (450W, 600W, etc). Dacă vom dispune de o sursă de alimentare de putere mică, este evident că nu vom putea susține prea multe elemente ”interne” în funcționare, neexistând puterea necesară de a alimenta toate acestea.

Suplimentar, o sursă de alimentare fără toate porturile de alimentare moderne, vă poate bloca achiziția unei plăci de rețea mai performante, de exemplu. Și asta nu neapărat datorită lipsei puterii suplimentare de alimentare ci, pur și simplu, că nu există o simplă mufă de alimentare ”solicitată”, fie și standard, de acea placă video (sau altceva)…

Apoi, la placa de bază, în vremurile noastre, există componente denumite ”on board”, adică ce se află implementate direct în placa de bază ce o achiziționăm. Pentru cei ce urmăresc ”să fie ieftin”, ei pot avea procesor audio, video, placă de rețea, etc foarte performante în aceste incluziuni ”on board”...

Să mai amintesc, pentru cei care se pricep, cât de important este numărul de porturi existente, de la cele PCI, fie ele și ”expres”, finalizând cu banalele USB?!?

Deci, iată câte repere se pot percepe numai la abordarea plăcii de bază... Dar, până și aici, se ajunge la ”ce vrei să faci” cu acel sistem de calcul.

Dar să lăsăm placa de bază și să trecem la următoarele repere, utile și celor care cumpără, pur și simplu, un sistem de calcul.

La cumpărarea efectivă, de exemplu de la marii distribuitori ce îi găsim prin ”supermarket”-uri, nu poți cocheta decât pe baza ofertei existente. Asta este marfa, asta cumperi... Nici vorbă despre unele corecturi de configurație sau alte operații similare... Aici totul ține de identificarea corectă a configurației respectivului sistem de calcul, fără a uita de ”ce vrei să faci”...

Primul element de luat în calcul este procesorul, CPU sau, complet, Central Processing Unit sau unitatea centrală de procesare.

La momentul actual, pe piață, veți găsi procesoarele I3, I5, I7, I9 realizate de Intel, unde ”I”-ul vine de la Intel, cu omologul lor H3, H5, H7 realizate de AMD, unde ”H”-ul vine de la Horizon.

La prima vedere este destul de simplu… Aveți de achiziționat un ”I” sau ”H” cu cifra cât mai mare, simbolizând un fel de generație ”mai mare”… Dar și un preț mai mare, creșterea cifrei de generație a procesorului fiind reflectată în scăderea cifrei contului Dumneavoastră.

Dar nu s-a terminat cu procesorul, cu cifrele de descriere ale lui… Aceste procesoare au anumite caracteristici deosebit de importante. Ele ”pot fi” cu 2, cu 4 nuclee, core în limba engleză, cu 8, 12, 16, 18 și dublul acestora… Acest lucru este echivalent cu a avea în computerul nostru ceva de genul 2 procesoare, chiar dacă emulează pe celelalte 2 și pare a fi un ”quad”, cu 4 procesoare, quadcore în engleză, 8 procesoare, octocore în engleză, etc.

Acest lucru, evident, înseamnă o putere de calcul din ce în ce mai mare dar și prețuri din ce în ce mai mari… Și, acest detaliu nu este de neglijat. La acest moment, anul 2020, sistemele bazate pe procesoare I3 sunt aproape depășite de banalul Microsoft Windows 10. Cât despre jocurile ”la modă”, ”high-end” cum spun vorbitorii de engleză, deja I5-ul este un  standard minimal.

Deci, într-o ”logică de bază” este destul de evident că opțiunea optimă ar fi ”hai și un I3” dacă voi utiliza computerul la ”chestii de bază cum ar fi internet, vizualizare file, suită office și altele similare”… Sau, ”hai și un I5” dacă voi utiliza computerul la jocuri, dar fără prea mari pretenții…

Nu este greu de dedus că un procesor ”slab”, pe lângă faptul că unele aplicații nu vor vrea să ruleze, va atrage și ceea ce va fi sesizat imediat ca ”funcționare foarte lentă”, eventual blocarea efectivă a sistemului... Blocare fie în sensul că utilizatorul nu sesizează că acesta ar funcționa, cu toate că pe fundal el face tot ceea ce poate sau, blocarea la propriu...

Și, semnificativă ar mai fi ”viteza de lucru”, de bază a procesorului, ce se măsoară în vremurile acestea se măsoară în gigaherți… Ar mai fi detalii legate de socket, de cache, suport de memorie și alte date tehnice dar, deja este prea mult pentru acest moment.

În concluzie, cu cât este ”I”-ul sau ”H”-ul mai mare, cu atât mai bine, cu cât este numărul de nuclee mai mare cu atât mai bine, cu cât este mai mare ”viteza ceasului de bază” al procesorului, cu atât este mai bine… Da, la fel și cu celelalte detalii…

Cel de-al doilea element ce trebuie luat în calcul este memoria RAM. Cel mai important detaliu de aici este reprezentat de mărimea memoriei RAM, măsurată în gigabiți (Gb), această mărime fiind exprimată în puterile lui 2, adică 2, 4, 8, 16, etc Gb.

Sistemele de operare actuale necesită minim 4 Gb de RAM, indiferent de cât se laudă ele (de fapt producătorii) că merg la dimensiuni mai mici ale memoriei RAM. Și discutăm aici doar despre cerințele sistemului de operare. Dacă mai luăm în considerare și necesarul de memorie optim pentru funcționarea programelor ce le vom folosi, vom avea surpriza că ansamblul sistemului nostru de calcul merge deosebit de lent… Datorită dimensiunii prea mici a RAM-ului.

Deci, totul ar fi funcție de buget, că aceste memorii costă… Sfatul meu ar fi să nu mai discutăm despre memorii de lucru mai mici de 8 Gb de RAM (mai ales de la lansarea Windows 10)… Și asta în condiții în care vom utiliza calculatorul la ”chestii de bază” (office, un film ”acolo”, etc).

Dacă o dăm pe prelucrări video, pe jocuri ”high-end”, totul se schimbă radical, necesarul de memorie fiind mult  mai mare, minimum posibil plecând de la 16 Gb ”în sus”.

Sumar, iată de ce se cere așa ceva! Memoria RAM este o ”funcționalitate” prin care sistemul de calcul încarcă într-o zonă ”de prelucrare rapidă” tot ceea ce îi este necesar pentru funcționarea unui software anume (aplicație, joc, etc). Dar sistemul de operare, sistemul de calcul, cum vreți să considerați, mai are o sumedenie de aplicații ”încărcate” ce funcționează după un sistem denumit tehnic ”întreruperi”.

Aceste ”întreruperi” sunt o modalitate de abordare ”pe rând” a funcționalității mașinii de calcul, permițând, asemenea unui om, să ducă la bun sfârșit îndeplinirea sarcinilor ce i se ridică spre rezolvare. Mai ”plastic”, dacă am de rezolvat două probleme, una de fizică și una de matematică și vreau să dau senzația, percepția, etc că totul merge simultan, ”scriu”, ”rezolv” un pas la problema de fizică, un ”pas” la cea de matematică, mai fac un ”pas” la cea de fizică, unul la cea de matematică,  și tot așa până la finalizare.

Și, cu cât am o memorie RAM mai mare, cu atât ”încap” mai multe lucruri aparent (deoarece, de fapt, este o sumă de operații efectuate la o viteză imensă percepției umane) ”simultane” de făcut...

Da, avem de ținut cont aici și de un alt detaliu, legat de viteza de lucru a acestor memorii… La acest moment, arhigeneral, se mai utilizează doar memoriile de tip DDR, acest DDR însemnând rată de date dublă, de la englezescul ”Double Data Rating”. Și, tot la acest moment, aproape arhigeneral, se folosesc memoriile de standard DDR3 și DDR4.

Da, și latența acestor memorii ar mai fi o ”chestie”… Aici este necesar să urmăriți ca frecvența să fie cât mai mare și latența cât mai mică…

Dar, în general, ”factorul principal” este dimensiunea, mărimea memoriei RAM...

Deci, despre RAM, am prezentat micile detalii privitoare la o alegere corectă, dar aici lucrurile se complică deoarece placa de bază a calculatorului trebuie să fie compatibilă cu utilizarea acestora, etc.

Și, după toate acestea am ajuns iar la placa de bază, ”motherboard” în engleză… Un detaliu aparent nesemnificativ… ”Dacă sunt pe această placă toate celelalte, ce mai contează”… Ei bine, nu este așa.

În aceste vremuri, plăcile de bază au încorporate în ele procesoare video, audio, elemente de conectică reprezentate de porturi USB, porturi audio-video, porturi de rețea și multe, multe altele. Este, deci, destul de important ca această placă de bază să conțină cât mai multe, cât mai bune și la un preț corect.

Suplimentar, în cazul în care noi ne construim computerul, placa de bază trebuie să ”dețină” porturile PCI expres corecte, să aibă un număr ”corelat” cu dorințele noastre de porturi PCI de conectare a tuturor elementelor ce le urmărim și multe, multe altele… Deci, placa de bază va ”decide” cât de upgrade-abil, ”îmbunătățibil” va fi computerul nostru.

Aceeași situație apare și în cazul memoriei RAM... Plăcile de bază, marea majoritate, au doar două ”porturi” pentru memoriile RAM... Deci, vom putea utiliza, doar două piese RAM, ce se recomandă a fi identice... Două de 4 rezultând 8 Gb de RAM, două de 8 rezultând 16 Gb de RAM, etc.

Da, se poate și ”fără echilibru”, în sensul de a folosi o memorie de 4 Gb ”corelată” cu una de 8 Gb, rezultând 12 Gb de RAM, dar deseori vor apare probleme (ce nu le voi descrie aici). Dacă avem de a face cu o placă de bază cu 4 porturi de memorie RAM, la cele 2 inițiale de 4 Gb, cu rezultantă în 8 Gb de RAM, putem adăuga încă 4 Gb (”mergând” pe recomandarea memoriilorm identice) și vom avea 12 Gb de RAM și/ sau încă una și vom avea 16 Gb de RAM...

Deci, prezența a 4 sloturi de RAM reprezintă clar un avantaj... Suplimentar, memoriile RAM de mici dimensiuni costă mai puțin, putând upgrada RAM-ul mașinii de calcul mai ieftin, mai facil...

De reținut aici că, în cazul laptop-urilor există ”din start” doar 2 porturi de memorie... Nu există alternativa cu 4... Și, apoi, la tablete, nu există posibilitatea de a crește memoria (similar și sistemelor de tip mobile, smart). Cât ai, atât ai...

Vine acum rândul hard discului, cunoscut sub denumirea generică de HDD (ca o formă clasică de exprimare). Pe înțelesul tuturor este dispozitivul, locul unde se vor ”depozita” sistemul de operare și toate programele și datele create de acestea pe sistemul nostru de calcul.

În aceste vremuri, cea mai recomandată configurație este reprezentată de utilizarea a două hard discuri diferite, unul de tip SSD și celălalt clasic. HDD-ul de tip SSD este unul de mare viteză și pe el este recomandat să se instaleze sistemul de operare (doar atât, la maxim posibil), eventual aplicațiile care necesită viteze mari de transfer de informație, pe celălalt instalându-se maxim din programele ce se vor utiliza ”normal”.

Am folosit termenul ”maxim” deoarece, vreți sau nu, multe din aplicații se vor instala implicit tot pe SSD, fiind necesară alegerea expresă la instalare spre ”depozitarea” pe celălalt hard disc, cel clasic. Fișierele temporare, etc se vor crea și utiliza tot pe SSD… Deci, marea majoritate a utilizatorilor, nu vor ști ce au de făcut și vor depozita ”majoritatea” pe SSD.

Ei bine, toate acestea deoarece, în aceste vremuri, SSD-urile au spații relativ mici de depozitare și riscați rapid umplerea acestuia și ”instalarea” problemelor de funcționalitate ale sistemului de operare și a aplicațiilor instalate pe acesta.

Cât despre dimensiunea ”recomandabilă” nu pot să vă spun decât că, oricât de mare ar fi atât SSD-ul sau HDD-ul sau ”suma” lor, nu este de ajuns… Le veți ”umple” rapid... Dar, fiecare ”plus” costă, mai ales la SSD-uri care sunt foarte scumpe…

Apoi, în ceea ce privește ”dimensiunea mare” imaginați-vă câte date, aplicații, etc veți pierde, deodată, când un astfel de HDD cedează și nu aveți back-up al datelor! PArcurgând materialele ce le voi dezvolta la această secțiune veți avea unele soluții... Dar nu uitați că un  HDD, SSD ”ars” este ”ars”.

Cu toate acestea, vești bune, în 99,99% din cazuri, cedează sistemul de operare, dând aparența că ”s-a terminat cu datele mele”. În realitate, cu unele tehnici de accesare externă, cu USB, CD/ DVD de depanare, se vor recupera datele fără probleme, deoarece HDD-ul, SSD-ul nu este ”ars” ci doar a cedat sistemul de operare. Dar despre toate acestea ceva mai târziu.

Cât despre alte componente, cum ar fi cititoarele optice, cititoarele de carduri, plăcile grafice, plăcile audio, tunere, plăci de rețea dedicate, bluetooth, wireless, etc, ceva mai târziu… Momentan acestea sunt doar ”detalii”… Importante, este adevărat, dar suita logică ce o dezvolt cu aceste ”materiale” cere abordarea curentă.

În final, după aceste minime considerații de tip hardware, avem de a face cu un posibil sistem de operare prezent deja pe acel sistem de calcul, preinstalat, cum este denumit în lumea comercială. Deci, vom avea tangență cu ceea ce ar fi descris de termenul software...

În realitate, prin orice componentă ce există în sistemul nostru de calcul, avem tangență la software, fie prin intermediul plăcii de bază ce are un sistem denumit BIOS, fie prin ”interpretoarele” ROM din diversele componente, etc (dar vom discuta despre acestea tot mai târziu - toate la vremea lor). Să revenim la sistemele de operare!

Unele sisteme de operare costă, cum ar fi Microsoft Windows, altele sunt gratis… Aici vor interveni doar rațiuni legate de ceea ce dorești să faci cu acel sistem de calcul și de câți bani vei da pe softul preinstalat. Atât… Oricum, despre sistemele de operare, vor urma multe detalii în ceea ce va urma.

Da, mai este de luat în considerare și ”nivelul” tău de ”utilizator” al acelui sistem de operare... Chiar dacă este bizar să luăm în calcul acest detaliu în cazul ”începătorilor”... Deci, totul ar fi, cum am afirmat, doar o problemă de bani investiți și, nu în ultimul rând, de ”ce vrei să faci cu acel sistem de calcul”...

Da, uitam de garanție… Nu uitați de ea, atât atunci când achiziționați un sistem de calcul sau când îl construiți, caz în care garanția va fi pe componente!...

Dorin M - 02 iunie 2020


Vă rog inseraţi comentariile Dumneavoastră!



Rating for dorinm.ro