Alarma de deşteptare, de trecere la program, îl trezi imediat. Fără a mai aştepta să fie enervat de companion se conformă rapid programului de deşteptare. Se echipă rapid şi trecu la programul de pregătire fizică. Musculatura îl durea în totalitatea ei. Nici un muşchi nu îi ierta eforturile din ziua anterioară aşa că, rapid, îşi puse biomisul…
            Nu trebuia să dea atenţie la altceva deoarece ştia că sistemele biom controlau totul: viteza benzii de alergare, controlul aerului din incintă, totul…
            La ce să se gândească?!? Doar avea la ce… Şi ultima şedinţă de pregătire fizică durase aproape 30 de minute…
            - Ce vrei să detaliem, din ceea ce ţi-am prezentat anterior?!? se auzi de undeva vocea lui Iryu.
            - Vai, iar?!? veni gândul lui Dan. Chestia asta chiar începe să mă irite…
            - Momentan liberul meu arbitru, sau al tău, sunt eliminate din consideraţiile noastre. Pachetul trebuie livrat în întregul lui, cât mai repede cu putinţă, bineînţeles, în timpul tău, şi nu putem interveni în nici un fel, veni neutră precizarea. Te rog să fii atent la tot ceea ce îţi voi expune şi aşa vom termina rapid şi eficient. Cel puţin, pe mine, toată această situaţie mă pune într-o postură care…
            - Lasă-mă cu astea, îl întrerupse Dan, am înţeles imposibilitatea mea de a refuza dialogurile acestea forţate cu tine despre lucruri care nu prea mă interesează! Detaliază-mi ce trebuie, ce eşti forţat, despre Draconis Prima! completă resimţind un puternic sentiment de mirare când conştientiză solicitarea sa. Până la urmă, oricum nu ştiam cu ce să încep şirul de gânduri de azi…
            - Tot ceea ce ştim despre Draconis Prima este rezident în noi, în tot ceea ce există în acest univers, după cum îl denumiţi voi… În fond, el este urmarea acţiunii ramurilor esenţei lui… Ideea, lumina, întunericul, totul… Echilibrul dintre „există aparent” şi „nu există aparent”… Nu ştiu cum aş putea face un receptor energetic asemenea ţie de a înţelege aceste lucruri…
            - Fă un efort să găseşti comparaţii perceptibile mie, lasă superioritatea asta a ta deoparte! Dacă eşti cu adevărat superior este imposibil să nu poţi descrie ceva unui tont ca mine! interveni Dan pe un ton dojenitor şi superior totodată. Sau, de ce nu, doar sunt creaţia ta… Ar trebui să ştii mai bine decât mine ce fel să mă faci să înţeleg.
            - La un anumit moment dat… A, da… comparaţii perceptibile ţie… Am uitat, se corectă Iryu… În felul cum percepeţi voi acest univers, acest „moment dat” se poziţionează undeva acum aproximativ 13, 14 sau 15 miliarde de ani de-ai voştri… Îmi este destul de greu să găsesc altă comparaţie deoarece timpul este un element variabil… Nu reprezintă o constantă, după cum delimitaţi voi…
            - De altfel, la orice academie înveţi aceste lucruri! interveni Dan la fel de ironic şi superior.
            - Te rog să înţelegi că tot ceea ce învăţaţi, ştiţi voi, sunt elemente trunchiate, doar partea de dimensiune accesibilă vouă, totul perceput prin nivelul vostru vibraţional de înţelegere. Nu are nici o legătură… Offf, nu sunt elemente complete, spuse Iryu dându-şi seama de greutatea de a găsi formulări corecte. Fă bine şi mă ascultă! Voi încerca să te fac să înţelegi!
            - Să te văd, superiorule! îl contră Dan zeflemist.
            - Voi constataţi şi în baza elementelor colectate realizaţi, emiteţi teorii… Teorii care se modifică sau sunt complet reformulate la momentul unei alte constatări, mai mult sau mai puţin paradoxale pentru teoriile anterioare. Aşa aţi constatat că timpul nu este o constantă şi aţi reuşit să percepeţi, să abstractizaţi unele lucruri reale legate de cauzele variaţiei acestuia. Dar, cu doar câteva zeci de blocuri de piatră îţi poţi da seama de cum va arăta piramida în forma ei finală?
            - De ce nu?
            - Forma finală poată fi intuită, nu neg acest lucru, dar tot ceea ce stă la baza unei percepţii totale, reale, este departe de a fi completă, fiind mai mult o imagine a ceea ce proiectează cel ce doreşte această percepţie. În primul rând pentru că, la baza procesării abstracte, stă nivelul vostru vibraţional. Fiind destul de redus el nu poate completa întregul. Nu aveţi capacitatea din câteva pietre să vă daţi seama dacă este o piramidă completă sau doar o mastaba… Deoarece, neavând „contact” cu realitatea, mintea voastră, ceea ce sunteţi voi, nu poate completa ceea ce nu cunoaşte… În fond, nici nu aveţi acces la aceste concepte indiferent de eforturile noastre, ale entităţilor voastre… Marea bază a informațiilor este distribuită în celelalte dimensiuni. Noi, entităţile energetice, completăm ce putem din lipsurile voastre şi aşa apar noile teorii, mai mult sau mai puţin revoluţionare pentru momentul vibraţional ales ca punct de referinţă. Aşadar, ceea ce ştiţi voi despre timp este, de departe, doar desenul abstract a ceea ce va fi, de exemplu, piramida care am menţionat-o anterior. Dar, te rog, divagăm prea mult de la ceea ce trebuie tu să percepi în această şedinţă de transfer.
            - Şedinţă de transfer, dom’le, ce oficial sună… Plictiseală, entitosule, plictiseală, emise aproape disperat Dan.
            Vocea companionului îl anunţă de finalizarea optimă a programului de pregătire şi îl anunţă să treacă la programul de igienă şi cel de masă… Fiind necesar să se încadreze cu momentul de andocare cu una din staţiile lui Marte, peste mai puţin de două ore, timp central.
            - Entitosule, fă bine şi termină tot de ai de zis până la masă… Ba nu, oricum nu am ştiri de văzut… Să termini până ce startează procedurile de andocare!
            - În Draconis Prima a apărut imposibilitatea de a mai controla contradicţiile, fapt care, din rezidenţele ce au ajuns până la noi, l-a determinat, forţat, cine ştie, să procedeze la segmentare…
            - Segmentare?!?
            - Offf, aşa o să terminăm… Cine ştie… Concentrează-te Iryule, dacă tu nu eşti în stare de asta, cine poate fi?!? se auto-încurajă. Entităţile energetice au capacitatea de a decide, la un moment dat, în urma unei analize, necesităţi de integrare, etc., că a venit momentul de a alege elementele cu vibraţie redusă… Cred că, mai corect este, de a da deoparte, de a delimita participarea la aceste energii… De o parte grupul de energii cu vibraţie joasă, de cealaltă parte grupul cu energii vibraţional ridicate, emise Iryu folosind amprenta energetică a ceva ce contura forma mâinilor într-o mişcare ce delimită o sferă într-o parte, apoi în cealaltă. Astfel, chiar dacă în acel moment apar două entităţi energetice cu o cantitate de energie redusă în funcţie de împărţirea făcută, se ajunge la o entitate cu energie vibraţională maxim posibilă şi o entitate cu energia vibraţională delimitată de selecţia realizată. Dar vechea entitate, cea dinaintea selecţiei nu mai există. Ea se regăseşte acum, în integritatea ei, în cele două entităţi rezultante…
            - Ce stă la baza acestei selecţii? interveni Dan atras, brusc, de curiozitate.
            - Ce? emise perplex Iryu, fără a-şi putea opri un fel de grimasă ce aducea mai mult cu un efort de a se opri din a hohoti de râs. Nivelul vibraţional stă la baza acestei selecţii… Emise şi rămase la fel de perplex, parcă aşteptând ceva de la Dan…
            - Tot nu înţeleg… Cum poţi să descrii „nivel vibraţional mare”… sau „mic”… Aşa, ca să înţeleagă şi prostul…
            - Greu… Poate imposibil, emise dezamăgit Iryu… Aaaa, cred că am o idee! emise victorios. Şi aşa revin la obiectivul meu principal, Draconis Prima… Deci, din rezidenţele energetice rămase în tot ceea ce există în acest univers, mai corect limitate inclusiv de posibilitatea mea de percepţie şi interpretare, totul, dar absolut totul, este inclus într-un întreg. Acest întreg este format din elemente constitutive care, la rândul lor sunt formate din alte elemente constitutive şi aşa mai departe, indiferent de cât de mult vrei să tot împarţi întregul în părţi constitutive. Toate acestea se află, deci, într-o interrelaţie completă… Nu poţi disemina particularul de global, pentru că particularul este parte din global şi globalul este constituit din elemente particulare de alt nivel, mult mai complet decât particularul analizat, considerat reper. Dar, nici nu poţi opri elementele constitutive să ajungă la contradicţii. De exemplu o idee, ca şi concept, nu poate opri să apară o contradicţie legată de aceasta. Ambele idei sunt atât de bine conturate încât apare rezistenţa la anulare şi… Doar una din idei ţine de întregul constitutiv pe când cealaltă dăunează… Aici mă refer la nivelul vibraţional al întregului… Dar, revin, ambele idei sunt atât de bine conturate încât se ajunge la necesitatea de a procesa una din idei, de a-i creşte nivelul vibraţional, capacitatea de a înţelege şi acţiona în sensul de a restabili echilibrul energetic astfel încât să nu dăuneze întregului, indiferent de…
            - Un fel de delimitare în bine şi rău... Sau... Offf... M-ai pierdut! spuse învins Dan…
            - Recipient stupid! emise furios Iryu. Ascultă, voi încerca să fiu cât de primitiv pot! Vom considera un grup de oameni, stupizi asemenea ţie, cu entităţile lor energetice cu tot… Deoarece nu poate exista diseminarea întregului „recipient-entitate”… Dacă vei lua în considerare că această gaşcă este un întreg şi membrii ei elementele constitutive, putem merge mai departe…
            - Aşa te vreau, fii de gaşcă, entitosule! emise victorios Dan. Dar, aşa, pentru cultura mea generală, şi entităţile lor energetice sunt stupide?
            - Nu, nu… Aşa îmi trebuie dacă eliberez energii joase! Cu entităţile aş avea de discutat, ar înţelege ceea ce le transmit. Dar, în cazul nostru… Eu sunt entitatea ta şi n-am cu cine conversa… Iar misiunea mea este de a realiza implementări la nivelul recipientului aşa că… Offf, să revenim! Acel grup de oameni, luat de noi în analiză, este format din elemente care au propriile lor idei, năzuinţe, moduri de a percepe mediul înconjurător şi altele asemenea. Întregul există prin suma tuturor acelor elemente. Aproape fără nici un fel de altă posibilitate, indivizi ai acelui grup au păreri care pot foarte uşor să dăuneze celorlalţi şi, astfel, întregul grup să aibă de suferit, fie şi datorită acţiunii unei singure componente care reacţionează contrar acestuia. În acest caz, grupul, pentru a-şi menţine integritatea, fie şi din punct de vedere al ideilor şi comportamentelor care îl fac să coexiste, poate fi determinat să acţioneze asupra individului care aduce respectivele destabilizări… În mod normal, energia totală a grupului, acţiunea de masă a restului de indivizi, atrage deseori elementul contrar să revină la părerile grupului, la linia acestuia generală de acţiune…
            - Este una din regulile sociologice de bază, interveni Dan, nu-i aşa? O conştiinţă individuală tinde să se conformeze unui grup de conştiinţe direct proporţional cu suma estimată dintre rezonanţa la grupul respectiv şi coeziunea grupului respectiv.
            - Asta în percepţia voastră… În realitate, presiunile energetice inerţiale, cele care au dus la comuniunea acelui grup şi care ţin grupul pe o linie de comportament, de idei, etc, sunt cele care acţionează. Ideile contrare, contradicţiile, sunt, în general, probleme de interpretare ale individului în cauză cu acţiune directă asupra grupului… Dacă vom lua în calcul nivelul vibraţional, individul, considerat de noi a fi cel care naşte contradicţia, poate avea un nivel vibraţional mai mare sau mai mic faţă de cel al grupului şi, astfel, în urma interacţiunii ce se realizează obligatoriu, ori el va influenţa grupului şi acesta va proceda la acţiuni de ridicare a nivelului vibraţional, ori acesta, dacă nu se adaptează, va fi exclus din acel grup. Aceasta este şi esenţa segmentării energetice… Aşa rămâne, deoparte, un grup de indivizi cu un nivel vibraţional comun, mai mare sau mai mic faţă de nivelul celuilalt grup cu alt nivel vibraţional comun, care să le asigure coexistenţa.
            - Deci, în urma contradicţiei, Draconis Prima s-a împărţit în două, în Secundo şi Terția, corect, nu-i aşa? Dar, interveni Dan înainte de a primi un răspuns, de ce? Asta este următoarea cerere de clarificare…
            - Concret nu se ştie… Din rezidenţele la care am acces, sau din cele integrate în pachetul energetic care l-am asimilat, se pare că Draconis Prima s-a simţit obligat să realizeze acest sacrificiu, să facă segmentarea. Cel mai probabil în interesul lui... Asta, deoarece, la noi a ajuns doar un sentiment de vină şi o nevoie de neoprit de a creşte vibraţional pentru a reîntregi persoana, identitatea Prima…
            - Aaaa, deci se poate şi reîntregire, interesant… Deci, de fapt, voi sunteţi elementele constitutive ale lui Prima şi faceţi tot ceea ce puteţi pentru a-l readuce la viaţă, nu-i aşa? Voi, părţi ale Lui care fac totul pentru El?!?
            - Ciudat mod de interpretare?!? spuse Iryu vizibil mirat. În primul rând şi tu faci parte din asta, alături de mine şi de tot ceea ce există în acest univers, perceptibil sau nu pentru tine. În al doilea rând, Draconis Prima este în tot şi în toate, el există prin noi şi noi existăm prin el… Reîntregirea lui este doar un concept pentru cineva redus vibraţional ca tine…
            - Atunci, de ce ai folosit termenul de „sacrificiu” al lui Prima? spuse Dan atent la fiecare cuvânt emis.
            - Am crezut că ai perceput sensul termenului dar… Offf, la ce să mă aştept de la tine?! „Sacrificiu” se referă la renunţarea la control, la implicare, la gestionare, sau cum vrei sau poţi să percepi tu. El a delimitat doar entităţile energetice între Secundo şi Terția pentru a lăsa contradicţiile să evolueze liber, după voia lor şi astfel, prin asimilare, să se ajungă la refacerea echilibrului, a întregului.
            - Interesant, dar va trebui să mai clarifici unele lucruri. Stai şi ascultă-mă acum! spuse Dan cât de serios putea fi. Deci, din gaşca asta, care o voi numi Prima, de 100 de inşi, să zicem, s-au împărţit 50 într-o parte şi 50 într-o parte, fiecare grup cu ideile lor… Care au atras, cum spuneai contradicţia…
            - Mai corect ar fi 99 cu unu… De fapt mult mai puţin de unu la sută… Am înţeles că vrei să faci un fel de comparaţie procentuală, nu-i aşa?
            - Cum?!? nu putu să îşi abţină mirarea Dan. Doar pentru „mai puţin de unul” s-a produs toată tevatura asta?
            - Păi, emise încurcat Iryu, chiar şi fără acest „unul” nu mai există întregul?!? Nu înţeleg mirarea ta.
            - OK, ok, să revenim! Vreau să ajung undeva şi nu te voi lăsa până ce nu înţeleg! Am înţeles… Hmmm… Deci, simpla contradicţie… Hmmm… La noi, la nivelul nostru de înţelegere, totul se împarte în bun şi rău, în bine şi rău, în util şi dăunător…
            - Am înţeles, continuă formularea! interveni Iryu.
            - Cine este bunul şi cine este urâtul?
            - Urâtul?!?
            - Răule, inteligentule, măreţia ta energetică nu poate percepe o glumă? Offf, pufni Dan sesizând blocajul logic al lui Iryu, cine este bunul şi cine este răul?
            - Păi… Nu ştiu… Din punctul nostru de vedere nu există bun sau rău… Şi nu găsesc o cale de a abstractiza şi reprezenta ceea ce mă întrebi.
            - Să înţeleg că materia neagră este răul şi universul nostru este bunul?
            - Tot nu înţeleg… Încearcă să descrii, să mă faci să înţeleg cum ai perceput tu faptul că Terţia, sau materia neagră, este răul iar Secundo, universul manifest, este bunul! Aici mă refer la stricta lor diseminare, segmentare din Draconis Prima…
            - Hai că m-ai băgat iar în ceaţă! Dar hai să vedem dacă ne putem face înţeleşi! Din punctul nostru de vedere Sfânta Putere înseamnă Lumină. În marea majoritate a cărţilor sfinte, a învăţăturilor, sau cum vrei să vezi, se spune că, la început a fost întuneric, materie întunecată, şi nimic altceva nu exista. Apoi, Sfânta Putere a decis „Să se facă lumină!”. În sensul de a se determina adevărul… Şi nu cu referire la fotonii care s-au revărsat asupra universului, cum susţin adepţii lui „Fiat Lux!”… Şi apoi s-au creat stelele, pământul şi toate care sunt… Deci, din ceea ce mi-ai transmis până acum, am dedus că, prin segmentare, el s-a „lepădat” de energia neagră, întunecată, partea rea a acestuia şi, apoi, a făcut lumină şi a creat universul, deci, partea bună a lui a devenit vizibilă. Partea cu lumină fiind cea care îl interesează cu adevărat…
            - Exact pe dos… Şi, mai ales, raportări de reprezentare anapoda… Cred că este bine să terminăm pentru şedinţa aceasta!
            - Ţi-am zis că nu te las până ce nu înţeleg!
            - De parcă ar fi după noi… Toate acestea ..., completă Iryu şi dispăru cu un şuierat scurt…
            Solicitarea companionului de a termina masa şi a trece la asistarea manevrelor de andocare sună atât de enervant încât Dan sări ca turbat la terminalul de comunicaţii pentru a o opri. Dar, ajuns la el era deja calm, liniştit şi se aşeză moleşit pe fotoliul din faţa lui, pierzându-se undeva, printre gândurile sale, sunetul, furia… Şi ceea ce îl înconjura…
            „Totul devine din ce în ce mai coerent, gândi concentrat spre a-şi aminti tot ceea ce vizualizase… Sau visase… Dar totul revenea în mintea lui fără efortul de a-şi aminti… Trăise aievea toate acele… Dialoguri… Iryu se manifesta la fel ca în copilăria sa, la fel de real ca şi viaţa din afara somnului…”
            Un timp se gândi la toate cele prezentate de Iryu dar, în scurt timp îşi dădu seama că terminalul, companionul, îl testa, aşa cum îl anunţase. Trecuseră deja, câte, cinci întrebări la care nu dăduse nici un răspuns… Deveni atent, atras de ideea de a obţine un punctaj maxim, măcar prin intuiţie, sau din ceea ce îşi mai amintea de la Academie… Dar, testul a fost declarat cu rezultat „nesatisfăcător” înainte de a ajunge la trei sferturi din întinderea lui.
            Companionul îl anunţă că a picat testul, lucru consemnat în istoricul misiunii şi îi ceru atenţie mărită deoarece… Şi veni anunţul că, ziua de studiu de ieri se va repeta în totalitate până la obţinerea minim a rezultatului satisfăcător.
Oroare, o altă zi în care trebuie să ascult aberaţiile acelea militare… Trebuie să fiu atent şi să am timp să mă pregătesc deoarece chiar vreau să se termine coşmarul acesta, completă calmă mintea sa, anulând intenţia iniţială de iritare maximă!
            De undeva, ca prin vis, alarma de comunicare reveni prin insistenţa ei enervantă şi îl trezi extrăgându-l dintre gândurile sale. Activă dispozitivul de comunicare şi, pe ecran, apăru chipul unui tânăr care porni conversaţia fără nici un fel de introducere…
            - Probleme de comunicare?!? Ce s-a întâmplat de aţi răspuns atât de greu?
            - Aşa au vrut muşchii mei, ai ceva împotrivă, răspunse iritat de milităria afişată, greu de omis, a tânărului?!?
            - Ok, deci nu sunt probleme de comunicare, concluzionă tânărul! Mulţumesc pentru precizări!
            Dan nu reuşi să îşi ascundă surpriza. Nu apărea nici cea mai sesizabilă întârziere în comunicare cu toate că „zbura” de aproape două zile. Dar se calmă repede când îşi aminti că totul este o simulare…
            „Ce întârziere poate să apară dacă se face toată această comunicare între mine şi camera de alături?!? Oricum, ceva este în neregulă… Trebuie să clarific despre ce este vorba… Sau este o comunicare de pe staţie?!? Cum de n-am sesizat?!?”.
            - Vă rog să cuplaţi biom-ul la modulul de comunicaţie, îl trezi tânărul ofiţer pe Dan! A apărut necesitatea de update tehnologic.
            - Update tehnologic?!? completă automatic, surprins la maximum.
            Dar nu primi nici un răspuns… Făcându-l să se conformeze şi să urmărească instrucţiunile pe care le tot primea, descrierile de operaţii efectuate şi tot ceea ce se întâmpla.
            Navele civile rar atingeau modulele „de 1.000” dar nu fu surprins sesizând că se efectuau pregătiri de andocare pe una din staţiile de pe Marte.
            Era clar o staţie militară şi nava sa se înscrise deja pe traseul de corelare pe orbita lui Marte… Care Marte?!? sesiză surprins… Deci, care orbită?!? Da, era vorba despre un punct de interferenţă gravitaţională… Dar… Ce să te aştepţi la militari?!? Este evident că au la dispoziţie tot ceea ce le este necesar. În zborurile civile el nu întâlnise aşa ceva. Dar, auzise. Dar erau doar câteva companii „super tari” de transport care îşi permiteau aşa ceva…
            Oricum nu studiase despre aşa ceva… Luase informaţiile ca atare... Ştia doar că este vorba despre un fel de corelare de deformare gravitaţională pentru a nu interveni în echilibrul gravitaţional orbital… Ce să mai dezvolt ideea, este vorba despre un fel de chestie deosebit de bine structurată care are nevoie de mari implicaţii materiale şi umane… Dar, ce să-i faci, armata este armată…
            Totuşi, curios, încercă să se documenteze într-un fel despre aşa ceva… Căută destul de mult timp dar nu găsi mare lucru… Doar teorie profană…
            În acest timp asistă şi la spectacolul care i se oferea. La prima înscriere în jurul punctului de presiune gravitaţională i se decuplă modulul care se înscrise pe traiectoria de alimentare… Apoi, la înscrierea de stabilizare şi sincronizare de viteză sesiză că staţia se sincroniza pentru… Da, andocare cu nava sa…
            „De ce?!?”, se pomeni întrebându-se mirat… Apoi sesiză că sistemele navei sale activează elementele procedurale de andocare. „Conservarea momentului”, constată „de undeva”.
            - Te rog să te conformezi procedurilor! se auzi vocea tânărului. Iniţiere operaţiuni andocare 10:22 TMT.
            Fără nici un fel de reacţie la comunicare, Dan se conformă…
            Şi urmară binecunoscutele manevre de andocare pe care Dan nu avu nici un fel de chef să le supervizeze. Doar se gândea la toate schimbările atrase în viaţa sa de gestul plecării în acest zbor de test. Da, era clar pentru el că nu mai era vorba despre o simulare simplă… Totul era real… „Jocurile de-a războiul”, îşi aminti zâmbind, parcă a pagubă…
Mieunatul strident al indicatorilor sonori de finalizare de andocare îl readuse la realitate. Centurile de siguranţă se decuplară automat şi se ridică din fotoliul de pilotaj intrând în sasul de andocare, păşind apoi în staţie.
            Era o staţie inelară „spartană”. Doar un coridor şi, de o parte şi cealaltă cu camerele de utilitate. Atât… Sumbră, simplă, posomorâtă. Centrul inelului conţine  instalaţiile esenţiale... Companionul costumului său primi informaţiile de deplasare şi Dan începu să le urmeze. Mergea pe acel coridor şi privea pe fiecare uşă încercând să ghicească la ce deservea fiecare încăpere înainte să poată sesiza ceva prin ferestrele acestora… Locuinţă, locuinţă, magazie, sală de întâlniri… Dar nici un om… Doar roboţii de asistenţă şi mentenanţă care mişunat asiduu, dând de înţeles că pe acea staţie se muncea „la greu”.
            După un timp sesiză „x”-ul roşu, virtual, suprapus pe uşa cabinei care era destinaţia sa. Şi intră… Tânărul cu care conversase anterior era concentrat asupra consolelor, reacţionând asiduu…
            - Salut! emise timid Dan, parcă pentru a nu deranja.
            Salutul său îl făcu pe acel tânăr să sară ca un arc într-un salut militar grotesc, cu mâna la chipiu:
            - Să trăiţi, domnule colonel!
            - Repaus! completă automatic Dan, zâmbind când sesiză că tânărul locotenent se bălăbănea ameţit încercând să menţină corectitudinea salutului militar.
            „Colonel?!?, era surpriza care se remarcă prin noianul de gânduri care îi inundară mintea. Parcă eram doar un simplu cadet?!?”
            - Îmi cer scuze pentru contactul anterior neconform uzanţelor militare, interveni tânărul iritându-l. Nu aveam cunoştinţă de gradul Dumneavoastră, completă umil, parcă cerând iertare, intervenţie care îl irită pe Dan la maximum suportabil.
            - Am spus repaus! scuipă Dan răspunsul, care îl făcu pe tânăr să reacţioneze atât de milităresc, atât de grotesc, încât sesiză o scârbă confuză, imposibil de particularizat.
            O scârbă atât de intensă încât îşi petrecu un timp destul de îndelungat pentru a se linişti, pentru a-şi pune gândurile în ordine, fiind atent la răspunsurile modulului de comunicaţie folosit de tânărul locotenent. Într-un târziu sesiză în colţul modulului de comunicaţie că tânărul era informat de sosirea contactului pentru colonelul Dan.
            - Am preluat datele, interveni Dan înainte ca locotenentul să aibă vreo reacţie.
            Şi Dan se ridică mecanic, ciudat de rigid şi ieşi pe culoar, urmând aceleaşi indicaţii ale companionului spre sala unde avea să se întâlnească cu contactul său… Când ajunse, sala era goală şi trecu un timp până ce sosi contactul. În acest timp încercă să lege logic tot ceea ce trăise.
            „Colonel?!? Să fie un fel de corelare a experienţei sale de pilot la o ierarhizare militară. Un fel de echivalare?!? Dar, la plecare, nu primise nici ce mai mică informaţie în acest sens. Și companionul navei de simulare îl torturase cu ”poziția ierarhică de cadet”... Ce să mă mai întreb de toate acestea atât timp cât nu am avut date certe, până aici, privitor la ceea ce este acest zbor, această misiune?!? Totul este un fel de simulare, exerciţiu militar… Totul este real, palpabil. De aici şi grija Adei, este clar… Offf, nu am voie să mă gândesc la asta, sunt destule lucruri la care am nevoie să mă gândesc! Este imperativ!”…
            Şi gândurile sale fură oprite de intrarea ”contactului” în sală. La fel de militărească, la fel de rigidă… Acesta înţepeni în salutul militar, cu mâna la chipiu, şi spuse:
            - Să trăiţi, domnule colonel! Căpitan Lucas la ordinele Dumneavoastră!
            - Spune! bângui Dan stupidizat de faptul că nu înţelegea ce este cu acel căpitan, ce vrea să spună cu „la ordinele dumneavoastră”.
            - Cred că nu aţi luat legătura cu domnul general Thank?!? răspunse la fel de încurcat căpitanul.
            - Thank ăsta a ajuns general?!? nu se putu abţine Dan să exclame, conștientizând că nu sesizase gradul lui Thank la întâlnirea lor din sala de simulare.
            - De mai bine de cinci ani, completă rapid Lucas.
            - Păi, cine l-a votat pe el ca general?!?
            - Studiile şi experienţa necesară erau în concordanţă cu participarea lui ca şi candidat, restul a fost o formalitate, preciză rapid ofiţerul.
            - Formalitate?!? exclamă uimit Dan. Păi, de unde ştiau toţi subordonaţii săi ce fel de om este?!?
            - Timp de mai bine de doi ani a participat la toate acţiunile din zona de conflict a troienilor, remarcându-se prin grijă deosebită faţă de orice participant la misiunile sale… La care a participat în mod direct şi nu doar ordonând, completă rapid Lucas.
            - Tu spui o poezie sau chiar aşa este?!? întrebă Dan ironic.
            - Chiar aşa este! ripostă ofensat. Personal am participat la optsprezece misiuni sub comanda generalului Thank. Şi, vă rog să trecem la problemele noastre! interveni relativ acid Lucas. Vă rog să îl contactaţi pe domnul general. Ulterior voi fi informat şi voi reveni, spuse cât de oficial putea, după care salută şi părăsi încăperea.
            Hăis, ce chestie?!? Mai întâi colonel, apoi Thank general, nu este o simplă simulare ci un exerciţiu cât se poate de real. Chiar ar fi bine să clarific unele lucruri. Şi solicită conectarea cu Thank, care răspunse aproape instantaneu.
            - Salutări, Dane! Sau preferi să apelez la tine după grad, să urmăm uzanţele militare? îl salută ironic Thank.
            - Chiar nu se putea să fiu informat de la plecare de toate chestiile astea milităreşti, de exerciţiu şi nu simulare şi alea, alea? întrebă direct Dan.
            - Acum nu este timp de explicaţii. În timp vei înţelege totul. Acum am nevoie de tine să analizezi, de pe poziţii oficiale, monitorizate pentru confirmare de dispozitivele biom, un act adiţional, să îi spunem preferenţial, la contractul de angajare care l-ai semnat la plecarea în exerciţiu. Totul este pregătit şi îţi voi trimite documentele spre studiu şi analiză. Te rog să nu te gândeşti la lucruri negative deoarece totul este în beneficiul tău. Cererea Adei către mine este o chezăşie care nu doresc să o amintesc sau subliniez. După ce studiezi şi confirmi, inclusiv opţional, te rog să mă apelezi… Ah, da, am uitat de căpitanul care îţi va da clarificări suplimentare, dacă este cazul. Cheamă-l şi foloseşte-l la maxim. Vezi că nu ştie prea multe lucruri! Ce nu ştie poţi afla de la mine. Dar numai după ce se îndeplinesc formalităţile legale. Succes! spuse Thank după care comunicaţia se opri nedându-i nici o şansă de dialog lui Dan.
            Terminalul de comunicaţii îi afişa deja elementele contractuale de care pomenise Thank. Da, act adiţional… Numirea sa în grad de colonel pe baza experienţei şi recomandărilor… General Thank, general Corasdo, general, general, general… Nu se mai terminau generalii care îl recomandau… Colonel, colonel, colonel Ada… Şi alţi colonei… Cu absolut toţi se întâlnise şi interacţionase de-a lungul timpului... Îi cunoştea pe toţi...
            Nu putu să nu rămână, pentru un timp, de-a dreptul interzis. Avea referinţe care, foarte probabil, şi le dorea orice general. Nu îi venea să creadă. La ce nivel trebuie să intervii pentru aşa ceva?!? Care ar fi fost procedurile pentru aşa ceva?!? Nici nu termină întrebarea în gând că sesiză un fel de eşalonare în timp, pe o perioadă de mai bine de doi ani a tuturor recomandărilor. Îţi vine să crezi?!? Eu nu cunosc real aproape pe niciunul dintre cei care mă recomandă cu atâta căldură… Cu foarte puțini din ei am avut tangență în școala militară, Thank și Corasdo sunt... Thank și Corasdo... Oare atât de mult contează nebunia lui din școală?!?
            Continuă parcurgerea actului adiţional şi sesiză că numirea definitivă va fi numai după cumulul efectuării misiunii curente şi după confirmarea sa din partea subordonaţilor, prin vot, după un număr de minim 5 de misiuni. Aşa mai vii de acasă, exclamă Dan, percepând un fel de conformare la legalitate care îi dădu curaj.
            Opţional avea dreptul să schimbe arma… În urma alegerii sau a eşecului de confirmare... Şi alte clauze destul de avantajoase… Chiar avantajoase, concluzionă după un timp, ajungând abia la jumătatea actului adiţional… Descrieri de activităţi, norme de conformare, drepturi, obligaţii… Multe, multe obligaţii… Armată, ce să-i faci, gândi relativ scârbit, amintindu-şi de sentimentele din ziua anterioară.
            Într-un târziu ajunse la finele actului unde apăreau solicitările de confirmare a opţiunilor. Dacă schimbă arma, că dacă nu o face tot militar este, dacă este de acord cu cele prezentate, chestii legate de permisii, concedii, regulamente militare generale sau specifice… Bifa automat, alegând aproape fără să gândească, obosit de atâta încordare. La final apăru confirmarea finală a tuturor opţiunilor sale, punctul fără întoarcere. Aaa, era un fel de întoarcere în sensul de a putea reveni asupra celor confirmate… Atât…
            Şi, chiar la momentul afişării confirmării totale, terminalul de comunicaţii începu să bipăie strident, afişând mesajul: „Vorbeşte cu Lucas!”, în acelaşi colţ „al instrucţiunilor” ca şi la terminalul locotenentului care îl primise.
            Am şi uitat de căpitan! se pomeni spunând cu voce tare Dan. Dar, cum să iau legătura cu el… Să încerc prin terminalul de comunicaţii sau… Şi se îndreptă involuntar spre uşa încăperii… Exact cum m-am aşteptat, gândi sesizând că tânărul aştepta în poziţie de drepţi în faţa uşii, de partea cealaltă a culoarului. Sfântă Putere, ce cretinitate şi cu armata asta, gândi involuntar. De cât timp stă aşa?!? se întrebă în gând şi îl invită cu un gest larg al mâinii să intre în încăpere.
            Căpitanul intră şi se propti ceremonios lângă un fotoliu aşteptând ca Dan să se aşeze, iritându-l pe acesta care îi spuse aspru:
            - Da stai jos odată Lucas! Ce atâta formalitate?!? Eşti iritant de-a dreptul. Uite, îţi ordon să te comporţi absolut normal! Uită de grade şi militărie!
            După câteva clipe de uimire, Lucas se execută, aşezându-se pe fotoliu, adoptând o poziţie relativ confortabilă.
            - Domnule colonel… Dan! continuă după o mică pauză, sub ameninţarea arătătorului lui Dan care, evident, îi cerea să elimine orice formalitate. Sunt aici ca să vă clarific, în limita posibilităţilor, orice element legat de actul adiţional…
            - Lucas, nu prea ai ce confirma, interveni Dan oprindu-i descrierea. Oricum nu prea mai sunt în stare să înţeleg ceva după toate prin câte am trecut…
            - Bine, dar un om cu toate recomandările dumneavoastră…
            - Măi Lucas, mă laşi cu toate acestea?!? Da, am terminat minunea aia de şcoală militară, da, am terminat şi academia de pilotaj, nu zic nu. Anii de experienţă, performanţele şi misiunile efectuate mă pot recomanda în cazul unui fel de echivalări să fiu… Ei bine… Colonel, completă sacadat. Am citit de clauza de confirmare „pe teren” şi aşa m-am mai liniştit… Nu am ce să ştiu despre contract… Vreau doar detalii de unde au plecat toate acestea. Dacă îmi poţi da astfel de detalii totul este OK, dacă nu le deţii nu faci altceva decât să ne iroseşti timpul la amândoi…
            - Am instrucţiuni în acest sens…
            - Nu mă interesează instrucţiunile tale! Vreau să ştiu detalii adevărate!
            - Domnule, la nivelul meu nu cred că există acces spre aşa ceva! îi tăie nemulţumirea Lucas. Vă pot spune doar că, este vorba despre un fel de negociere cu punctul de iniţiere de la Coras Inc, mai precis un fel de intervenţie „contractuală” a domnului general Corasdo.
            - Ce treabă ar fi putut avea sir Corasdo în toată afacerea aceasta?!? solicită Dan automat.
            - Vă pot spune doar că… Sir Corasdo… Este unul din piesele cu adevărat sensibile ale forţelor militare. Prin intermediul acestuia şi Dumneavoastră aţi devenit un astfel de „persoană cu statut sensibil”, în directă legătură cu sir Corasdo, preciză timid Lucas…
            - Statut sensibil?!? reacţionă pe cât de surprins pe atât de scârbit Dan.
            - Această expresie mi-a fost subliniată expres de domnul general Thank, interveni defensiv Lucas. Nu cred că...
            - Te rog, gata! îl opri Dan. Mi-ai dat răspunsul aşteptat, altceva?!? solicită Dan balansând palma nervos.
            - De la domnul general Thank, nimic...
            - De la altcineva?!? întrebă Dan intuind că ar mai fi ceva.
            - Domnul general Corasdo mi-a cerut să vă precizez că a fost forţat de evenimente să procedeze în acest mod. Era mult mai bine dacă ar fi putut să se întâlnească cu Dumneavoastră dar nu va rămâne dator... Aşa cum nu a făcut-o niciodată faţă de... Aurel, preciză afişând o mimică învingătoare, de parcă amintirea numelui era o realizare deosebită pentru el...
            - Atât?!? întrebă vizibil surprins şi intrigat Dan.
            - Atât! Am mesaje de la domnii generali Thank şi Corasdo. De la domnul general Corasdo doar atât.
            - Eşti liber, îi ceru nervos Dan.
            Şi căpitanul se execută şi ieşi din încăpere...
            Ce oare a vrut să îi transmită Corasdo?!? se pomeni întrebându-se Dan, revenind la consola de comunicare pentru a finaliza confirmarea contractuală... Și se pierdu în gânduri.
            Corasdo nu agrease niciodată un traseu al său în lumea militară. Și își aminti de discursul lui Corasdo înainte de plecarea sa la școala militară... Militarul trebuie să fie ca și avocatul, fără suflet, fără scrupule, fără minte și, mai ales, oportunist. Tu excelezi la toate dar ești zero la oportunism. Nici măcar spirit competițional nu ai, care să te mai salveze printr-un fel de luptă permanentă pentru recunoaștere și avansare în rang.
            Când a dat-o-n bară în școala militară, chiar dacă a scris istorie acolo, Corasdo i-a reamintit totul printr-un gest ce avea să devină un fel de obișnuință la multe din întâlnirile lor. Își punea mâna la ureche, ca o extensie de tip antenă, ca pentru a auzi mai bine, și se agita întorcându-se în toate direcțiile întrebând: ”Ce se aude? Ce se aude? Aude... ude... de... eee...”... Prima dată luase plasă și îl întrebă pe Corasdo: ”Ce?!? Eu nu aud nimic!”. Atunci Corasdo zâmbind îi preciza: ”Ți-am spus eu... Spus eu... Eu... Uuu...” într-o repetiție din ce în ce mai pierdută, inducând ideea de ecou. În timp, prin repetiție, nu mai întreba nimic. Doar își punea palma pâlnie la ureche și privea în toate direcțiile... Dan știa deja despre ce este vorba.
            Apoi, la finalizarea școlii militare, chiar dacă îl salvase să nu rateze școala, să piardă timpul investit în ea, îl dojenise cu același ”Ți-am spus eu” în ecou.
            A urmat Academia de pilotaj când a venit o nouă dezamăgire... Corasdo se aștepta ca el să intre la specialiști sau la tehnic, nicidecum la pilotaj... Îi spuse dezamăgit doar: ”Oameni ca tine, Dane, trebuie să susțină lucrurile în ansamblul lor, nu să se irosească în mici lupte. Fă ceva să poți ajunge la a conduce întreg războiul nu doar o luptă zonală. Dă bine la experiență ceea ce faci dar îți irosește timpul. Mai gândește-te!”.
            Dar el a lăsat totul să vină de la sine. Apoi s-a complăcut în brațele Adei. Apoi nu a mai vrut să lupte și a ales cariera de pilot de transport. Corasdo îi tot sublinia: ”Cât mai ai de gând să te irosești?!? Lasă visele de adolescent şi dedică-te lui Dan cel adevărat!”.
            OK, bat câmpii! Care ar fi valoarea reală a mesajului lui Corasdo prin acest Lucas?!? Este destul de evident că este ceva la mijloc... Să nu devin militar?!? Nu mai am cum, am semnat deja contractul de participare la test... Sunt al militarilor mulţi ani de acum încolo... Deci, ar fi ceva legat de contractul care trebuie să îl confirm acum. Cea mai bună soluţie este să accept linia asta, de colonel. Dacă nu îmi convine schimb... Cred că intervenţia sa ar fi un fel de gir că numai asta a mai putut face pentru mine...
            Da, simţea asta... Cu certitudine... Şi, automat, confirmă tot ceea ce parcurse în contract... Gata, nu mai este cale de întoarcere, afară de... Ce?!? Nu mai este altă cale...
            Sesiză că totul se finalizase. Thank nu îl mai interpela în colţul de comunicaţii... Primea de la el, permanent sfaturi, în funcţie de avansul său prin parcurgerea textului... De ceva timp nu mai apăruse nici un mesaj... Chiar, ce mai face el acolo?!? Şi se ridică automat, oarecum dezamăgit... Parcă, totuşi, aştepta ceva...
            Se îndreptă spre hangarul unde lăsase nava... Ba nu... Companionul îi semnaliza o altă direcţie pe care o urmă fără să gândească, încercând să-şi reamintească cât mai multe din clauzele contractului proaspăt confirmat... La un moment dat, "x"-ul roşu virtual îi indică destinaţia sa... Era cabina locotenentului care îi coordonase andocarea.
Acesta lucra de zor la terminalul de comunicaţii dar îi sesiză intrarea şi sări în acelaşi salut ca şi... De fapt, de fiecare dată... Offf...
            - Locotenent Pierce, la dispoziţia Dumneavoastră. Permite-ţi să raportez!
            - Spune?!? Pardon, raportează, continuă zeflemist Dan cu toate că locotenentul îşi începuse deja raportul...
            Că nava este alimentată, că au fost încărcate instrucţiunile indicate, că aia, că cealaltă... Gândul lui Dan nu mai percepea nimic... Doar aşteptă ca acesta să termine, se apropie de el, îi întinse mâna şi îl salută scurt, eliberându-şi rapid mâna dintr-o strângere mai militară, mai energică decât se aştepta şi plecă spre nava sa, urmând instrucţiunile companionului.
            Ajunse rapid în navă şi solicită iniţierea procedurilor de plecare... Verifică consola de comunicaţii în timp ce se dezechipa de echipamentul de exterior, parcurse lista cu instrucţiuni imediate, vizualiză cursul evenimentelor de pregătire... Gânduri legate tot de contractul confirmat... Într-un târziu termină cu ele şi trecu la masă. Atunci îşi aminti de „visul” de „dimineaţă”, dacă putea spune aşa… Şi deveni nerăbdător ca acesta să continue. Corelă totul cu amintirile sale şi…
            - Oooo, sesizez o creştere importantă a interesului, se auzi vocea lui Iryu!
            - Hai să trecem de „luările peste picior”! Ele sunt ceva particular mie! răspunse Dan relativ incomodat de „salutul” lui Iryu, dar bucuros că acum se putea gândi la altceva în afară de ciudăţeniile vieţii sale reale.
            - Bine, rămăsesem la inversiunea de reprezentare realizată de logica ta, continuă Iryu… Energia neagră, Draconis Terția, este partea considerată conformă, cea corectă, a lui Prima. De aceea ea are tendinţa de creştere entropică relativă la energia declarată conexă energiei în transformare, Draconis Secundo, cea cu tendinţă permanentă de scădere entropică…
            - Adică, vrei să spui că noi suntem cei impuri, cei decăzuţi!?!
            - Sunt termeni cam agresivi… Noi suntem entităţile care, adunate toate la un loc pot reîntregi, pot anula segmentarea… Putem fi denumiţi „cei ce au născut contradicţia”, segmentele lui Secundo… Atât doar… Este cea mai corectă interpretare…
            - Deci lumina este, de fapt, stigmatul contradicţiei, …
            - Nu, nu extinde raţionamentele! Nu ai cum să înţelegi! îl întrerupse Iryu. Ceea ce s-a petrecut este corect indiferent de eforturile tale de conectare la o noţiune de bine sau de rău. Contradicţiile trebuie eliminate indiferent de sacrificiile pe care le naşte acest gest. Este o decizie absolut corectă…
            - Bine, bine, hai să vedem dacă am înţeles corect unele chestii! interveni cu un ton îndrăzneţ Dan.
            - Nu este nevoie de o confirmare a faptului că ai înţeles ceva. Gestul, misiunea mea, este să îţi transmit aceste informaţii pentru o acţiune viitoare, care nu mă mai priveşte în mod direct… Poate doar ca entitate a recipientului reprezentat de tine, cu erorile ce le poţi atrage ulterior experienţei în care vei fi implicat, dar…
            - Dacă tot eşti cu mine va trebui să te conformezi şi dorinţelor mele de cunoaştere. Crede-mă că simt nevoia să înţeleg… De ce, nu ştiu, să nu mă întrebi… Acum fii atent! Nu-i aşa că acest univers îşi scade entropia pentru că, de fapt, se face un transfer energetic între… Ăăăă… De la Secundo către Terția?
            - Relativ corect, preciză Iryu…
            - Şi, ce ar mai trebui să completez la toată chestia asta?
            - O parte, destul de semnificativă, completă atent Iryu, se pierde în procesele de transfer sau în cele de menţinere…
            - Ups, emise Dan, credeam că legea „nimic nu se pierde, totul se transformă” este cea care se aplică universal…
            - Păi… Enunţul prezentat de tine nu este eronat… Dintr-o cantitate „x” de energie, să zicem, va rezulta o cantitate „y”, mai mică decât „x”, de energie superioară… Ca unitate de energie totul se menţine, fără pierderi. Creşterea calităţii vibraţionale compensează cantitatea lipsită de calitate… Simplu… Dar… Asta dacă mergem pe principiul vostru, al materialiştilor, al celor care trăiesc în materie…
            - Ce vrei să spui?!? se întrebă Dan oprindu-se din mestecat până la finalul răspunsului.
            - Materia este, de fapt, o disipare, o scădere a densităţii materiei negre. Această teorie este demonstrată de mult timp dar neasimilată complet. Într-un centimetru cub de materie neagră, de vid, cum denumiţi voi căutând să aveţi o denumire, o atribuire, se află energie mai multă decât în toată energia din tot universul material ştiu de voi…
            - Da, da, ştiu de această teorie, interveni Dan. Acesta este aşa-numitul efect gravitaţional al găurilor negre care nu sunt altceva decât condensări masive de materie, pardon, o refacere, în mare, a densităţii iniţiale a materiei negre, conform celor spuse de tine. De aceea tinde masa de densitate mică spre cea cu densitate mare conform celor spuse de tine şi nu invers, cum ştim noi, de la densitate mare spre densitate mică… Da, da, asta este… Am mai auzit de asta şi la noile tehnologii de deplasare la care lucra Coras Inc, unde mentor este prietenul meu Corasdo…
            - Corect, dar nu despre asta trebuie să vorbim acum, simt că nu mai avem prea mult timp la această şedinţă!
            - Sincer, m-am gândit la asta… Bine, la materia întunecată, pardon, neagră… Dar, chiar aşa este?!?
            - Aici, în „lumea energetică” cum aţi denumi-o voi, nimeni, absolut nimeni nu poate… minţi, cum spuneţi voi… Eventual poţi recurge doar la omisiunea de a prezenta ceva dar deformarea a ceea ce se concepe şi transmite nu poate fi realizată… Deci, nu am cum să te mint, cum spuneţi voi, nu am cum să deformez adevărul…
            - Interesant este că nu am crezut vreodată că minţi, răspunse ironic Dan. Numai că nu îmi vine să cred ceea ce aud, ceea ce procesez acum…
            - Voi abia aveţi gânduri să trăiţi ceea ce aveţi de trăit… Oi pierdute într-o mare turmă a conformării şi datoriilor uitând că menirea voastră este de a face ceva diferit, îndreptat spre prosperitatea voastră reală, spre creşterea voastră vibraţională… Şi emit aici despre o datorie globală şi nu individuală, cum credeţi voi...
            - Şi, uite aşa, am ajuns la rolul nostru, al celor care trăiesc, îl întrerupse Dan vizibil plictisit de discurs… Ce îmi poţi spune despre asta? emise Dan vizibil interesat.
            - Păi, în primul rând, nu a venit vremea să îţi spun ceva despre asta… Mai întâi trebuie să înţelegi structura generală a lui Secundo şi abia apoi putem trece la fenomenele de compensare şi evoluţie…
            - Începi iar să mă enervezi… Faci iar pe profesorul…
            - Nu ai cum să înţelegi… Totul trebuie luat în ordinea firească! Dacă…
            - Hai, spune în ordinea ta! spuse Dan învins.
            - Aşadar, Secundo s-a dezvoltat asemenea unei bule, la început eliptice, în interiorul masei Terţia.
            - „Big Bang”-ul la care fac referire majoritatea cercetătorilor din perioada ştiinţifică incipientă? întrebă Dan.
            - Această precizare… Sau teorie, nu are nici o legătură cu ceea ce am vrut să definesc drept bulă… De formă eliptică… Turtită… Foarte turtită... Offf, ce contează! Pur şi simplu aşa s-a realizat segmentarea lui Prima… Spaţiul era întreg de la început şi nu a crescut de la un punct iniţial, de start al unei expansiuni, al unei explozii… De fapt, a fost un fel de depresurizare imediată, instantanee, creată într-un loc ales al întregului masei întunecate, al lui Prima ce a devenit Secundo şi Terţia… Asta, probabil datorită faptului că energiile de contradicţie au un procentaj infim în masa energetică totală… Şi, dacă ar exista o „margine” pur şi simplu… Sau o „margine externă” a lui Prima… Ar fi imposibilă existenţa energetică a lui Secundo… Relaţia primară este „în interior” pentru transfer entropic total… Eh, dar ce mă mai chinui cu enunţuri pentru persoane lipsite de logică reală? hotărî Iryu. Şi ar mai trebui să te fac să înţelegi ce este cu multiversurile, cu celelalte şapte dimensiuni, minim, nepercepute real de voi… Teoria, cunoaşterea este una, înţelegerea este înţelegere, cu totul altceva… De exemplu, voi utilizaţi hologramele dar nu extindeţi conceptul mai mult decât percepţia vizuală... Nu vă întrebaţi de ce cel mai mic fragment al unei holograme deţine întreaga imagine a întregii holograme... Şi, apoi, dacă am un fragment al întregului, cum de am întreaga imagine în două plasamente... Deci, două întreguri, fără nici o legătură la dimensiunile de percepţie, ci pur existenţial...
            - Bine, bine, te las să termini! se pomeni emiţând Dan. Undeva simt şi eu că mai este puţin timp din această şedinţă… Şi, chiar devine interesant...
            - Voi încerca acum să mă raportez la dimensiunile de percepţie ale voastre… Într-un timp relativ scurt, mai puţin de un miliard de ani de-ai voştri, 300.000 de ani după cercetătorii voştri, conform metodelor voastre de raportare, energiile Secundo au început să se diminueze, să se consume, scăderea entropică fiind fără rezultate, fără transfer către Terția, către materia neagră…
            - Păi… Terţia nu a intervenit… A lăsat lucrurile aşa? Ei nu doresc reîntregirea?
            - Nu… Chiar mă minunez câteodată de formele tale de raţionament… Terţia doreşte doar clarificarea şi eliminarea contradicţiei. Ea nu pierde nimic ci doar se transformă pe ansamblul Prima care nu a pierdut nimic ci doar s-a segmentat pentru transformare, pentru eliminarea discontinuităţilor, conflictelor… Am uitat să îţi precizez că există indicii clare că Prima este o componentă, o individualitate energetică al unui mare grup energetic. Din câte rezidenţe au rămas, fără a avea indicii clare care aparţin nivelurilor vibraţionale superioare, Prima s-a sacrificat pentru a nu apare contradicţii la acel nivel, reducând prin segmentarea realizată totul la nivelul său… Terţia nu intervine aşa cum nu intervine nimeni, niciodată… Liberul arbitru este un fel de lege de bază, legea legilor... Cel puţin la acele niveluri vibraţionale… El, dacă putem vorbi astfel despre Terţia, nici măcar nu are dreptul să judece ceea ce se petrece, atât de important este liberul arbitru care poate fi foarte uşor influenţat de ideea unei judecăţi.
            - Aha! emise Dan încercând să pară inteligent dar şi să solicite continuarea expunerii.
            - Şi, dacă mă reculeg eficient, se poate afirma că Terţia a intervenit într-un fel anume…
            - Aha, emise triumfător Dan… Era imposibil să vă lase aşa, de capul vostru…
            - Nu este aşa! îl întrerupse Iryu. Nu a făcut decât o replasare, o modelare a universului existent printr-o pătrundere interstiţială, în ceea ce s-ar putea defini ca fiind forma lui Secundo… Astfel, dintr-o formă volumică aproximativ eliptică, Secundo a devenit ceva difuz, semănând mai mult cu o împrăştiere de energie fără un tipar anume… Asemenea unei foi de plăcintă deosebit de subţiri, aproape fără grosime, bidimensională… Cu stratificare simetric creată de multiversurile existente, corelate…
            Pentru a nu apare discontinuităţi de masă şi segmentări suplimentare, fără utilitate, Terţia a intervenit ca suport, ca masă de susţinere pentru Secundo… Atunci a apărut un efect ciudat, manifest, pe care îl voi denumiţi gravitaţie… Materia cu toate informaţiile şi amprentele energetice ale lui Prima… Ăăăă, pardon, ale lui Secundo, a început atunci să fie supusă unui fenomen de acumulare şi, astfel, au apărut marile aglomerări denumire de voi galaxii, grupuri de galaxii, constelaţii, bla, bla-urile voastre…
            Dar, scopul final al acestei manifestări a fost realizarea de grupări energetice care să conserve şi să susţină evoluţia lui Secundo… Prin creşterea localizată a energiei totale, asigurând astfel o mai uşoară menţinere şi o diminuare a pierderilor… O condensare a materiei voastre, care, de fapt, este o rarefiere, pe fondul condensării reale a materiei negre…
            - Ok, ceva nu se leagă aşa cum trebuie… Cum rămâne cu expansiunea universului?
            - Care expansiune? emise prompt Iryu… Aaaa, reveni el… Cea din teoriile, pardon, observaţiile voastre… Ei bine, nu este vorba despre nici un fel de expansiune… Materia neagră dintre marile acumulări de Secundo vă creează această impresie, această percepţie. Acolo unde există materie neagră pură nu există timp… Sau el se manifestă foarte slab, funcţie de slăbiciunile interstiţiale născute de rarefiere… Un fel de iradieri gravitaţionale... Cel puţin conform teoriilor voastre… După cum îţi spuneam, ea a pătruns în interstiţiile create în marea bulă iniţială, cum aş putea denumi forma iniţială a lui Secundo şi…
            - Odată cu creşterea cantităţii de energie neagră existentă între aceste acumulări, timpul începe să nu mai fie, dând impresia că, toate galaxiile se depărtează de un fel de punct iniţial, dând impresia de expansiune…
            - Acesta este Dan al meu, confirmă radios Iryu… Corect, corect, sublinie bucuros… Voi, cu sistemele voastre de analiză, credeţi că, de exemplu, luminii, cum o denumiţi voi, îi trebuie mai mult timp să ajungă de la un punct de observaţie „a” la un punct de referinţă „b”, aşa că aveţi impresia că a crescut distanţa dintre aceste puncte şi ele se depărtează, concluzionând că universul perceput de voi este în expansiune… Vezi, dacă eşti atent, ai scăpat de mine pentru această şedinţă…
            - Nu am fost neapărat atent… Îmi amintesc cert de toate acestea din studiile care le făcea Corasdo, ţi-am mai spus…
            Vocea companionului îl trezi, speriindu-l la propriu, cu solicitarea de a trece la programul de condiţie fizică. Offf, iar alerg… Hai, Iryule, continuă…
            Dar, vocea sa interioară nu mai reveni nici pe parcursul exerciţiilor fizice, nici după aceea. Nu mai avea cine să îl salveze de toate îndoielile unei zile de angajament al său pe mulţi ani pe mai departe...
            Într-un târziu companionul îl anunţă de iniţierea plecării... Dan ceru ca totul să fie automat dar se conformă cererii de pregătire procedurală pentru start. Urmă decolarea care îi răpi toate gândurile concentrându-se pe manevre, pe fereastra de zbor şi toate celelalte...
            Marte era departe, nu avea ce vedea... Ora 21 TGMT, percepu fără rost... Undeva lucea vag o porţiune a centurii de asteroizi, poate doar o idee completată de mintea care se aştepta să vadă ceva. Nici Jupiter nu este vizibil de aici... Acum... În scurt timp nava sa era pe traiectoria finală şi totul intră în monotonia deplasării accelerate...
            Da, era cuplat cu acelaşi modul "de o mie" şi urma să ajungă la centura de asteroizi după aproape patru zile... Nici o schimbare... Doar realimentaseră... Până la staţia de pe orbita Marte parcurse aproape 82 milioane de kilometri, dar de aici până la andocarea pe staţia de iniţiere a centurii erau 122 milioane... 122 de click-uri, completă partea sa de pilot de transport...
            Şi, Dan îşi aminti de faptul că nu poate scăpa de reluarea plictisitoarei zi de regulamente militare şi se puse pe studiu atent, profund, fără a mai lăsa gândurile să se îndrepte spre alte subiecte, până ce adormi strivit de oboseală…

            Hint: 10. La.

Dorin M - 27 Februarie 2019