- Bine, bine, interveni Dan, nu pleca de la a-mi răspunde! Noi suntem creaţi abia la urmă, în intervalul final de evoluţie care mi l-ai descris. Cu sau fără a lua în considerare principiul hologramei, similitudinea de evoluţie a universului restrânsă la scara sistemului nostru solar. Cum îmi poţi descrie asta? emise apăsat Dan.
            - Cum, ce?!? A, da, conştientiză Iryu legătura cu recipientul... Stai să formulez pe înţelesul tău! solicită Iryu pentru a câştiga timpul necesar sincronizării cu linia temporală, cu fluxul conştiinţei lui Dan... Da... După cum bine ştii, materia iniţială a universului a fost energia, ce s-a structurat în primii atomi, cei de hidrogen, ce au format marile aglomerări de gaz, ce au aprins stelele, ce au format apoi toate elementele chimice cunoscute şi necunoscute vouă, ce au eliberat apoi acele elemente prin intermediul exploziilor stelare, că au fost supernove sau nu, că au fost gigante roşii, nu contează...
            - Sugerezi că, înainte de soarele care îl cunoaştem, ar fi fost o altă stea care şi-a încheiat ciclul?!? interveni Dan.
            - Ştii că asta este un fel de paradigmă a ştiinţei voastre, a puterii voastre de cuprindere. De unde provine materia ce formează întreaga voastră bulă stelară, de ce este dispusă cu acelaşi spin al materiei globale, uitând permanent de descoperirile cuanticii. Acelaşi fenomen suprapus de logica voastră se putea petrece în altă parte a universului, fără problemele de sincronicitate legate de apariţia majorităţii efectelor în această zonă de univers. Sau, real, adică ceea ce s-a petrecut, este efectul cumulului unui efect observat de voi, încetarea existenţei unei stele printr-o formă, oricare ar fi ea, corelată cu transpunerea în spaţiu-timp...
            - Te referi la dezbaterile Bohr-Einstein pe baza principiului lui Heisenberg?!? interveni victorios Dan.
            - În nici un caz, ripostă Iryu. Tu vorbeşte despre concepte, eu descriu o realitate. Din punct de vedere al manifestărilor posibile în materie, dezagregarea materiei într-un punct al universului poate atrage efecte relativ similare în alt punct al universului. Controlul este posibil numai pentru masa Terţia, sau materia întunecată, cum o denumiţi voi. Şi, ea a ales transferul de materie ce producea dezechilibru acolo unde s-a iniţiat, în această zonă, cu scop constructiv... Pe baze fizice relativiste şi/ sau cuantice similare punctului de iniţiere... Ceva relativ uşor pentru entităţile energetice. Îţi aminteşti că ţi-am subliniat că o entitate destul de puternică poate crea un univers întreg?!? Chiar crezi că i-ar fi greu să relocheze o infimă cantitate de materie?!?
            - Incredibil, de-a dreptul incredibil, emise Dan stupefiat.
            - Pentru tine şi înţelegerea ta. Uite, că tot mi-ai adus aminte de întâlnirea Bohr – Einstein... „Interpretarea Copenhaga” cum este consemnată în istoria voastră. Ai idee ce a spus Einstein?!?
            - Nu îmi amintesc! De fapt nu cred că am cea mai vagă idee despre ce este vorba...
            - Ei bine, Albert Einstein a spus că: „Nu pot să cred că Dumnezeu ar alege să joace zaruri cu universul”. Materia „transferată” cuantic, nu avea cum să se reloce la nimereală, în baza rezultatului unor zaruri.
            - Dar nu are nici o legătură cu teoria Heisenberg, principiul incertitudinii şi tot ceea ce a urmat, relaţia Robertson-Schrodinger, principiul incertitudinii energie-timp cu relaţionarea Mandelshtam – Tamm, demonstraţia Cauchy – Schwarz şi altele.
            - Să continui cu reacţiile geniilor vremii şi vei înţelege! Riposta lui Niels Bohr a fost: „Einstein, nu îi spune tu lui Dumnezeu ce să facă!”. Şi discutăm despre cel care a făcut celebra afirmaţie că: „Cine nu este şocat de teoria cuantică nu a înţeles nici un cuvânt din ea!”.
            - Păi, ce să înţeleg?!? îşi sublinie confuzia Dan.
            - Ceea ce trebuie să înţelegi. Materia este creată de entităţi în scopuri ce servesc entităţilor. Pentru noi nu este nici un fel de problemă să realizăm transferuri de niveluri universale, adică la nivel de un întreg univers. Ce contează nişte mici mase de materie, cum sunt cele care alcătuiesc marele vostru sistem solar?!? Putem să continuăm cursul prezentării impuse mie de pachet?!? Îţi voi sublinia de fiecare dată când consider necesar să suntem într-un fel de cursă contra cronometru, raportat la timpul tău, Dane...
            - Bine, bine, continuă! se conformă Dan.
            - Aşadar, acest interval de 1 – 2 miliarde de ani a dus la un fel de stabilizare a corpurilor cereşti, a fost posibilă aglomerarea de materie în zonele optime şi, în final, s-a putut proceda la startarea timpului, aşa cum îl percepeţi voi, recipientele. Noi entităţile, ne puteam baza deja pe ceva stabil, optim evoluţiilor ce le urmăream.
            - Deci, aţi creat sistemul solar în forma care o percepem şi în ziua de azi, concluzionă Dan.
            - Da! Astfel, structurile indispensabile suportului trăirii, vieţii au fost iniţiate. Aici mă refer atât la iniţierea pregătirii suportului pe ceea ce voi numiţi Marte, Terra şi Venus cât şi elementele externe de stabilizare cum sunt toate cele prezente de la nivelul centurii de asteroizi spre Norul lui Oort, inclusiv. Întreg ansamblul este important şi nu doar reperul Terra sau altul.. Tot atunci s-a procedat la stabilizarea giroscopică a planetei voastre, Terra, şi comuniunea energetică dintre Gaia şi entitatea asimilată, Teluria. Totul pe structura deja testată şi funcţională de la nivelul întregii galaxii... Principiul holografic...
            - Te referi aici la ciocnirea cu planeta din care a rezultat Terra şi Luna? îi reorientă Dan atenţia spre ceea ce îl interesa.
            - Raţionament corect!
            - Şi care este vrăjeala cu Gaia şi Teluria?
            - Orice acumulare de materie prezintă o concentrare energetică iniţială, după cum ţi-am prezentat deja, o manifestare reală a părţii de Secundo existentă în ea. Pe scurt are o valoare similară ca şi propria entitate chiar dacă materia este ceva similar recipientului. Pentru o anumită perioadă de timp, aşa cum vedeţi voi lucrurile, ea poate exista asemenea oricărei entităţi energetice… Până la punctul în care scăderea entropică este atât de semnificativă încât entitatea începe să se investească, să se difuzeze în materia din jurul ei până la ceea ce denumiţi voi, moarte, noi existenţă. Şi, astfel, ea devine o planetă moartă, pentru noi ea devine o planetă existentă.
            - Hai că am greşit iar, îl întrerupse plin de zeflemea Dan. Nu este vorba despre vrăjeală…. Astea sunt basme de-a dreptul… Îţi dai seama că m-ai comparat cu Terra? Doar suntem amândoi nişte recipiente...
            - În nici un caz… emise dezamăgit profund Iryu… Dar, de ce mă chinui cu tine? Eu trebuie doar să îţi transmit informaţia. Aşadar, Teluria, Theia cum ați denumit-o, pentru a transfera maxim de energie rezidentă rămasă a ales calea contopirii, a pierderii identităţii prin contopire, şi a fost înglobată în Gaia, Terra cum îi ziceţi voi. Din asta a rezultat un sistem material deosebit de stabil şi giro-stabilizatorul reprezentat de astrul mort… Existent ar fi mai corect, denumit de voi Luna.
            - Dacă nu aş şti că dorm aş putea spune că mă va lua somnul, emise Dan…
            - Aşadar, în acea perioadă, printr-un dezechilibru de contradicţie, un grup de entităţi a populat zona acestui sistem stelar accidental.
            - Accidental?!? Există aşa ceva la nivelul vostru, entitoşilor?!? întrebă uimit Dan.
            - Este cea mai bună explicaţie care o pot da. Se pare că acest lucru s-a întâmplat cu acceptul total al Terția, independent de noi. Dar, doar ca element de start, de iniţiere, credem noi.
            - Care voi?
            - O contradicţie nu poate exista de una singură, continuă Iryu fără a-l mai în considerare. Pentru ca, cel rău să aibă o şansă să evolueze trebuie să existe cel bun, aşa cum, pentru ca cel bun să aibă o şansă să evolueze trebuie să existe cel rău. Contradicţia presupune două elemente şi o punte de interacţiune între ele. Elementele de contradicţie au fost inserate de Terția fără acceptul sau ştiinţa noastră numai în aceste zone, de cea mai joasă vibraţie globală, dacă pot spune astfel. Noi, cei despre care ai întrebat anterior, suntem sosiţi după mult timp de evoluţie al entităţilor primare, accidental sosite aici. Acum aproximativ jumătate de miliard de ani. Atunci am sesizat sau ne-a fost expus întregul dezechilibru existent.
            - He, he, he… Şi ce v-a luat atât de mult timp să vă daţi seama de asta? Dar despre ce entităţi primare este vorba?!? se sesiză Dan.
            - Despre entităţile primare vei afla la momentul potrivit. Elementul timp a fost introdus pentru ca tu să ai un punct de reper. Pentru noi nu există timpul cu adevărat. La fel de cert ca şi pentru tine. Există doar evoluţie, creştere sau descreştere vibraţională, închidere sau creare de contradicţie… Şi altele asemenea, concluzionă Iryu dezarmat. Vreau să continui! emise ferm.
            - Tot nu scapi de întrebări, sublinie Dan încurajându-l cu mâna să continue.
            - La acel moment Terra era complet modificată pentru susţinerea fără nici un fel de probleme a dezvoltării energetice pe orizontală. În efortul de terraformare, dezvoltarea pe orizontală era oricum testată şi dezvoltată de mai bine de două miliarde de ani... Încerc să găsesc o descriere perceptibilă ţie, emise încurcat Iryu sesizând că Dan vrea să întrebe ceva. Prin dezvoltare pe orizontală vreau să descriu explozia cantitativă a formelor de viaţă care permit atât manifestarea cât şi stocaje de entităţi de vibraţie joasă, pe structura trăirii, a vieţii, de start aş putea spune. Urmează experimentarea şi, deci, crearea unui ecosistem de autoconsum care atrage asimilarea resurselor materiale existente în fiinţele cu energia cea mai joasă şi prelucrarea lor în fiinţe cu energie vibraţională mai ridicată, deci o creştere vibraţională. Având la bază atotprezentul suport oferit de investiţiile entităţilor de vibraţie joasă, preluat, fie şi relativ agresiv, de entităţile de vibraţie superioară. La ajutor mă refer şi la nimic altceva... La fel este şi în cazul resurselor materiale cu energie ridicată care vor fi reciclate… Ăăă, resturile rămase din descompunerea lor, care, într-o primă fază de timp, optimă, transmit energie vibraţională ridicată fiinţelor care realizează consumul.
            - Ăhhh, scârbos!!! emise Dan. Vrei să spui că, dacă o cioară îmi mănâncă ochii ea îşi va ridica nivelul vibraţional? Va fi mai deşteaptă?!?
            - Primitiv, primitiv, răspunse dezamăgit Iryu… Entitatea energetică ce există în trupul unui om pleacă în flux la momentul încetării funcţionale a recipientului, al morţii cum îi ziceţi voi, ba, de multe ori, chiar înainte de acest final. Dar, recipientul reţine o anumită cantitate de energie vibraţională a entităţii plecate, munca sa, investiţia sa, fără a mai lua în considerare că însăşi materia are propria ei energie vibraţională ridicată prin participarea entităţii, ea fiind parte a lui Secundo. Acea energie se va regăsi, va avea o influenţă cât de mică la nivelul la care ajunge, dar o va avea. Ori, într-o fiinţă vie…
            - Am înţeles, am înţeles, interveni Dan. Este similar transferurilor de organe în care primitorul preia energia donatorului şi începe de are chiar modificări comportamentale similare cu are donorului. Sau, invers, este vorba despre teoriile acelea care afirmă că noi ne impurificăm cu energie inferioară de la produsele animale care le consumăm, cu frica lor, cu primitivul lor manifest… Deh, cine are resurse pentru asta… Nu-i aşa?
            - Destul de corect, pe fondul unor lipsuri semnificative de asimilare a informaţiilor primite… De exemplu, ceea ce denumiţi voi pământ are diferite calităţi vibraţionale. Există grupuri care au energie vibraţională materială minimă, aşa cum există şi grupe de „pământuri” structurate care permit evoluţia oricărei forme de viaţă de un anumit nivel vibraţional. Ca să nu mai amintesc de memoria apei care permite…
            - Hai că am înţeles ce vrei să îmi transmiţi, emise plin de lehamite Dan. Continuă! Spune odată povestea ta ca să vin eu cu întrebările! Multeee!!! sublinie energic.
            - Mulţumesc! emise cât putea de respectuos Iryu. Iniţial, cam acum cinci sute de milioane de ani de-ai voştri a fost finalizată etapa de concentrare a scăderii entropice şi s-a sfârşit complet marele îngheţ. Se pare că, la „marele dezgheţ”, un aport important l-au avut entităţile primare, izolate de fluxul nostru energetic, de grupul nostru de entităţi, cele ce ţin de acest sistem solar, de acest timp şi această dimensiune...
            - Cum aşa?!? interveni Dan. Ce să înţeleg din cele afirmate de tine?!? Nu ştiaţi de entităţile primare?!? Şi, până la urmă, de ce le-aţi denumit primare. Spunea-i că la voi nu există timp. Sau te refereai la ierarhia aia ciudată a voastră, ca entităţi?!?
            - Evident că la ierarhie. Şi, denumirea de „primare” se naşte din forţa lor imensă, din faptul că noi nu reuşim să desluşim nici măcar prezenţa lor. Ea ne-a fost comunicată de către „cei de dincolo”?!?
            - Hăis, altă noutate! „Cei de dincolo”?!?
            - Dane, vei afla tot ceea ce vei dori. Expus de mine, ca răspuns al cerinţelor de conformare la pachetul energetic ce îl am de transmis către tine sau ca răspuns la întrebările tale, precum şi direct, când sincronizarea ta cu mine va fi încheiată. Nu mai întreba nimic! Se apropie finalul acestei şedinţe... Reluând cursul evenimentelor prezentate de mine, a urmat structurarea vieţii pe sistemul pe verticală cu toate incidentele necesare realizării acestui obiectiv…
            - Incidente?!?…
            - Era vorba că nu mă mai întrerupi! emise furios Iryu. Dar, să continuăm! Prin incidente definesc ceea ce voi numiţi „marile extincţii” dar şi, din punctul nostru de vedere „marile inserenţe”. În realitate ele sunt reacţii de corectare şi control a elementelor de scădere entropică sau a evoluţiilor vibraţionale eronate care… Nu ţi le voi prezenta oricât de mult te-ar afecta acest lucru. Am cu totul altă treabă cu tine! sublinie la fel de furios. Oricum, pentru această şedinţă am terminat… Ne revedem în scurt timp din timpul tău, mult prea repede, mult prea repede…
Deschise ochii dezamăgit. Ştia că se trezise şi avea atât de multe lucruri de întrebat. Aproape că nici nu sesiza alarma de trezire.
            „De data aceasta nu mă va mai păcăli” gândi Dan nervos. „Ştiu ce am de făcut!”…
            Se conformă rapid programului de deşteptare... Off, muşchii încă îl dureau incapacitându-i multe din mişcări. Va trece durerea! conştientiza de fiecare dată. Se echipă, îşi făcu igiena şi avu grijă să activeze terminalul pe funcţia de reportofon activ, cu structurarea unei baze de date.
            „Iryule, simţi ce voi face?!?”, lansă mental un gând, parcă aşteptând ca Iryu să apară, ca în ziua precedentă. Şi se apucă să înregistreze tot cea ce îşi amintea şi, mai ales, tot ceea ce îşi dorea să îl întrebe pe Iryu imediat ce va avea ocazia. Alergând, alergând... Ceva îl făcea să fie permanent atent la timp. Da, nu dorea să mai audă vocea companionului navei. Ştia că, dacă face totul în timpii de lucru, va fi lăsat în pace. „Milităreşte”, concluzionă Dan.
Finaliză etapa de pregătire fizică, epuizat, percepându-şi corpul ca pe un mare emitent de durere... Nu trecuse peste şocul febrei musculare, muşchii săi, trupul său fiind mult prea acid, mult prea dureros... Totuşi, atenţia sa era orientată predominant spre studiul său, spre sintetizarea informaţiilor percepute...
            Lăsă pe poziţia activ terminalul, poziţionându-l în zona de servire a mesei, ca pentru a-şi aminti să continue. Urmă noua şedinţă de igienă şi procedă febril la servirea mesei şi continuarea înregistrărilor. Structura totul atent, pe grupuri de informaţie... Cu fiecare nouă consemnare totul începea să se clarifice, găsea din ce în ce mai uşor grupurile de informaţie, le structura, le ierarhiza... „Parcă este mult mai bine decât să fac asta în gând. Structurarea faptică îmi relevă mult mai multe, îmi organizează percepţia”...
            „Da, timpul, a trecut timpul de servire a mesei. Sau totul este bine, atât timp cât nu mă stresează companionul”... Mai aruncă o privire pe înregistrările care le făcuse, solicită salvarea datelor şi finaliză masa...
            Durerile musculare îl determinară să folosească biomis-ul, oricât de mult ura asta... Ştia că drogurile, substanţele îl vor ajuta dar echilibrul trupului trebuie restabilit după principiile lui, fără ajutor extern... Procedă la câteva detalii de activitate, de pregătire, ordonare şi...
            Deja era la masa de lucru şi aştepta reluarea prezentărilor sau demararea testului. Dar, nimic din partea companionului. La un moment dat, deveni intrigant de ce nu reacţionează companionul navei şi îşi drese glasul pentru a suna cât mai hotărât, mai serios şi...
            - Companion?!?
            - Da, să trăiţi! veni instantaneu răspunsul.
            - Nu aveam de continuat testul de ieri?!? continuă pe acelaşi ton.
            - Permiteţi să raportez! veni răspunsul companionului, apoi linişte.
            - Da! confirmă Dan după o lungă pauză de timp în care nu se întâmplă nimic, dându-şi seama că nu va avea nici o reacţie din partea companionului dacă nu îi „dă voie să raporteze”. „Militărie, de să-i faci?!?” gândi ironic.
            - Testele la care faceţi referire sunt conexate cu statutul de cadet, perioada de iniţiere. Rangul Dumneavoastră, domnule colonel, nu mai este compatibil cu o astfel de activitate...
            - Mai concret, ce pregătiri, cursuri sau altele asemenea mai urmează să se desfăşoare, să prestez, solicită după aceeaşi lungă pauză, care îl făcu pe Dan să înţeleagă că nu va primi răspuns până ce nu îl solicită, nu numai pentru întrebarea aceasta cât şi pentru tot ceea ce va urma.
            - Numai pregătiri expres solicitate de Dumneavoastră, domnule colonel.
            - Dă-mi un exemplu, să înţeleg mai bine?!? Sugerează-mi ceva! Să văd ce înţelegi tu prin solicitări posibile de la un colonel.
            - Nivelul Dumneavoastră de acces permite accesarea unui mare volum de elemente de pregătire. De exemplu, pe cercetare extraterestră, misiunea Dumneavoastră curentă fiind cu acest specific, există o gamă largă de materiale utile pregătirii misiunii, dezvoltării unui fel de comportament preventiv. Sugestia mea ar fi să iniţiaţi studiul „Contacte extraterestre – tipologie”, urmând să parcurgeţi şi celelalte materiale de corelaţie.
            - Era şi normal, nu-i aşa? continuă Dan fără a-şi exterioriza surpriza legată de obiectul studiului. Oficial nu se recunoaşte nimic şi armata are o „gamă largă de materiale”, poftim.
            - Să înţeleg că doriţi un studiu comparativ între informaţiile civile şi informaţiile militare în acest domeniu?!? solicită companionul.
            - Se poate aşa ceva?!? se miră Dan, dându-şi imediat seama că nu avea nici un rost mirarea sa verbal exprimată.
            - Pentru nivelul meu de asistare, acest lucru nu prezintă nici un fel de probleme.  Permiteţi să vă prezint un astfel de studiu comparativ?!?
            Dar, în mod ciudat, nu se simţi atras de subiectul incitant de studiu ci simţea o nevoie devoratoare de a finaliza „notiţele” legate de ideile percepute de la Iryu. Da, ar fi util să aflu câte ceva despre locul spre care mă îndrept, dacă acolo sunt elemente de civilizaţie extraterestră, dar am timp de asta, constată percepând o stare de mirare stupidă legat de lipsa sa de curiozitate în această direcţie utilă chiar cursului său de activitate.
            „Nu mă recunosc!”, trase Dan concluzia. „Hai să vedem ce facem cu cele aflate de la şi cu Iryu şi voi vedea pe mai departe ce este de făcut!”, continuă Dan firul logic.
            - Vreau să continui sintezele la care lucrez de la deşteptare! solicită Dan în timp ce percepu disconfortul purtării biomis-ului şi îl dădu jos, aruncându-l undeva, în colţul cabinei.
            - Să înţeleg că doriţi să vă prezint o sinteză a discuţiilor Dumneavoastră cu personajul imaginar Iryu?!? se auzi vocea companionului, lăsându-l perplex pe Dan.
            - Cum, ce?!? De unde ştii tu de Iryu?!?
            - Din a doua zi a misiunii Dumneavoastră am sesizat şi concretizat că purtaţi discuţii cu un personaj imaginar pe care îl numiţi Iryu. Din punct de vedere psihologic, am atribuiri de a susţine orice forma de dialog cu un personaj imaginar, fără dreptul de a-l înlocui, indiferent de solicitarea persoanei umane reper. Principiile psihologice de răspuns descriu complet procedurile de implicare.
            Gândurile lui Dan trecură rapid peste surpriză şi concluzionară la fel de rapid că acest detaliu era un avantaj în studiul care îl făcea. Sau sintetizare, ce o fi...
            - Poţi să îmi furnizezi câteva repere legat de afirmaţia ta despre personajul meu imaginar?!?
            - Există trei variante preferabil opţionale... Doriţi o sinteză a celor discutate, doriţi prezentarea înregistrărilor efectuate pentru a realiza Dumneavoastră propria selecţie sau doriţi o selecţie de materiale de studiu corelate cu cele discutate, astfel încât să faceţi o selecţie de materiale de iniţiere a studiului, eventual un curs al prezentării de materiale. Rezultantele Dumneavoastră comportamentale determină sugestia de a urmări înregistrările efectuate pentru a realiza propria selecţie, ulterior propria sinteză, finalizând cu studiul suplimentar, cu furnizarea de materiale conexe.
            - Uite na, ce concluzie! Nu putu să îşi mai oprească uimirea Dan. De unde ai tras-o, sunt mai mult decât curios?!?
            - Este un rezultat direct din analiza comportamentală asupra Dumneavoastră, mai ales din această dimineaţă.
„Corect”, conştientiză Dan. „Să merg mai departe pe dorinţa mea internă dar şi pe sugestia companionului. Da, nu este rău... Este chiar interesant. Dar, înainte de toate să îmi văd libertăţile”.
            - Înainte de a începe studiul exact cum mi-ai sugerat, aş vrea să ştiu care îmi sunt libertăţile, care îmi sunt obligaţiile, în sensul de identifica dacă am vreun program anume de dus la îndeplinire? Program de activitate, completă Dan pentru a elimina posibilele interpretări ale companionului.
            - Libertăţile Dumneavoastră ţin de regulamentele militare şi obligaţiile de ordinele superiorilor. Cât despre un program de activitate, nu există ordine ale personalului superior în rang Dumneavoastră, aşa că nu aveţi un program anume până peste aproximativ trei zile când va urma andocarea cu o staţie din zona centurii de asteroizi şi va fi necesar să vă conformaţi cursului misiunii.
            - Atunci hai să procedăm la ceea ce ai sugerat! Activează terminalul de comunicaţii şi să continuăm studiul care l-am iniţiat.
            Terminalul se activă şi Dan sesiză că era împărţit în două grupuri de informaţie, înregistrările sale şi un fel de sinteză clară şi certă a tuturor celor discutate de el cu Iryu... Ceea ce emise el, Dan, verbal. Putea urmări tot ceea ce s-a discutat şi, atunci, avu ideea de a completă elementele lipsă, mai corect cele spuse de Iryu.
            - Te rog să preiei, linie cu linie, în înregistrările de sinteză, după cum îţi voi indica eu, răspunsurile personajului imaginar, pentru a reconstitui ansamblul discuţiilor! Este posibil?!?
            - Fără nici un fel de problemă, domnule colonel!
            - Apropo de asta, îţi ordon să mi te adresezi cu apelativul Dan, lăsând deoparte uzanţele militare.
            - Am înţeles, să trăiţi! După următoarea propoziţie, următorul mesaj, se va trece pe protocolul de intimitate solicitat. Protocolul de intimitate va fi respectat strict în lipsa oricărei alte persoane, prezenţa unei persoane străine anulând protocolul de intimitate, procedându-se la trecerea pe uzanţele militare, oficiale. Dan, doreşti un limbaj cu caracter oficial sau permiţi o manifestare colocvială?!?
            - Evident că prefer manifestarea colocvială! Nu ţi-ai dat seama?!?
            - Normal că mi-am dat seama, bătrâne Dan, dar protocolul îmi impune să îţi expun toate variantele ce apar, chiar dacă este evident răspunsul care va urma.
            - "Bătrâne", sublinie Dan sesizând imediat „familiaritatea”.
            - Dacă nu este o apelare corectă vă rog să îmi precizaţi, completă imediat companionul. De fiecare dată când consideraţi necesar. Din structurile lexicale folosite de Dumneavoastră am sesizat că acesta este apelativul cel mai utilizat în conversaţiile la care aţi participat, atât de pe poziţia de emitent cât şi de pe cea de receptor.
            - OK, OK, merge, scurtă Dan prezentarea. Hai să trecem la treabă!
            - Mai am o singură variantă la elementele de comunicare la care aştept răspuns din partea Dumneavoastră. Doriţi un limbaj exact, plat sau doriţi o completare a discuţiilor cu un anumit nivel umoristic?!? Am concluzionat necesitatea acestei solicitări din constantele Dumneavoastră comportamentale.
            - Nu m-ar deranja ceva umor. Chiar sunt curios ce umor poate naşte un AI în condiţii de dialog direct şi nu neapărat de tip "stand-up".
            - Mulţumesc pentru răspunsurile tale! confirmă companionul. Pe cai!
            Şi, pe ecranul de comunicare se afişă întreaga stenogramă a celor discutate "de unul singur" de către Dan, pe parcursul zilelor de când Iryu iniţiase contactările sale.
            - Am nevoie să translezi răspunsurile mele în elemente de stenogramă digitală, completând fiecare reper în parte, la precizările mele... Ai înţeles!
            - Da omule, dă-i bice odată! Era de la sine înţeles că îţi voi asigura confortul şi eficienţa maximă. Am pregătit şi un pahar din băutura alcoolică favorită! Îl poţi ridica de la imprimanta alimentară!
            Şi Dan răspunse, răspunse… Întrebare după întrebare… Fiecare frază după fiecare frază... Structură tot ceea ce îşi amintea… Ciudat de clar, de real, fără să uite nici cel mai mic detaliu. De mai multe ori accesă bibliotecile de date existente în structurile de documentare existente puse generos şi deosebit de rapid la dispoziţie de către companion…
Totul se lega. Toate precizările, expunerile, interpelările lui Iryu se legau înfiorător, cu o acurateţe logică ce friza realitatea.
            La un moment dat, având de ordonat unele lucruri, ceru companionului să îl urmeze peste tot, pentru a putea lucra concomitent cu asimilarea şi prelucrarea informaţiilor, a întregii structuri de analiză pe baza zilelor de dialog cu Iryu. Atât de aprofundat era în studiul său încât simţea că nu trebuie să irosească nici o secundă din timpul de lucru.
La un moment dat conştientiză că putea fi urmărit. De fapt, ştia că este permanent urmărit. Cum va explica comportamentele sale?!? „Cred că cei de afară sunt siguri că m-am dilit”, gândi într-un scurt moment de conştienţă, de relaxare din căutarea sa, în timp ce se conforma rutinelor de zbor şi de mentenanţă.
            - Există cea mai vagă posibilitate ca ceea ce fac eu acum să nu fie accesat de cineva... Indiferent de gradul de acces militar sau nu?!? apelă Dan la companion.
            - Să înţeleg, iniţial, că vrei să catalogăm aceste informaţii ca fiind intime?!? solicită companionul.
            - Catalogarea asta, de care pomeneşti, reduce gradul de acces?
            - Evident, dar nu anulează posibilităţile de acces. În emisia ta am sesizat că îndoială, incertitudine şi am presupus că aştepţi un fel de confirmare că totul poate deveni exclusiv privat. În armată nu poate fi vorba despre aşa ceva...
            - Ei bine, interveni Dan dezamăgit, dornic să înceteze această discuţie, fă ce ştii pentru ca gradul de acces să fie cât mai limitat cu putinţă.
            „În fond ce contează… Pot da orice fel de explicaţie corelată la un fel de disimulare a unor activităţi care să mă scoată din starea de plictiseală sau altă stare similară”, continuă Dan în gând.
            „Parcă niciodată nu a trecut timpul atât de repede” concluzionă privind unul din ceasurile din jurul său, sesizând că, după timpul TMT era foarte târziu. „Deja a trecut de mult cea ce s-ar putea numi zi de activitate”…
Dădu să reproşeze companionului că nu i-a solicitat conformarea la orarele biologice dar îşi aminti că servise şi masa de prânz şi cea de seară, companionul făcându-şi cu prisosinţă datoria. În determinase chiar, în două rânduri, să apeleze la biomis pentru stabilitatea funcţională a trupului său, companionul sesizând disconfortul major atras de durerile musculare.
            „În fond cred că se conformează unui fel de statut de ordonanţă a unui ofiţer superior. Nu face nimic în plus afară de ceea ce i-am solicitat expres şi, bineînţeles, ceea ce îmi asigură confortul şi eficienţa maximă, după cum m-a anunţat”, concluzionă Dan.
            Şi cu un sentiment de plinătate, de dorinţă de odihnă, decise ca ziua să ia sfârşit, făcu ultimele pregătiri pentru încheierea acesteia şi se culcă, poziţionându-se îndelungat pentru a evita durerile ce veneau din orice atingea suprafaţa sacului de dormit, aşteptând ca somnul să vină…
            - Greu la deal cu boii mici, emise Iryu pe un ton la fel de supărat ca atunci când finalizaseră şedinţa anterioară. Nu înţeleg de ce nu aştepţi finalizarea expunerilor mele. Abia apoi poţi întreba tot ceea ce doreşti, poţi structura tot ceea ce ai parcurs. Să clarifici, dacă mai este cazul, ceea ce trebuie clarificat. Uite, spune-mi măcar o întrebare din cele care le-ai sintetizat în stare de conştienţă fără a parcurge tonele de adnotări care le-ai făcut?
Dan încercă să îşi amintească măcar una din prelucrările unei întrebări dar nu reuşi.
            - Poate că sunt prea obosit, ce zici? îi răspunse ironic.
            - Vezi, spuse dojenitor Iryu. Şi vei vedea că nu este de la oboseală! Oare de ce crezi că expunerile mele au o anumită structură, un anumit algoritm?!? Forma de manifestare materială a ta, ca a oricărui om la nivelul tău de prezenţă materială, permite concentrarea pe maxim cinci până la şapte repere. În rest, capacitatea de prelucrare şi asimilare este depăşită. Intri într-un fel de transă protectivă în care creierul tău doar îţi dă percepţia de progres.... Dar acesta, evident, nu se înregistrează în realitate... În plus, tu nu ai ştiinţă despre deschiderea canalelor de percepţie automată a elementelor unei situaţii date, eventual al unui ansamblu de situaţii date.
            - Ce vrei să spui cu asta?!? În special cu acele "canale de percepţie automată"?!?
            - Creierul uman este astfel construit ca să răspundă cât mai rapid la stimuli, percepţia unei părţi a întregului startând proiecţia întregului, asigurând răspunsul în timpul cel mai scurt. Dar, acest răspuns ţine de nivelul de asimilare al informaţiilor de către respectivul element de analiză, creierul respectiv, ce, evident, diferă de la un individ la altul. Pentru a elimina această manifestare automată ce duce aproape invariabil către eroare, este evident că trebuie prezentate cât mai multe detalii ale viitorului întreg ce se va percepe şi, astfel, orice tentativă de utilizare de "scurtături" să de-a răspunsul corect. Ei bine, când se ajunge la acest punct, în care toate răspunsurile sunt corecte, se realizează conexiunea cu un fel de zonă depozit de informaţii, cum o denumiţi voi "arhiva akashă", pe subiectul respectiv, prin intermediul unor canale de percepţie automată. Ele nu se vor deschide atât timp cât există cel mai mic risc de interpretare eronată a informaţiilor.
            - Interesant!!! Am asimilat multe informaţii în ceea ce priveşte acest subiect...
            - Deci, opreşte-te! Sau, de ce nu, continuă cu ceea ce faci! În fond este bine să ai undeva stocată o structură clară pe care să o poţi reparcurge pentru a atinge cât mai repede valorile de adevăr. Moment în care întreaga acumulare de informaţie va deveni disponibilă instantaneu, în ansamblul ei, permiţând şi multe, multe corelaţii ulterioare, funcţie de tangenţele subiectului în cauză. Dar te rog să nu uiţi că, în timpul acestui efort al tău, mă chinui şi pe mine pentru toată perioada ta de studiu…
            - Cum să te chinui, nu înţeleg?
            - Chiar şi în stare de conştienţă există o legătură permanentă între noi… Cel puţin ca şi în această stare, în care dialogăm, sublinie emiţând informaţiile atent, lent. Şi, această legătură se aprofundează de la o secundă la alta a timpului tău. Sunt liber cu adevărat de legăturile cu tine doar în starea ta de somn profund…
            - Şi atunci, ce faci?
            - Evident că fac alte lucruri care, cel puţin pentru acum, nu te privesc. Dar, răbdare, vei afla dacă este cazul, ţinând cont că se pare că vom ajunge la un fel de asimilare reciprocă a conştiinţelor, eu urmând să fiu parte a ta, tu fiind deja o parte a mea.
            - Dă-mi câteva detalii, te rog! solicită Dan.
            - Chiar le vei primi în timp... Din câte simt şi îmi pot da seama, există un fel de corelaţie clară cu momente mult anterioare timpului în care tu exişti... Mă refer la un fel de acum... Nu pot estima clar ceea ce...
            - Ţi-am cerut nişte detalii despre ceea ce faci când eşti eliberat de mine... Cel puţin asta am înţeles din ceea ce mi-ai transmis.
            - Hei, toate la vremea lor! îl puse Iryu la punct.
            - Hei, răspunse Dan ironic, vremea lor sau vremea ta?!?
            - Dar, să revenim!!! continuă Iryu ca şi cum nu ar fi recepţionat emisia lui Dan. Tu, ca recipient, eşti într-o stare avansată de oboseală şi nu cred că vom avea mult timp la dispoziţie pentru această şedinţă… Mai ales pentru a-ţi da detalii cât de succinte despre ceea ce fac eu în lumea mea, în lumea entităţilor, a sufletelor, cum ne denumiţi voi, recipientele. Vom avea nevoie de eforturi pe linia optimizării funcţionării organismului tău. Implicit şi a dezvoltării, completă confuz... Deci, rămăsesem la dezvoltarea pe verticală a structurilor asimilabile vieţii care, din punctul nostru de vedere sunt elemente de creştere vibraţională…
            - Incidente şi inserenţe… Da, da, da, completă Dan, aproape cântând, asemenea personajelor din desene animate, sugerând că tinde să se plictisească, să piardă şirul expunerilor.
            - Offf, fie, ripostă învins Iryu… Poate că vei primi câteva detalii despre asta dar, după cum ţi-am spus, vine şi vremea când… Dar să revenim! Până la "marele îngheţ", dezvoltarea pe orizontală a aparţinut "replicanţilor". A structurilor iniţial monocelulare, ulterior pluricelulare şi tot aşa. Acestea au terraformat planeta, pregătind nivelurile optime de oxigen ale atmosferei terestre, ulterior au procedat la pacificare.
            - Pacificare?!?
            - Prin însăşi raţiunea lor de a exista, replicanţii au un singur scop, cel de a structura toate viitoarele fiinţe, manifestarea vieţii, trăirea. Ele sunt baza a orice, indiferent de orgoliile care se manifestă ulterior.
            - Celulele au orgoliu?!? interveni Dan.
            - Nu ele, ca celulă, ca structură. Rezultatul muncii lor, cel concretizat în ceea ce voi descrie din punct de vedere al stadiilor de evoluţie, de la cel mai slab evoluat, către cel mai evoluat, ei bine, după anumite repere subiective, utile cursului discuţiei noastre, a fi fiinţele Plantae, Fungi, Nemerthea (viermi), Platyhelmintes (teniile), Annelida (viermii inelaţi), Mollusca (moluşte), Arthropoda (insecte), Echinodermata (stele de mare), Cefalocordata (cap diferenţiat), Agnatha (animalele fără fălci), Ichthyes (peştii) culminând cu terapodele cu formele lor de manifestare reprezentate de Amphibia, Repthilia (inclusiv păsările - Avis), Monotrema, Rodentia (rozătoarele), Chiroptera (liliecii), Marsuphyae, Artiodactylae (paricopitatele) şi Perissodactyla (monocopitatele), Cetaceea, Primatele, finalizând cu prădătorii reprezentaţi de Canidae, Felidae, Ursidae şi Viverridae şi fiinţele de tranzit spre noua dimensiune şi noul timp, Illuminatiae şi Energeticae.
            - Îmi transmiţi că toate celelalte fiinţe vii, afară de celule, de "replicanţi", după cum ai precizat tu, sunt un rezultat al muncii...
            - Nu neapărat... Offf, ai uitat de precizările mele legate de ierarhia accesului la construcţie, la trăire, al entităţilor ce au ales să iasă din existenţă?!? Primul pas spre trăire este reprezentat de puterea de a crea şi gestiona o celulă. Acest produs al muncii unei entităţi va rămâne şi va procrea, se va multiplica, ia-o cum vrei! Pasul următor, evident, este reprezentat de crearea şi gestionarea unui grup de celule, eventual a unui produs concretizat, de exemplu, într-o formă de existenţă multicelulară, sub forma unui organism unic. Marea majoritate a entităţilor vor rămâne la nivelul replicanţilor, la a crea substratul global de evoluţie pentru celelalte entităţi. Ştiai, de exemplu, că la o celulă umană, corpul tău are 8 chiar 9 celule replicante, străine organismului tău, fără a mai lua în calcul participările illumilatiae şi energeticae?!?
            - Da, asta se ştie de mult... Mai puţin părţile cu illumina... Că de energeticae nu este greu să fac o analogie la teoria cuantică sau alte raportări energetice, cum ai fi, entitosule.
            - Atunci cum de puteţi omite permanent realitatea în favoarea egoului? i-o tăie Iryu. Dar, să revenim la firul logic al discuţiei noastre. Avem timp de detalieri la un moment oportun ulterior. După marele îngheţ a venit momentul în care Gaia a fost alimentată cu o mare cantitate de energie vibraţională ridicată, de la una din stelele învecinate. Nu avem prea multe elemente rezidente din care să îţi prezint detalii dar energiile ei au stimulat dezvoltarea pe verticală la toate formele de viaţă rămase după evenimentele prezentate. Voi denumiţi această perioadă ca fiind „explozia cambriană”… Din punctul meu de vedere a fost, de fapt, o pregătire a viitoarelor evoluţii, mai ales că au fost unele probleme cu ceea ce ar reprezenta pentru noi controlul acestor evoluţii, fiind necesare mai multe reluări ale proceselor de alimentare informaţională a structurilor evolutive de la nivel material.
            - Deci, aţi intervenit într-un fel de corectare a suportului genetic?!? interveni Dan curios.
            - Nu, în nici un caz. Fiecare entitate ce se angaja la efortul de creaţie, că era legat de existenţă sau de trăire, îşi exersa propriile calităţi. Ţi-am precizat că la nivelul materiei este nevoie de un fel de efort comun, funcţie de capacităţile entităţilor angajate în acest proces. Acelaşi mecanism se regăseşte şi la nivelul fiinţelor vii, cum le denumiţi voi. Pentru noi, materia este un fel de expresie cinetică a gesturilor noastre, fără crearea de potenţial pe când fiinţele vii sunt o expresie mixtă, atât cinetică cât şi potenţială.
            - Pare cam invers faţă de ceea ce percepem noi...
            - Priveşte din alt punct de vedere! De exemplu, o stea este un ceva cinetic. În interiorul unei stele totul este creaţie, mişcare. Materia se creează permanent, totul este evoluţie, totul este cinetic. Cu ajutorul ei, de fapt al proceselor implicate, rezultă materia primă atât de necesară pentru ceea ce ne interesează ca entităţi ce am optat pentru trăire...
            - Am prins o parte a ideii... Prin aceste procese cinetice, orientate spre existenţă, cum ai subliniat tu, ajungeţi la a avea materia primă pentru a crea fiinţele vii, o expresie cinetică a existenţei... Ceva destul de asemănător. Dar, ulterior, prin fiinţele vii, ajungeţi la a dispune de un fel de energie potenţială ce se naşte din posibila fiinţare, expresie, a vieţii, potenţialul de a trăi, cum reuşesc să intuiesc eu.
            - Vezi că nu era atât de greu să înţelegi mecanismele...
            - Da, da, da, am priceput. Contează punctul de unde realizezi observaţia respectivă... Dar să revenim la ceea ce discutam anterior! Ce ai vrut, totuşi, să spui cu alimentare informaţională?!?
            - Corect, concluzionă Iryu. Alimentarea informaţională este un fel de proces similar cu dezvoltarea produselor software din lumea voastră. Am o nevoie anume, de procesare de date, de răspuns cibernetic, nu contează şi voi realiza un soft care să automatizeze cât de mult posibil ceea ce urmăresc. Iniţial, evident, folosesc o structură de programare deja existentă. Îmi creez rutine, subrutine, definesc funcţii, forme de prelucrare, standarde de date, toate cele. Prima reuşită va pune lucrurile în mişcare. Am un software ce face ceea ce mi-am dorit. Dar, în scurt timp, apare necesitatea de a lua în considerare noi şi noi operaţii ce îmi vor solicita permanent această alimentare informaţională...
            - OK, OK, am prins ideea! Asta face parte din teoria informaţională de bază. Vei ajunge cu expunerea ta la hardware, nu-i aşa?!? La suportul fizic pe care rulează aplicaţia software respectivă...
            - Corect! Nu pot avea trăire fără existenţă. Deci, oricât aş încerca să dezvolt un software mă lovesc de limitele impuse de maşină, de hardware. Ori, în cazul fiinţelor vii, alimentarea informaţională se rezumă şi la hardware, codurile ARN şi ADN fiind depozitarele experienţei de acumulare informaţională ce este constant modificată de către entităţi, fără a mai lua în calcul şi procesele automate, de dezvoltare a însăşi structurii hardware, a fiinţei vii respective, din punct de vedere al suportului material.
            - Bine, bine, dar tot nu m-ai convins care este faza cu pacificarea, cu orgoliul structurilor rezultante...
            - OK, vorba ta! Să îţi dau repede unele detalii... Plecând de la formele de viaţă unicelulare, este evident că, anumite entităţi solicitau manifestări energetice explozive ce nu puteau depinde de fluxul constant de energie transmis de steaua voastră, de soare. Şi, atunci, s-a ajuns la un fel de primă manifestare a necesităţii de colaborare între produsele entităţilor, celulele. În sensul că o entitate crea forme diferite de celule, unele ce deveneau suport, hrană, pentru celelalte, mai active, cu expresie cinetică mai mare şi mai rapidă pe baza înglobării materialului unei alte celule.
            - Te refer la un fel de fagocitoză, nu-i aşa?!?
            - Dar, mai concret la actul de acceptare al înglobării unei celule de către o altă celulă. Din acest moment nu s-a luat în calcul faptul că putea apare manifestarea agresivităţii, a contradicţiilor. Totul părea o mare pace, colaborare şi altele asemenea. Şi a fost de ajuns ca una din entităţi să cedeze unui fel de expresie a lenei, în lumea cunoscută de tine, şi să se ajungă la a lua din munca unei alte entităţi, asimilând efectiv şi din energia ei...
            - Şi, de aici, a apărut delimitarea ce poate fi foarte uşor confundată cu ego-ul, nu-i aşa?!?
            - Şi da şi nu... Entităţile relativ superioare, ca vibraţie mă refer, nu erau deranjate de acest lucru deoarece asimilarea muncii lor, a uneia sau mai multor celule existenţiale, de către entităţile de vibraţie inferioară, nu avea alt rezultat decât creşterea vibraţiei celulei agresoare... Sau moartea celulei respective. Un fel de progres ciudat bazat pe compatibilitate sau eroare. Şi, astfel, se păstra, se accepta un fel de echilibru. Dar, evoluţia ulterioară, cu gruparea în organisme multicelulare, a atras, evident, un fel de concentrare a unei forme de manifestare energetică de tip poziţional. În sensul că un organism agresor schimba mult mai rapid echilibrul energetic destabilizat de celula superioară vibraţional, spre linia sa agresoare, păstrându-şi poziţia de agresor...
            - Păi nu era greu să vă daţi seama de asta...
            - Tu vorbeşti pe baza unui cumul de cunoştinţe care noi nu îl aveam atunci. De fapt, nu ne era permis să ştim asta deoarece era necesar să se creeze întreg sistemul actual şi viitor pentru manifestarea contradicţiilor şi, implicit, pentru acumularea de experienţă necesară închiderii lor. Oricum nu se putea ieşi din cadrul general de manifestare al întregului hologramei trăirii...
            - De aici chiar îmi dau seama despre ce este vorba...
            - Să te văd! îl invită Iryu.
            - Agresorii au devenit din ce în ce mai activi, au structurat toate elementele necesare manifestării ego-ului lor, pe fapte sau pe justificări, au atras astfel, manifestarea egoului şi la nivelul celor care nu agresau şi tot aşa. Îmi amintesc că, explozia cambriană nu însemna numai trilobiţi inofensivi ci şi scorpionii aceea ciudaţi care consumau trilobiţi.
            - Nu, dragul meu, nu. Este vorba despre manifestarea egoului entităţilor. Uiţi că formele de viaţă sunt produsul lor, un fel de reflexie în mic a lor?!? În această perioadă, relativ nedelimitată de factori de control, entităţile au fost lăsate libere să experimenteze, să găsească cele mai bune soluţii de dezvoltare şi perpetuare a fiinţelor vii... Fără o logică anume, fără a urmări evoluţia formelor de viaţă ce revendicau această zonă de spaţiu şi timp.
            - De aceea cercetările legate de precambrian delimitează clar această perioadă ca fiind perioada în care s-au dezvoltat fiinţe care ar avea legătură cu orice altceva afară de fiinţele care au continuat evoluţia?!?
            - Vezi bine că ai dat de un fir logic! Acum s-au pus bazele viitoarelor plante, pregătindu-se terenul pentru grupurile de entităţi numite de noi Plantae, pentru grupurile vertebrate, inclusiv Arthropoda. Dar, totul a fost lăsat liber, acumulându-se mult prea multă agresivitate, este drept, necesară pasului următor reprezentat de extincţie. De aşezarea liniilor evolutive pe ceea ce era necesar să fie.
            - Ciudată decizie, interveni Dan. cert este că multe animale şi plante nu apar ca fosile decât după perioada cambriană... Şi, dacă fosilele sunt opera unui creator inteligent, cum vă daţi voi, entităţile, a fi, şi dacă ţinem cont de distrugerea şi crearea repetată a unor noi specii, îmbunătăţiri, care, întâmplător, au trăsături comune cu descendenţii lor distruşi, eliminaţi, atunci acest lucru reflectă clar nemulţumirea voastră faţă de creaţiile voastre.
            - Cert este că la finalul acestei perioade au fost eliminate mai mult de 60 procente din formele de viaţă de start, de formare, dacă pot spune astfel.
            - Sadic mod de a controla lucrurile, mă repet, emise Dan şi căzu într-un somn profund, reparator, necesar, blocând legăturile conştiente cu Iryu.

            Hint: 10. La.

Dorin M - 30 Martie 2019