Ajunse în flux… Dar liniştea ce o căuta părea ceva imposibil de atins, ceva îndepărtat, uitat… Mai mult, simţea că urmează să se petreacă ceva important, major… Nelinişte… Da, aceasta era trăirea predominantă…
            Emise atunci un fel de chemare generală, către oricine era disponibil să ajungă în prezenţa ei, în legătură cu ea.
            - Da, draga mea, sosi prezenţa lui Iryu, apoi a lui Lycus, într-un fel de cor liniştitor al energiei.
            - De ce simt atâta nelinişte, de ce nu mă pot concentra să pornesc într-un fel ceva?!? emise Atma temătoare. Da, se temea de ceva, focaliză rapid. Ce este de făcut?!?
            Lycus părea că aşteaptă reacţia cuiva dintre cei de faţă, aşa că Iryu interveni:
            - Draga mea Atma, destabilizările globale sunt masive. Acel moment al descărcării datoriilor s-a apropiat şi acum a fost acceptat de majoritatea entităţilor ce acţionează în acest timp şi această dimensiune. A venit momentul startului acţiunilor pe care le pregătim de atât de mult timp, în timpul recipientelor…
            - Adică?!? întrebă confuză Atma.
            - Echilibrul prezenţei tale ca esenţă, în timpul recipientelor, este necesar să treacă în faza de separare completă, cel puţin pentru ceva timp din timpul recipientelor. Fără dubii, preciză Lycus. Trebuie să renunţi la acest orgoliu de a controla totul. Contradicţiile tale trebuie să se manifeste pentru a se putea reface întregul de la acest nivel…
            - Adică?!? reveni Atma şi mai perplexă.
            - Xantia trebuie eliberată, trebuie să fie liberă pentru a interacţiona corect cu cealaltă ramură a ta, cu Danah, completă Iryu… De ce nu înţelegi că, atât timp cât tu, ca esenţă, participi la reacţiile ramurilor de entitate, nu permiţi contradicţiilor să evolueze liber?!?
            - Păi, nu înţeleg… Cum s-a putut până acum?!? continuă Atma la fel de năucă, incapabilă să focalizeze ceva, să menţină o concluzie de continuitate.
            - Lycus, este problema şi angajamentul tău, interveni Iryu. Simt că nu este prea mult timp la dispoziţie şi eu am de rezolvat o multitudine de probleme cu Consiliul. Ştii ce ai de făcut?
            - Cel puţin pentru acum simt ce este de făcut, completă Lycus… Numai să am timp şi să pot trece peste destabilizarea Atmei…
            - Voi veni doar la chemarea ta, fără supărare, completă trimiţând energii de liniştire către Atma… După această întâlnire este posibil ca tu, Atma, să fii mereu cu mine, ca esenţă. Asta trebuie să îţi aducă toată liniştea necesară…
            Şi, emiţând acestea, Iryu părăsi sfera lor energetică.
            Un timp Lycus o lăsă să îţi stabilizeze energiile, fără să intervină într-un fel. Da, simţea acum şi ea că a venit vremea despărţirii, a separării de ramura care dorea să o întărească prin prezenţa ei efectivă. Simţea că a venit vremea ca Xantia să fie eliberată şi ea să devină doar observatorul prezenţelor ei… Xantia şi Danah.
            - Odată şi odată tot venea acest moment, interveni Lycus pentru a concentra eforturile Atmei spre percepţia mesajelor.
            - Dar, de ce acum?!? întrebă Atma relativ consternată. Ce sau cine putea interveni?!?
            - Ce, se concretizează în destabilizarea globală… Cine, în Danah şi Aka Manah. Ar mai fi „de ce”, „cum”, „când” şi „unde”… Te rog să nu intervii, pentru a avea timpul necesar să îţi transmit toate energiile necesare, preciză Lycus, sesizând transformarea confuziei în curiozitate agresivă, asemenea unui fel de revoltă spontană, în întregul corpul energetic al Atmei…
            - „De ce”, îi ceru ironic Atma să continue.
            - Acumularea de manifestare potenţială startată cu ocazia „Marii Confruntări”, cum au denumit-o recipientele, stabilizată pe parcursul „Marelui Război”, cum am acceptat emanaţia lor, a ajuns la punctul de transformare în manifestare cinetică prin percepţie directă, de la nivelul manifestării părţilor noastre de „Eu” în materie… Mai concret, s-a ajuns la punctul în care trebuie să descărcăm prin trăire toate elementele acumulate în produsul nostru de reprezentare în materie. Valabil pentru absolut toate entităţile din acest timp şi această dimensiune.
            - Păi, eu am pregătit acest moment prin crearea celor două reprezentări, recipientele Monique şi Lily, interveni Atma.
            - Da, dar fără să o laşi liberă pe Xantia… De fapt Xantia a existat doar ca atribuire viitoare, ca un fel de planificare pentru manifestarea recipientelor. Te-ai implicat total fără a păstra legătura normală şi continuă cu fluxul, controlând recipientul Monique cu tot disponibilul energetic… Fapt ce a atras o manifestare de dezicere de materie a acestui recipient… Cu focalizare bilaterală pe recipientul manifestării tale sub formă de Danah şi invers…
            - Dar am considerat ca primar comportamentul de răspuns al acesteia şi nu am intervenit niciodată. El a fost complet liber în manifestarea sa.
            - Dar cu întreg cumulul energetic cum rămâne?!? aproape că o certă Lycus. Chiar dacă ţi-ai asumat participarea completă, prezenţa energetică a completat şi corectat permanent reprezentarea în materie… Monique s-a focalizat numai şi numai pe trăirile lui Lily, nu-i aşa?
            - Nu facem asta fiecare dintre noi, cei care am acceptat prezenţa în materie?!?
            - Da, dar doar ca observatori. Un observator este undeva departe, priveşte, simte, percepe dar nu participă. Tu nu ai fost observator ci participant direct prin recipientul Monique ce intervenea permanent în manifestările lui Lily, anulând manifestarea Xantiei… Ciudat, complex şi destul de ineficient, nu-i aşa?!? Eventual dacă ne referim doar la participare…
            - Dar, fără participare…
            - Simt unde vrei să ajungi… Participăm colectând trăirile reprezentării noastre în materie şi ne este permis să intervenim condiţionat doar în anumite momente cheie, care considerăm că nu ne reprezintă şi care, eventual, nu prezintă ancorele necesare… Momente în care descoperim că natura noastră are altă evoluţie şi intervenţia ne este permisă pentru a simţi de ce aşa… Şi nu pentru a schimba totul în ceea ce vrem… Ţie ţi s-a permis prezenţa condiţionat, până la acest punct. Caută să simţi şi vei primi confirmarea!
            Şi Lycus o lăsă pentru un timp să caute şi să perceapă cele subliniate.
            Atma simţi un val de corelaţii şi o concluzie….
            - Da, a venit vremea, emise ca un fel de confirmare. Până în acest punct am participat la evoluţia controlată a lui Monique. Urmează, doar pentru o vreme, manifestarea ei liberă, până ce se va realiza reunirea, dacă se va realiza. Eu trebuie să fiu de acord cu mine însumi în ceea ce priveşte contopirea completă şi reală…
            - „Jocul”, îţi reamintesc pentru a focaliza corect…
            - Da, fiecare dintre noi, entităţile care ne-am angajat la acest joc al autocunoaşterii, trebuie să fim doar observatori… Mulţi dintre noi se dezic chiar şi de această auto-însărcinare. Mulţi dintre noi se implică complet, devin dependenţi de acest joc, de noua lume, cea a materiei, uitând de adevărata lume… Ne pierdem în joc uitând de ceea ce nu este joc… Investim în natura jocului uitând de adevărata noastră natură… Pierdem Eul dizolvându-l în iluzia Eului…
            - Vezi! Şi, te rog, continuă pentru a finaliza „de ce”-ul! o încurajă Lycus.
            - Da, simt… Acum, după acest efort de concentrare… Simt şi toate influenţele din jur… A sosit timpul din lumea recipientelor… Şi acţiunea principală pleacă dinspre recipientul lui Danah, dinspre Lily. De fapt, ea are nevoie de libertate şi nu Xantia… Ei îi convine situaţia, indiferent de cursul evoluţiei… Care pentru ea este certă, pentru Danah este incertă…
            - Acum, că am finalizat cu „de ce”, să trecem la „cum”! Continuă focalizarea! o încurajă Lycus.
            - Funcţie de deciziile entităţilor implicate, eventual şi de răspunsul recipientelor, se va produce o manifestare cinetică a ramurilor pure, Xantia şi Danah, cu o contopire a lor, delimitată de… Manah?!? concluzionă siderată Atma.
            - Da, Manah este cel care va decide preponderent, dar nu hotărâtor, care este cursul ulterior al posibilei contopiri. Din câte ştiu, el este complet dedicat soluţiilor radicale, complete, şi nu cred că va irosi o singură secundă din timpul recipientelor. Eliminarea cerebrală a recipientului său este un fel de ancoră de manifestare şi nu doar de activare care a atras întregul proces. Unde mai pui că evoluţia globală, atât la nivelul materiei cât şi la nivelul entităţilor este sincronizată perfect cu tot ceea ce urmează.
            - Deci, am şi răspunsul la „cum”… Nu simt că mai este nevoie să continuăm cu acest reper de percepţie. La fel pare că, devine posibil şi acest „când”… Deja parcă se materializează… Va fi curând, în timpul recipientelor, deja se manifestă aici, acum, în tot ceea ce simt…
            - Continuă! Unde?!? o învălui energetic Lycus.
            - Peste tot… Totul este prea compact să sesizez altceva… Peste tot…
            - Acum ai răspunsurile. Care ar fi soluţia ta de continuitate imediată?
            - Poate o colaborare cu Danah ar fi utilă?!? emise Atma pueril, parcă pentru a emite ceva.
            - Nu trebuie să uiţi ceea ce s-a întâmplat la ultima întâlnire! Când ai ajuns în flux, Danah era deja acolo… De fapt ai venit la chemarea ei, chemare nepercepută deoarece erai încă în concentrare cu recipientul.
            - Sugerezi manipularea?!? preciză iritată Atma.
            - În nici un caz, sunteţi una şi aceeaşi, sunteţi întregul reprezentat de tine, de Atma… Danah caută permanent să se întâlnească cu Xantia, cea adevărată… O pornire intrinsecă, de nestăvilit. Aminteşte-ţi de reacţia recipientelor! Aminteşte-ţi de bucuria imensă a reunirii. O bucurie care este mult amplificată deoarece se produce nu numai reunirea ramurilor ci şi reunirea cu esenţa… Situaţie care naşte un fel de dependenţă… Aproape un viciu…
            - Şi dependenţele sunt vălurile privirii, percepţiei reale şi corecte, completă Atma.
            - Corect! Astfel, niciuna dintre ramurile tale nu poate percepe corect realitatea, nu se poate manifesta liber. În cazul întâlnirii anterioare… Şi Lycus o invită să continue…
            - Eram îngemănate pe toată durata evenimentelor…
            - Şi, continuă Lycus încurajările…
            - Manah nu s-a putut abţine şi a influenţat întreg ansamblul, atât esenţa cât şi ramurile… Infuzia lui energetică, şi Atma se opri din emisie împietrită la valul de consecinţe ce o invadă…
            - Nu trebuie să percepi atât de multă decepţie, interveni Lycus. Nu este atât de grav cum pare. Manah a stabilizat elementele sale de intervenţie pe întreg ansamblul dar, ulterior, se va lovi doar de componentele ansamblului, eliberate. Şi, crede-mă, Xantia eliberată nu este nici pe departe ceea ce simţi acum… Orice dependent de ceva, cum este Xantia de apartenenţa Atmei, îşi va cere drepturile, va dori statusul anterior. Şi, neprimindu-l, va acţiona în consecinţă…
            - Nu simt bine această destabilizare, completă rapid, întrebător, Atma.
            - De obicei astfel de reacţii de răspuns, sub sevraj, mai precis, nu sunt deloc omogene. Şi, vârfurile de reacţie atrag extremismul, atrag răspunsurile entităţilor din jur, apoi cercul vicios al amplificării conflictelor…
            - Asta am făcut prin comprimarea manifestării în manifestare potenţială… Manifestarea cinetică va fi de-a dreptul explozivă… Prea multă energie eliberată deodată, emise Atma în rafale, din ce în ce mai tulburată, mai copleşită… Monique nu va mai fi nici pe departe ceea ce este… Va fi altceva…
            - Exact… Este ca un fel de mângâiere, repetată, reprimată, care, eliberată brusc devine o lovitură, poate chiar mortală, funcţie de energia care s-a acumulat, închise Lycus linia logică deschisă de Atma…
            - Şi, chiar nu se mai poate face nimic?!? se agăţă Atma de un răspuns printr-un relativ monolog…
            - Poţi controla cât de cât manifestările, interveni rapid Lycus pentru a menţine concentrarea Atmei. Asta, de exemplu, solicită ca cu să eviţi, sub orice pretext, îngemănarea ta cu cea a ramurilor… Să te delimitezi complet de Xantia pentru a lăsa liberă manifestarea ei, eliminând prima îngemănare, cam permanentă… De până acum… Şi, în consecinţă, să eviţi orice îngemănare între ramuri sau cu ramurile… Îngemănările trebuie evitate cu orice preţ…
            - În concluzie, să iniţiez acum separarea?!? emise Atma ferm, confirmând justeţea dar şi acceptarea imediată a soluţiei lui Lycus.
            - Nu este momentul, nu azi din timpul recipientelor. Mai ai nevoie de câteva elemente de prezenţă directă. Şi, oricum, separarea, de fapt eliberarea Xantiei, este deja aproape realizată, pe o perioadă mai scurtă decât îţi poţi imagina… Bineînţeles, cu referire la timpul recipientelor… Din punct de vedere al entităţilor sunteţi separate de la decizia iniţială de implicare în materia sub forma Atma esenţă, Xantia şi Danah ramuri… Apoi, proiectând evenimentele în timpul recipientelor, reunirea Xantia – Danah va fi rapidă, fără dubii şi fără posibilitatea semnificativă de a fi oprită, deoarece recipientul Monique, prin eliberarea ta, devine un fel de magnet irezistibil legat de reunire, de îngemănare permanentă…
            - Care reunire permanentă nu mai poate fi decât cea între Xantia şi Danah, completă Atma perplexă. Ce am făcut?!? Unul dintre recipiente va fi pierdut…
            - Alegerea aceasta, că despre asta este vorba în emisia ta, nu este la dispoziţia ta. Tu vei fi doar observator… Alegerea este a recipientelor. Şi nu mă refer doar la Monique şi Lily… Şi chiar nu este vina ta… Pur şi simplu ai tendinţa normală şi corectă de revenire la starea de împlinire, la refacerea întregului, aşa cum avem la baza comportamentului nostru majoritatea entităţilor din această zonă energetică.
            - Care este sugestia ta? scurtă Atma încercând să se focalizeze pe ceva concret.
            - Oricât ar pare de ciudat, este bine să pui la punct lucrurile cu Manah şi recipientul său, Ronnie. Grupul de interferenţă din care face parte acesta a trimis deja elemente de stabilizare, două recipiente ale unor entităţi deosebit de puternice…
            - Este evident că sunt, cel puţin de talia lui Manah, completă Atma ironic.
            - Regula de bază a grupurilor, sublinie Lycus… Care recipiente vor determina firul evoluţiilor pentru ambele recipientele ale tale, preciză Lycus revenind la firul logic anterior.
            - Simt că este vorba despre cei doi poliţişti care anchetează de mult pe linia programului „Sosia”…
            - Percepţie corectă, întări Lycus. Şi care au găsit un fel de cumul de informaţii născut de aderenţa de grup a recipientelor ce formează grupul tău, Atma… Iryu, Priscus, Regulus şi ceilalţi… Evident, prin manifestarea lor în materie… Dar, subliniez, nu te concentra acum pe asta… Important este să acţionezi în sensul de a avea o înţelegere cât de cât, fie ea şi relativă, cu Manah. Iryu te va ajuta mult la asta şi eu am contactat deja Consiliul care te va chema cu prima oportunitate…
            - Nu înţeleg de ce nu facem asta prin intermediul lui Iryu, interveni mirată Atma.
            - Sunt vechi prieteni, înţelege asta odată! Iryu nu şi-ai putea menţine neutralitatea indiferent de partea care îi solicită primul pas spre închiderea contradicţiei… El şi Vohu s-au ajutat reciproc în închiderea majorităţii contradicţiilor lor… Afinitatea şi stabilitatea lor la tangenţă este mult prea mare pentru…
            - Am înţeles, am înţeles, se dădu bătută Atma… Ba nu, ba nu, interveni dezvăluind bucuria găsirii unei soluţii. Am tangenţă atât la Iryu cât şi la Aka! Pot să apelez, să colaborez cu ambii şi, astfel, totul să se rezolve rapid, nu-i aşa?!?
            - Cu Aka, nu prea cred… Să nu faci confuzie între Aka şi Vohu. Ai fost prezentă când Iryu îi cerea lui Manah să se delimiteze clar, dorind interacţiunea doar cu Vohu… Orice întâlnire vei avea să urmăreşti prioritar acest lucru… Prioritar, repet! Nu contează ce vei dori să relaţionezi cu Manah, nu contează ce doreşti, contează doar să interacţionezi cu Vohu şi nu cu Aka… Chiar dacă Manah este un echilibru dezechilibru între raţiunea manifestă a lui Vohu şi jocul manifest al lui Aka, indiferent de circumstanţe, de aparenţe, Vohu a fost cel care a decis până şi până la urmă.
            - Concentrarea ta pe acest subiect îmi sugerează că acesta este primul pas care trebuie să îl fac, interveni Atma. Să fac în aşa fel încât să am o înţelegere cu Manah.
            - Posibil. Da, pare cea mai bună cale, dar nu înainte de a ajunge totuşi la un fel de consens cu Iryu.
            - Mulţumesc Lycus! emise Atma hotărât după care urmă cererea de contact către Iryu.
            - În acest caz eu plec spre ale mele, confirmă Lycus ieşind din sfera Atmei.
            - Nu acum, Atma, veni răspunsul lui Iryu. Nu este loc în timpul recipientelor pentru acum, completă trimiţând şi un val de energie stabilizatoare…
            „Ei bine, atunci sorţii au decis”, concluzionă Atma sub influenţa unui fel de nerăbdare imposibil de stăpânit. „Manah, eşti disponibil?!?” emise puternic.
            - Fără dubii, am tot timpul recipientelor la dispoziţie, îşi făcu simţită prezenţa Manah, stârnind valuri energetice de surpriză în întregul Atmei… O, dar ce te-ai speriat aşa? completă acesta cu o bună dispoziţie iritantă în emisie.
            - Nu mă aşteptam să fii atât de prompt, asta este totul… Nimic altceva, sublinie şters, neconvingător.
            - Lasă valurile de emoţii, nu vreau să mai rămână conversaţia noastră în aer, ca data trecută! interveni ciudat de blând Manah. Hai să vedem unde va duce dialogul nostru… Simt că va fi dialog şi nu monolog, sublinie persuasiv, învârtindu-se în jurul Atmei, parcă analizând atent orice formă de manifestare energetică a acesteia.
            - Ştii, vreau să pot discuta numai cu Vohu! emise timorată.
            - Ai învăţat rapid ceva de la Iryu, confirmă Manah recepţia mesajului, dar nu ai înţeles că ceea ce contează este jocul. Vohu va face un fel de listă de înţelegeri şi se va conforma fără nici un fel de permisiune de a modifica ceea ce s-a stabilit. Aka este ceva mai de treabă, permite modificări indiferent de sursa cererii acestor modificări… Adică nu prea ţine cont de ceea ce îşi doreşte cu adevărat, lăsând jocul să nască emoţiile, trăirile… După această informaţie ce ai de spus în continuare? Stabilim reguli sau stabilim continuităţi, cam aceasta este plaja de alegere?!?
            - Cred că rămân cu dorinţa de a colabora cu Vohu, emise vădit încurcată Atma. Atât Iryu cât şi Lycus mi-au sugerat că aceasta este cea mai bună variantă de continuitate, confirmă Atma sursa deciziei sale.
            - Da, dragele mele, dar cu mine veţi face treaba, cu mine veţi conlucra mai departe. Ei nu vor fi altceva decât nişte consilieri. De aceea îţi sugerez să încerci să simţi ce este mai bine pentru tine. Indiferent de interpretările ce au fost şi vor fi aduse comportamentului meu, nu este nevoie să îţi amintesc că eu nu am dorit niciodată să am, să las să apară datorii. Nu doresc să fiu legat de nimeni şi am reuşit asta de-a lungul a mii de întrupări, se confirmă toate acestea tocmai prin cursul evoluţiei mele perceptibile în timpul recipientelor, în timpul jocului…
            - Aşa denumeşti tu toate acestea, „jocul”?!? îl întrerupse Atma, parcă doar pentru a-l şicana.
            - Dragele mele, despre ce altceva este vorba?!? Delimitarea entitate – recipient este clară, chiar dacă participă în mod direct entitatea atât prin reprezentare şi prin prezenţă. Reprezentarea este recipientul „după chipul şi asemănarea entităţii”, construit după toate elementele de rezonanţă cu entitatea, majoritar chiar de entitate şi prezenţa este partea din entitate ce este legată permanent de recipientul care evoluează sau, în cazul tău şi al altora, de recipientele în care evoluează…
            - Ştie oricine ce este cu el, încercă Atma să îl oprească, să dea alt curs discuţiei.
            - Vezi că toate acestea au un rost, continuă autoritar Manah. Intenţionez să te îndrept spre o concluzie. Un status care să te ajute să decizi în deplină cunoştinţă de cauză care este continuitatea ta, şi nu a mea. Eu nu doresc nici un fel de continuitate la nimic. Vreau doar să fiu lăsat în pace… Vreau să pot participa la joc, să mă implic, dar să nu am nici un fel de repercusiuni. Simplu, nu-i aşa?!? Revin, ceea ce doreşti tu, acel lucru va merge mai departe, bineînţeles, trecut prin filtrul unui fel de neimplicare a mea, eventual de acceptare a unui fel de implicare…
            - Unde vrei să ajungi, fii mai explicit! solicită confuză Atma.
            - Offf, greu cu cei care nu ştiu exact ce vor… Ai cerut să discuţi cu Vohu, da?!? Vohu lucrează strict cu reguli. De exemplu, doreşti să… Ce?!? şi aşteptarea lui Manah sugeră că aşteaptă un răspuns.
            - Ai intervenit, se pare, în urma unui accident, în cursul evoluţiei mele… Recipientul lui Danah a afectat recipientul tău… Şiii…
            - Prea multă confuzie, interveni Manah brutal. Ce vrei exact?
            - Păi, vreau să nu mai intervii, vreau…
            - Să, ce?!? întrebă Manah, evident iritat, scârbit. Şi tu consideri că eu sunt băgăciosul, jucăuşul. Eu sunt Vohu, Vohu! sublinie aproape furios. Să, ce?!? sublinie ironic. A venit vremea să acţionezi aşa cum te-ai angajat. Tu, Atma, ai pornit pe acest drum, în acest timp şi în această dimensiune cu o delimitare clară: 34% rămâne esenţei, adică ţie, Atmei, şi 66% împărţire de 33% pentru Danah şi 33% pentru Xantia. Temerile tale te-au determinat să reţii colaborarea completă cu Xantia, speriată de neimplicarea lui Danah care nu are nici un fel de datorie pentru această evoluţie, ştiind că va veni acest moment. Să ai asigurat cât mai mult timp din cel al recipientelor un fel de 67% potenţial energetic pentru contrapondere la eventualele „derapaje” ale lui Lily… Sau, pentru că ai avut mereu percepţia că Lily deţine controlul chiar şi cu această mică participare… A venit vremea şi este evident o coincidenţă ce poate fi pusă în cârca mea, ca veşnic vinovat al greşelilor voastre… Dacă nu ar fi vorba despre Danah…
            - Ce? veni rândul unui fel de revoltă de partea Atmei. Lycus m-a ajutat să percep că a venit momentul dar şi că sursa destabilizării stă în Danah şi Manah…
            - Asta pentru că vibra sincron energiilor tale… A căutat să îţi sugereze un răspuns maxim compatibil cu cel dorit de tine… Da, sursa pare că este în Danah, dar, în realitate, este efectul manifestării orgoliului tău, cel legat de dorinţa ta de a controla lucrurile, situaţiile, să nu cumva să iasă din voia ta, indiferent de consecinţele, de datoriile ce s-au născut din asta. Ei bine, a venit vremea ca să înregistrezi că, a venit momentul plăţii de datorie în sensul că eşti obligată să o eliberezi pe Danah. O fi ea parte din tine, ramură a ta, dar este parte a energiei mele, ramură de companie de partea mea…
            - Dar, dar… Atma încercă să formuleze un răspuns dar îşi dădu rapid seama că Manah spune adevărul. Cândva, raportabil „de mult” în timpul recipientelor, interacţiunea ei cu Manah se soldase cu ajutorul dat de el pentru ca ea să treacă mai departe, cu „donarea” unei părţi energetice cu valoare de companie pentru soluţionarea acelei situaţii… Energetic era prea obosită să îţi amintească… Va merge la Casa amintirilor… Dar acum trebuie să meargă mai departe…
            - Te simt, Atma, interveni Manah care aşteptase respectuos să se stabilizeze energetic, să treacă peste surpriza amintirilor… A venit vremea să îmi dai energia înapoi… Danah trebuie eliberată. Te înţeleg că eşti temătoare, dar va trebui să ai încredere în mine… Sunt de atât de mult timp parte din tine şi nu cred că te-am dezamăgit vreodată…
            - Acum eşti Aka?!? întrebă Atma copleşită de perceperea stării de fapt.
            - Normal, Vohu ar fi cerut clar, fără comentarii, să respecţi legi absolut normale. S-a decis că există Atma şi ramurile ei, Xantia şi Danah… Eu nu vreau altceva decât ca Loki să o recâştige pe Sigyn… Răul făcut de Angerbrode, amanta de pe vremea când eram Loki, a fost plătit de mult… Faţă de Sigyn nu am datorii… Dar vreau să am, vreau să îi dăruiesc ceea ce, cândva, nu am fost în stare…
            - Nu te contrazici, nu vrei datorii dar o cauţi pe Danah a mea pentru ceva destul de similar?!?
            - Dragostea adevărată nu naşte niciodată datorii, completă visător Manah… Totul vine de la sine, fără altceva… Sigyn m-a iubit dintotdeauna… Acum ştiu că asta îmi doresc, indiferent de ceea ce va ieşi din asta… Poate de aceea tot intru în acest joc al materiei, întrupare după întrupare, în ciuda protestelor lui Vohu… Oh, dar chiar îmi place prezenţa ta, Atma… Sau să fie vorba doar despre Danah?!?
            - De ce ţii să îmi aminteşti de erorile mele, de Angerbrode. Atunci chiar am vibrat întru iubire cu tine, preciză timid Atma. Atunci chiar mi-am dorit ca tu să mă iubeşti aşa cum te iubeam şi eu. Da, acum ştiu că „iubire” era doar un cuvânt de înrobire de partea mea. Dar, acum ştiu, emise abia desluşit…
            - Nu cumva faptul că, memoria recipientelor a reţinut evoluţia ta de atunci ca cea a „Născătoarei de tristeţe” te deranjează?!? Nu cumva Fenris, Lupul, Jormungard, Şarpele şi Hel, moartea au fost pedeapsa reală?!? Recipientele create cu ajutorul nostru, copiii de atunci, nu au fost de ajuns ca datorie pentru tine?!?
            - Şi ce datorie, completă la fel de stins Atma… Mi-au trebuit mai bine de 12 treceri prin materie să pot închide toate datoriile… Şi, credeam că totul s-a finalizat, că am trecut peste…
            - Eu am trecut peste. Vibraţia comună, înălţătoare a iubirii lui Sigyn m-a salvat, m-a menţinut pe drumul lipsei de datorie… De aceea simt acum nevoia de a-i mulţumi în vreun fel, de a fi în ajutorul ei… Chiar dacă ea nu are soartă… Dar, consider că, este nedrept că ea este tot prizoniera ta, chiar dacă nu este prizoniera ta. Xantia, amintirea lui Angerbrode, trebuie să îşi încheie ciclul, Danah, amintirea lui Sigyn, fidelitatea, trebuie să îşi trăiască împlinirea, trebuie să fie răsplătită… De aceea s-a realizat această împărţire în ramurile tale… Tu nu ai găsit puterea de a trece peste… Inclusiv dorinţa asta de control care te domină este un semn în acest sens…
            - Şi, de aici vine şi tangenţa noastră în acest timp şi această dimensiune, interveni Atma. Vibraţiile s-au regăsit şi totul a venit de la sine…
            - Dar nu trebuie să te temi de Aka, interveni Manah… Aka a trecut peste orice datorie. Vohu a trecut peste orice datorie. Dacă ea există, există datorită ţie şi numai ţie… Ai grijă de tine, ai grijă de Xantia, de Danah, de cine vrei… Eu nu intervin în nici un fel… Eu doar voi fi acolo… Sesizând lipsa de reacţie, Manah interveni precizând: Şi, acum, discuţi cu Aka… Vrei să ştii şi părerea lui Vohu, implicit ceea ce va face el, pentru a putea alege cu cine vrei să stai la sfat pe mai departe?!?
            - Cred că da, răspunse Atma reflex.
            - Vohu va acţiona numai după ce fiecare parte a ta va fi ceea ce este să fie. Tu, Atma, să treci în casa esenţelor, alături de esenţele grupului tău şi Xantia şi Danah să îşi desfăşoare liber statutul de ramură. Pentru el nu există alte cereri, alte condiţii. Noi nu suntem interesaţi în acoperirea oricărui fel de datorie. Singurele datorii ce trebuie respectate sunt „Adevărul”, „Liberul Arbitru” şi „Dreptatea”… Adevărul este că recipientul nostru avea oricum soarta eliminării cerebrale, cel puţin. Dacă am interveni am murdări ideea de liber arbitru. Dreptatea nu ţine de ceea ce credem noi, ţine de ceea ce credem cu toţi. Nu există dreptate dacă se raportează totul doar la o singură parte.
            - Totuşi, nu înţeleg de ce eliberarea Xantiei va înseamna libertate pentru Danah care, de fapt, este liberă şi manifestă?!? interveni Atma încercând să îl forţeze pe Manah să emită elemente concrete…
            - A fi liber nu înseamnă a nu avea lanţuri. A fi liber nu înseamnă neapărat a avea capacitatea de a-ţi trăi emoţiile aşa cum doreşti, a avea „liberul arbitru”, cum spun cei care doresc să fie preţioşi în exprimare… A fi liber înseamnă mult mai multe… A nu avea datorii, care tot lanţuri se numesc, a nu avea dependenţe sau vicii, care numai liber arbitru nu se pot numi, a avea propriile emoţii independente de detaliile trăirii şi multe, multe altele.
            - Te rog să ieşi din beţia discursului! îl opri Atma. Cred că îţi place să te asculţi, nu-i aşa?!? Timpul recipientelor trece şi tu reciţi din cartea legilor. Soluţii, te rog! Ce fac pe mai departe?!? Sunt de acord că este corectă separarea!
            - Da, emise stupidizat Manah. Păi, atunci, totul vine de la sine, totul va depinde de decizia recipientelor. Eu nu voi interveni decât la cerea lor, indiferent dacă sunt recipientele din gestiunea ta sau dacă este recipientul meu.
            - Îţi distrage atenţia, interveni emisia lui Iryu care îi facu să tresară pe amândoi. Ceea ce emite sunt doar lucruri generale. Atât Aka cât şi Vohu sunt caracterizaţi de reacţia la particularităţile expresiilor generale. Dar, tot este bine că ai obţinut angajamentul lor că vor asculta exclusiv de recipientele lor. Am înţeles bine Manah?!? emise interogativ, ameninţător.
            - Cine mă înţelege mai bine decât tine?!? răspunse ironic Manah.
            - Acum ne poţi lăsa singuri, te rog! îi ceru Iryu. Şi Manah se conformă imediat, de parcă dorise dintotdeauna acest lucru.
            - Ei, draga mea, acum ştii ce ai de făcut sau mai ai nevoie de unele clarificări?!?
            - Manah şi Lycus m-au ajutat să văd că o posedam pe Xantia. Nu m-am gândit niciodată până acum la aşa ceva. Am considerat că este normal să se permită unei esenţe să ajute ramura care contează, la alegere sau la oportunitate.
            - Şi, cine a hotărât care este partea care contează?!? îi ceru Iryu dojenitor.
            - Da... Dar, încercă Atma să emită fără rost.
            - Vezi, ceea ce este imposibil, greşit, care deformează adevărul şi altele, nu poate fi emis aici, unde totul este doar origine şi nu şi variantă sau evoluţie... Aceasta a fi o cale ca tu să identifici ceea ce nu este conform realităţii... Dacă nu poţi emite, nu este, nu a fost, nu poate fi... Simplu?!? o dojeni Iryu cu emoţia unui val de energie.
            - Dar, evenimentele care vin îmi crează percepţia că nu sunt pregătită cu adevărat, emise clar Atma.
            - Nu eşti pregătită?!? Pentru ce?!? interveni Iryu retoric... Materia este un simplu joc, o proiecţie a variantelor noastre de reprezentare, de existenţă sau posibilă existenţă. Prin ea vezi doar ceea ce poţi fi, constaţi ceea ce eşti şi, dacă tu consideri necesar, tu şi numai tu, repoziţionezi vibraţia pentru ca forma de existenţă a propriei tale entităţi să fie conformă cu ceea ce eşti şi nu cu ceea ce crezi că eşti sau doreşti să fii. Realitatea, vibraţia comună la realitate este ţelul principal al sincronizării, al stabilităţii, al echilibrului.
            - Nu vreau să te supăr Iryule, dar sunt obosită de atâta teorie. Manah a avut grijă să îmi arate că sunteţi ca şi fraţii recipientelor... Acum am nevoie de soluţii reale, palpabile... Ce fac?!? Ce crezi că ar fi bine să fac?!? preciză vizibil obosită Atma.
            - Ei bine, este evident că trebuie să te întorci în Casa esenţelor şi să o laşi liberă pe Xantia să se manifeste. Dezmembrarea energetică, căderea ce o va percepe recipientul Monique va fi evidentă şi nu pot estima în nici un fel capacitatea ei de a răspunde la o asemenea repoziţionare energetică. De obicei, în astfel de situaţii, recipientele devin irascibile, uşor de atras de căi secundare.
            - Da, într-un anume fel mi-a subliniat şi Lycus despre apariţia de astfel de probleme. Dar el se referea doar la sevrajul de colaborare ce va fi stopat...
            - Părerea mea este că există un oarecare echilibru în Lily, ceva ce va compensa aparent lipsa ta, Atma. Căderea energetică ce va fi resimţită cu certitudine este principala problemă. Să ştii că până la un anumit moment dat erai în stare de ceva şi după nici o zi să nu mai fii în stare atrage multă, multă irascibilitate... Nu mai discut despre problemele reale, cele de manifestare directă în materie...
            - Da, într-un fel simt că va urma instabilitate dar va fi ceva care rezolvă imediat dezechilibrul.
            - Poate marile schimbări ce vor interveni în viaţa majorităţii recipientelor sunt elementele determinante... Cine poate estima?!? Pentru majoritatea entităţilor este greu să estimeze ceea ce vor face ei, ce să mai luăm în discuţie şi reacţia recipientelor şi elementele de interrelaţionare între recipiente şi entităţi...
            - Iryu, să revenim! Simt că recipientul mă va chema în scurt timp, insistă Atma.
            - Care a fost cursul general al discuţiei tale cu Manah?!?
            - A fost predominant Vohu sau Aka. Pare că a fost Aka... Dar, la fel, pare că mai bine m-am înţeles cu el.
            - Căile uşoare nu sunt întotdeauna cele mai bune, interveni radical Iryu. Orice acţiune a lui Aka se bazează pe aşa ceva… Speculează dragostea investită în acea acţiune, în acel ceva care devine reperul de referinţă…
            - Credinţă, perseverenţă şi speranţă, completă automat Atma.
            - Da, aceasta este dragostea… Trebuie să ai credinţă că vei realiza acel ceva, să perseverezi până la realizarea lui şi să speri că el va fi împlinit… Dar, nu uita, când este vorba de acţiuni! Când este vorba despre entităţi şi/ sau reprezentarea lor în materie, recipientele, totul se transformă în credinţa că tu vei duce totul la bun sfârşit indiferent de reacţiile celuilalt, perseverenţa care trece peste orice, care nu ţine cont sau iartă orice pentru a descoperi cu adevărat dragostea din tine şi nu din celălalt şi, în final, speranţa că totul va avea un rost, că va conta în vreun fel…
            - Şi mai ales dragoste, căci fără dragoste nimic nu e, completă visătoare Atma… De ce îmi subliniezi toate acestea? interveni apoi surprinsă, ca trezită dintr-un fel de vis.
            - Dezlipirea ta de Xantia va lăsa un gol mare de dragoste, de iubire… Şi…
            - Ea va căuta să îl completeze, completă surprinsă…
            - Obiectivul ei principal, dintotdeauna, care în ultima vreme este deja foarte aproape, va deveni debuşeul acestei implozii de emoţii… Este clar… Doar tangenţele indirecte mai pot schimba ceva, cine ştie…
            - Şi, nu trebuie uitat de Danah… Ştiu, simt că va vibra sincron, mai mult sau mai puţin involuntar în aceeaşi direcţie.
            - Îl cunosc pe Dan al meu, interveni Iryu. Nu va permite intruziuni multiple oricât de mare va fi presiunea energetică asupra lui. Va accepta numai una dintre ele, indiferent de ceea ce vor face el… Va fi un fel de factor de echilibru, acel ceva care va cizela ceea ce se întâmplă… Şi, mai este ceva de o importanţă mai mare decât îţi poţi da seama. Danah are o afinitate imensă faţă de Manah şi nu cred că el nu va profita de asta.
            - Mi-a cam dat de înţeles acest lucru… Şi m-a făcut să îmi amintesc imediat ce tangenţa noastră din trecut, cu toate că am fost în zona de curăţire pentru mult timp, cu toate că mi-am închis toate datoriile născute din acea nebunie.
            - Asta denotă implicare energetică majoră… Acesta este clar punctul lui de vedere în tot ceea ce va urma…
            - Eşti sigur de toate acestea?!? emise neîncrezătoare Atma.
            - Cum altfel ar fi fost posibilă revenirea vibraţiilor cu refacerea amintirilor?!? Pentru el, timpul recipientelor este adus în acum, atât de concentrat este pe acele evenimente… Tot este bine că avem un indiciu de continuitate… Cu certitudine, Manah va fi foarte implicat…
            - Dar… Nu ştiu de ce… Sunt sigură că el va acţiona strict pe linia lui Danah, a lui Lily… Percep o certitudine clară, certă, în acest sens…
            - Da, destul de sincronă percepţie cu realitatea… Simt şi eu un fel de clarificare, un fel de stabilizare energetică majoră… Sacrificiu?!? Scăpă descrierea percepţiei Iryu.
            - Despre ce sacrificiu emiţi acolo?!? deveni atentă Atma.
            - Manah va fi în stare de sacrificiu… Sacrificiu propriu, de răspuns sau de răscumpărare… Da, sacrificiu… Dar şi de sacrificiu cu privire la persoane străine… Danah… Da, despre ea este vorba, concluzionă Iryu emiţând un puternic flux energetic de stabilizare către Atma… Stai, nu de impacienta! continuă hotărât. Nu cred că Manah va fi de acord să încaseze o asemenea datorie. Nu există nici cel mai mic indiciu în acest sens… Simt că…
            - Cred şi eu şi simt acelaşi lucru… Este ceva ca un fel de sacrificiu cerut de Danah… Fără ca ea să-l ceară… Chiar fără datorie să nu uităm că este o iertare, o trecere peste… Partea cealaltă poate rămâne cu un fel de cerere de a face ceva recompensatoriu…
            - Chiar crezi că Manah ca prefera aşa ceva?!? Mi-a subliniat de mai multe ori că nu vrea încurcături, că nu vrea situaţii care să mască datorii…
            - Mai ştii ce se poate întâmpla, mai ales că fiecare din noi face greşeala să uite că totul depinde de oricine din jurul nostru şi nu numai… Că alegerea este deseori a altora, a celor care nasc efectul compensatoriu al legii polarităţii…
            - Iryu, simt că mă cheamă recipientul. O ultimă ideea, te rog!
            - Este prematur să emitem ipoteze. Situaţia este plină de sensibilitate…
            Şi Atma dispăru din flux.
            „O sensibilitate mult prea mare, nepermis de mare”, continuă gândul Iryu…

            Hint: 1. Cursul.

Dorin M - 24 Noiembrie 2017