Povestea Omului – Punct și ”de la capăt”

Am finalizat postarea anterioară cu ”finalul” unei întrupări, prezența în fața Consiliului și alte detalii ”relevante”… Să continuăm!

Sufletele ce apar în fața acestui consiliu, toate, au temerile lor față de ceea ce au făcut și ceea ce nu au făcut, membrii acestui consiliu având o imensă compasiune față de slăbiciunea din materie a unui suflet, care nici nu este ”complet” măcar...

Asta nu neapărat deoarece sufletul simte, ”fără ajutor” rezultatul a tot ceea ce a făcut sau nu a făcut... Ci și deoarece a trecut printr-o experiență în care a exersat permanent comunicarea prin intermediul emoțiilor cu trupul care i-a fost gazdă și colaborator sau căruia i-a fost co-creator și bază de exprimare… Voi detalia această parte ”fenomenală” a colaborării prin emoții atunci când va ”veni vremea” acestui subiect amplu, neprețuit!

Iată de ce, acest consiliu, este de fapt, ceva similar cu ”psihologii de serviciu” din lumea materială care clarifică împreună cu acel suflet ce ar fi de făcut pentru închiderea percepțiilor, trăirilor, emoțiilor, sentimentelor destabilizatoare, de neacceptare, etc ce le emană chiar acel suflet.

Rolul lor este de a ”prescrie” soluții, numai și numai opționale, la dezechilibrele sufletului respectiv, ajutând la înțelegerea cursului evenimentelor, cu scopul clar de a permite abordarea de corecții, de soluții pentru viitoarele evoluții ce se nasc din astfel de greșeli și pentru astfel de greșeli, atât timp cât nu se va considera de către sufletul în cauză că s-a finalizat ”drumul” acumulărilor pe acel subiect de evoluție.

Ei bine, nu vă imaginați că cine a ucis nu va plăti, dacă pot spune asta atât de simplu... Există ceva asemenea unui set din ”tablele” de legi ”de bază” din cărțile sfinte pământene... Un fel de legi ”de evoluție”, de comportare, de colaborare, dacă pot spune așa… Tot repet acest ”dacă pot spune așa” deoarece este ceva mult mai amplu decât vă imaginați… Micimea materiei nu poate acoperi profunzimea a ceea ce vreau să descriu…

Și acest ”set” este înscris în sufletul respectiv, în orice suflet, hologramă a Puterii Divine Supreme, parte a întregului cuprinzând întregul. Acest ”set” face parte din suflet și este înscris chiar și în inima ființei materiale ce a purtat vremelnic acel suflet, fiind o expresie certă și clară a acestuia...

Ceva de genul unor întrebări cum ar fi: ”Ți-ar place ca trupul tău să fie distrus, ucis înainte de finalizarea perioadei de existență a acestuia?!?”, cu răspunsuri de genul ”Ei bine, nu distruge alte trupuri!” sau ”Nu distruge propriul trup!”... Bineînțeles în toate sensurile, și de la suflet și de la trup, de la suflet la suflet, de la trup la trup… ”În toate sensurile” ar fi cea mai ”în armonie” exprimare…

Inclusiv întrebări de amplitudine mai mică, perceptibil nesemnificativă, de genul: ”Ți-ar place să fie furat rezultatul muncii și suferințelor tale?!?”, cu răspunsuri de genul ”Ei bine, atunci nu fura!” sau ”Nu permite să fii furat sau să se fure de la altcineva!”... ”Nu minți!”, ”Nu interveni în exprimarea, viața altuia!”, ”Nu judeca!” și altele…

Considerația de mai sus va atrage aproape întotdeauna reîntruparea sub condiții de genul ”Dacă ai ucis, acum vei fi ucis, pentru a trăi, vedea, simți, analiza, etc ceea ce ai făcut!” sau, ceva mai greu de imaginat ”Dacă ți-ai distrus propriul trup acum te vei întrupa pentru a trăi, vedea, simți, analiza etc cum trupul te distruge!”, sau ”Dacă ai furat vei fi furat pentru a trăi, vedea, simți, analiza etc ceea ce ai făcut!”... Și tot așa…

Poate de aceea, sufletele, conștiințele ”încărcate” ajung foarte ușor să creadă că există iad, că urmează iad sau ceva similar unei osânde, deoarece va urma exact ce rău, fără nici o omisiune sau ”iertare”, au făcut ele... Rețineți, am mai subliniat asta, în condițiile în care sufletul în cauză va fi disperat de-a dreptul să închidă greșelile ce l-au ”reprezentat” într-o evoluție încheiată… Detalii ce le voi descrie cât de amănunțit pot mult mai târziu față de acest material introductiv…

Apoi, să nu vă imaginați că nu există suflete rebele... Mai ales din rândul sufletelor tinere... Dar și dintre cele avansate, care au venit în ajutor dar nu au putut a accepta evoluția în această lume infinit mai nesemnificativă față de cea din care au venit... Chiar și căzând în ”capcana” ideii de ajutor, idee care ”părăsește” adevărata ”smerenie”, acceptarea lucrării divine ”retrăite” spre perfecțiune…

Ei nu evită să dea vina, să peioreze ”Bătrânii”, consiliul... Dar întotdeauna, ei consideră că ar fi vina lor proprie... Există suflete instabile, cu vibrație instabilă, care consideră că întotdeauna alții sunt vinovați...

Că au fost trimiși în materie având ca raționamente ”de inițiere” puncte de vedere absolut greșite, asistența bătrânilor neavând vreun rezultat ”corect”, el, ca entitate fiind obligat să se descurce de unul singur, că trupul le-a făcut o groază de probleme, uitând că el este munca lor, imaginea lor, că ei sunt cei care luptă sau suferă și alte ”afirmații” puerile de suflete imature... Sau alte motivații destabilizatoare…

Cu toate acestea, nu există vreun suflet care să iasă de la întrunirile consiliului fără o senzație de venerație, de căință și nevoie de a se îndrepta... Relevând într-o oarecare măsură că acest consiliu are doar un fel de rol de stabilizare energetică și, nicidecum, un rol ”judiciar”…

Acum, surpriză, poate că totul se datorează unui fel de ”Lege a Tăcerii”, în baza căreia, dintr-o varietate de motive, atât spirituale cât și personale, sufletele nu-și mai pot aminti detaliile acestei întâlniri, mai ales atunci când această ”stare” survine la cererea sufletului în cauză... Sau, ”suplimentar”, sufletele nu vor să discute despre discuțiile din consiliu cu nimeni, în baza acestei legi a tăcerii, eventual doar ”selectiv” cu anume suflete...

Dar lipsa de coerență, de experiență, nu mai apare în cazul sufletelor avansate, ce au venit în ajutor... Aici apare furia ineficienței ajutorului lor... Ei uită că au venit din alte părți ale universului, ce avea alte reguli și se lovesc de incapacitatea lor de adaptare la acest colț de univers primitiv și pueril comparativ cu cel de ”aici”... Uită că, de fapt, este o etapă de pregătire a lor pentru a suplimenta ”forțele” benefice din acest colț al lucrării divine...

A nu se înțelege că ei fac ”greșeli”. În nici un caz... Ei trăiesc doar frustrarea ineficienței adaptării lor... A bunătății ”translate” în prostie și altele asemenea... Dar ca o autoînvinuire la fel de puternică cu cea a sufletelor puerile, ”de aici”, care fac crimă după crimă... Poate de aceea există o cugetare care spune că: ”Dacă ar exista rai, acesta ar fi plin de toți criminalii ”împliniți”, mulțumiți de crimele lor în numele credinței sau al unei dreptăți arbitrare, și, în cazul iadului, acesta ar fi plin de suflete deosebite chinuite de ineficiența binelui pe care l-au făcut și al credinței de care au dat dovadă”...

Revenind la logica expunerii, poate de aceea orice suflet se va înfățișa suplimentar acestui consiliu și înainte de a intra sau reintra în materie, cu toate că impactul semnificativ este cel de după finalizarea unei întrupări.

Deci, sintetizând, la această întâlnire de după întrupare are loc doar o revizuire a alegerilor majore din întrupările avute, reperul principal fiind întruparea ”proaspăt” încheiată, analizându-se cu grijă comportamentul și responsabilitatea acțiunilor la răscrucile importante ale ”drumului” sufletului respectiv.

Astfel sunt conștientizate în mod acut greșelile, repetitivitatea sau evoluția lor, raportat ”esențial” la ”colaborarea” cu celelalte suflete... Ceva de genul ”dacă i-am rănit pe ceilalți”, inclusiv din punct de vedere al dezamăgirilor, promisiunilor ținute sau neținute și multe, multe repere ce par nesemnificative minții unui trup uman.

Și cea de-a doua întâlnire, de obicei cea de înainte de reîntrupare, nu este o întâlnire a ”directivelor” ci una destul de relaxată, implicând discuții despre alegerile, oportunitățile și așteptările pe care le are respectivul suflet de la noua prezență în materie. Reflectând, cu certitudine, faptul că acel suflet a acceptat ceea ce urmează să trăiască în întrupare, ca un efort clar și distinct al ”completărilor” de experiență necesară închiderii contradicțiilor și progresului acelui suflet...

A nu se uita că fiecare pas din cele prezentate are loc într-o colaborare strânsă cu ghidul nostru, cel care ne este alături pe întregul ”șir” evolutiv, ca sfătuitor, profesor, avocat., etc, cei care ne vor clarifica semnele de întrebare, interpreta conceptele noi, cei care elimină permanent, pe cât posibil, confuziile, ș.a.!
Nu voi mai detalia acum deoarece voi dezbate acest subiect pe larg, în postări viitoare... Oricum cred că v-ați făcut o idee despre ce fel de ”judecată este vorba”...

Da, ar mai fi un detaliu destul de semnificativ... Acest consiliu se pare că este, totuși, legat de autoritate, percepție ce se propagă major nu doar la nivelul sufletului prezent, de față, ci și la nivelul persoanei întrupate, ”de după” întrupare, ca ansamblu, trup-minte-suflet.

Așa este... Această percepție, de exemplu ”realizată” în ceea ce privește autoritatea consiliului, sau asupra locului perceput a fi un fel de sală, templu, pline de autoritate, nu este altceva decât un fel de conștientizare a solemnității momentul, un fel de responsabilizare asupra importanței acelui moment...

Rezidențe masive asupra acestor ”momente” rămân remanente în timpul întrupării, lucru masiv exploatat de toate structurile de putere, laice sau nu, de pe Terra... Dar totul, subliniez, este doar o încercare de responsabilizare în lumea sufletelor și nu are repercusiunile unui asemenea moment în ”săli de evaluare” cum sunt cele din materie...

În lumea sufletelor cel care judecă totul apoi ia decizii este chiar sufletul în cauză, fiind ajutat de această structură de evaluare... Da, chiar dacă discutăm despre consiliu asemenea unui caz de autoritate, de respect, de cunoaștere superioară, de fermitate, ”Bătrânii” sunt asemenea unor părinți iubitori care temperează sufletele ”din fața lor”, cele care ele însele sunt cei mai severi critici ai lor.

Și, asemenea unei concluzii, de exemplu, consiliul ajută în aceste ”ultime momente” înaintea întrupării, la un fel de conștientizare a avantajelor sau dezavantajelor capacității sufletului respectiv la a crea și colabora cu viitorul trup, luând deja în considerare ceea ce poate crea acel suflet, viitorul corp, în mediul în care va avea loc întruparea...

Dar, culmea, nu se ia nici o decizie privitor la viitoarea întrupare, intenția esențială a consiliului fiind cea de conștientizare a potențialelor existente, a posibilelor evoluții, care sunt intențiile acelui suflet în iminenta reîntrupare, fără a exista nici cea mai vagă ”decizie bătută în cuie”.

Și asta în condițiile în care ”bătrânii” știu deja totul înainte ca sufletul în cauză să apară înaintea lor, în timpul ”deliberărilor” fiind analizat atent modul în care sufletul a colaborat cu alte trupuri, cu alte minți, și care ar fi potențialul trupului respectiv (veți citi mai târziu).

Și, acum o mare surpriză, reperul principal al acestei ”ultime discuții” nu este legat numai de un fel de status decizional asupra posibilelor trăiri, potențiale de trăiri ce le oferă întruparea iminentă. Unul din cele mai importante repere este legat de controlul sau de lipsa acestuia exercitat de sufletul respectiv asupra trupului prin emoțiile ”născute” și transmise de suflet asupra corpului...

Indiferent dacă emoțiile pot părea pozitive sau negative, ele sunt semnale ale sufletului ”resimțite” ulterior de către trup, constituind adeseori un fel de bază a reacției trupului. Bineînțeles că este vorba aici și despre reacția trupului, materiei, la acele emoții, consiliul urmărind în ce fel caracterul nemuritor al sufletului și-a păstrat și își poate păstra integritatea în timpul întrupării, mai cu seamă în ceea ce privește valorile, idealurile și acțiunile.

Eforturile consiliului fiind orientate spre conștientizarea respectivului suflet în ceea ce privește realitatea că, respectivul trup este oglinda acestuia, a sufletului sau a unei părți a sufletului ”esență”, că orice conflict de colaborare are drept cauză esențială chiar ”esența” acelei părți de suflet, din ansamblul sufletului care inițiază acele probleme.

Ceva de genul situațiilor în care sufletul sau trupul îl copleșește, influențează, domină etc pe celălalt sau cum au fost depășite limitele unuia sau ale celuilalt. Totul rezumându-se la ”interfață”, la mintea umană, punctul de intersecție al colaborării trup-suflet, scopul fiind o minte în acord cu condițiile de mediu existente în sensul obținerii unei personalități ”rezultante” în armonie cu drumul comun din acea întrupare, din acea ”colaborare” a sufletului cu imaginea sa ”din materie”.

Da, mai intervine ceva deosebit de important în acest caz, al unei întrupări. O parte importantă a prezenței în fața consiliului este reprezentată de o analiză a modului în care ansamblul trup-minte-suflet și-a folosit și își va folosi puterea...

Dacă influența acestuia a fost și, eventual, va fi una pozitivă sau au existat sau vor exista elemente de corupție, dacă ansamblul și-a urmat sau își va urma convingerile, dând dovadă de lipsă de putere a ansamblului sau de potențial de manifestare al acesteia, dacă au existat sau pot exista contribuții originale... Și multe, multe altele asemenea...

Ar fi important de reținut că acest consiliu este mai puțin interesat de posibilele regresuri din alte întrupări sau din cea care va urma, fiind maxim ”concentrat” pe evoluția noastră pozitivă, semnificativă fiind capacitatea de a avea curajul de a ne ridica și de a merge ”până la capăt” într-un fel de efort al evoluției, al ridicării constanței vibraționale. Pentru că ceea ce obții din fiecare viață dificilă sau nu este câștigat pentru eternitate...

Da, și nu există numai acest consiliu ce va ajuta, alături de ”cursuri”, ghizi și alte componente ale unui adevărat sistem social… Există și ”camera planurilor” sau ”camera destinului”, ”camera proiecțiilor” (are multe denumiri), și altele, inclusiv alți maeștri cum ar fi ”maeștrii timpului” și alții, discutând astfel despre un sistem deosebit de bine organizat, cu specializări clare, distincte…

Și, ar fi cazul să închei această introducere în lumea ”reală” a sufletelor, chiar dacă vor urma multe ”vorbe”...

Întreaga evoluție a spiritelor, sufletelor, poate fi ușor percepută prin nivelul de vibrație individual al acestora... Asemenea luminii, care are ”pentru percepție” o anumită lungime de undă, o anumită culoare, la fel este și cazul percepției ”nivelului vibrațional al unui suflet”.

Astfel că trecerea de la percepția de culoare albă, care cuprinde tot spectrul luminii, toate lungimile de undă ale manifestării, dacă pot spune așa, are loc un fel de rafinare, o evoluție clară a nivelului vibrațional, spre delimitarea de culorile ”necaracteristice”, lucru ce va ”delimita” dinamica ”creșterii” unui suflet.

A nu se confunda că există un fel de percepție a inferiorității la prezența culorii albe! Aceasta este culoarea inocenței, universală, care nu se pierde niciodată, sufletele chiar dacă evoluează fiind reprezentate de întreaga lor istorie, evoluție... ”Rafinarea” vibrației nefiind altceva decât un fel de delimitare de manifestare preponderentă a acelui suflet, albul fiind deseori asociat cu efectul de aureolă, ghizii sunt înconjurați cu un nimb de alb strălucitor, și exemplele pot continua. Fără a mai lua în considerare faptul că percepțiile nu delimitează o unică culoare a unui suflet ci un fel de culoare predominantă, într-un amestec de culori diverse.

Apoi trebuie subliniat un detaliu important reprezentat de faptul că percepția energetică prin culoare depinde de momentul percepției, atât din punct de vedere al sufletului respectiv cât și din punct al observatorului... Diferențiere ce depinde de statusurile energetice, de tonus, de starea de echilibru a respectivelor suflete, etc.

Dar, în mare, ierarhizarea culorilor merge de la nivel I cu alb, apoi alb murdar cu tente de gri, nivel II cu alb rozaliu, galben portocaliu, nivel III cu galben, auriu, nivel IV cu auriu cu tente de verde, verde sau maro verzui, nivel V cu albastru deschis, albastru închis, nivel VI cu albastru închis cu nuanțe de violet și nivelele mai înalte cu violet ca un fel de culoare a manifestării vibraționale maximale...

De reținut că toate manifestările vizuale de culoare peste nivelul V sunt maeștri care nu apar ca fiind întrupați în materie. Și, pentru acum, atât despre culoare...

Aș mai sublinia faptul că energia sufletelor se manifestă prin orice formă vibrațională, culoarea, forma, mișcarea și sunetul fiind semne individuale ale sufletelor. Aceste elemente par că interacționează, deși energia luminoasă, formele vibraționale și mișcarea lor specifică, precum și rezonanța sunetului nefiind uniforme.

De exemplu, există un limbaj al sunetului în lumea sufletelor care trece dincolo de sistematizarea limbii vorbite, de exemplu râsul, fredonatul, cântatul existând, la fel ca sunetele naturale, cum ar fi sunetul vântului sau ploii, dar acestea sunt imposibil de descris...

Evident că v-ați dat seama de ce vor urma sute de pagini dedicate acestui subiect… Dar nu acum! Este doar o simplă introducere, este drept ”cu interes”, spre ceea ce ar fi o poveste a omului cât mai completă, bază asupra a ceea ce ar fi tot ceea ce urmează legat de ceea ce cred că ar fi ”noua medicină”…

Un fel de ”punte de legătură” asupra a tot ceea ce ar fi problemele noastre reale, plecând de la viață, la boală, într-un ireversibil și etern ”Punct și de la capăt!”…

Deci, concluzia acestui lung șir de postări legat de ”lumea sufletelor” relevă, fără dubii, că: Inclusiv în lumea sufletelor evoluția este tot ceea ce contează spre ceva mai bun sau mai complet!

Și cu asta, gata! Deja am spus destule ”lucruri” despre lumea sufletelor și este necesar să mă opresc deoarece un volum prea mare de informație, fără suportul cunoașterii, poate duce la confuzii, la contradicții din cele mai ample...

Plus că, am prezentat destul elemente care să ajute la următoarea postare, cea de finalizare, de concluzionare a acestui lung material despre ”Povestea Omului”...

Pe mâine!

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!

Dorin, Merticaru