Povestea Omului – Concluzie la ”Începuturi”

Iată că ajung la un fel de final al marii mele introduceri prin această serie de postări ”Începuturi”, ce a ”sărit” de 75.000 de cuvinte ce se constituie într-un fel de declarație manifest și, nicidecum, să poată face o introducere reală la ceea ce va urma… Deci, a venit momentul să ”trag” una sau mai multe concluzii!

Universul a evoluat, fin acordat spre a crea viață, de mai multe tipuri, afară de cea bazată pe carbon, cea de pe Terra… Și, din ceea ce am descoperit parcurgând toate materialele, există atât repere certe de tip ”Big Bang” cu referire la o capacitate intrinsecă a materiei de a evolua spre viață dar, totodată, și de tip ”God Bang” dacă luăm în considerare manifestările certe ale unei lumi a sufletelor, cele care creează totul, de la materie la viață…

Deci, nu poate apare ceva cert ce poate fi luat în considerare afară de ceea ce poate completa ansamblul fără posibilitatea de ”contestații” afară de evoluție… Evoluția este singurul element cert, constant, incontestabil, indiferent de punctul de vedere evoluționist sau creaționist… Un adevărat ”factor comun”…

Așadar, nu cumva tocmai evoluționismul susține evoluția?!? Nu cumva el este un fel de soluție incontestabilă spre a descifra ceea ce suntem și, de ce nu, ceea ce vom fi?!?

Oricât de ciudat ar pare, evoluționismul și evoluția sunt o parte a ”sistemului”, deoarece evoluția apare și în cazul creaționismului, dacă eliminăm dogmele ”puerile” ale religiilor… Din ceea ce am descoperit și se constituie ca dovezi clare, cercetabile, repetabile, după toate principiile științei, există un fel de ”ceva” inexplicabil în spatele oricărei evoluții materialiste, un ”ceva” la fel de inexplicabil în spatele oricărei evoluții creaționiste…

Și, din punctul meu de vedere și al autorilor acceptați, singurul ”detaliu” care se pierde pe parcurs este ”scopul”, ”obiectivul”, ”interesul”…

Evoluționismul, cu ”haotic” și ”selecția naturală” tinde să piardă ”calitățile materiei” descoperite în postările despre energie, univers și implicit Terra, ”calitățile apei” descoperite în postările despre apă și, apoi, toate elementele vieții descoperite în postările despre evoluția vieții și, particularizat, cea a omului, în cea ce privește legăturile lor complete, ce par efectiv guvernate… Ce par corelate clar la ceea ce afirmă, ”în mic”, creaționiștii…

Deci, logica unei deducții mă va duce forțat la a duce totul mai departe punând permanent pe primul loc pe materialiști, evoluționiști și abia apoi, pas cu pas, să mă aventurez spre a structura elementele creaționiste, cele greu de acceptat în ”prezența” atâtor dogme, inclusiv cele ale materialiștilor…

Deci, sintetizând pe baza celor de mai sus vom avea doar o singură concluzie palpabilă: De a fost să fie un fel de ”God Bang” sau un ”Big Bang”, evoluția este ceea ce contează, indiferent de sursă, procesele sau ”personajele” de pe parcurs fiind doar etape evolutive în ceea ce ar fi manifestarea fiecărei ”părți” a ansamblului holografic spre eliminarea contradicțiilor, spre stabilitate…

Dar, cum rămâne cu ”scopul” despre care aminteam ceva mai devreme?!?

Ei bine, scop apare doar în cazul elementelor creaționiste… Din ceea ce am prezentat, viața se pare că este produsul direct sau ”corectat” de la punct anume al evoluției spre ceea ce ar fi omul actual, eventual ființe cu aceleași capacități de conștiință proprie și alte elemente definitorii ale omului…

Ceea ce oricum, haotic și prin selecție naturală s-a realizat deja de natură, fără nici un fel de intervenție… Ar fi următoarea deducție… Deci, eventual, intervenția divinității ar fi legată doar de un fel de posibil eveniment de inserență ulterioară al unor ființe energetice, potențial considerabile a fi supranaturale pentru percepțiile unor maimuțe, hominide în evoluție…

Și, evident, acest scop rămâne singura ”soluție” de reunire și certificare a ambelor teorii, a tuturor percepțiilor umane, științifice, descrise în postările realizate în seria ”Începuturi”…

Și nu mai complic enunțul acestei concluzii ”de start”… Este total de ajuns și atât, pentru acum…
Deci, ce aș putea face pe mai departe cu această ”Nouă Medicină”?!? Trup, minte, suflet ar fi principalele repere de abordat… Dar cum rămâne cu medicina?!? Cum rămâne cu niște elemente de introducere minimale ce simt că trebuie implementate, așa cum am intuit chiar de la startul postărilor mele, în 2014?!?

Deci, vom discuta ”introductiv” despre viață, apoi ne vom concentra pe un fel de ”etapizare” a omului, din punct de vedere al perioadelor vieții lui (bebelușul, copilăria, pubertatea, adolescența, adultul și bătrânețea), cum funcționează mintea noastră, interfața între materie și suflet, cum funcționează trupul nostru, cum funcționează spiritul nostru și abia apoi voi intra pe teritoriul medicinei actuale și cel al noii medicine…

Cu materiale despre bolile medicale, despre bolile din punct de vedere al noii medicine și multe alte chestii medicale sau cu ”păreri de tip nou-medical”… Acum, la începutul lui 2015, mi-am dat seama că a merge pe linia medicinei, așa cum am făcut-o în 2014 și start de 2015, este o eroare gravă…

Medicina are propriile ei materiale, din belșug prezentate, documentate și am căzut în capcana cadrului medical… Simt că am de tratat totul într-o altă ordine, cea expusă mai devreme…

Așadar, știu ce este de făcut și trec la treabă…

Dar, ei bine, nu am terminat postarea, chiar dacă am început cu ceea ce trebuia să fie sfârșitul…

În abordarea poveștii umane ați putut sesiza că, de exemplu, am analizat mintea din punct de vedere al ”proto-creierului” cât și al creierului… Apoi, am analizat antropologic, apoi am trecut la microbiom, apoi la suflete…

Elemente ce mi s-au părut incontestabile, cel puțin din punct de vedere al ”curiozității” ce am descoperit-o deja la postările despre materie…

Iată de ce voi proceda acum la mici ”detalieri” despre anumite comentarii ”contrare”, atât din punct de vedere al evoluționiștilor cât și al creaționiștilor… Atât timp cât am de gând să procedez asemenea fizicienilor, spre descoperirea ”formulei/ teoriei unice”.

Voi începe cu ceva deosebit de important din punctul meu de vedere, și al autorilor acceptați de mine, chiar dacă se poate ”comenta” că este un subiect predominant creaționist… Liberul arbitru…

Una din legile divine de bază este, cu certitudine, liberul arbitru… Selecția naturală nu cumva ar fi ceva similar fie și prin imposibilitatea de a influența ceva haotic, eventual ”legea celui mai puternic care face ce vrea”?!?

Din punct de vedere al evoluționiștilor nu apar probleme din acest punct de vedere… Totul este evoluție, necontrolată, de multe ori haotică, spre ceea ce ar fi acum, cu sau fără considerarea selecției naturale dar, evident, bazată pe liberul arbitru al ”mușchilor”, colților, ghearelor, adaptării…

Dar, la creaționiști, avem de a face cu mari probleme, reale, palpabile, afară de dogme… Dogma este dogmă și nu ai nici măcar voie să discuți pe ”marginea ei” fără a deveni eretic, infidel sau altele asemenea…            

Deci, pentru a continua tema, vom lua în considerare o mică ”deliberare” făcută anterior…

Suntem toți păcătoși, OK… De ce?!? Fie din ceea ce am făcut în viață, deoarece, obligatoriu, nu există om fără de păcat, fie ”trăgând” după ceea ce au făcut înaintașii noștri, până la celebrul Adam, inclusiv… Și, în urma acestor păcate, greșeli sau ce or putea fi ele, vom avea ceva de ispășit…

Pentru unele credințe la marea judecată ce are loc imediat, sau imediat după moarte, după un timp sau la sfârșitul vremurilor, pentru altele în viețile următoare prin ceea ce va fi karma sau altele asemenea…

Pentru varianta cu ”ispășit imediat” este clar că intervine judecata umană, arbitrară, funcție de cel care judecă ca individ sau ca grup, funcție de un reper uman, chiar dacă i se atribuie inclusiv ”origini” divine…

Să mai amintesc că Hitler nu a încălcat nici o lege germană?!? Să mai amintesc de decapitările de creștini sau musulmani asupra cărora li se aplica vina ereticului sau a infidelului?!? De colonialism, de rasism, elitism, noblețe, etc?!? De enorm de multe repere ale ”ispășirii imediate”, fie ea amânată sau eșalonată?!?

Dar acest ”ispășit” este valabil doar pentru suflet, trupul ”din carne” fiind mort, ars, îngropat sau devorat la ”final de drum”… Eventual ”transmis” mai departe prin intermediul genelor dar și al mediului în care a evoluat trupul respectiv, care va continua formele de organizare, sociale, culturale, etc, mai ales în cazul oamenilor…

Deci, oricum am suci problema, este evident că va fi ceva de ispășit…

Dar, în toate cazurile, chiar dacă se recurge și la materialistul sau ”ateul” ”ai murit și gata”, unde tot apare o logică simplă de tip ”după mine potopul”, ceva va urma, chiar dacă doar pentru cei rămași în viață?!?

Considerând că totul se încheie în trup, ceea ce reprezintă un curaj fenomenal, subliniat de mine în introducerea la toate aceste postări despre ”Noua Medicină” (chestia cu ”Dacă crezi sau nu crezi în Dumnezeu și el nu există nu ai pierdut nimic, dar dacă El există și tu nu crezi ai pierdut totul!”), ar fi valabilă doar ”judecata imediată”, nu-i așa?!? Complicat pariu…

Dar, de câte ori ați putut sesiza de-a lungul vieții că fiecare faptă a fost pedepsită?!? Și, mai ales, după ce criterii (nu uitați de Hitler)?!? Chiar nu pot să înțeleg pe cei care tot susțin acest mod de a percepe existența lor…

Totul va fi doar un ”joc” al unei sorți în care fiecare va face ce poate, fără rost, fără scop, afară de cel intuit sau acceptat funcție de mediu, de societate, etc… Sau având drept scop un fel de perpetuare a ”genei proprii” prin moștenirea către urmași, prin ”înscrierea” în efemerele și ”adaptabilele” cărți de istorie și alte repere similare…

Dar, nu cumva discutăm despre o ”ieșire” din reguli?!? Despre o ”evadare” din majoritarul evoluției… Să dăm cu bombe atomice și gata, ar fi un fel de soluție de final… Spre care se pare că ne îndreptăm dacă o tot ținem pe materialism…

De aici, spre fericirea creaționiștilor, ajungem la ”ispășire”, ca scop… Dar, din ceea ce am prezentat până acum, ieșind din dogmele tipice creaționiștilor, rezultă că ispășirea ține de evoluție, conform concluziei deja prezentate… Și, astfel, apare paradoxul liberului arbitru…

Ca să fim egali în fața Puterii Divine Absolute, în fața judecății acestuia, ar fi trebuit să ne naștem toți ”Adam”… Să fim puși în postura lui și, astfel, să apară o delimitare clară a ispășirii, în sensul de ”cine ispășește și cine nu”, nu-i așa?!?

Dar, realitatea este cu totul alta… Trăim într-un trup, în anumite condiții cu un rost, scop… Cred că orice creaționist este de acord cu asta… Dar, dacă discutăm despre un destin, atunci cum rămâne cu liberul arbitru, cu fapta noastră ce poate face diferența?!?

Doar nu existăm doar pentru a ne pocăi, pentru a ne căi, a fi smeriți, a suferi fără rost și logică, pentru a ne teme sau nu ne teme de ceva ce va urma ca o judecată?!? Până și Domnul Iisus lasă multe de înțeles prin al lui ”Nu am venit aici pentru cei credincioși ci pentru cei necredincioși!” chiar dacă ”vorba” Lui pare ruptă din context…

Deci ajungem la scop, destin, soartă, karmă… Dar, acest scop ce legătură mai are cu liberul arbitru?!? Majoritatea dintre noi cred că ideea de liber arbitru se opune aceleia de destin, soartă, etc. Dar, oare, așa este?!?

Nu cumva soarta, karma, etc este un rezultat, suma faptelor noastre, din… Da, de unde?!? Din viața asta?!? Am ajuns la concluzia că este acceptat de toate credințele pământului că este o acumulare din viețile trăite anterior celei ”curente”?!? De vreți să acceptați sau nu, de este vorba doar despre o viață anterioară sau despre mai multe, chiar dacă ”dogmele” ne transmit că este posibil, fie și dacă luăm în calcul doar pe Adam…

Ori, atunci, dacă se ajunge la lipsa liberului arbitru, nu cumva am avut parte de liberul arbitru?!? Nu ne-am bucurat de libertatea de alegere?!?

Dar, chiar și aceste condiții, ne-am născut cu toți regele Franței, cezari sau alte forme de independență ”de decizie”?!? Am avut toți ca mamă pe Sfânta Maria?!? Evident că nu! Deci, chiar dă să pice chestia cu liberul arbitru…

Deci ”sursa” problemelor tinde să ”pice” și se ridică spre analiză altă realitate, cea a liberului arbitru în a ne implica deliberat în astfel de experiențe, cu riscul de a greși și de a avea de ispășit, noi și/ sau urmașii noștri, aceste greșeli, imediat sau în vieți viitoare…

Implicare ce atrage alegeri personale ulterioare, pentru ce?!? Nu cumva pentru a verifica în ce fel se va reacționa la evenimentele dintr-o viață materială pentru a ”trage” sau nu consecințele tot într-o astfel de viață?!? Mai crede cineva, afară de dogmatici în iadul penitenței, cel populat de ființe mistice, înfricoșătoare, ce poate lua locul vieții în realitatea materială?!?

Dar, atunci, de ce am avea nevoie de ”concluzii” sau de ce ar avea nevoie altcineva, fie și Ființa Supremă, Prezența, Sursa, Puterea Divină Supremă, de aceste concluzii?!?

În mod cert reîntruparea n-ar însemna nimic dacă trăirea în materie ar duce la ceva predestinat, fie el și pentru ”corectura” sau eliminarea contradicțiilor ce existau sau s-au ”descoperit” pe ”parcurs”… Atunci, ce ar putea ”sta în picioare”?!?

Un argument în favoarea ideii că determinismul este opus liberului arbitru este acela că Supremul, sau un grup de ramificații secundare, primare unei manifestări ale hologramei, sunt responsabile de faptul că există delimitări clare de ”mediu material evolutiv”, foarte clar legate de locația materială și de ”resursele” puse la dispoziție de acesta.

Ceva asemenea unei delimitări de tip clase școlare de studiu… Unde reperul ar fi dorința de participare la studiile oferite de fiecare ”clasă de studiu” în parte, pe specialități, oferte de studiu sau alte criterii similare…

Și, privind sumar la ”clasa de studiu Terra”, avem de a face cu multe probleme reprezentate de cataclisme naturale, un sistem social cumplit de nedrept și alte ”detalii” asupra cărora nu există nici cea mai vagă șansă de control, Pământul, de exemplu, fiind considerat de suflete ca fiind o ”școală” foarte grea, deseori denumită ”școala neputinței”, marea lecție a Pământului fiind cea de a trece peste toate forțele distructive, individuale sau globale, pentru a ieși întărit din acest efort și de a merge mai departe respingând prin esența noastră chiar apariția nesemnificativă a unor ”următoare” astfel de statusuri evolutive, la noi sau la oricine altcineva.

În această școală, în mare măsură, venim ”echipați” cu tot ceea ce ne trebuie nu pentru a avea grijă de noi sau de cei dragi, deseori putând apare percepția că soarta, karma, etc poate părea punitivă, ci pentru a învăța… Ce este frica, ce este acceptarea, ce este dragostea, ce este ura, ce este fericirea, ce este nefericirea, ș.a. amplificat permanent, ”adaptat” la momentul de evoluție al sufletului…

De exemplu, frica apare atunci când ne separăm de puterea noastră spirituală… Am știut de multe ori de multe dintre încercările acestei vieți, chiar de înainte de acestea când le-am ales, ca suflete ce ”procedau” la întrupare, din motive întemeiate. Până și accidentele în care sunt implicate trupurile noastre nu sunt considerate întâmplătoare de către suflete…

Asta pentru că simpla voință a propriului nostru sine are puterea de a se opune slăbiciunii caracterului nostru propriu, mai ales în împrejurări potrivnice… Și, de ce nu, pentru că avem libertatea de a ne reface viețile după orice catastrofă, dacă dorim să ne asumăm această răspundere.

Dar, nu cumva, toate acestea par ”considerații” cumplit de nedrepte pentru trupuri?!? Ce vină au trupurile, expresia în materie, că sufletul să-i spunem ”principal”, cel ce a trimis doar o mică parte a sa în acel trup, a decis că trebuie să închidă nu știu ce contradicție prin ”trăire în materie”, trăire ce aduce durere, suferință, chinuri etc?!?

Sau, mai mult, să închidă nu știu ce ”vină” a sufletului din nu știu ce trăire în materie anterioară când un alt trup, expresie a acelui moment a sufletului, s-a opus, de exemplu, și a atras ”necesitatea” unei trăiri ce va fi trăită de actualul trup…

Sau, și mai mult, mai ”dureros”, să fie vorba despre un suflet venit în ajutor ce trebuie să închidă vina altor suflete cu trupurile, expresia lor în materie, ce nu s-au conformat prezenței, acțiunilor, eventual doar sfaturilor deosebit de utile ale sufletului venit în ajutor, într-o ”trăire în materie” anterioară…

Apoi, de ce nu, există posibilitatea de ”trăire” a unor ”elemente” necesare viitorului… Ce treabă ar avea trupul ce îl posedăm cu ceva ce va fi trăit în altă viață, viitoare?!?

Nu-i așa că pare a fi totul cumplit de nedrept, cel puțin pentru trupuri?!? Dar, totodată, nu-i așa că totul începe să capete sens, atât din punct de vedere al materialiștilor cât și al creaționiștilor, atât considerați ”individual” cât și ”cumulat”?!?

Poate de aici apare imensa doză de negativism cu privire la modul în care trupurile abordează problemele ”spirituale”…

Unii, marea majoritate, vor pune înaintea a orice teama, se vor plafona în dogme, și vor rămâne ancorați în ”clasa I-a” a experienței, cea în care studiază și tot studiază viața de zi cu zi, cu scopuri materiale sau nu, eventual și abecedarul credinței acceptate concretizat în Biblii, Coran și altele similare…

”Clasă I” care nu este cea mai facilă și ușoară ca în cazul școlilor umane ci este de cele mai multe ori cea mai dureroasă, cea mai ”îndatoritoare” clasă de ”studiu”…

Alții vor urca, clasă cu clasă, în percepții reale, în acceptări, colaborări, etc, funcție de constanța lor spiritual ”atinsă” și nu neapărat existentă, reală. Și, vor ajunge la ”facultate”, dar doar pentru a exersa acceptarea evoluției din toate punctele de vedere…

O acceptare care ține cont de un anumit moment al evoluției, al acceptării că fără lumină nu se poate percepe întunericul, că fără bine nu există răul, indiferent de densitatea și instabilitatea factorilor involuați, indiferent de densitatea prezenței contradicțiilor…

Deci, vor ”avansa” dar nu vor fi ”părăsiți” de ”Clasa I” a celor din jurul lor, pe care îi vor iubi indiferent de ura, resentimentele, hărțuirea, agresiunile care li se vor da ”la schimb” pentru bunătatea și implicarea lor…

Trupul, indiferent de punctele de vedere contradictorii, de onestitatea sau lipsa de onestitate a acestora, este creat, există datorită sufletului și, mai ales, pentru suflet, el fiind reflectarea sufletului, identitatea limitată a sufletului…

Deci, dacă existăm, atât din punct de vedere al trupului cât și al sufletului, existăm într-o clasă de studiu intenționat imperfectă, indiferent dacă luăm în considerare realitatea că avem de a face doar cu un singur univers din multele existente, fiecare având propriul ”Creator” ce guvernează pe un fel de ierarhie a competenței, sub acest adevărat panteon, ființei divine din casa noastră divină permițându-i-se să guverneze în modul său propriu, conform puterilor lor de manifestare (vezi exemplu evolutiv de la agricultor la inginer prezentat anterior).

Ar mai fi un detaliu important pentru această ”finalizare” de introducere… Dacă sufletele noastre sunt vlăstarele unui suflet-divin, părinte, Putere Divină Supremă, care devine mai înțelept, cert prin strădania noastră, atunci nu ar fi cel mai bine să evoluăm cât mai repede, cât mai bine, pentru ca El să fie bun pe măsura dorințelor noastre, individuale dar și ca ansamblu?!?

Și, prin deducție directă, conceptul conform căruia divinitatea noastră imediată încă evoluează, că este ea doar o parte din ceva mai mare, acea parte care ființează în noi, împreună cu noi, asemenea nouă, nu știrbește cu nimic ideea unei ”Surse Absolute” a perfecțiunii care dă naștere divinității noastre.

După exemplul sufletelor din noi, mai corect o parte dintr-un suflet ce ființează în noi, este destul de evident că există o divinitate supremă, perfectă, care nu ar pierde atotputernicia și nici controlul absolut asupra întregii creații permițând maturizarea unui vlăstar, mai puțin perfect, de care s-a delimitat pentru a ajunge prin experimentare la posibilitatea ”regăsirii” prin perfecțiune atotprezentă…

Și, să nu uităm, mai importantă decât evenimentele ce le trăiește trupul împreună cu sufletul este reacția individuală sau comună la acestea și cum se procedează în fața consecințelor lor, spre o linie certă a stabilității de reacție, ”testată” de mai multe ori fie pe parcursul unei vieți, a unui trup, fie pe parcursul mai multor vieți, mai multor trupuri…

Trup care, ca și sufletul, chiar dacă devine din ce în ce mai ”perfect” din punct de vedere al ”acumulărilor” de experiență, tot va putea fi obligat să trăiască ”imperfecțiunea” pentru unele contradicții sau ”păcate” ale unui ”trecut îndatoritor”…

Nu-i așa că pare că este vorba despre și mai multă ”nedreptate”, în condițiile în care, să nu uităm că tot ceea ce trăiește trupul trăiește și partea de suflet din el, apoi întregul suflet din el, și întreaga ”ierarhie” până la Prezență…

Oare avem de a face cu un ”Creator” masochist, dornic de a trăi durere pe toate căile posibile?!?

Evident că nu… ”Sfaturile” care ne parvin de la el, cele cu ”Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți!”, cu ”Nu judeca!”, ”Nu fura sau înșela!”, ”Nu… multe…” nu sunt cumva o dovadă că nu îi place nici măcar frica?!? Nu cumva El dorește doar iubire, ajutorare reciprocă, construcție, perfecționare și altele asemenea?!?

În mod cert nu sunt lucruri de spus ”dogmaticilor” sau bigoților, așa cum nu sunt lucruri de spus celor care suferă, să zicem, de o boală incurabilă.

Suferința din viața în materie, cel puțin pământeană, este insidioasă, pentru că poate bloca puterea tămăduitoare a sufletului nostru, chiar a trupului nostru, mai ales dacă nu am acceptat ceea ce ni se întâmplă fie ca pe o încercare stabilită înainte de această existență, fie ca rezultat al opoziției noastre într-o situație din această viață. Uitând că nici o încercare a vieții noastre nu va fi mai mult decât putem suporta.

Apoi, de ce nu, este bine de rememorat că aspectele intervențiilor divine reflectate în acest univers trebuie să rămână în realitatea noastră ultimă și, dacă divinitatea noastră ultimă nu este cea mai bună, din cauza utilizării suferinței ca instrument de învățare, tot trebuie să o acceptăm ca pe cea mai bună pe care o avem, în concordanță perfectă cu ceea ce suntem, și să considerăm existența noastră ca pe un dar divin.

Asemenea cărților sfinte care sunt pline de imperfecțiuni, de interpretări, uneori de abateri ”crunte” de la ”calea reală”, dar ele sunt singurele ”căi” pe care le avem ca ”punct de pornire” constructiv…

Și, acum, în lumea sufletelor, este timpul în care există o mișcare din ce în ce mai puternică ce susține ”schimbarea regulilor jocului în acest colț de univers material”.

Asta deoarece, în trecut, în civilizațiile timpurii, sufletele erau mai puțin amnezice cu privire la sinele lor și la viața de după moarte, inclusiv la reîntrupare. Și, se pare că, în ultimele milenii, amintirile lor eterne au fost blocate ”masiv” la nivel conștient, factor ce a contribuit la pierderea credinței în propria noastră transcendență.

Terra este plină acum de trupuri materiale ce încearcă un din ce în ce mai accentuat sentiment de gol și lipsă de speranță față de semnificația vieții, evoluției. Absența unei legături cu partea nemuritoare din noi generează din ce în ce mai multă neliniște în lumea sufletelor ce se înțeleg din ce în ce mai greu cu reprezentările lor în materie, cu trupurile lor.

Și, poate de aceea, acum, este ”vremea” noii medicine, o medicină a sufletului fără a fi religie, dogmă sau percepție ”neînțeleasă dar prezentă”, o medicină ce vrea să redea natura reală a omului în întregul ei prin refacerea legăturilor naturale trup-minte-suflet…

Deoarece trupul va fi ”la maxim” sănătos în condițiile colaborării cu o minte sănătoasă și, astfel, sufletul va putea susține din ce în ce mai ușor și cert ansamblul reprezentării lui… Susținere ce va funcționa doar în condițiile ansamblului complet…

Și, ansamblul complet, ”trup-minte-suflet” adaptat fiecărui ”status” în parte este ”calea” a ceea ce se poate percepe prin termenul de ”Noua Medicină”!

Și, în sfârșit, am încheiat ceea ce ar fi partea introductivă, de cunoaștere, a ceea ce va fi un imens material de studiu, de completare a cunoașterii (după cum am prezentat ”intuitiv” mai devreme)… Da, asta se prevede a fi, ”un imens material de studiu”… Cel puțin deoarece după constatarea că 100.000 de cuvinte nu am reușit să distingem prea mare ”lucru palpabil” (inclusiv după ce, acum, la startul lui 2017, am depășit de mult 1.000.000 de cuvinte)…

Și, din punct de vedere al modului de lucru, voi urma modelele pedagogice ale acestui moment… Inițial va fi un fel de cumul de materiale asemenea unui fel de participare la un curs unde faci notițe ”de clasă” cu tot ceea ce crezi că este interesant, cu tot ceea ce crezi că este definitoriu și va fi necesar să poți merge mai departe de drumul cunoașterii…

Apoi va veni acel moment în care îmi voi face ”temele” de acasă sintetizând, structurând tot ceea ce voi considera a fi util, descoperind eventualele teme de studiu, de susținere a unui fel de lucrare finală, așa cum sunt lucrările de diplomă sau de masterat…

Deci, urmează mulți ani, la propriu, de cercetări, de acumulări și, de ce nu, de descoperiri ce sper să fie și ale Dumneavoastră, cititorii acestor rânduri…

Mulțumesc celor ce au parcurs aceste rânduri, mulțumesc celor ce vor continua!

Asta simt și asta voi face pentru tot restul anilor care mi-au mai rămas, fie ca un fel de căutare a mea, fie ca un răspuns la ceea ce simt de mulți, deja prea mulți ani, să duc la bun sfârșit un fel de misiune ce se va concretiza într-un fel de cumul de materiale ce vor ajunge, oricum, sub privire, analiza și eventual acceptarea voastră, a celor ce citiți…

Pe data viitoare!

Bibliografie (numai la ”Povestea Omului”): „Ape to Man” – History Channel; „Great transitions: The Origin of Humans” – HHMI BioInteractive; „The First Human” – Timeline 6-01; „First Man” – Curiositystream; „The Journey of Man – A Genetic Odyssey” – National Geographic 56-49, The Human Microbiome: A New Frontier in Health, „Birth of a Civilization” – National Geographic, TEDx – Rob Knight: ”How our microbes make us who we are” – University of California, TEDx – Warren Peters: ”Gut Bugs and You”, Ruairi Robertson, TEDx - Food for thought: How your belly controls your brain, ”Your Inner Fish” (Episode 1), ”Your Inner Reptile” (Episode 2), ”Your Inner Monkey” (Episode 3) – An Evolution Story – Neil Shubin, PBS, The Incredible Human Journey – BBC, Origins – The Journey of Humankind – National Geographic, Michael Newton – ”Destinul sufletelor”, ”Marea șansă a existenței: Evoluția și dezvoltarea omului” – Alice Roberts.

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!

Dorin, Merticaru