Balanta creantelor si angajamentelor externe.
Balanta creantelor si angajamentelor externe mai este denumita si pozitia
investitionala a tarii. Ea exprima stocurile de active si de pasive financiare
externe existente la un moment dat in relatiile cu nerezidentii. Altfel
spus, balanta cuprinde drepturi (creante) asupra nerezidentilor si obligatii
(angajamente) fata de nerezidenti, aurul monetar si drepturile speciale
de tragere. Prin conventie, pamantul si alte bunuri tangibile imobiliare
sunt considerate ca apartinand entitatii economice pe teritoriul careia
sunt localizate.
Din punct de vederer structural, creantele si angajamentele unei economii
pot fi grupate in 4 sectoare implicate in fluxurile financiare internationale:
guvernul, autoritatea monetara nationala, sectorul bancar si sectorul nebancar.
Urmarirea evolutiei in timp a pozitiei investitionale nete (diferenta dintre
creante si angajamente) ajuta la buna intelegere a compozitiei pozitiei
net creditoare sau net debitoare a unei tari in raporturile sale cu celalalte
tari, precum si semnalarea schimbarilor care se produc in aceasta structura.
Asemenea structuri analitice (cum ar fi si cele recomandate de FMI) au
in vedere si functiile acestor angajamente si creante, prezentate in cadrul
contului financiar al balantei de plati externe. Activele se impart in
investitii directe, investitii de portofoliu, alte investitii si active
de rezerva. Pasivele sunt structurate identic, exceptand, desigur, pozitia
"active de rezerva".
Fiecare componenta a balantei de creante si angajamente este reflectata
prin urmatoarele sase caracteristici: pozitia la inceputul anului, tranzactii
in cursul anului, efectul schimbarilor de pret, efectul modificarii cursului
de schimb, alte ajustari, pozitia la sfarsitul anului.
Prin aceasta mentiune se subliniaza deosebirea fundamentala dintre cele
doua instrumente care reflecta conturile internationale ale unei economii:
in timp ce balanta de plati externe cuprinde doar fluxurile (tranzactiile)
efectuate intre rezidenti si nerezidenti de-a lungul anului de referinta
la valoarea lor de piata din momentul schimbului, pozitia investitionala
a tarii exprima pe langa efectul anual al tranzactiilor si efectul variatiei
preturilor si al modificarii cursului de schimb, ca si cel al ajustarii
asupra valorii creantelor si respectiv obligatiilor angajate fata de strainatate.
Rezulta ca intre pozitia financiara internationala (balanta creantelor
si angajamentelor externe) si balanta de plati externe a unei tari exista
o interdependenta, ambele avand ca efect statutul de creditor net sau de
debitor net al respectivei economii in relatia sa cu restul lumii, cu implicatiile
analitice si politice de relatie (cum ar fi formularea si implementarea
unor programe de ajustare structurala a economiei, insotite de estimarea
costurilor relative si de cerintele de finantare, rolul unor institutii
in promovarea acestor programe, s.a.).
 ....................................
|
|
