Banca Nationala a Romaniei (BNR).
Generalitati.
Banca Naţională a României a fost înfiinţată la data de 17
aprilie 1880 şi a avut ca atribuţiune principală de a fi finanţator al
statului, de emisiune bănească, dar şi pe aceea de a îndeplini
funcţiunile unei bănci
comerciale. În conformitate cu prevederile legii care a guvernat
înfiinţarea
sa, noua instituţie bancară era o societate pe acţiuni, cu capital
aparţinând
Guvernului României (aproximativ 1/ 3 din capitalul total),
restul aparţinând
acţionarilor.
În anul 1901, Banca Naţionala a României a devenit o
instituţie privată,
având un rol important în înfiinţarea sistemului
bancar românesc de tip
modern.
Banca Naţionala a României asigură strategia şi conduce politica
monetară şi de credit în scopul menţinerii stabilităţii monetare,
în cadrul politicii
economice şi financiare a statului român. În acest sens ea
poate fi împuternicită
de Parlamentul României să participe sau sa devină membră a
organizaţiilor
internaţionale financiare, bancare sau monetare sau poate participa,
în
numele statului român, la negocieri de profil pentru a
încheia acorduri în domeniile financiar, monetar şi de
plăţi, acorduri privind împrumuturi
pe termen scurt, acorduri de tip swap cu băncile centrale, băncile
comerciale şi instituţiile monetare internaţionale, dacă acestea sunt
rambursate în
termen de un an. BNR este singura bancă autorizată să emită bancnote şi
monede metalice, să administreze rezerva acestora şi să elaboreze
programul
de emisiune monetară.
Cele mai importante funcţii ale unei bănci centrale pot fi următoarele:
- stabilirea şi implementarea politicii monetare şi de credit;
- emisiunea monetară;
- administrarea rezervelor valutare;
- supravegherea instituţiilor bancare şi financiare;
- bancă a băncilor;
- împrumutator de ultimă instanţă;
- funcţionarea ca agent al statului şi, în aceasta calitate,
păstrarea
evidenţei contului Trezoreriei statului.
În mod sintetic ea îndeplineşte funcţiile de:
- efectuare de operaţiuni cu societăţi bancare şi alte instituţii de
credit: cum sunt scontarea şi reescontarea efectelor de comerţ şi a
bonurilor
de casă, stabilirea taxei oficiale a scontului - taxa scontului este
dobânda
pe care banca centrală a unei ţări o stabileşte asupra unui credit
acordat
unei alte bănci comerciale din acea ţară, cota procentuală pe care o
reţine
banca centrală a unei ţări în cazul în care băncile
centrale din ţara respectivă
se prezintă la banca centrală pentru a resconta diferite instrumente de
plata şi de credit - cambii, trate, bilete la ordin, alte hârtii
de valoare
- în scopul obţinerii contravalorii băneşti a acestora, acordarea
de credite
societăţilor bancare şi instituţiilor de credit, încasând
dobânzi şi comisioane,
deschiderea de conturi curente la societăţile bancare prin intermediul
cărora efectuează operaţii de încasări şi plăţi, intervenţia ca
ultim împrumutator
pentru societăţile bancare aflate temporar în dificultate de
plată, etc.;
- operaţiuni cu Trezoreria Statului: cum sunt acordarea de credite
bugetului statului pentru acoperirea unor decalaje temporare apărute
între
veniturile şi cheltuielile statului, în limita dublului
capitalului băncii şi a fondului de rezervă al acesteia, acţionează
direct sau prin intermediul
altor bănci la emisiunea obligaţiilor de stat, vânzarea şi
răscumpărarea
acestora în calitate de agent al statului, prin onorarea
dobânzilor şi
spezelor specifice acestui tip de operaţiuni, ţine evidenţa operativă a
contului curent al Trezoreriei, etc.;
- operaţiuni în aur şi valuta: legate de stabilirea strategiei
politicii
vamale a statului, în colaborare cu alte organisme
macroeconomice, elaborarea
reglementărilor şi normelor aferente operaţiunilor cu aur şi valuta
în
vederea protejării monedei naţionale, întocmirea balanţei de
plăţi externe,
inclusiv a balanţei creanţelor şi angajamentelor cu străinatatea,
stabilirea şi comunicarea cursurilor de schimb valutar, păstrarea şi
administrarea
rezervelor internaţionale ale statului, deschiderea şi utilizarea de
conturi
la instituţii financiare interguvernamentale şi la alte bănci centrale,
cumpărarea şi efectuarea de tranzacţii cu monede şi lingouri de aur,
metale
preţioase, valute şi bonuri de tezaur, titluri emise şi garantate de
către
Guvern sau instituţii financiare internaţionale exprimate şi manipulate
în valută, stabileşte limitele la poziţiile valutare nete ale
băncilor,
inclusiv a condiţiilor şi plafoanelor aferente datoriilor externe ale
băncilor
interne, acordă sau retrage autorizaţii persoanelor juridice care au ca
obiect de activitate efectuarea de tranzacţii valutare, în
condiţiile în
care BNR supraveghează atent aceste tipuri de operaţiuni;
- operaţiuni legate de înfiinţarea pietei valutare interbancare:
proprietatea
aupra valutei (în sensul că fiecare agent economic îşi
poate păstra şi
folosi valuta obţinută ca urmare a desfăşurării activităţii specifice),
tipul de convertibilitate al leului este pastrat în maximum
limitelor de
stabilitate (în sensul că un operator economic care intenţioneaza
să cumpere
valută trebuie să dovedească necesitatea, respectiv plata unui import,
a unui serviciu de care va beneficia sau a beneficiat) rezultând
o convertibilitate
limitată de cont curent bancar, controleză mecanismele legislative şi
efective
de operare valutară a agenţilor economici, băncile comerciale
având un
rol activ deoarece pot opera direct valuta sau pot participa la
tranzacţiile
valutare interbancare.
BNR asigura
controlul valutar prin diferite ordine şi circulare pentru
derularea şi controlul tranzacţiilor valutare, inclusiv prin
transferuri
valutare în străinătate sau pentru tranzacţiile pe pieţele
valutare.
BNR are o legatură permanentă cu Sistemul European de Bânci
Centrale (SEBC) şi cu Banca Centrală Europeană (BCE).
BNR
supraveghează şi ţine evidenţa registrelor BNR în care sunt
înscrise:
- instituţii de credit - reprezentate de instituţii de credit persoane
juridice române (cum sunt băncile, băncile de economisire şi
creditare în domeniul locativ, băncile de credit ipotecar,
instituţiile emitente de monedă electronică şi organizaţiile
cooperatiste de credit) şi sucursalele instituţiilor de credit persoane
juridice străine (cum sunt sucursale ale instituţilor de credit din
state terţe sau sucursale ale instituţiilor de credit din alte state
membre);
- instituţii de plată;
- instituţii financiare nebancare structurate în registrul
general atât pentru elementele active cât şi pentru cele
radiate (cu referire la creditele de consum, creditele ipotecare şi/
sau imobiliare, microcreditarea, finanţarea tranzacţiilor comerciale,
factoring, scontare, forfetare, leasing financiar, emitere de garanţii
şi asumare de angajamente, inclusiv garantarea creditului, alte forme
de finanţare de natura creditului şi activităţi multiple de
creditare), registrul special (atât pentru elementele
active cât şi pentru cele radiate), registrul de evidenţă
atât pentru elementele active cât şi pentru cele radiate
(cu referire la case de ajutor reciproc, case de amanet şi entităţi
făfă scop patrimonial) şi listele instituţiilor financiare nebancare;
- alte instituţii de credit (care au notificat BNR furnizarea de
servicii în mod direct pe teritoriul României);
- alte instituţii de plată (care au notificat BNR furnizarea de
servicii pe teritoriul României).
