|Home Study Page|   |Home Economics|

            Bursele (de marfuri si valori) - generalitati.

            Istoric.

            Pentru oricare dintre noi bursa are doua intelesuri diferite care se concentreaza fie in jurul conceptului de plata baneasca realizata de cineva (persoana fizica, juridica, stat, etc.) cu o directie bine stabilita (studii, sustinerea deplasarilor pentru categorii defavorizate de "repere", etc.) sau, ceea ce ne intereseaza, la saculetul cu marfa, bani, hartii, etc. care se pot negocia in cadrul unei afaceri (?!?).
            De ce am introdus "chestia" cu "saculetul"?!? Etimologic, termenul de bursa se pare ca vine de la saculetul (punguta) folosita in Antichitate sau Evul Mediu pentru patrarea banilor. Astfel "bursa" inseamna "saculet"/ "punguta" (in latina medievala... byrsa in greceste, bourse in franceza, bolso in spaniola, borsetta in italiana...).
            "Distractia" de abia incepe... Initial arhicunoscutele targuri (orase targuri, etc.) adunau oamenii cu marfuri pentru a se realiza schimburile comerciale atat de cunoscute tuturor. Cu timpul a aparut moneda si astfel, printre cei cu marfuri, au aparut "purtatorii de pungute cu bani". Specializarea schimburilor comerciale a fortat lumea antica sa creeze primele forme de case de comert care se manifestau asemenea unor locatii (case) unde se facilita practicarea unui anume schimb comercial, specializarea mergand pana la crearea de strazi cu asemenea "institutii", grupate deseori langa centrele comerciale reale (targuri, porturi, etc.).
            De ce toate acestea?!? In primul rand exista "intruziunea" vesnica a statului care dorea sa isi creeze propriile profituri prin impozitele si taxele percepute si, prin crearea vamilor, s-a ajuns la crearea de locatii unde se vamuia un anume tip de marfa, implicit la specializarea zonelor comerciale unde vamuirea tinea cont de cerintele marfii (nu se putea masura stofa in locul unde se cantarea pestele, nu se putea determina cantitatea de vin in locul unde se vamuiau animalele, etc.). Vremea a trecut si potentatii vremurilor au ajuns la capacitatea de a crea monopoluri de comert de unde se putea stabili pretul, "aranja" vama, s.a. si, bineinteles, de unde sa poata incepe distributia marfii. Aceste locatii au ajuns sa fie cunoscute carausilor comercianti si... in acest locuri s-a ajuns la negocierea pretului intre asa-zisul importator si comerciantii locali. Bineinteles ca era tot o negociere "de targ" dar... nu-i asa ca se c-am apropie de bursa in sensul actual?
            In plus nu trebuie sa uitam ca, pe langa marfuri, s-a ajuns rapid la o forma asemanatoare actualei burse de valori. Contractele, cambiile si unele efecte de comert existau in forma incipienta de pe acele vremuri si, deseori, ele functionau destul de asemanator cu forma actuala. Bineinteles ca exista negociere, garantare, creditare, etc. si aceste burse incipiente acopereau aproape toata gama tranzactiilor bursiere actuale.
            Bineinteles ca au aparut si primele reglementari ale tranzactiilor realizate in interiorul sau exteriorul ubei asa-zise burse. Dintre cele mai vechi mentiuni de acest fel se poate aminti de Collegia Mercatorum (adunarile negustorilor) de la Roma care aveau rolul de stabilire a uzantelor de comert in scopul facilitarii si cresterii sigurantei schimburilor comerciale.
            Si a venit si Evul Mediu... Aproape toate documentatiile care le-am parcurs atribuie paternitatea termenului de bursa unei familii de hangii (Van Den Bursen) care a infiintat la Bruges (Flandra), un local numit Hotel des Bourses, in holul caruia se negociau periodic metale pretioase (aur, argint, platina), precum si hartii de valoare. Daca ati parcurs atent randurile anterioare veti vedea ca aceasta atribuire este c-am fortata. Nu cumva el era doar un hangiu descurcaret care isi atragea clientela la han in acest fel? In acest sens vine si faptul ca pe frontispiciul de la intrare, cladirea Hotel des Bourses avea sculptate in piatra (ca firma) trei pungi, de unde si denumirea data localului, care in secolele 13 - 16 a servit drept loc de intalnire pentru negustori.
            Si, ganditi-va la termenul neaos romanesc de "pungas"? Ce intelegeti din el? In afara de sensul de hot de buzunare care nu ne intereseaza el mai inseamna om smecher, viclean, escroc. si vine de la... punga. Cum putea vedea un taran agricultor sau un nobil inchis intre hotarele mosiei sale un comerciant (si strain pe deasupra) altfel decat viclean si/ sau smecher care atenta la produsele acestui si/ sau la punga?!? Ei veneau cu vaca la targ si pungasii cu... pungile. Si, de ce pungas inseamna si hot de buzunare? Pentru ca hotii de buzunare fura pungile. Dar si unii comercianti smecheri fac acelasi lucru?!? Nu cumva asa au vazut si occidentalii lucrurile?
            Si, odata ce se starteaza bursa in intelesul actual al cuvantului nu incepe sa se vada si utilitatea si "excesul" acesteia?!? De ce la momentul actual bursele sunt strict incorsetate de legi, de implicarea statului, organismelor internationale, etc.? Nu cumva pentru a nu ajunge prea usor la toate intelesurile bursei?!? Nu cumva pentru a avea efectul constrictiv maxim care sa permita bursei sa ofere doar partea buna a lucrurilor reprezentata de schimburile comerciale de marfuri, hartii de valoare, etc. in cele mai oneste conditii (bine, atunci cand reuseste mai mult de 25 - 30 de ani)?!?
            Deci, bursa, este un termen generic care definea locul unde se adunau oamenii stiind ca acolo se putea veni cu marfa sau cu punga pentru a face o afacere. Si cum aproape totul se ducea la cei cu bani, locul respectiv putea fi usor denumit "place des bourses" (locul pungilor/ pungasiilor). Sau gresesc?!?
            Si daca ar fi sa mergem pana la capat cu variatiile semantice vom vedea ca termenul de bursa indica:
- piata in genere, adica locul unde se efectueaza schimburi comerciale sau, mai exact, ansamblul tranzactiilor cu marfuri sau valori, acceptiune reflectata si de corespondentul anglo-saxon al notiunii exchange (schimb), care desemneaza orice fel de piata, indiferent de obiectul tranzactiilor sau modul de functionare;
- tranzactii cu anumite categorii de bunuri, servicii sau valori si/ sau nivelul preturilor in operatiunile respective de schimb. In acest sens se vorbeste, de exemplu, de bursa aurului, bursa valutara, bursa operelor de arta, etc.;
- piata avand un mod de existenta si functionare aparte cum ar fi sintagma "bursa neagra", care se refera la o forma clandestina si fara reguli a pietei (inclusiv fara legalitate). Dar... vom reveni asupra acestei dezbateri docte cu "animatie" semidocta.
            Prima bursa, in intelesul actual, este considerata a fi cea de la Anvers, fondata in 1531 care s-a afirmat prima fata de celelalte piete bursiere care evoluau in paralel, cum ar fi pietele bursiere din orasele italiene (Venetia, Florenta, Genova), promotoare ale afacerilor "externe". Adevarata afirmare a bursei in lumea comerciala si financiara se realizeaza odata cu multiplicarea recunoasterii acestui tip de institutii cum ar fi bursa din Londra (1554) numitya Royal Exchange (initiata de unul din precursorii stiintei economice, Thomas Gresham), de la Amsterdam (1608), Paris (1639), etc., startand in acest fel perioada de asa-zis pionierat a bursei.
            Reglementarile in sensul stabilirii uzantelor de comert pot fi intalnite in Codul comercial medieval care indeplinea aceleasi functii pe care le are in prezent regulamentul burselor. Acest lucru a indus ca, de pe atunci, sa se produca un proces de diferentiere a burselor de marfuri de cele de valori ca institutii deosebite. Si, surpriza, se pare ca bursa de valori este cea care a aparut inaintea celei de marfuri... Chiar si documentar se considera acest lucru, patentul din 1 septembrie 1771 al Mariei Tereza avand ca urmare crearea primei burse de valori in adevaratul sens al cuvantului, adica o piata organizata, avand un statut si un regulament propriu de functionare.
            Cresterea schimburilor comerciale si continua dematerializare a tranzactiilor grupate sau nu in jurul marfurilor palpabile a determinat o crestere a rolului burselor si, in timpurile noastre, in special datorita mijloacelor moderne de comunicatie, cotatiile si cursurile ce se stabilesc la bursele reprezentative ajung sa se transmita aproape simultan tuturor centrelor economice si financiare din lume influentand "in adancime" orice tranzactie comerciala.
            Unul dintre principalele obiective ale organizarii schimburilor in cadrul bursei il reprezinta asigurarea operativitatii tranzactiilor comerciale si financiare, realizarea acestora pe o baza standardizata. Necesitatea extinderii si intensificarii circuitului comercial a generat de timpuriu o tendinta de dematerializare a marfurilor, de la bunuri corporale determinate s-a trecut la mostre, esantioane reprezentative pentru utilitatea marfii. Pe masura consacrarii de uzante comerciale, procesul merge mai departe, de la esantion trecandu-se la tipuri si denumiri uzuale, adica la cantitati abstracte de marfa, pe baza carora se incheie contractele comerciale. In acest  fel bursa simplifica la maximum activitatea de tranzactionare si reduce negocierea la elementele sale esentiale (sensul operatiunii - vanzare/ cumparare, marfa, cantitatea, pretul, termenul de livrare).
            Ca atare bursa nu mai este o piata originara, pe care se vand si se cumpara marfuri fizice, ci o piata derivata, pe care se vand si se cumpara titluri asupra marfurilor. Dovada existentei marfurilor se face cu un document unanim acceptat de comercianti (recipisa de depozit pentru marfurile aflate in antrepozite, conosament pentru marfurile incarcate pe vas, dovada posesiei actiunilor, etc.) iar transferul proprietatii asupra marfii (deci executarea obligatiei de livrare) se realizeaza prin transmiterea documentului respectiv. La New York, de exemplu, in urma cu doua secole s-a nascut bursa de pe Wall Street si primele titluri negociate au fost conosamentele. Moneda de plata fiind argintul, pentru a se plati titlurile asupra incarcaturii aflate pe vas, lingourile de argint erau taiate intr-o optime. Si acum in SUA, diferenta minima de curs pentru titlurile negociate la bursa este o optime.
            Bursa isi asuma exclusiv rolul de realizare a tranzactiei in forma sa pura, miscarea marfurilor avand loc in afara acestei piete dar, asigurand efectuarea actului comercial propriu-zis, cel care implica exclusiv forma valorica a marfii, bursa devine dispecerul circulatiei marfurilor si, pe un plan mai general, o placa turnanta a schimbului in economie.
            Procesul de dematerializare a marfii creaza premisele tehnice ale dezvoltarii tranzactiilor cu bunuri viitoare, adica marfuri care sunt prezente la incheierea contractului doar sub forma de esantion sau prin imaginea lor abstracta, ca tipuri de marfa. In acest fel, tranzactia traditionala (vanzarea cu livrarea imediata a marfii si plata pretului) este dublata de formula executarii contractului la un anumit termen de la incheierea acestuia. In acest sens practica este mult mai veche decat s-ar crede, in Grecia si Roma antica formandu-se structuri bine conturate pentru sustinerea acestui tip de activitati, in Evul Mediu era destul de uzuala contractarea pe baza de mostre cu livrarea ulterioara a marfurilor, in Anglia si in jurul Parisului se ajunge foarte repede la cumpararile pe baza de esantion, cu deosebire la achizitiile in partizi mari, in special pentru nevoile armatei, folosindu-se inclusiv contractele pentru livrari ulterioare. Si, primele cazuri de operatiuni la termen (futures) in sensul in care se practica in prezent la burse au fost cunoscute in Japonia secolului 17. Proprietarii de pamant care obtineau o renta in natura pentru fiecare recolta de orez procedau la depozitarea marfii in marile centre comerciale si la vanzarea acesteia pe baza de documente de depozit numite "tichete de orez". Cei care cumparau aceste titluri obtineau dreptul sa primeasca o anumita cantitate de orez la o anumita calitate, la o anumita data prevazuta in contract. Cum detinatorii acestor titluri le puteau utiliza periodic pentru obtinerea de marfa, tichetele de orez au devenit hartii de valoare acoperite in orez, ele putand fi utilizate in calitate de bani de hartie. Tichetele asigurau proprietarilor de pamant un venit sigur (obtineau tichete-bani) iar comerciantilor o oferta sigura de orez, pe langa posibilitatea de a obtine profit prin vanzarea tichetelor catre terti la un pret mai ridicat, daca valoarea orezului crestea pana la scadenta.
            Consacrarea acestui tip de tranzactii se realizeaza in Europa odata cu avantul comertului la distanta, factorul propulsor constituindu-l profiturile extrem de ridicate pe care relatiile cu Orientul, Lumea Noua, etc. le ocazionau, ajungandu-se la asocieri care fortau ideea de distanta sa fie compatibila cu ideea de pret (cu cat mai de departe cu atat mai profitabil) comerciantii intrecandu-se sa valorifice in folos propriu aceste avantaje comparative naturale, generatoare de mari castiguri. Dar distanta se convertea in durata, de la comertul cu produse din Indii ajungandu-se la comertul cu bunuri viitoare. Este realizata astfel o premisa importanta a tranzactiei bursiere, separarea negocierii si incheierea contractului de livrarea efectiva a marfii. La Bursa de Metale din Londra se perfectau, inca din secolul trecut, tranzactii cu livrare la un termen nedefinit, de exemplu, cu clauza la sosirea vasului. De la aceste tranzactii s-a trecut, in mod firesc, la cele incheiate dupa o data fixata in viitor, cu predarea efectiva a marfii la termen (cash forward).
            Daca in comertul la termen executarea tranzactiei este amanata pana la o data viitoare, in cazul creditului comercial se face o departajare a momentului livrarii marfii de cel al platii pretului (vanzarea pe credit inseamna livrarea imediata si plata ulterioara). Cu aparitia creditului ideea de timp incepe sa fie asociata cu idea de timp (time is money) ceea ce inseamna necesitatea remunerarii celui care acorda creditul prin plata unei dobanzi (atestari privitoare la aceste concepte si practici apar inca din anii 1800 - 1750 i.Hr in Codul lui Hammurapi unde se reglementau activitatile comerciale si se faceau referiri clara, precise la anumite elemente legate de camata). Cu alte cuvinte, pe langa pretul marfii, in momentul incheierii contractului, vanzatorul pretinde si un pret pentru amanarea fructificarii valorice a acesteia, o dobanda. Aceasta, pentru ca vanzatorul priveste marfa ca sursa de venit (profit), iar amanarea platii acesteia (creditul acordat cumparatorului) trebuie recompensata printr-un adaos la suma de bani reprezentand pretul marfii, astfel incat procesul de valorificare sa nu fie afectat.
            Odata cu separarea in timp a celor doua operatiuni pe care le presupune actul vanzarii, se deschide calea creerii unei intregi serii de efecte de comert. Cambia (ordinul dat de vanzator cumparatorului de a plati unui beneficiar la scadenta suma de plata inscrisa in acel titlu - numita si trata sau polita si atestata documentar din antichitate dar, in forma sa actuala din sec 13 in Genova, Florenta si Venetia) constituie garantia executarii obligatiei de plata rezultate din vanzarea marfii. Totodata ea reprezinta materializarea unei datorii banesti a debitorului cambiei, care devine autonoma in raport cu obligatia din contractul comercial.
            Aparuta pentru necesitatile desfasurarii operative a tranzactiilor, cambia poate fi utilizata nu numai pentru amanarea unei plati ci si pentru obtinerea de fonduri in numerar (cand trata este scontata la o banca) sau pentru a acoperi o obligatie de plata (cand beneficiarul tratei o transmite prin andosare unui tert creditor). Ca atare, acest titlu, la origine este o expresie financiara a valorii marfii, poate sa circule independent, ceea ce implica formarea unei piete specifice (piata efectelor de comert, forma embionara a bursei de valori). In Europa Centrala, odata cu statornicirea targurilor cu caracter periodic, a inceput de se foloseasca :polita de targ", emisa la nasterea datoriei si platibila la targul urmator. Intrate in circuitul comercial, politele se concentrau in mainile catorva bancheri, care le regularizau intre ei prin compensatie, asa cum fac in prezent casele de lichidare ale burselor.
            Procesul de dematerializare sau simbolizare cuprinde nu numai lumea marfurilor, ci si forma de concretizare valorica a acesteia, banii cu valoare intrinseca (aur si argint). Intradevar, in conditiile caracterului limitat al metalelor pretioase, dezvoltarea pietei se izbea de o limita naturala, extraeconomica, rezervele exploatabile de metale cu rol de etalon valoric. Solutia care a rezultat din chiar evolutia schimbului a fost aparitia banilor de hartie, a monedei semn, fara valoare intrinseca, dar investita cu functii banesti (etalon valoric, mijloc de plata si de schimb). Daca banii de hartie apar in China secolului 9 ca o expresie a autoritatii imperiale, ei isi capata rolul economic major in conditiile expansiunii schimbului in si dinspre Europa (aici apar hartiile de valoare/ banii de hartie cu functii monetare, biletele de banca - bancnotele si titlurile datoriei publice (bonuri de tezaur).
            Implicarea statului in calitate de debitor, prin emisiunea de bonuri de tezaur in vederea atragerii de fonduri pentru visterie, sporeste rapid volumul hartiilor de valoare in circulatie. Pentru ca aceste titluri sa aiba credibilitate si sa creeze o "piata" constanta, era necesara o piata unde sa fie lichidate (transformate in bani) constituita din banci si apoi bursa care isi asuma rolul de piata secundara, adica de piata "la mana a doua", pentru titluri care au fost emise anterior. Cu cat nevoile de imprumut ale statului sunt mai mari, cu cat firmele emit mai multe hartii de valoare, cu atat aceasta piata este alimentata mai abundent, cu atat rolul sau in economie creste. Extinderea utilizarii hartiilor de valoare impune deci formarea unei piete pentru aceste titluri, care sa asigure reconectarea lor la lumea valorilor reale (banii cu valoare intrinseca, marfurile, etc.) iar aceasta nu este decat bursa (rolul ei este de a trece rapid de la hartie la ban si de la ban la hartie - asigurand lichiditatea titlurilor, posibilitatea de a fi convertite rapid in bani).

            Definitii, clasificari.

            Bursele sunt institutii care au ca principal obiect de activitate bursa. Bursa reprezinta o tehnica manageriala de afaceri economice specifica economiei de piata, avand un caracter concurential si care concentreaza in timp si in spatiu cererea si oferta de marfuri, servicii, valori (efecte de comert) si devize si se desfasoara dupa o procedura determinata, potrivit unui program, intr-un loc cunoscut (si recunoscut), in prezenta vanzatorilor si a cumparatorilor (sau a imputernicitilor acestora).
            In concluzie, bursa este o piata care se particularizeaza prin obiectul tranzactiilor si modul de organizare si functionare. Juristii vad aceasta institutie ca fiind locul unde se negociaza (se vand si se cumpara) valori mobiliare sau marfuri, dupa o procedura anumita si numai de catre anumiti intermediari sub supravegherea unor autoritati. Finantist-monetaristii vor considera bursa a fi una din pietele caracteristice economiilor de piata, pe care se ofera si se desfac dupa o procedura speciala, marfuri sau valori fungibile... Alte consideratii iau in calcul renuniunea periodica a persoanelor care se aduna pentru a realiza operatiuni cu valori mobiliare si marfuri, trancatii cu titluri financiare, optiuni sau contracte futures, nartii de valoare, valute, etc.
            Important este sa se retina ca bursa este ultimul etaj al unei piete, care cuprinde si domina intreaga realitate economica a pietei respective (si nu numai).
            Bursa prezinta o serie de caracteristici specifice:
- are un caracter colectiv, in sensul ca este o asociatie care ofera celor interesati facilitati de negociere;
- activitatea se desfasoara conform regulamentului bursei si sub supravegherea autoritatilor competente;
- comercializarea la bursa se face in mod practic in cadrul unor sedinte (sesiuni) fixate potrivit programului bursei;
- piata bursiera este o piata de titluri, aceasta consemnand fie proprietatea asupra marfii (conosament, warant, etc.) fie participatii sau creante ale detinatorului lor (actiuni si obligatiuni), fie drepturile asupra unor active monetare sau financiare;
- preturile stabilite la bursa (cotatiile) sunt operativ difuzate prin mijloacele de informare in masa, fiind accesibile tuturor celor interesati, publicului larg;
- este o piata concurentiala care concentreaza un mare numar de ofertanti si cumparatori, incheierea contractelor realizandu-se printr-un procedeu bine stabilit de tipul licitatiei, respectiv prin confruntarea directa a cererii cu oferta.
            Bursele caracteristice sunt bursele cele mai importante, care au un rol insemnat in stabilirea preturilor internationale si a cursurilor monetare si, totodata, ofera informatii utile cu privire la volumul ofertei si al cererii, la raporturile dintre acestea. Important este sa se retina ca bursele caracteristice, de regula, sunt situate fie in marile zone de productie, fie in cele de consum.
            Clasificarea burselor se poate face in functie de numeroase criterii. Astfel:
- in functie de sfera de cuprindere si varietatea afacerilor incheiate bursele pot fi:
            - burse generale - sunt piete unde se tranzactioneaza o gama larga si variata de marfuri, uneori si titluri sau devize (cele mai cunoscute fiind Amsterdam, Lima, Rio de Janeiro, etc.);
            - burse specializate - au o structura determinata, limitata de marfuri (uneori chiar o singura marfa) sau hartii de valoare. De regula aceste burse mentioneaza in denumirea lor si specificul activitatii pe care o desfasoara (cum ar fi London Metal Exchange, New York Cotton Exchange, New York Stock Exchange, etc.).
- in raport cu obiectul lor de activitate, bursele pot fi grupate in:
            - bursele de marfuri care au ca obiect de activitate incheierea de afaceri comerciale pentru marfuri fungibile, inrudite calitativ, substituibile si perfect conservabile.
- in functie de forma de proprietate exista:
            - burse private, infiintate si organizate de persoane private, particulare, de societati comerciale sau de camere de comert (dar, indiferent de forma de proprietate, constituirea si functionarea bursei se face cu aprobarea statului pe teritoriul caruia isi desfasoara activitatea;
            - burse publice, infiintate si administrate de stat.
- in functie de modul de admitere a participantilor bursele sunt:
            - cu participare nelimitata - sunt cele prin care se respecta dispozitiile interne, accesul fiind gratuit sau contra unei taxe de frecventare. De la aceasta regula, in mod obisnuit se prevad exceptii in sensul interzicerii participarii la bursa a persoanelor care au comis delicte de inselatorie sau altele prevazute in regulamentul de functionare al bursei respective;
            - cu participare limitata - sunt cele la care au acces numai membrii bursei sau aceeia care au obtinut autorizatii speciale din partea conducerii bursei..
            Bursele de marfuri pot functiona in conditii bune si cu eficacitate normala daca sunt indeplinite cel putin urmatoarele conditii:
- produsele trebuie sa fie omogene pentru a permite standardizarea, uniformizarea si divizibilitatea contractului de bursa si intersanjabilitatea loturilor de marfa (in general conditie indeplinita de marfurile fungibile);
- produsele trebuie sa poata fi depozitate pe o perioada mai indeplungata, fara ca prin aceasta sa li se modifice calitatile (ca urmare a perisabilitatii);
- oferta de bunuri cotate trebuie sa fie ampla pentru continuitatea afacerilor si desfasurarea transportului in conditii normale;
- cererea pentru bunurile cotate trebuie sa fie ampla, solvabila si relativ constanta. Solvabilitatea creaza fluiditatea pietei, usurinta de a intra si iesi din contracte fara a afecta preturile, iar constanta cererii permite incheierea unui volum suficient de afaceri necesar unei activitati permanente.
            Marfurile trebuie sa fie produse, comercializate si consumate de un numar mare de participanti, iar preturile si conditiile de tranzactionare sa nu fie decisiv influentate de un grup restrans, pentru a stopa tendintele monopoliste. In prezent exista aproximativ 40 de burse de marfuri principale, la care se negociaza contracte reprezentand peste 80 - 100 de produse, numarul de contracte negociate prin burse crescand permanent. Printre cele mai cunoscute burse, care au rolul de piete caracteristice, mentionam: pentru lana Sydney, New York, pentru bumbac New York, Sao Paolo, New Orleans, pentru cereale Chicago, Liverpool, pentru zahar Londra, paris, New York, pentru ulei de floarea soarelui Rotterdam, pentru metale neferoase Londra, New York, pentru cauciuc Singapore, New York, pentru cafea, cacao, ceai Londra, New York, Paris, etc.
            Bursele de valori, denumite si burse de fonduri, negociaza hartii de valoare sau efecte comerciale (actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur, alte titluri de proprietate industriala) precum si metale pretioase. Hartiile de valoare sunt instrumente care confera posesorului lor fie un drept de proprietate asupra unei parti a patrimoniului unei intreprinderi (actiunea), fie un drept de creanta asupra unei astfel de intreprinderi (obligatiunea). Actiunea reprezinta dovada ca detinatorul este proprietar al unei fractiuni din patrimoniul societatii, calitate ce ii confera dreptul de a participa la conducerea acesteia si la profitul sau pierderea care rezulta din activitatea societatii. Obligatiunea este un instrument de credit care contine promisiunea de a plati o anumita suma de bani la o data fixa, de obicei la mai mult de 10 ani de la data emiterii, si a unor dobanzi, la anumite date specificate in oferta de vanzare a acestora.
            Prin operatiunea de lansare pe piata a hartiilor de valoare, bursa raspunde urmatoarelor cerinte:
- atragerea disponibilitatilor existente pe piata respectiva, de la banci sau organisme specializate in operatiuni financiare, precum si de la institutii publice sau private cu atributii diverse, cum ar fi societati de asigurari, case de pensii, fundatii, eforii de spitale, academii sau alte institutii cu scop nelucrativ si de la investitorii individuali care pot constitui, pe ansamblu, capitaluri importante;
- plasarea disponibilitatilor in sectoarele cele mai active ale vietii economice, creand pe aceasta cale, posibilitati considerabile de finantare a unor actiuni de mari proportii.
            Caracteristica principala a pietei financiare concentrata in cadrul burselor consta in faptul ca imbina activitatea de plasament de capitaluri pe termen lung cu operatiunile speculative ce se desfasoara in scopul obtinerii de profituri din diferente de cursuri ale hartiilor de valoare comercializate.
            Bursele de devize (de valute) au aparut la inceputul anilor '70, prima fiind International Monetary Market din Chicago (1972).
            Bursele mai sunt burse pentru operatiuni ajutatoare in comertul international (navlosiri sau asigurari, cele pentru piese, subansamble componente, burse de subcontractare, etc.).
            Clasificarea burselor dupa sfera de cuprindere si gradul de specializare trebuie luata in considerare cu anumite rezerve deoarece abordarile flexibile sunt ceva destul de obisnuit in activitatea bursiera, unele burse largindu-si profilul, altele delimitandu-l ca urmare a tendintelor de a se asigura acestor piete o cat mai mare functionalitate in zonele in care actioneaza.

            Functii si organizare.

            Bursele, ca institutii si ca piete de relevanta deosebita in economia contemporana, indeplinesc o serie de functii, prin intermediul carora bursele constituie un adevarat barometru al economiei de piata:
- functia de facilitare a incheierii afacerilor economice, functie pe care bursele o realizeaza prin concentrarea in timp si in spatiu a cererii si ofertei de marfuri, prin unificarea si uniformizarea documentelor su practicilor comerciale, prin inregistrarea rapida si exacta a afacerilor din incinta bursei;
- bursele au rolul esential in formarea preturilor la marfurile comercializate prin burse si influenteaza si preturile altor marfuri care nu fac obiectul acestor afaceri;
- bursele au un rol hotarator in formarea cursurilor de schimb monetare, exercitand o influenta considerabila asupra afacerilor comerciale si financiar-monetare interne si internationale;
- prin operatiunile futures, bursele pot da informatii utile pentru stabilirea unor tendinte si pentru fundamentarea unor previziuni referitoare la diferitele componente si aspecte ale pietei mondiale;
- exercita o influenta complexa si contradictorie asupra riscurilor, prin operatiunile de acoperire minimalizandu-le, prin cele de specula amplificandu-le;
- indeplinesc functia de colectare de date si de difuzare printr-o retea eficienta de telecomunicatii a informatiilor, cu privire la preturi, cursuri monetare, volumul afacerilor si tendintele fenomenelor respective, conditie esentiala pentru functionarea eficienta a pietelor concurentiale si contribuie pe aceasta baza la oferirea unui material pentru fundamentarea unor previziuni si prognoze.
            Bursele sunt, de regula, constituite sub forma societatilor pe actiuni, au un numar limitat de membri fondatori, persoane fizice sau juridice specializate in afacerile cu marfuri sau vallori care fac obiectul acestor afaceri. Deosebirea fata de o societate pe actiuni obisnuita rezulta din faptul ca certificatul de bursa nu ofera dreptul la dividende, ci acorda numai posibilitatea de a participa la incheierea afacerilor in localul bursei.
            Capitalul stabilit prin statut este impartit intr-un numar de actiuni, denumite si certificate de bursa, fiecare membru al bursei fiind necesar sa detina cel putin un asemenea certificat. Capitalul propriu, necesar functionarii bursei, se constituie din contributiile membrilor si din alte contributii stabilite prin statutul de participare si regulamentul de functionare. Chiar daca la aceasta constituire participa statul, pe langa darile de seama "bugetare" necesare cand acesta participa, orice bursa are obligatia de a prezenta dari de seama publice.
            Bursa nu incheie operatiuni de vanzare-cumparare in numele sau, acestea revenind in competenta membrilor acesteia, care joaca rolul de intermediari profesionisti in realizarea contractelor. Cea mai mare parte a membrilor sai sunt fie producatori fie comercianti, fie intermediari de bursa, dintre acestia recrutandu-se conducerea bursei.
            Intregul sistem organizatoric al bursei, precum si legaturile din cadrul ei sunt reglementate de statutul de functionare. In cadrul acestui statut, un rol esential il detin uzantele de bursa (conditiile comerciale), care au scopul sa creeze acestei institutii o baza juridica solida. Conducerea bursei este asigurata de un consiliu de administratie, care are atributii de a veghea ca afacerile sa fie efectuate in mod oenst si eficient, conform regulamentului de functionare. Consiliul de administratie este ales de membrii bursei si este format din oameni de afaceri alesi datorita experientei si standing-ului lor economico-financiar. Administratia bursei asigura conducerea activitatii curente si este constituita din comitetul directorilor (care cuprinde directorul general si mai multi directori - acest comitet poarta denumiri diferite de la o bursa la alta, de exemplu Board of Directors sau Comittee in Anglia, Board of managers in SUA, Commision de la Bourse in Franta, etc.), comitetul tehnic (insarcinat sa dezbata si sa recomande masuri privind functionarea in bune conditii a bursei) si comitetul pentru stabilirea pretului spot. Ultimile doua comitete consultative sunt formate din reprezentanti ai membrilor bursei, in timp ce aparatul sau nu este obligatoriu sa provina din randul membrilor.
 


Powered by Medow....................................
Ultima modificare: 28.aprilie.2003