Clearing-ul.
Clearing-ul
(to clear = a compensa) este un aranjament de plati reciproce intre doua
sau mai multe tari, pe o perioada determinata de timp (de obicei un an),
bazat pe principiul compensatiei globale a creantelor rezultate din prestatii
reciproce, fara transfer efectiv de valuta (excludere totala sau partiala).
Operatiile de compensare se efectueaza de catre bancile tarilor membre
ale acordului de clearing din conturile de clearing. Intreprinderile exportatoare
din tarile participante la acordul de clearing primesc contravaloarea marfurilor
exportate in moneda nationala de la banca tarii lor, care tine evidenta
acestor operatiuni. Clearing-ul poate fi bilateral si multilateral.
Derularea operatiunilor de plati in cadrul unui clearing bilateral este
determinata de clauzele pe care le prevede acordul de clearing: data intrarii
in vigoare a acordului de clearing, desemnarea organismelor de clearing
si dechiderea conturilor de clearing, functionarea contului sau a conturilor
de clearing, moneda de clearing, platile admise a fi factute in conturile
de clearing (care pot fi comerciale, necomerciale si/ sau accesorii), creditul
tehnic si clauza privind plata in devize, modul de deschidere, inregistrare
si acoperire reciproca a acreditivelor documentare, clauza de rectificare,
convertirea in moneda de clearing a obligatiilor exprimate intr-o terta
moneda, modul de lichidare al soldului final si, in final, alte clauze
considerate a fi semnificative pentru derularea operatiunilor de clearing.
Acordurile de clearing sunt insotite de anexe in care se cuprind marfurile
si serviciile care pot face obiectul tranzactiilor (nomenclatorul de clearing).
Clearingul bilateral poate functiona prin deschiderea si functionarea a
doua conturi de clearing, printr-un singur cont central (clearing centralizat)
sau un cont central insotit de mai multe subconturi (clearing descentralizat).
Clearing-ul cu un singur cont este utilizat atunci cand partile prevad
ca decontarile dintre ele sa fie efectuate printr-un clearing cu un cont,
cele doua oficii de clearing functionand normal dar numai unul dintre ele
avand cont de clearing, avizand pe celalalt asupra operatiunilor efectuate
in cont, avand de a face cu o structura asimetrica. De obicei, clearing-ul
cu un singur cont este utilizat in cazul in care o tara este creditoare
celeilalte (dintr-o perioada anterioara) si urmareste ca prin desfasurarea
clearing-ului sa aiba posibilitatea sa lichideze creantele (partial sau
total).
Clearingul cu doua conturi, utilizat cel mai frecvent, consta in deschiderea
a cate un cont la banca centrala (sau institutie bancara care are sarcina
executarii operatiilor de clearing) a fiecarei tari. Intre monedele celor
doua tari care au incheiat acordul de clearing se va stabili un curs oficial
(cursul de clearing). In fiecare cont se pot efectua atat operatii de plati
cat si de incasari. Exportatorii din ambele tari incaseaza contravaloarea
marfurilor livrate in moneda nationala, in momentul prezentarii documentelor
de export la banca locala, in timp ce contul de clearing al tarii importatoare
este debitat de catre banca centrala, daca se utilizeaza acreditivul documentar
ca modalitate de plata cu domicilierea in tara vanzatorului. Lunar, cele
doua banci isi remit reciproc extrasele conturilor de clearing pe care
le administreaza. Clearing-ul cu doua conturi asigura o perfecta simetrie
a pozitiilor celor doua tari si permite desfasurarea operatiilor reciproce
in mod continuu, in functie de modalitatea de plata convenita.
Moneda de clearing este folosita ca metoda de calcul si evidenta a livrarilor
reciproce si poate fi a uneia din tarile participante la acord sau o terta
moneda. Un acord de clearing instituie in relatia dintre parti un nou regim
de plata, diferit de cel in devize libere. Platile pentru operatiunile
de comert exterior se fac in valuta clearing (si nu in valuta convertibila).
Moneda acordului este desemnata prin referire la monede nationale convertibile
(de exemplu, dolar SUA) sau monede artificiale (DST, ECU). Fiind unitati
de cont ele nu pot fi, practic, niciodata schimbate la paritate cu monede
efective, in raport cu care au fost definite. Moneda de clearing (de exemplu,
dolarul clearing) face de regula un discount (este mai slaba) in raport
cu moneda efectiva, deoarece fata de aceasta, care poate fi utilizata ca
mijloc de polata pentru orice fel de marfa si cu orice partener comercial
(fiind liber convertibila), moneda de clearing poate folosi la plati doar
pentru marfurile specificate in nomenclatorul de clearing.
Platile admise efectuate prin conturile de clearing pot fi: plati aferente
importurilor de marfuri, navluri maritime, cheltuieli de receptie, de asigurare,
de expeditie, de transbordare a marfurilor, de intretinere a misiunilor
diplomatice si consulare, comerciale, alte cheltuieli de natura necomerciala
(deseori specificate expres in nomenclatorul de clearing).
Creditul tehnic (sau spatiu de joc, swing) reprezinta limita valorica pana
la care o tara poate sa se afle in postura de debitor, respectiv creditor
fata de o tara partenera la acordul de clearing. Creditul tehnic are menirea
de a asigura fluiditatea mecanismului de clearing bilateral, in faza initiala
acesta reprezentand un credit interguvernamental (sau interbancar), de
regula fara dobanda, pe termen lung, fara de care nu s-ar putea initia
operatiile de livrari de marfuri, deoarece fiecare partener ar astepta
ca celalalt sa faca prima livrare fara acoperire (in practica fiind imposibil
ca exporturile si importurile sa se desfasoare simetric). Odata pus in
miscare mecanismul clearing-ului, rolul creditului tehnic este de a mentine
neintrerupte livrarile reciproce, bazandu-se pe creditele acordate de oficiul
de clearing din tara exportatorului. Sub limita superioara a creditului
tehnic se stabilesc, adeseori, doua praguri: unul cu caracter tehnic gratuit
si altul cu scop de finantare, care poarta o anumita dobanda, datorita
faptului ca livrarile reciproce de marfuri si servicii in cadrul unui clearing
nu se pot sincroniza in asa fel incat sa existe in orice moment un echilibru
valoric si, astfel, se creaza permanent decalaje intre valoarea livrarilor
sau prestatiilor unei tari fata de cealalta.
Clauza de devize consta in obligatia achitarii de catre tara debitoare,
la cererea partii creditoare, in valuta convertibila, a oricarei depasiri
a plafonului tehnic. Mentionam ca exista acorduri de clearing in care nu
se admite depasirea creditului tehnic.
Clauza de rectificare presupune schimbarea nivelului soldului si se aplica,
dupa caz, atat la soldul creditor cat si la cel debitor, in functie de
fluctuatia cursului valutei de clearing.
Lichidarea soldului final al clearing-ului se realizeaza prin livrari de
marfuri si prestari de servicii, intr-o perioada de timp, de catre partea
debitoare sau prin transfer de valuta intr-un anumit interval de timp,
sau prin operatii tripartite (operatiuni de switch), etc.
 ....................................
|
|
