Incasso-ul documentar.
Incasso-ul
documentar consta in ordinul pe care il da exportatorul bancii sale de
a incasa (de aici denumirea de incasso) contravaloarea unei tranzactii
comerciale si de a o vira in contul sau. In acest sens el depune la banca
sa documentele care atesta executarea obligatiilor sale contractuale (de
aici caracterul documentar). Astfel, banca insarcinata cu incasarea joaca
un rol de intermediere intre exportator si importator, ea oferind clientului
sau anumite servicii, pentru care este remunerata.
Tehnica este reglementata prin documentul intitulat "Publicatia 522" elaborata
in 1975 de Camera Internationala de Comert (ICC), reguli care nu sunt obligatorii
pentru partile implicate, decat in masura in care acestea convin in mod
expres ca operatiunea de incasso "este supusa regulilor uniforme 522" si
acestea nu contravin legilor tarii participante.
Decontarea prin incasso, spre deosebire de plata prin acreditiv, este relativ
simpla, ieftina, dar negarantata bancar, bazandu-se in special pe obligatia
de plata a cumparatorului asumata prin contractul comercial international,
fara angajamentul de plata al bancilor care sunt antrenate in derulare.
Incasso-ul reprezinta tratarea de catre banci, in conformitate cu instructiunile
primite, a documentelor financiare si/ sau comerciale pentru a obtine acceptarea
si/ sau, daca este cazul, plata, pentru a remite documentele comerciale
contra acceptare si/ sau, dupa caz, contra plata si de a remite documentele
in alte conditii.
Rezulta ca operatiunea este o simpla vehiculare de documente, obligatia
bancii se rezuma la prestarea unui serviciu in conditiile impuse de exportator
(eventual, in cazul precizarii si de Publicatia 522), documentele cu care
lucreaza bancile putand fi clasificate in documente financiare (cambii,
cecuri, bilete la ordin, ordine de plata, etc.) si documente omerciale
(facturi, documente de transport, de proprietate, etc.).
In functie de documentele vehiculate se disting doua tipuri de incasso:
simplu (reprezinta incasso-ul de documente financiare, neinsotit de documente
comerciale) si documentar (unde documentele financiare sunt insotite de
documente comerciale sau documentele comerciale nu sunt insotite de cele
financiare). Partile implicate in derularea unui incasso, simplu sau documentar,
sunt ordonatorul (exportatorul), banca remitenta (banca exportatorului),
trasul (importatorul) si banca prezentatoare (banca importatorului). In
primul caz, banca prezentatoare va remite documentele de livrare importatorului
numai contra platii facturii ce indica valoarea tranzactiei. Pin urmare,
imediat ce a primit documentele, banca respectiva situata in tara de import
invita pe importator sa faca plata. De indata ce acesta face dovada platii,
banca ii remite documentele, care-i dau importatorului posibilitatea sa
intre in posesia marfii, la destinatia transportului. In cazul "documente
contra acceptare", banca reprezentand pe exportator trimite documentele
la o banca corespondenta situata in tara importatorului cu indicatia de
a i le remite numai contra acceptarii unei cambii, cu scadenta conforma
cu termenul de plata din contractul comercial. In acest fel, exportatorul
acorda importatorului un credit pe termen scurt, iar daca are nevoie de
fonduri poate sconta cambia.
Incasso-ul documentar reprezinta modalitatea prin care transmiterea platii
de la cumparator la vanzator se realizeaza numai dupa ce cumparatorul este
anuntat de catre banca sa in legatura cu sosirea documentelor care atesta
expedierea marfurilor de catre vanzator. Expeditorul este initiatorul operatiunii
de derulare, intreaga operatiune initiindu-se din ordinul sau, pe raspundere
si risc propriu. Transmiterea documentelor de la exportator la importator
se realizeaza prin intermediul a doua banci, banca exportatorului la care
acesta depune documentele de expeditie si banca importatorului care tine
contul clientului sau.
Procedural mecanismul derularii incasso-ului documentar incepe prin incheierea
contractului de vanzare internationala in care se prevede ca modalitate
de plata "incasso documentar". Apoi exportatorul expediaza marfurile in
conformitate cu contractul incheiat si primeste de la caraus un document
care atesta aceasta livrare. El va remite bancii sale documentele care
fac dovada expedierii marfurilor, insotite de ordinul de incasare, prin
care exportatorul sa instructiuni bancii sale privind modul de folosire
a documentelor. Ordinul de incasare este un document tipizat in care exportatorul
specifica importatorul, banca importatorului, numarul documentelor trimise
la incasat, comisioanele, etc. La depunerea documentelor banca nu efectueaza
decat un control formal asupra lor. Banca exportatorului, numita si banca
remitenta, procedeaza la transmiterea documentelor, insotite de ordinul
de incasare, bancii importatorului. banca importatorului avizeaza importatorul
de sosirea documentelor de plata si elibereaza documentele, conform instructiunilor
din ordinul de incasare, contra plata sau contra acceptare. Importatorul
plateste ocumentele sau accepta cambia si primeste documentele care atesta
proprietatea asupra marfurilor. Banca importatorului crediteaza la randul
ei banca exportatorului iar banca exportatorului crediteaza contul clientului
sau, exportatorul.
Asa cum rezulta din mecanismul derularii acestei modalitati de plata, din
ea decurg pentru exportator anumite inconveniente. Marfa este livrata pe
adresa cumparatorului fara nici o garantie de plata. Acest lucru inseamna
ca importatorul va intra in posesia marfii fara sa achite contravaloarea
acesteia, si faptul ca, in caz de neplata, marfa trebuie returnata sau
depozitata in vederea gasirii altui client, ceea ce presupune cheltuieli
pentru exportator. Acest neajuns poate fi inlaturat sau cel putin diminuat
prin solicitarea inainte de efectuarea exportului a unei garantii bancare,
prin utilizarea tratelor (trase asupra cumparatorului), prin intocmirea
documentelor de asigurare a marfii intr-o forma negociabila, prin solicitarea
unor sume in avans sau prin vinculatie (expedierea marfurilor in statia
de destinatie, facand totodata mentiunea ca marfurile sa fie eliberate
pe baza unei dovezi a efectuarii platii). In toate cazurile domicilierea
incasso-ului in tara cumparatorului determina intarzierea incasarii valutei
in timpul necesar circuitului bancar al documentelor, perioada in care
exportatorul, desi a livrat marfa, nu incaseaza pretul. Se poate considera,
deci, ca a acordat importatorului un credit gratuit.
In cazul in care importatorul refuza plata, banca prezentatoare trebuie
sa adreseze imediat o notificare bancii exportatorului, iar acesta din
urma va transmite instructiunile in legatura cu modul de tratare al documentelor.
Conform uzantelor, daca banca prezentatoare nu primeste instructiuni in
termen de 90 de zile, ea poate sa returneze documentele la banca exportatorului.
Incasso-ul prezinta riscuri si pentru importator in sensul ca, in mod normal,
acesta nu poate sa vada marfa decat dupa ce a fost achitata (marfa expediata
ar putea fi alta marfa sau ar putea fi degradata). Din cazuza acestor riscuri,
incasso-ul ca modalitate de plata se practica numai in relatiile intre
parteneri siguri, cunoscuti, de o seriozitate si bonitate de necontestat
sau in scopuri promotionale pe pietele acelor tari ale caror legislatii
comerciale contin restrictii in ceea ce priveste alte modalitati de plata.
 ....................................
|
|
