|Home Study Page|   |Home Economics|

            Incasso-ul documentar.

            Incasso-ul documentar consta in ordinul pe care il da exportatorul bancii sale de a incasa (de aici denumirea de incasso) contravaloarea unei tranzactii comerciale si de a o vira in contul sau. In acest sens el depune la banca sa documentele care atesta executarea obligatiilor sale contractuale (de aici caracterul documentar). Astfel, banca insarcinata cu incasarea joaca un rol de intermediere intre exportator si importator, ea oferind clientului sau anumite servicii, pentru care este remunerata.
            Tehnica este reglementata prin documentul intitulat "Publicatia 522" elaborata in 1975 de Camera Internationala de Comert (ICC), reguli care nu sunt obligatorii pentru partile implicate, decat in masura in care acestea convin in mod expres ca operatiunea de incasso "este supusa regulilor uniforme 522" si acestea nu contravin legilor tarii participante.
            Decontarea prin incasso, spre deosebire de plata prin acreditiv, este relativ simpla, ieftina, dar negarantata bancar, bazandu-se in special pe obligatia de plata a cumparatorului asumata prin contractul comercial international, fara angajamentul de plata al bancilor care sunt antrenate in derulare. Incasso-ul reprezinta tratarea de catre banci, in conformitate cu instructiunile primite, a documentelor financiare si/ sau comerciale pentru a obtine acceptarea si/ sau, daca este cazul, plata, pentru a remite documentele comerciale contra acceptare si/ sau, dupa caz, contra plata si de a remite documentele in alte conditii.
            Rezulta ca operatiunea este o simpla vehiculare de documente, obligatia bancii se rezuma la prestarea unui serviciu in conditiile impuse de exportator (eventual, in cazul precizarii si de Publicatia 522), documentele cu care lucreaza bancile putand fi clasificate in documente financiare (cambii, cecuri, bilete la ordin, ordine de plata, etc.) si documente omerciale (facturi, documente de transport, de proprietate, etc.).
            In functie de documentele vehiculate se disting doua tipuri de incasso: simplu (reprezinta incasso-ul de documente financiare, neinsotit de documente comerciale) si documentar (unde documentele financiare sunt insotite de documente comerciale sau documentele comerciale nu sunt insotite de cele financiare). Partile implicate in derularea unui incasso, simplu sau documentar, sunt ordonatorul (exportatorul), banca remitenta (banca exportatorului), trasul (importatorul) si banca prezentatoare (banca importatorului). In primul caz, banca prezentatoare va remite documentele de livrare importatorului numai contra platii facturii ce indica valoarea tranzactiei. Pin urmare, imediat ce a primit documentele, banca respectiva situata in tara de import invita pe importator sa faca plata. De indata ce acesta face dovada platii, banca ii remite documentele, care-i dau importatorului posibilitatea sa intre in posesia marfii, la destinatia transportului. In cazul "documente contra acceptare", banca reprezentand pe exportator trimite documentele la o banca corespondenta situata in tara importatorului cu indicatia de a i le remite numai contra acceptarii unei cambii, cu scadenta conforma cu termenul de plata din contractul comercial. In acest fel, exportatorul acorda importatorului un credit pe termen scurt, iar daca are nevoie de fonduri poate sconta cambia.
            Incasso-ul documentar reprezinta modalitatea prin care transmiterea platii de la cumparator la vanzator se realizeaza numai dupa ce cumparatorul este anuntat de catre banca sa in legatura cu sosirea documentelor care atesta expedierea marfurilor de catre vanzator. Expeditorul este initiatorul operatiunii de derulare, intreaga operatiune initiindu-se din ordinul sau, pe raspundere si risc propriu. Transmiterea documentelor de la exportator la importator se realizeaza prin intermediul a doua banci, banca exportatorului la care acesta depune documentele de expeditie si banca importatorului care tine contul clientului sau.
            Procedural mecanismul derularii incasso-ului documentar incepe prin incheierea contractului de vanzare internationala in care se prevede ca modalitate de plata "incasso documentar". Apoi exportatorul expediaza marfurile in conformitate cu contractul incheiat si primeste de la caraus un document care atesta aceasta livrare. El va remite bancii sale documentele care fac dovada expedierii marfurilor, insotite de ordinul de incasare, prin care exportatorul sa instructiuni bancii sale privind modul de folosire a documentelor. Ordinul de incasare este un document tipizat in care exportatorul specifica importatorul, banca importatorului, numarul documentelor trimise la incasat, comisioanele, etc. La depunerea documentelor banca nu efectueaza decat un control formal asupra lor. Banca exportatorului, numita si banca remitenta, procedeaza la transmiterea documentelor, insotite de ordinul de incasare, bancii importatorului. banca importatorului avizeaza importatorul de sosirea documentelor de plata si elibereaza documentele, conform instructiunilor din ordinul de incasare, contra plata sau contra acceptare. Importatorul plateste ocumentele sau accepta cambia si primeste documentele care atesta proprietatea asupra marfurilor. Banca importatorului crediteaza la randul ei banca exportatorului iar banca exportatorului crediteaza contul clientului sau, exportatorul.
            Asa cum rezulta din mecanismul derularii acestei modalitati de plata, din ea decurg pentru exportator anumite inconveniente. Marfa este livrata pe adresa cumparatorului fara nici o garantie de plata. Acest lucru inseamna ca importatorul va intra in posesia marfii fara sa achite contravaloarea acesteia, si faptul ca, in caz de neplata, marfa trebuie returnata sau depozitata in vederea gasirii altui client, ceea ce presupune cheltuieli pentru exportator. Acest neajuns poate fi inlaturat sau cel putin diminuat prin solicitarea inainte de efectuarea exportului a unei garantii bancare, prin utilizarea tratelor (trase asupra cumparatorului), prin intocmirea documentelor de asigurare a marfii intr-o forma negociabila, prin solicitarea unor sume in avans sau prin vinculatie (expedierea marfurilor in statia de destinatie, facand totodata mentiunea ca marfurile sa fie eliberate pe baza unei dovezi a efectuarii platii). In toate cazurile domicilierea incasso-ului in tara cumparatorului determina intarzierea incasarii valutei in timpul necesar circuitului bancar al documentelor, perioada in care exportatorul, desi a livrat marfa, nu incaseaza pretul. Se poate considera, deci, ca a acordat importatorului un credit gratuit.
            In cazul in care importatorul refuza plata, banca prezentatoare trebuie sa adreseze imediat o notificare bancii exportatorului, iar acesta din urma va transmite instructiunile in legatura cu modul de tratare al documentelor. Conform uzantelor, daca banca prezentatoare nu primeste instructiuni in termen de 90 de zile, ea poate sa returneze documentele la banca exportatorului. Incasso-ul prezinta riscuri si pentru importator in sensul ca, in mod normal, acesta nu poate sa vada marfa decat dupa ce a fost achitata (marfa expediata ar putea fi alta marfa sau ar putea fi degradata). Din cazuza acestor riscuri, incasso-ul ca modalitate de plata se practica numai in relatiile intre parteneri siguri, cunoscuti, de o seriozitate si bonitate de necontestat sau in scopuri promotionale pe pietele acelor tari ale caror legislatii comerciale contin restrictii in ceea ce priveste alte modalitati de plata.


Powered by Medow....................................
Ultima modificare: 28.aprilie.2003