Ordinul de plata.
Ordinul
de plata reprezinta dispozitia data de o persoana, numita ordonator, unei
banci, de a plati o suma determinata in favoarea unei alte persoane, numita
beneficiar, in vederea stingerii unei obligatii banesti a ordonatorului
fata de beneficiar.
Partile implicate in derularea unui ordin de plata sunt: ordonatorul, cel
care initiaza operatiunea, beneficiarul, cel in favoarea caruia se face
plata si bancile care au rolul de prestatoare de servicii.
Caracteristica ordinului de plata este aceea ca el poate fi anulat sau
modificat de catre ordonator. Pe de alta parte, ordinul poate fi simplu
sau documentar, acesta din urma fiind folosit in tranzactiile internationale.
Mecanismul decontarii prin ordin de plata este initiat de contractul comercial
continand obligatia de plata in sarcina importatorului care determina emiterea
ordinului de plata. Astfel, importatorul este obligat sa constituie un
depozit (provizion) pentru acoperirea cu fonduri a ordinului de plata si
sa dea instructiuni privind efectuarea platii prin ordin de plata urmand
notificarea beneficiarului platii (exportatorul), expeditia marfii, prezentarea
documentelor (incasarea platii), acoperirea platii, si, in final, notificarea
si prezentarea documentelor.
In relatiile comerciale internationale utilizarea ordinului de plata este
rar intalnita ca urmare a riscului de revocare pe care il prezinta. Aceasta
modalitate se intalneste mai frecvent in operatiunile necomerciale (cheltuieli
de transport, comisioane, contrastalii, taxe vamale, etc.), iar in cazul
operatiunilor comerciale se utilizeaza mai ales pentru plata avansurilor
si a ratelor.
In vederea maririi garantiei de plata, exportatorul poate pretinde o scrisoare
de garantie bancara, dar costul acesteia influenteaza marimea pretului
incasat de exportator sau a celui de desfacere catre consumatorul final.
In situatia in care debitorul principal (ordonatorul) nu si-a indeplinit
obligatiile garantate prin scrisoarea de garantie bancara, beneficiarul
se adreseaza bancii garante (dupa urmarirea initiala a debitorului principal,
daca garantia inscrisa in textul scrisorii este simpla, sau direct, daca
garantia este solidara), adica executa garantia bancara.
De asemenea, exportatorul poate trimite documentele insotite de o cambie
la vedere, echivalenta cu valoarea datoriei cumparatorului care, odata
acceptata, intareste obligatia de plata a importatorului. O alta strategie
pentru exportator consta in expedierea marfurilor la adresa unei banci
agreate de banca exportatorului (dupa obtinerea acordului acesteia) sau
a unui depozit de marfuri din statia de destinatie, cu indicatia ca marfurile
sa fie eliberate numai contra dovezii de efectuare a platii, procedura
numita vinculatie.
In sfarsit, exportatorul poate pretinde importatorului plata unui avans,
din care sa poata acoperi eventualele cheltuieli de rambursare sau depozitare
a marfii.
 ....................................
|
|
