![]() |
![]() Legea 571/ 2003 - Codul fiscal |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() |
Dimensiune fişier: 0,13 M; Imprimare: 9 pag. A4 |
LEGE
nr. 571 din 22 decembrie 2003
TITLUL VI - Taxa pe valoarea adăugată.
CAP. X - Regimul deducerilor.
ART. 1472 - (1)
În condiţiile stabilite prin norme:
a) persoana impozabilă nestabilită în România,
care este stabilită
în alt stat membru, neînregistrată şi care nu este obligată
să se înregistreze
în scopuri de TVA în România, poate beneficia de
rambursarea taxei pe valoarea
adăugată achitate pentru importuri şi achiziţii de bunuri/servicii,
efectuate
în România;
b) persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este
obligată să
se înregistreze în scopuri de TVA în România,
nestabilită în Comunitate, poate
solicita rambursarea taxei achitate pentru importuri şi achiziţii de
bunuri/servicii efectuate în România, dacă, în
conformitate cu legile ţării
unde este stabilită, o persoană impozabilă stabilită în
România ar avea acelaşi
drept de rambursare în ceea ce priveşte TVA sau alte
impozite/taxe similare
aplicate în ţara respectivă;
c) persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este
obligată să
se înregistreze în scopuri de TVA în România,
dar care efectuează în România o
livrare intracomunitară de mijloace de transport noi scutită, poate
solicita
rambursarea taxei achitate pentru achiziţia efectuată de aceasta
în România a
respectivului mijloc de transport nou. Rambursarea nu poate să
depăşească taxa
care s-ar aplica dacă livrarea de către această persoană a mijloacelor
de
transport noi respective ar fi livrare taxabilă. Dreptul de deducere ia
naştere
şi poate fi exercitat doar în momentul livrării intracomunitare a
mijlocului de
transport nou;
Norme metodologice:
51. (1) Pentru a avea dreptul la
rambursare, persoana prevazuta la art. 1472 alin. (1) lit. c) din Codul
fiscal
va indeplini urmatoarele obligatii:
a) va
depune la organele fiscale competente o cerere pe modelul stabilit de
Ministerul Finantelor Publice;
b) va
anexa factura si - dupa caz - documentele de import in original, sau
orice alt
document care sa evidentieze taxa achitata de aceasta persoana pentru
achizitia
a carei rambursare se solicita;
c) va
prezenta dovezi asupra faptului ca mijlocul de transport:
1. a
facut obiectul unei livrari intracomunitare scutite de taxa in
conditiile art.
143 alin. (2) din Codul fiscal;
2.
era un mijloc de transport nou in conditiile art. 1251 alin. (3) din
Codul
fiscal, la momentul livrarii care rezulta din documentele prevazute la
lit. b).
(2) Rambursarea se efectueaza in
termenul prevazut de normele procedurale in vigoare, care incepe sa
curga de la
data depunerii cererii si a tuturor documentelor mentionate la alin.
(1) lit.
b) la organele fiscale competente. Rambursarea se va efectua in lei
intr-un
cont din Romania indicat de persoana prevazuta la alin. (1) si orice
comisioane
bancare vor cadea in sarcina solicitantului.
(3) Organele fiscale competente vor
marca factura, documentul de import sau orice alt document anexat la o
cerere
de rambursare pentru a impiedica utilizarea acestora pentru o alta
cerere si
vor returna aceste documente solicitantului.
(4) In cazul in care rambursarea este
respinsa partial sau in totalitate, organele fiscale competente vor
prezenta
motivele respingerii cererii. Decizia poate fi contestata potrivit
prevederilor
legale in vigoare din Romania.
d) persoana impozabilă stabilită în România,
neînregistrată şi
care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA
în România, poate
solicita rambursarea taxei achitate aferente operaţiunilor prevăzute la
art.
145 alin. (2) lit. d) sau în alte situaţii prevăzute prin norme.
Norme metodologice:
52. (1) Pentru a avea dreptul la
rambursare, persoana impozabila stabilita in Romania, neinregistrata si
care nu
este obligata sa se inregistreze in scopuri de TVA, prevazuta la art.
1472
alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, va indeplini urmatoarele obligatii:
a) va
depune la organele fiscale competente o cerere pe modelul stabilit de
Ministerul Finantelor Publice;
b) va
anexa toate facturile si - dupa caz - documentele de import in
original, sau
orice alt document care sa evidentieze taxa datorata sau achitata de
aceasta
persoana pentru achizitiile efectuate pentru care se solicita
rambursarea;
c) va
prezenta documente din care sa rezulte ca taxa prevazuta la lit. b)
este
aferenta operatiunilor ce dau drept de deducere a taxei in conditiile
art. 145
alin. (2) lit. d) din Codul fiscal.
(2) Rambursarea se efectueaza in
termenul prevazut de normele procedurale in vigoare, care incepe sa
curga de la
data depunerii cererii si a tuturor documentelor mentionate la alin.
(1) lit.
b) la organele fiscale competente. Rambursarea se va efectua in lei
intr-un
cont din Romania indicat de persoana prevazuta la alin. (1) si orice
comisioane
bancare vor cadea in sarcina solicitantului.
(3) Organele fiscale competente vor
marca documentatia anexata, la cererea de rambursare pentru a impiedica
utilizarea acestora pentru o alta cerere si vor returna aceste
documente
solicitantului.
(4) In cazul in care rambursarea este
respinsa partial sau in totalitate, organele fiscale competente vor
prezenta
motivele respingerii cererii. Decizia poate fi contestata potrivit
prevederilor
legale in vigoare din Romania.
(2) Persoana impozabilă stabilită în România poate
beneficia de
rambursarea TVA achitate pentru importuri şi achiziţii de
bunuri/servicii
efectuate în alt stat membru, în condiţiile prevăzute
în norme.
(3) În cazul în care rambursarea prevăzută la alin.
(1) lit. a) a
fost obţinută prin fraudă sau printr-o altă metodă incorectă, organele
fiscale
competente vor recupera sumele plătite în mod eronat şi orice
penalităţi şi
dobânzi aferente, fără să contravină dispoziţiilor privind
asistenţa reciprocă
pentru recuperarea TVA.
(4) În cazul în care o dobândă sau o
penalitate administrativă a
fost impusă, dar nu a fost plătită, organele fiscale competente vor
suspenda
orice altă rambursare suplimentară către persoana impozabilă în
cauză până la
concurenţa sumei neplătite.
Notă:
Art. 1472 a fost introdus începând cu data de 1
august 206 - Legea
nr. 343/ 2006 - şi până la data de 13 octombrie 2009 - O.U.G. nr.
109/ 2009 - a
avut forma: (1) În condiţiile stabilite prin norme: a) persoana
impozabilă
neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze
în scopuri de TVA în
România, stabilită în alt stat membru, poate solicita
rambursarea taxei
achitate; b) persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este
obligată să se
înregistreze în scopuri de TVA şi nu este stabilită
în Comunitate poate
solicita rambursarea taxei achitate dacă, în conformitate cu
legile ţării unde
este stabilită, o persoană impozabilă stabilită în România
ar avea acelaşi
drept de rambursare în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată
sau alte impozite/taxe
similare aplicate în ţara respectivă; c) persoana
neînregistrată şi care nu
este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA, dar
care efectuează în
România o livrare intracomunitară scutită de mijloace de
transport noi poate
solicita rambursarea taxei achitate pentru achiziţia efectuată de
aceasta în
România a respectivului mijloc de transport nou. Rambursarea nu
poate să
depăşească taxa care s-ar aplica dacă livrarea de către această
persoană a
mijloacelor de transport noi respective ar fi livrare taxabilă; d)
persoana
impozabilă stabilită în România, neînregistrată şi
care nu este obligată să se
înregistreze în scopuri de TVA, poate solicita rambursarea
taxei achitate
aferente operaţiunilor prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. d) sau
în alte situaţii
prevăzute prin norme. (2) În cazul în care se constată că
cererile de
rambursare prevăzute la alin. (1) lit. a) sunt frauduloase şi nu se
aplică o
sancţiune administrativă, organele fiscale competente vor refuza orice
rambursare către persoana impozabilă respectivă pe o perioadă de 2 ani
de la
data depunerii cererii frauduloase. (3) În cazul în care
rambursarea prevăzută
la alin. (1) lit. a) a fost obţinută fraudulos sau eronat, s-a aplicat
o
sancţiune administrativă şi s-au stabilit obligaţiile fiscale
accesorii, iar
sumele nu au fost achitate, organele fiscale competente vor proceda
după cum
urmează: a) vor suspenda orice altă rambursare către persoana
impozabilă
respectivă până la plata sumelor datorate; sau b) vor deduce
sumele respective
din orice rambursare viitoare solicitată de respectiva persoană
impozabilă.
Normele metodologice:
49. (1) În baza art. 1472
alin. (1) lit. a) din Codul fiscal orice persoană impozabilă
nestabilită în
România, dar stabilită în alt stat membru, poate beneficia
de rambursarea taxei
pe valoarea adăugată achitate pentru importuri şi achiziţii de
bunuri/servicii
efectuate în România. Taxa pe valoarea adăugată se
rambursează de către
România, statul membru în care au fost achiziţionate
bunuri/servicii sau în
care s-au efectuat importuri de bunuri, dacă persoana impozabilă
respectivă
îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) pe
parcursul perioadei de rambursare nu a avut în România
sediul activităţii sale
economice sau un sediu fix de la care să fi efectuat operaţiuni
economice sau,
în lipsa unor astfel de sedii fixe, domiciliul sau reşedinţa sa
obişnuită;
b) pe
parcursul perioadei de rambursare nu este înregistrată şi nici nu
este obligată
să se înregistreze în scopuri de TVA în România
conform art. 153 din Codul
fiscal;
c) pe
parcursul perioadei de rambursare nu a livrat bunuri şi nu a prestat
servicii
considerate ca fiind livrate/prestate pe teritoriul României, cu
excepţia
următoarelor operaţiuni:
1.
prestarea de servicii de transport şi de servicii auxiliare acestora,
scutite
în temeiul art. 143 alin. (1) lit. c)-m), art. 144 alin. (1) lit.
c) şi art.
1441 din Codul fiscal;
2.
livrarea de bunuri şi prestarea de servicii către o persoană care are
obligaţia
de a plăti TVA în conformitate cu art. 150 alin. (2)-(6) din
Codul fiscal.
(2) Nu se rambursează:
a)
taxa pe valoarea adăugată care, conform Codului fiscal, a fost
facturată
incorect;
b)
taxa pe valoarea adăugată facturată pentru livrări de bunuri care sunt
sau pot
fi scutite în temeiul art. 143, 144 şi 1441 din Codul
fiscal;
c)
taxa pe valoarea adăugată facturată agenţiilor de turism, inclusiv a
tur-operatorilor, care aplică regimul special de taxă, conform
echivalentului
din alt stat membru al art. 1521 din Codul fiscal;
d)
taxa pe valoarea adăugată care, conform Codului fiscal, a fost
facturată
ulterior înregistrării în România în scopuri de
TVA a respectivei persoane
impozabile, pentru care se aplică prevederile art. 1471 din Codul
fiscal.
(3) Se rambursează oricărei persoane
impozabile nestabilite în România taxa pe valoarea adăugată
achitată pentru
achiziţii de bunuri/servicii, inclusiv pentru importuri, efectuate
în România,
în măsura în care bunurile şi serviciile respective sunt
utilizate pentru
următoarele operaţiuni:
a)
operaţiuni rezultate din activităţi economice pentru care locul
livrării/prestării se consideră ca fiind în afara României,
dacă taxa ar fi
deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost
realizate în
România;
b)
operaţiuni efectuate către o persoană care are obligaţia de a plăti TVA
în
conformitate cu art. 150 alin. (2)-(6) din Codul fiscal.
(4) Dreptul la rambursarea taxei
aferente achiziţiilor este determinat în temeiul prevederilor
art. 145, 1451 şi
146 din Codul fiscal.
(5) Pentru a fi eligibilă pentru
rambursare în România, o persoană impozabilă nestabilită
în România trebuie să
efectueze operaţiuni care dau dreptul de deducere în statul
membru în care este
stabilită. În cazul în care o persoană impozabilă
nestabilită în România
efectuează, în statul membru în care este stabilită,
atât operaţiuni care dau
drept de deducere, cât şi operaţiuni care nu dau drept de
deducere în
respectivul stat membru, România va rambursa numai acea parte din
TVA
rambursabilă conform alin. (3) care corespunde operaţiunilor cu drept
de deducere.
Dreptul de rambursare a taxei se determină conform alin. (4), respectiv
în
aceleaşi condiţii ca şi cele aplicabile pentru operaţiuni care sunt
realizate
în România.
(6) Pentru a obţine o rambursare a TVA
în România, persoana impozabilă care nu este stabilită
în România adresează o
cerere de rambursare pe cale electronică şi o înaintează statului
membru în
care este stabilită, prin intermediul portalului electronic pus la
dispoziţie
de către statul membru respectiv.
(7) Cererea de rambursare conţine următoarele
informaţii:
a)
numele şi adresa completă ale solicitantului;
b) o
adresă de contact pe cale electronică;
c)
descrierea activităţii economice a solicitantului pentru care sunt
achiziţionate bunurile şi serviciile;
d)
perioada de rambursare acoperită de cerere;
e) o
declaraţie din partea solicitantului că nu a livrat bunuri şi nu a
prestat
servicii considerate ca fiind livrate/prestate pe teritoriul
României pe
parcursul perioadei de rambursare, cu excepţia operaţiunilor prevăzute
la alin.
(1) lit. c) pct. 1 şi 2;
f)
codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de
înregistrare fiscală al
solicitantului;
g)
datele contului bancar, inclusiv codurile IBAN şi BIC.
(8) În afară de informaţiile menţionate
la alin. (7), cererea de rambursare mai conţine, pentru fiecare factură
sau
document de import, următoarele informaţii:
a)
numele şi adresa completă ale furnizorului sau prestatorului;
b) cu
excepţia importurilor, codul de înregistrare în scopuri de
TVA al furnizorului
sau prestatorului;
c) cu
excepţia importurilor, prefixul statului membru de rambursare în
conformitate
cu codul ISO 3166 - alfa 2, respectiv codul RO;
d)
data şi numărul facturii sau documentului de import;
e)
baza impozabilă şi cuantumul TVA, exprimate în lei;
f)
cuantumul TVA deductibil, calculat în conformitate cu alin. (3),
(4) şi (5),
exprimat în lei;
g)
după caz, partea de TVA deductibilă calculată în conformitate cu
alin. (5) şi
exprimată ca procent;
h)
natura bunurilor şi a serviciilor achiziţionate, descrisă conform
codurilor de
la alin. (9).
(9) În cererea de rambursare natura
bunurilor şi a serviciilor achiziţionate se descrie conform
următoarelor
coduri:
1.
combustibil;
2.
închiriere de mijloace de transport;
3.
cheltuieli legate de mijloace de transport (altele decât bunurile
şi serviciile
prevăzute la codurile 1 şi 2);
4.
taxe rutiere de acces şi taxa de utilizare a drumurilor;
5.
cheltuieli de deplasare, de exemplu, cu taxiul sau cu mijloacele de
transport
public;
6.
cazare;
7.
servicii de catering şi restaurant;
8.
acces la târguri şi expoziţii;
9.
cheltuieli pentru produse de lux, activităţi de divertisment şi
spectacole;
10.
altele. În cazul în care se utilizează codul 10, se
specifică natura bunurilor
livrate şi a serviciilor prestate.
(10) Solicitantul trebuie să furnizeze
pe cale electronică informaţii suplimentare codificate cu privire la
codurile 1
şi 3 prevăzute la alin. (9), aceste informaţii fiind necesare pentru a
determina existenţa unor restricţii asupra dreptului de deducere.
(11) În cazul în care baza de
impozitare
de pe o factură sau de pe un document de import este de cel puţin
echivalentul
în lei a 1000 euro ori în cazul facturilor pentru
combustibil de cel puţin 250
euro, în vederea obţinerii rambursării taxei pe valoarea
adăugată, solicitantul
trebuie să trimită pe cale electronică copii de pe respectivele facturi
sau,
după caz, documente de import, împreună cu cererea de rambursare.
Echivalentul
în lei se determină pe baza cursului valutar de schimb comunicat
de Banca
Naţională a României valabil la data de 1 ianuarie 2010. Pentru
facturile sau
documentele de import a căror valoare nu depăşeşte sumele prevăzute
în teza
anterioară, nu este obligatorie transmiterea lor în vederea
obţinerii
rambursării, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (22).
(12) Solicitantul trebuie să furnizeze
o descriere a activităţilor sale economice prin utilizarea sistemului
armonizat
de coduri detaliat la nivelul 4, stabilit în conformitate cu art.
34a alin. (3)
al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1.798/2003 al Consiliului
din 7
octombrie 2003 privind cooperarea administrativă în domeniul
taxei pe valoarea
adăugată şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 218/92, cu
modificările
ulterioare.
(13) Solicitantul trebuie să furnizeze
informaţiile din cererea de rambursare şi eventualele informaţii
suplimentare
solicitate de organul fiscal competent din România în limba
română.
(14) În cazul în care, ulterior
depunerii cererii de rambursare, pro rata de deducere este modificată,
ca
urmare a calculului pro rata definitivă, solicitantul procedează la
rectificarea sumei solicitate sau deja rambursate. Rectificarea se
efectuează
printr-o altă cerere de rambursare depusă pe parcursul anului
calendaristic
care urmează perioadei de rambursare în cauză sau, în cazul
în care solicitantul
nu înaintează nicio cerere de rambursare pe parcursul
respectivului an
calendaristic, printr-o declaraţie separată trimisă prin intermediul
portalului
electronic creat de statul membru în care este stabilit
solicitantul.
(15) Cererea de rambursare se referă la
următoarele:
a)
achiziţii de bunuri sau servicii care au fost facturate în
perioada de
rambursare, achitate până la data solicitării rambursării;
b)
importuri de bunuri efectuate în perioada de rambursare.
(16) Pe lângă operaţiunile menţionate
la alin. (15), cererea de rambursare poate să se refere, de asemenea,
la
facturi sau documente de import care nu au fost acoperite de cererile
de
rambursare precedente şi care privesc operaţiuni finalizate pe
parcursul anului
calendaristic în cauză.
(17) Cererea de rambursare este trimisă
statului membru în care este stabilit solicitantul cel
târziu până la data de
30 septembrie a anului calendaristic care urmează perioadei de
rambursare. Prin
excepţie, pentru cererile care se referă la rambursări aferente anului
2009,
termenul-limită de transmitere este 31 martie 2011. Se consideră că
cererea a
fost depusă numai în cazul în care solicitantul a furnizat
toate
informaţiile/documentele cerute conform alin. (7)-(12). Statul membru
în care
este stabilit solicitantul îi trimite acestuia, de îndată,
o confirmare
electronică de primire a cererii şi transmite pe cale electronică
organului
fiscal competent din România cererea de rambursare completată
conform alin.
(7)-(9) şi informaţiile/documentele prevăzute la alin. (10)-(12).
(18)
Perioada pentru care se rambursează taxa pe valoarea adăugată este de
maximum
un an calendaristic şi de minimum 3 luni calendaristice. Cererile de
rambursare
pot însă viza o perioadă mai mică de 3 luni în cazul
în care aceasta reprezintă
perioada rămasă până la sfârşitul anului calendaristic.
(19) În cazul în care cererea de
rambursare vizează o perioadă de rambursare mai mică de un an
calendaristic,
dar mai mare de 3 luni, cuantumul TVA pentru care se solicită o
rambursare nu
poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 400 euro.
Echivalentul în lei se
determină pe baza cursului valutar de schimb comunicat de Banca
Naţională a
României valabil la data de 1 ianuarie 2010.
(20) În cazul în care cererea de
rambursare se referă la o perioadă de rambursare de un an calendaristic
sau la
perioada rămasă dintr-un an calendaristic, cuantumul TVA nu poate fi
mai mic
decât echivalentul în lei a 50 euro. Echivalentul în
lei se determină pe baza
cursului valutar de schimb comunicat de Banca Naţională a
României valabil la
data de 1 ianuarie 2010.
(21) După primirea cererii transmise pe
cale electronică de autoritatea competentă din alt stat membru, organul
fiscal
competent din România îi comunică de îndată
solicitantului, pe cale
electronică, data la care a primit cererea. Decizia de aprobare sau
respingere
a cererii de rambursare se comunică solicitantului în termen de 4
luni de la
data primirii cererii, dacă nu se solicită informaţii suplimentare
conform
alin. (22).
(22) În cazul în care organul fiscal
competent din România consideră că nu are toate informaţiile
relevante pentru a
lua o decizie privind cererea de rambursare în totalitatea ei sau
privind o
parte a acesteia, poate cere, pe cale electronică, informaţii
suplimentare, în
special de la solicitant, dar şi de la autorităţile competente din
statul
membru de stabilire, pe parcursul perioadei de 4 luni prevăzute la
alin. (21).
În cazul în care informaţiile suplimentare sunt cerute de
la o altă sursă decât
solicitantul sau o autoritate competentă dintr-un stat membru, cererea
se
transmite prin mijloace electronice numai dacă destinatarul cererii
dispune de
astfel de mijloace. Dacă este necesar, se pot solicita alte informaţii
suplimentare. Informaţiile solicitate în conformitate cu
prezentul alineat pot
cuprinde depunerea facturii sau a documentului de import respectiv,
în original
sau în copie, în cazul în care există îndoieli
întemeiate cu privire la
validitatea sau acurateţea unei anumite cereri. În acest caz,
plafoanele
prevăzute la alin. (11) nu se aplică.
(23) Informaţiile solicitate în temeiul
alin. (22) trebuie furnizate în termen de o lună de la data la
care solicitarea
de informaţii suplimentare este primită de cel căruia îi este
adresată.
(24) În cazul în care organul fiscal
competent din România cere informaţii suplimentare, acesta
comunică
solicitantului decizia sa de aprobare sau respingere a cererii de
rambursare în
termen de două luni de la data primirii informaţiilor cerute sau,
în cazul în
care nu a primit răspuns la cererea sa de informaţii, în termen
de două luni de
la data expirării termenului prevăzut la alin. (23). Cu toate acestea,
perioada
pentru luarea deciziei cu privire la cererea de rambursare, în
totalitatea ei
sau la o parte a acesteia, trebuie să fie întotdeauna de maximum
6 luni de la
data primirii cererii de către statul membru de rambursare. În
cazul în care
organul fiscal competent din România cere alte informaţii
suplimentare, acesta
comunică solicitantului decizia sa privind cererea de rambursare,
în totalitatea
ei sau privind o parte a acesteia, în termen de 8 luni de la data
primirii
cererii.
(25) În cazul în care cererea de
rambursare se aprobă, rambursarea sumei aprobate este efectuată cel
târziu în
termen de 10 zile lucrătoare de la data expirării termenului prevăzut
la alin.
(21) sau, în cazul în care au fost solicitate informaţii
suplimentare sau alte
informaţii ulterioare, a termenelor menţionate la alin. (24).
(26) Rambursarea se efectuează în lei
într-un cont bancar din România sau, la cererea
solicitantului, în oricare alt
stat membru. În acest al doilea caz, eventualele comisioane
bancare de transfer
sunt reţinute din suma care urmează a fi plătită solicitantului.
(27) În cazul în care cererea de
rambursare este respinsă, integral sau parţial, organul fiscal
competent din
România comunică solicitantului motivele respingerii,
împreună cu decizia.
Decizia poate fi contestată potrivit prevederilor legale în
vigoare în România.
(28) Absenţa unei decizii privind o
cerere de rambursare în termenul prevăzut la alin. (25), nu este
considerată ca
fiind echivalentă aprobării sau respingerii cererii, dar poate fi
contestată
conform normelor procedurale în vigoare.
(29) În cazul în care o rambursare a
fost obţinută prin fraudă sau printr-o altă metodă incorectă, organul
fiscal
competent din România va solicita persoanei impozabile care a
beneficiat de
rambursare restituirea sumelor rambursate în mod eronat şi a
majorărilor
aferente. În caz de nerestituire a sumelor, organul fiscal
competent din
România va suspenda orice rambursare ulterioară, către persoana
impozabilă în
cauză până la concurenţa sumei neplătite sau, dacă nu există o
rambursare
ulterioară, va proceda la recuperarea sumelor rambursate eronat şi a
majorărilor aferente potrivit prevederilor referitoare la asistenţa
reciprocă
în materie de colectare.
(30) Orice rectificare făcută în urma
unei cereri de rambursare anterioare, în conformitate cu alin.
(14) sau, în
cazul în care o declaraţie separată este depusă, sub forma unei
recuperări sau
plăţi separate, reprezintă o majorare sau o reducere a sumei de
rambursat.
(31) În cazul nerespectării termenului
de rambursare prevăzut la alin. (25) se plăteşte o dobândă
solicitantului
pentru suma ce va fi rambursată după expirarea acestui termen.
Dobânda se calculează
începând din ziua următoare ultimei zile prevăzute pentru
plată în temeiul
alin. (25) până în ziua în care suma este efectiv
plătită. Ratele dobânzilor
sunt egale cu rata dobânzii aplicabile rambursărilor de TVA către
persoanele
impozabile stabilite România.
(32) În cazul în care solicitantul
nu
transmite organului fiscal competent din România, în
termenul prevăzut,
informaţiile suplimentare sau alte informaţii solicitate, prevederile
alin.
(31) nu se aplică. De asemenea, prevederile alin. (31) nu se aplică
până în
momentul primirii de către statul membru de rambursare a documentelor
care
trebuie trimise pe cale electronică în temeiul alin. (11).
(33) Prevederile alin. (1)-(32) se
aplică cererilor de rambursare depuse după 31 decembrie 2009. Cererile
de
rambursare depuse înainte de 1 ianuarie 2010 se soluţionează
potrivit
prevederilor legale în vigoare la data depunerii lor.
(34) Prevederile alin. (1)-(33)
transpun prevederile Directivei 2008/9/CE a Consiliului din 12
februarie 2008
de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoarea
adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane
impozabile
stabilite în alt stat membru decât statul membru de
rambursare, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 44 din 20 februarie 2008, şi ale
Directivei 2010/66/UE a Consiliului din 14 octombrie 2010 de modificare
a
Directivei Consiliului 2008/9/CE de stabilire a normelor detaliate
privind
rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva
2006/112/CE,
către persoane impozabile stabilite în alt stat membru
decât statul membru de
rambursare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L
275 din 20
octombrie 2010.
491. (1)
Conform art. 1472 alin. (2) din Codul fiscal, persoana
impozabilă
stabilită în România poate beneficia de rambursarea taxei
pe valoarea adăugată
achitate pentru importuri şi achiziţii de bunuri/servicii, efectuate
în alt
stat membru, denumit în continuare stat membru de rambursare,
în condiţiile şi
conform procedurilor stabilite de legislaţia statului respectiv, care
transpune
prevederile Directivei 2008/9/CE şi ale Directivei 2010/66/UE.
(2) Dreptul la rambursarea taxei
aferente achiziţiilor este determinat conform legislaţiei din statul
membru de
rambursare.
(3) Pentru a fi eligibilă pentru
rambursare în statul membru de rambursare, o persoană impozabilă
stabilită în
România trebuie să efectueze operaţiuni care dau dreptul de
deducere în
Romania. În cazul în care o persoană impozabilă efectuează
în România atât
operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi operaţiuni care nu
dau drept de
deducere, statul membru de rambursare poate rambursa numai acea parte
din TVA
rambursabilă care corespunde operaţiunilor cu drept de deducere.
(4) Pentru a obţine o rambursare a TVA
în statul membru de rambursare, persoana impozabilă stabilită
în România
adresează o cerere de rambursare pe cale electronică statului membru
respectiv
pe care o înaintează organului fiscal competent din
România, prin intermediul
portalului electronic pus la dispoziţie de acesta. Organul fiscal
competent din
România va transmite electronic autorităţii competente din statul
membru de
rambursare cererea de rambursare completată corespunzător.
(5) Cererea de rambursare trebuie să
cuprindă:
a)
numele şi adresa completă ale solicitantului;
b) o
adresă de contact pe cale electronică;
c)
descrierea activităţii economice a solicitantului pentru care sunt
achiziţionate bunurile şi serviciile;
d)
perioada de rambursare acoperită de cerere;
e) o
declaraţie din partea solicitantului că nu a livrat bunuri şi nu a
prestat
servicii considerate ca fiind livrate/prestate pe teritoriul statului
membru de
rambursare pe parcursul perioadei de rambursare, cu excepţia
serviciilor de
transport şi serviciilor auxiliare transportului, scutite în
temeiul art. 144,
146, 148, 149, 151, 153, 159 sau 160 din Directiva 2006/112/CE şi a
livrărilor
de bunuri şi a prestărilor de servicii către o persoană care are
obligaţia de a
plăti TVA în conformitate cu art. 194-197 şi 199 din Directiva
2006/112/CE,
astfel cum au fost transpuse în legislaţia statutului membru de
rambursare;
f)
codul de înregistrare în scopuri de TVA al solicitantului;
g)
datele contului bancar, inclusiv codurile IBAN şi BIC.
(6) În afară de informaţiile menţionate
la alin. (5), cererea de rambursare mai conţine, pentru fiecare stat
membru de
rambursare şi pentru fiecare factură sau document de import,
următoarele
informaţii:
a)
numele şi adresa completă ale furnizorului sau prestatorului;
b) cu
excepţia importurilor, codul de înregistrare în scopuri de
TVA sau codul de
înregistrare fiscală al furnizorului sau prestatorului, astfel
cum au fost
alocate de statul membru de rambursare;
c) cu
excepţia importurilor, prefixul statului membru de rambursare în
conformitate
cu codul ISO 3166 - alfa 2, cu excepţia Greciei care utilizează
prefixul
"EL";
d)
data şi numărul facturii sau documentului de import;
e)
baza impozabilă şi cuantumul TVA exprimate în moneda statului
membru de
rambursare;
f)
cuantumul TVA deductibil, exprimat în moneda statului membru de
rambursare;
g)
după caz, partea de TVA deductibilă calculată în conformitate cu
alin. (3) şi
exprimată ca procent;
h)
natura bunurilor şi a serviciilor achiziţionate.
(7) În cererea de rambursare natura
bunurilor şi a serviciilor achiziţionate se descrie conform codurilor
prevăzute
la pct. 49 alin. (9).
(8) În cazul în care, ulterior
depunerii cererii de rambursare, pro rata de deducere este modificată
conform
art. 147 alin. (8) din Codul fiscal, solicitantul procedează la
rectificarea
sumei solicitate sau deja rambursate. Rectificarea se efectuează
printr-o
cerere de rambursare pe parcursul anului calendaristic care urmează
perioadei
de rambursare în cauză sau, în cazul în care
solicitantul nu înaintează nicio
cerere de rambursare pe parcursul respectivului an calendaristic,
printr-o
declaraţie separată trimisă prin intermediul portalului electronic
creat de
România.
(9) Cererea de rambursare se referă la
următoarele:
a)
achiziţii de bunuri sau servicii care au fost facturate pe parcursul
perioadei
de rambursare, cu condiţia ca TVA să fi devenit exigibilă
înaintea sau la
momentul facturării, sau pentru care TVA a devenit exigibilă pe
parcursul
perioadei de rambursare, cu condiţia ca achiziţiile să fi fost
facturate
înainte ca TVA să devină exigibilă;
b) importul
de bunuri efectuat pe parcursul perioadei de rambursare.
(10) Pe lângă operaţiunile menţionate
la alin. (9), cererea de rambursare poate să se refere, de asemenea, la
facturi
sau documente de import care nu au fost acoperite de cererile de
rambursare
precedente şi care privesc operaţiuni finalizate pe parcursul anului
calendaristic în cauză.
(11) Cererea de rambursare este
transmisă electronic organului fiscal competent din România prin
intermediul
portalului electronic pus la dispoziţie de acesta, cel târziu
până la data de
30 septembrie a anului calendaristic care urmează perioadei de
rambursare. Prin
excepţie, pentru cererile care se referă la rambursări aferente anului
2009,
termenul-limită de transmitere este 31 martie 2011. Organul fiscal
competent
din România va trimite solicitantului, de îndată, o
confirmare electronică de
primire a cererii.
(12) Perioada de rambursare este de
maximum un an calendaristic şi de minimum 3 luni calendaristice.
Cererile de
rambursare pot însă viza o perioadă mai mică de 3 luni, în
cazul în care
aceasta reprezintă perioada rămasă până la sfârşitul anului
calendaristic.
(13) În cazul în care cererea de
rambursare vizează o perioadă de rambursare mai mică de un an
calendaristic,
dar mai mare de 3 luni, cuantumul TVA pentru care se solicită o
rambursare nu
poate fi mai mic de 400 euro sau echivalentul acestei sume în
moneda naţională
a statului de rambursare.
(14) În cazul în care cererea de
rambursare se referă la o perioadă de rambursare de un an calendaristic
sau la
perioada rămasă dintr-un an calendaristic, cuantumul TVA nu poate fi
mai mic de
50 euro sau echivalentul acestei sume în moneda naţională a
statului de
rambursare.
(15) Organul fiscal competent din
România nu înaintează cererea statului membru de rambursare
în cazul în care,
pe parcursul perioadei de rambursare, solicitantul se încadrează
în oricare
dintre situaţiile următoare:
a) nu
este persoană impozabilă în sensul TVA;
b)
efectuează numai livrări de bunuri sau prestări de servicii care sunt
scutite
de TVA fără drept de deducere în temeiul art. 141 din Codul
fiscal;
c)
beneficiază de scutirea pentru întreprinderi mici prevăzută la
art. 152 din
Codul fiscal.
(16) Organul fiscal competent din
România îi comunică solicitantului, pe cale electronică,
decizia pe care a
luat-o în temeiul alin. (15).
(17) Contestaţiile împotriva deciziilor
de respingere a unor cereri de rambursare pot fi depuse de solicitant
în
conformitate cu legislaţia statului membru de rambursare. În
cazul în care
absenţa unei decizii privind o cerere de rambursare în termenele
stabilite de
Directiva 2008/9/CE nu este considerată conform legislaţiei statului
membru de
rambursare ca fiind echivalentă unei aprobări sau unui refuz,
solicitantul
poate recurge la orice proceduri administrative sau judiciare prevăzute
de
legislaţia statului membru de rambursare. În cazul în care
nu sunt prevăzute
astfel de proceduri, absenţa unei decizii privind o cerere de
rambursare în
termenele stabilite de Directiva 2008/9/CE este considerată ca fiind
echivalentă
respingerii cererii.
(18) Prevederile alin. (1)-(17) se
aplică cererilor de rambursare depuse după 31 decembrie 2009.
50. (1) În baza art. 1472
alin. (1) lit. b) din Codul fiscal persoana impozabilă
neînregistrată şi care
nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA
în România, nestabilită
în Comunitate, poate solicita rambursarea taxei achitate pentru
importuri şi
achiziţii de bunuri mobile corporale şi de servicii, efectuate în
România. Taxa
pe valoarea adăugată se rambursează de către România, dacă
persoana impozabilă
respectivă îndeplineşte următoarele condiţii:
a) pe
parcursul perioadei de rambursare nu a avut în România
sediul activităţii sale
economice sau un sediu fix de la care să fi efectuat operaţiuni
economice sau,
în lipsa unor astfel de sedii fixe, domiciliul sau reşedinţa sa
obişnuită;
b) pe
parcursul perioadei de rambursare nu a livrat bunuri şi nu a prestat
servicii
considerate ca fiind livrate/prestate pe teritoriul României, cu
excepţia
următoarelor operaţiuni:
1.
prestarea de servicii de transport şi de servicii auxiliare acestora,
scutite
în temeiul art. 143 alin. (1) lit. c)-m), art. 144 alin. (1) lit.
c) şi art.
1441 din Codul fiscal;
2.
livrarea de bunuri şi prestarea de servicii către o persoană care are
obligaţia
de a plăti TVA în conformitate cu art. 150 alin. (2)-(6) din
Codul fiscal.
(2) Nu se va acorda rambursarea pentru:
a)
taxa pe valoarea adăugată care, conform Codului fiscal, a fost
facturată
incorect;
b)
taxa pe valoarea adăugată facturată pentru livrări de bunuri care sunt
sau pot
fi scutite în temeiul art. 143, 144 şi 1441 din Codul
fiscal;
c)
taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor de bunuri/servicii
pentru a
căror livrare/prestare nu se acordă în România deducerea
taxei în condiţiile
art. 145, 1451 şi 146 din Codul fiscal;
d)
taxa pe valoarea adăugată care, conform Codului fiscal, a fost
facturată
ulterior înregistrării în România în scopuri de
TVA a respectivei persoane
impozabile, pentru care se aplică prevederile art. 1471 din
Codul
fiscal.
(3) Rambursarea prevăzută la alin. (1)
se acordă pentru:
a)
operaţiuni rezultate din activităţi economice pentru care locul
livrării/prestării se consideră ca fiind în afara României,
dacă taxa ar fi
deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost
realizate în
România;
b)
operaţiuni efectuate către o persoană care are obligaţia de a plăti TVA
în
conformitate cu art. 150 alin. (2)-(6) din Codul fiscal.
(4) Perioada pentru care se rambursează
taxa pe valoarea adăugată este de maximum un an calendaristic şi de
minimum 3
luni calendaristice. Cererile de rambursare pot însă viza o
perioadă mai mică
de 3 luni, în cazul în care aceasta reprezintă perioada
rămasă până la
sfârşitul anului calendaristic.
(5) Pentru a îndeplini condiţiile
pentru rambursare, orice persoană impozabilă prevăzută la alin. (3)
trebuie să
desemneze un reprezentant în România în scopul
rambursării.
(6) Reprezentantul prevăzut la alin.
(5) acţionează în numele şi în contul persoanei impozabile
pe care o reprezintă
şi va fi ţinut răspunzător individual şi în solidar alături de
persoana
impozabilă prevăzută la alin. (3) pentru obligaţiile şi drepturile
persoanei
impozabile cu privire la cererea de rambursare.
(7) Reprezentantul trebuie să
îndeplinească următoarele obligaţii, în numele şi în
contul solicitantului:
a) să
depună la organele fiscale competente o cerere pe modelul stabilit de
Ministerul Finanţelor Publice, anexând toate facturile şi/sau
documentele de
import în original, care să evidenţieze taxa a cărei rambursare
se solicită;
b) să
prezinte documente din care să rezulte că solicitantul este angajat
într-o
activitate economică ce i-ar conferi acestuia calitatea de persoană
impozabilă
în condiţiile art. 127 din Codul fiscal, dacă ar fi stabilită
în România. Prin
excepţie, în cazul în care organele fiscale competente
deţin deja o astfel de
dovadă, nu este obligatoriu ca persoana impozabilă să aducă noi dovezi
pe o
perioadă de un an de la data prezentării respectivelor dovezi;
c) să
prezinte o declaraţie scrisă a solicitantului ca în perioada la
care se referă
cererea de rambursare persoana respectivă nu a efectuat livrări de
bunuri sau
prestări de servicii ce au avut loc sau au fost considerate ca
având loc în
România, cu excepţia, după caz, a serviciilor prevăzute la alin.
(2).
(8) Pentru a se asigura că o cerere de
rambursare este justificată şi pentru a preveni fraudele, organele
fiscale
competente îi vor impune împuternicitului ce solicită o
rambursare conform art.
1472 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal orice alte obligaţii
în plus
faţă de cele prevăzute la alin. (7).
(9) Cererea de rambursare prevăzută la
alin. (7) lit. a) va fi aferentă facturilor pentru achiziţionarea de
bunuri sau
servicii sau documentelor pentru importuri efectuate în perioada
prevăzută la
alin. (1), dar poate fi aferentă şi facturilor sau documentelor de
import
necuprinse încă în cererile anterioare, în măsura
în care aceste facturi sau
documente de import sunt aferente operaţiunilor încheiate
în anul calendaristic
la care se referă cererea.
(10) Cererea de rambursare prevăzută la
alin. (7) lit. a) trebuie depusă la autoritatea fiscală competentă
în termen de
maximum 9 luni de la sfârşitul anului calendaristic în care
taxa devine
exigibilă.
(11) Dacă o cerere se referă la o
perioadă:
a)
mai scurtă decât un an calendaristic, dar nu mai mică de 3 luni,
suma pentru
care se solicită rambursarea nu poate fi mai mică decât
echivalentul în lei a
400 euro, determinat pe baza cursului de schimb comunicat de Banca
Naţională a
României valabil la data de 1 ianuarie 2010;
b) de
un an calendaristic sau perioada rămasă dintr-un an calendaristic, suma
pentru
care se solicită rambursarea nu poate fi mai mică decât
echivalentul în lei a
50 euro, determinat pe baza cursului de schimb comunicat de Banca
Naţională a
României valabil la data de 1 ianuarie 2010.
(12) Decizia privind cererea de
rambursare va fi emisă în termen de 6 luni de la data la care
cererea, însoţită
de documentele necesare pentru analizarea cererii, se primeşte de
organele
fiscale competente. În cazul în care rambursarea este
respinsă parţial sau în
totalitate, organele fiscale competente vor prezenta motivele
respingerii
cererii. Decizia poate fi contestată potrivit prevederilor legale
în vigoare
din România.
(13) Rambursările se efectuează în lei
într-un cont deschis în România şi indicat de
reprezentant. Orice comisioane
bancare se vor suporta de către solicitant.
(14) Organele fiscale competente vor
marca documentaţia anexată la o cerere de rambursare pentru a
împiedica
utilizarea acestora pentru o altă cerere. Organele fiscale competente
vor
returna această documentaţie reprezentantului în termen de o lună
de la data
deciziei prevăzute la alin. (12).
(15) Atunci când s-a obţinut o
rambursare în mod fraudulos sau printr-o eroare oarecare,
organele fiscale
competente vor proceda direct la recuperarea sumelor plătite în
mod eronat şi a
oricăror accesorii aferente de la împuternicit.
(16) În cazul cererilor frauduloase,
organele fiscale competente vor respinge persoanei impozabile
respective orice
altă rambursare pe o perioadă de maximum 10 ani de la data depunerii
cererii
frauduloase.
(17) La cererea unei persoane
impozabile stabilite în România, care doreşte să solicite
rambursarea taxei
într-un stat terţ, organele fiscale competente vor emite un
certificat din care
să rezulte că persoana respectivă este persoana impozabilă
înregistrată în
scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal.
(18) Persoana impozabilă neînregistrată
şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de
TVA şi nu este
stabilită în Comunitate poate solicita rambursarea taxei achitate
dacă, în
conformitate cu legile ţării unde este stabilită, o persoană impozabilă
stabilită în România ar avea acelaşi drept de rambursare
în ceea ce priveşte
taxa pe valoarea adăugată sau alte impozite/taxe similare aplicate
în ţara
respectivă, fapt dovedit prin existenţa unor acorduri/declaraţii de
reciprocitate semnate de reprezentanţii autorităţilor competente din
România şi
din ţara solicitantului. În vederea semnării unor astfel de
acorduri/declaraţii,
autorităţile competente ale ţărilor interesate trebuie să se adreseze
Ministerului Finanţelor Publice. Ţările cu care România a semnat
acorduri/declaraţii de reciprocitate în ceea ce priveşte
rambursarea taxei pe
valoarea adăugată vor fi publicate pe pagina de internet a Ministerului
Finanţelor Publice.
Extras din lucrarea
"Cartea albă a contabilităţii", Brăila 2010 şi
"Cartea albă a contabilităţii - fiscalitate" de Merticaru Dorin
Nicolae, Brăila, 2012.
Toate drepturile rezervate.
.
Termeni şi condiţii de utilizare.........Notă
realizatori