![]() |
![]() Legea 571/ 2003 - Codul fiscal |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() |
Dimensiune fişier: 99 k; Imprimare: 7 pag. A4 |
LEGE
nr. 571 din 22 decembrie 2003
TITLUL VI - Taxa pe valoarea adăugată.
CAP. X - Regimul deducerilor.
(Art.
149) Ajustarea taxei deductibile în cazul bunurilor de capital.
ART. 149 - (1) În sensul prezentului articol:
a) bunurile de capital reprezintă toate
activele corporale fixe, definite la art. 1251 alin. (1)
pct. 3,
precum şi operaţiunile de construcţie, transformare sau modernizare a
bunurilor
imobile, exclusiv reparaţiile ori lucrările de întreţinere a
acestor active,
chiar în condiţiile în care astfel de operaţiuni sunt
realizate de beneficiarul
unui contract de închiriere, leasing sau al oricărui alt contract
prin care
activele fixe corporale se pun la dispoziţia unei alte persoane; nu
sunt
considerate bunuri de capital activele corporale fixe amortizabile a
căror
durată normală de utilizare stabilită pentru amortizarea fiscală este
mai mică
de 5 ani; activele corporale fixe de natura mijloacelor fixe
amortizabile care
fac obiectul leasingului sunt considerate bunuri de capital la
locator/finanţator dacă limita minimă a duratei normale de utilizare
este egală
sau mai mare de 5 ani;
Notă: Între data de 1 august 2006 şi data de 13
octombrie 2009 –
O.U.G. nr. 109/ 2009 – lit. a) a avut forma: bunurile de capital
reprezintă
toate activele corporale fixe, definite la art. 1251 alin.
(1) pct.
3, precum şi operaţiunile de construcţie, transformare sau modernizare
a
activelor corporale fixe, exclusiv reparaţiile sau lucrările de
întreţinere a
acestor active, chiar în condiţiile în care astfel de
operaţiuni sunt realizate
de beneficiarul unui contract de închiriere, leasing sau orice
alt contract
prin care activele fixe corporale se pun la dispoziţia unei alte
persoane;
Între data de 13 octombrie 2009 şi data de 30
decembrie 2011 –
O.U.G. nr. 125/ 2011 – lit. a) a avut forma: bunurile de capital
reprezintă
toate activele corporale fixe, definite la art. 1251 alin.
(1) pct.
3, a căror durată normală de funcţionare este egală sau mai mare de 5
ani,
precum şi operaţiunile de construcţie, transformare sau modernizare a
bunurilor
imobile, exclusiv reparaţiile sau lucrările de întreţinere a
acestor active,
chiar în condiţiile în care astfel de operaţiuni sunt
realizate de beneficiarul
unui contract de închiriere, leasing sau orice alt contract prin
care activele
fixe corporale se pun la dispoziţia unei alte persoane;
b) bunurile care fac obiectul închirierii,
leasingului, concesionării sau oricărei alte metode de punere a
acestora la
dispoziţia unei persoane sunt considerate bunuri de capital
aparţinând
persoanei care le închiriază, le dă în leasing sau le pune
la dispoziţia altei
persoane;
c) ambalajele care se pot utiliza de mai
multe ori nu sunt considerate bunuri de capital;
d) taxa deductibilă aferentă bunurilor de
capital reprezintă taxa achitată sau datorată, aferentă oricărei
operaţiuni
legate de achiziţia, fabricarea, construcţia, transformarea sau
modernizarea
acestor bunuri, exclusiv taxa achitată sau datorată, aferentă reparării
ori
întreţinerii acestor bunuri sau cea aferentă achiziţiei pieselor
de schimb
destinate reparării ori întreţinerii bunurilor de capital.
(2) Taxa
deductibilă aferentă bunurilor de capital, în condiţiile în
care nu se aplică
regulile privind livrarea către sine sau prestarea către sine, se
ajustează, în
situaţiile prevăzute la alin. (4) lit. a) - d):
a) pe o perioadă de 5 ani, pentru bunurile de
capital achiziţionate sau fabricate, altele decât cele prevăzute
la lit. b);
b) pe o perioadă de 20 de ani, pentru
construcţia sau achiziţia unui bun imobil, precum şi pentru
transformarea sau
modernizarea unui bun imobil, dacă valoarea fiecărei transformări sau
modernizări este de cel puţin 20% din valoarea totală a bunului imobil
astfel transformat
sau modernizat.
(3) Perioada de
ajustare începe:
a) de la data de 1 ianuarie a anului în care
bunurile au fost achiziţionate sau fabricate, pentru bunurile de
capital
menţionate la alin. (2) lit. a), dacă acestea au fost achiziţionate sau
fabricate după data aderării;
Notă: Între data de 1 august
2006 şi data de 13 octombrie 2009 – O.U.G. nr. 109/ 2009 – lit. a) a
avut
forma: de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile au fost
achiziţionate
sau fabricate, pentru bunurile de capital menţionate la alin. (2) lit.
a),
achiziţionate sau fabricate, de la data aderării.
b) de la data de 1 ianuarie a anului în care
bunurile sunt recepţionate, pentru bunurile de capital prevăzute la
alin. (2)
lit. b), care sunt construite, şi se efectuează pentru suma integrală a
taxei
deductibile aferente bunului de capital, inclusiv pentru taxa plătită
sau
datorată înainte de data aderării, dacă anul primei utilizări
este anul
aderării sau un alt an ulterior anului aderării;
Notă: Între data de 1 august
2006 şi data de 13 octombrie 2009 – O.U.G. nr. 109/ 2009 – lit. b) a
avut
forma: de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile sunt
folosite prima
dată, pentru bunurile de capital prevăzute la alin. (2) lit. b), care
sunt
construite, şi se efectuează pentru suma integrală a taxei deductibile
aferente
bunului de capital, inclusiv pentru taxa plătită sau datorată
înainte de data
aderării, dacă anul primei utilizări este anul aderării sau un alt an
ulterior
anului aderării.
c) de la data de 1 ianuarie a anului în care
bunurile au fost achiziţionate, pentru bunurile de capital prevăzute la
alin.
(2) lit. b), care sunt achiziţionate, şi se efectuează pentru suma
integrală a
taxei deductibile aferente bunului de capital, inclusiv pentru taxa
plătită sau
datorată înainte de data aderării, dacă formalităţile legale
pentru transferul
titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător s-au
îndeplinit în anul
aderării sau într-un an ulterior anului aderării;
d) de la data de 1 ianuarie a anului în care
bunurile sunt folosite pentru prima dată după transformare sau
modernizare,
pentru transformările sau modernizările bunurilor de capital prevăzute
la alin.
(2) lit. b), a căror valoare este de cel puţin 20% din valoarea totală
a
bunului imobil transformat sau modernizat, şi se efectuează pentru suma
taxei
deductibile aferente transformării sau modernizării, inclusiv pentru
suma taxei
deductibile aferente respectivei transformări sau modernizări, plătită
ori
datorată înainte de data aderării, dacă anul primei utilizări
după transformare
sau modernizare este anul aderării sau un an ulterior aderării.
(4) Ajustarea
taxei deductibile prevăzute la alin. (1) lit. d) se efectuează:
a) în situaţia în care bunul de capital este
folosit de persoana impozabilă:
1. integral sau parţial, pentru alte scopuri
decât activităţile economice;
2. pentru realizarea de operaţiuni care nu
dau drept de deducere a taxei;
3. pentru realizarea de operaţiuni care dau
drept de deducere a taxei într-o măsură diferită faţă de
deducerea iniţială;
b) în cazurile în care apar modificări ale
elementelor folosite la calculul taxei deduse;
c) în situaţia în care un bun de capital al
cărui drept de deducere a fost integral sau parţial limitat face
obiectul
oricărei operaţiuni pentru care taxa este deductibilă. În cazul
unei livrări de
bunuri, valoarea suplimentară a taxei de dedus se limitează la valoarea
taxei
colectate pentru livrarea bunului respectiv;
d)
în situaţia în care bunul de capital îşi
încetează existenţa,
cu următoarele excepţii:
1.
bunul de capital a făcut obiectul unei livrări sau unei
livrări către sine pentru care taxa este deductibilă;
2.
bunul de capital este pierdut sau distrus ca urmare a unor
calamităţi naturale ori a unor cauze de forţă majoră, în
condiţiile în care
aceste situaţii sunt demonstrate sau confirmate în mod
corespunzător;
3.
bunul de capital este furat, în condiţiile în care furtul
este dovedit legal prin hotărâre judecătorească definitivă;
Notă: Până la data de 23 august 2012 - O.G. nr. 15/ 2012 - cu aplicabilitate de la data de 1 ianuarie 2013, lit. d) a avut forma: în situaţia în care bunul de capital îşi încetează existenţa, cu excepţia cazurilor în care se dovedeşte că respectivul bun de capital a făcut obiectul unei livrări sau unei livrări către sine pentru care taxa este deductibilă;
e) în cazurile prevăzute la art. 138.
(5) Ajustarea
taxei deductibile se efectuează astfel:
a) pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit.
a), ajustarea se efectuează în cadrul perioadei de ajustare
prevăzute la alin.
(2). Ajustarea deducerii se face în perioada fiscală în
care intervine
evenimentul care generează ajustarea şi se realizează pentru toată taxa
aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând
anul în care
apare modificarea destinaţiei de utilizare. Prin norme se stabilesc
reguli
tranzitorii pentru situaţia în care pentru anul 2007 s-a efectuat
ajustarea
prevăzută la alin. (4) lit. a) pentru o cincime sau, după caz, o
douăzecime din
taxa dedusă iniţial;
Notă: Între data de 1 august
2006 şi data de 18 octombrie 2007 – O.U.G. nr. 106/ 2007 – lit. a) a
avut
forma: pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. a), ajustarea se
efectuează
în cadrul perioadei de ajustare prevăzute la alin. (2), pentru o
cincime sau,
după caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial, pentru fiecare an
în care apare
o modificare a destinaţiei de utilizare. Prin excepţie, dacă bunul de
capital
se utilizează integral în alte scopuri decât activităţile
economice sau pentru
realizarea de operaţiuni care nu dau drept de deducere a taxei,
ajustarea
deducerii se face o singură dată pentru întreaga perioadă de
ajustare rămasă,
incluzând anul în care apare modificarea destinaţiei de
utilizare.
Între data de 18 octombrie 2007
şi data de 13 octombrie 2009 – O.U.G. nr. 109/ 2009 – lit. a) a avut
forma: a)
pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. a), ajustarea se efectuează
în
cadrul perioadei de ajustare prevăzute la alin. (2). Ajustarea
deducerii se face
o singură dată pentru întreaga perioadă de ajustare rămasă,
incluzând anul în
care apare modificarea destinaţiei de utilizare. Prin norme se
stabilesc reguli
tranzitorii pentru situaţia în care pentru anul 2007 s-a efectuat
ajustarea
prevăzută la alin. (4) lit. a) pentru o cincime sau, după caz, o
douăzecime din
taxa dedusă iniţial.
b) pentru cazul prevăzut la alin. (4) lit.
b), ajustarea se efectuează de persoanele impozabile care au aplicat
pro rata
de deducere pentru bunul de capital. Ajustarea reprezintă o cincime
sau, după
caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial şi se efectuează în
ultima perioadă
fiscală a anului calendaristic, pentru fiecare an în care apar
modificări ale
elementelor taxei deduse în cadrul perioadei de ajustare
prevăzute la alin.
(2);
Notă: Între data de 1 august
2006 şi data de 13 octombrie 2009 – O.U.G. nr. 109/ 2009 – lit. b) a
avut
forma: pentru cazul prevăzut la alin. (4) lit. b), ajustarea se
efectuează în
cadrul perioadei de ajustare prevăzute la alin. (2), pentru o cincime
sau, după
caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial, pentru fiecare an în
care apar
modificări ale elementelor taxei deduse.
c) pentru cazurile prevăzute la alin. (4)
lit. c) şi d), ajustarea se efectuează în perioada fiscală
în care intervine
evenimentul care generează ajustarea şi se realizează pentru toată taxa
aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând
anul în care
apare obligaţia ajustării;
Notă:
Între data de 1 august 2006 şi data de 13 octombrie 2009 – O.U.G.
nr. 109/ 2009
– lit. c) a avut forma: pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. c)
şi d),
ajustarea se efectuează o singură dată pentru întreaga perioadă
de ajustare
rămasă, incluzând anul în care apare obligaţia ajustării,
şi este de până la o
cincime sau, după caz, o douăzecime pe an, astfel: 1. din valoarea
taxei
nededuse până la momentul ajustării, pentru cazurile prevăzute la
alin. (4)
lit. c); 2. din valoarea taxei deduse iniţial, pentru cazurile
prevăzute la
alin. (4) lit. d); d) pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. e),
ajustarea
se efectuează atunci când apar situaţiile enumerate la art. 138,
conform
procedurii prevăzute în norme.
d) pentru cazurile prevăzute la alin. (4)
lit. e), ajustarea se efectuează atunci când apar situaţiile
enumerate la art.
138, conform procedurii prevăzute în norme.
(51)
Dacă pe parcursul perioadei de ajustare intervin evenimente care vor
genera
ajustarea în favoarea persoanei impozabile sau în favoarea
statului, ajustările
prevăzute la alin. (5) lit. a) şi c) se vor efectua pentru acelaşi bun
de
capital succesiv în cadrul perioadei de ajustare ori de
câte ori apar
respectivele evenimente.
Notă: Alin. (51) a fost introdus
începând cu data de
13 octombrie 2009 – O.U.G. nr. 109/ 2009.
(6) Persoana
impozabilă trebuie să păstreze o situaţie a bunurilor de capital care
fac
obiectul ajustării taxei deductibile, care să permită controlul taxei
deductibile şi al ajustărilor efectuate. Această situaţie trebuie
păstrată pe o
perioadă care începe în momentul la care taxa aferentă
achiziţiei bunului de
capital devine exigibilă şi se încheie la 5 ani după expirarea
perioadei în
care se poate solicita ajustarea deducerii. Orice alte
înregistrări, documente
şi jurnale privind bunurile de capital trebuie păstrate pentru aceeaşi
perioadă.
(7) Prevederile
prezentului articol nu se aplică în cazul în care suma care
ar rezulta ca
urmare a ajustărilor este neglijabilă, conform prevederilor din norme.
Notă: Până la data de 1 august 2006 – Legea
nr. 343/ 2006 – art. 149 a avut forma: (1) După determinarea taxei de
plată sau
a sumei negative a taxei pe valoarea adăugată pentru operaţiunile din
perioada
fiscală de raportare, persoanele impozabile trebuie să efectueze
regularizările
prevăzute de prezentul articol prin decontul de taxă pe valoarea
adăugată. (2)
Se determină suma negativă a taxei pe valoarea adăugată cumulată, prin
adăugarea la suma negativă a taxei pe valoarea adăugată, rezultată
în perioada
fiscală de raportare, a soldului sumei negative a taxei pe valoarea
adăugată
reportat din decontul perioadei fiscale precedente, dacă nu a fost
solicitat a
fi rambursat. (3) Se determină taxa pe valoarea adăugată de plată
cumulată, în
perioada fiscală de raportare, prin adăugarea la taxa pe valoarea
adăugată de
plată din perioada fiscală de raportare a sumelor neachitate la bugetul
de stat
până la data depunerii decontului de taxă pe valoarea adăugată
din soldul taxei
pe valoarea adăugată de plată al perioadei fiscale anterioare. (4) Prin
decontul de taxă pe valoarea adăugată, persoanele impozabile trebuie să
determine diferenţele dintre sumele prevăzute la alin. (2) şi (3), care
reprezintă regularizările de taxă şi stabilirea soldului taxei pe
valoarea
adăugată de plată sau a soldului sumei negative a taxei pe valoarea
adăugată.
Dacă taxa pe valoarea adăugată de plată cumulată este mai mare
decât suma
negativă a taxei pe valoarea adăugată cumulată, rezultă un sold de taxă
pe
valoarea adăugată de plată în perioada fiscală de raportare. Dacă
suma negativă
a taxei pe valoarea adăugată cumulată este mai mare decât taxa pe
valoarea
adăugată de plată cumulată, rezultă un sold al sumei negative a taxei
pe
valoarea adăugată, în perioada fiscală de raportare. (5)
Persoanele impozabile
înregistrate ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată pot
solicita rambursarea
soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată din perioada
fiscală de
raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă pe
valoarea adăugată din perioada fiscală de raportare, decontul fiind şi
cerere
de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul
perioadei
fiscale următoare. Dacă o persoană impozabilă solicită rambursarea
soldului
sumei negative a taxei pe valoarea adăugată, aceasta nu se reportează
în
perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului
sumei
negative a taxei pe valoarea adăugată din perioada fiscală de
raportare, mai
mic de 50 milioane lei inclusiv, aceasta fiind reportată obligatoriu
în
decontul perioadei fiscale următoare. (6) În cazul persoanelor
juridice care se
divizează sau sunt absorbite de altă persoană impozabilă, soldul sumei
negative
a taxei pe valoarea adăugată pentru care nu s-a solicitat rambursarea
este
preluat în decontul persoanei care a preluat activitatea. (7)
În situaţia în
care două sau mai multe persoane juridice impozabile fuzionează,
persoana
impozabilă care preia activitatea va prelua şi soldul taxei pe valoarea
adăugată de plată către bugetul de stat, cât şi soldul sumei
negative a taxei
pe valoarea adăugată, pentru care nu s-a solicitat rambursarea din
deconturile
persoanelor care s-au lichidat cu ocazia fuziunii. (8) Rambursarea
soldului
sumei negative a taxei pe valoarea adăugată se efectuează de organele
fiscale,
în condiţiile şi potrivit procedurilor stabilite prin normele
procedurale în
vigoare. (9) Pentru operaţiuni scutite de taxă pe valoarea adăugată cu
drept de
deducere, prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. b), e) şi lit. i) - m),
persoanele neînregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea
adăugată pot
beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adăugată, potrivit
procedurii
prevăzute prin norme.
Norme metodologice:
54. (1) Ajustarea taxei deductibile
aferente bunurilor care fac obiectul închirierii, leasingului,
concesionării
sau oricărei alte metode de punere a acestora la dispoziţia unei
persoane se
efectuează de către persoana care închiriază, dă în leasing
sau pune la
dispoziţia altei persoane bunurile respective, cu excepţia situaţiei
prevăzute
la alin. (2). Data la care bunul se consideră achiziţionat din punctul
de
vedere al taxei pe valoarea adăugată de locatar/utilizator este data la
care se
face transferul dreptului de proprietate de către locator/finanţator.
Pentru
taxa aferentă achiziţiei bunurilor de capital care au fost cumpărate de
locatar/utilizator printr-un contract de leasing, perioada de ajustare
începe
la data de 1 ianuarie a anului în care a avut loc transferul
dreptului de
proprietate asupra bunurilor, dar ajustarea se efectuează pentru suma
integrală
a taxei deductibile aferente bunurilor de capital, inclusiv pentru taxa
plătită
sau datorată înainte de data transferului dreptului de
proprietate. În sensul
art. 149 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, prin durată normală de
funcţionare
se înţelege durata normală de utilizare stabilită pentru
amortizarea fiscală,
în cazul activelor corporale fixe de natura mijloacelor fixe
amortizabile
conform prevederilor legale în vigoare. Activele corporale fixe
de natura
mijloacelor fixe amortizabile care fac obiectul leasingului sunt
considerate
bunuri de capital la locator/finanţator dacă limita minimă a duratei
normale de
utilizare este egală sau mai mare de 5 ani.
(2) Taxa pe valoarea adăugată
deductibilă aferentă transformării sau modernizării unui bun imobil sau
a unei
părţi a acestuia se ajustează de către persoana la dispoziţia căreia
este pus
bunul imobil sau o parte a acestuia în situaţia în care
lucrările de
transformare ori modernizare sunt efectuate de către această persoană,
iar
valoarea fiecărei transformări sau modernizări este de cel puţin 20%
din
valoarea totală după transformare ori modernizare a bunului imobil sau
a părţii
de bun imobil. În sensul prezentelor norme metodologice sunt
luate în
considerare operaţiunile de transformare sau modernizare care conduc la
majorarea valorii bunului imobil. În scopul calculării acestei
depăşiri se vor
avea în vedere valorile reevaluate ale bunurilor respective, aşa
cum sunt
înregistrate în contabilitate. Se consideră că bunurile
sunt folosite pentru
prima dată după transformare sau modernizare, pentru transformările sau
modernizările bunurilor de capital prevăzute la art. 149 alin. (2) lit.
b) din
Codul fiscal, la data semnării de către beneficiar a procesului-verbal
de
recepţie definitivă a lucrărilor de transformare a construcţiei
în cauză. Prin
proces-verbal de recepţie definitivă se înţelege procesul-verbal
de recepţie la
terminarea lucrărilor. În cazul lucrărilor de transformare
în regie proprie a
unei construcţii, data primei utilizări a bunului după transformare
este data
documentului pe baza căruia este majorată valoarea activului corporal
fix cu
valoarea transformării respective.
(3) În situaţia în care în
cursul
perioadei de ajustare expiră contractul de închiriere, leasing,
concesionare
sau orice alt tip de contract prin care bunul imobil ori o parte a
acestuia a
fost pus/pusă la dispoziţia altei persoane şi bunul de capital este
restituit
proprietarului, se consideră că bunul de capital constând
în
modernizările/transformările efectuate conform alin. (2) îşi
încetează
existenţa în cadrul activităţii economice a persoanei impozabile
care a
utilizat bunul respectiv, conform art. 149 alin. (4) lit. d) din Codul
fiscal.
Ajustarea deducerii aferente operaţiunilor de transformare sau
modernizare se
realizează pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de
ajustare, incluzând anul în care bunul este restituit
proprietarului, în
conformitate cu prevederile art. 149 alin. (5) lit. c) din Codul fiscal.
(4) În cazul persoanelor impozabile
care figurează în lista contribuabililor inactivi conform art. 11
din Codul
fiscal, precum şi al persoanelor în inactivitate temporară
înscrisă în
registrul comerţului, a căror înregistrare în scopuri de
TVA a fost anulată de
către organele fiscale competente, conform art. 153 alin. (9) din Codul
fiscal,
se consideră că bunurile de capital nu sunt alocate pe perioada de
inactivitate
unei activităţi economice, fiind obligatorie ajustarea taxei conform
art. 149
alin. (4) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal. Ajustarea va fi reflectată
în
ultimul decont de taxă depus înainte de anularea
înregistrării în scopuri de
TVA a persoanei impozabile. După înregistrarea în scopuri
de TVA conform art.
153 din Codul fiscal ca urmare a încetării situaţiei care a
condus la scoaterea
din evidenţă, persoanele impozabile pot ajusta taxa aferentă bunurilor
de
capital proporţional cu perioada rămasă din perioada de ajustare,
în
conformitate cu prevederile art. 149 alin. (4) lit. c) din Codul
fiscal. În
situaţia bunurilor de capital livrate în regim de taxare în
perioada de
inactivitate, în cadrul procedurii de executare silită,
persoanele impozabile
pot ajusta taxa aferentă acestora proporţional cu perioada rămasă din
perioada
de ajustare, determinată în funcţie de anul în care a avut
loc livrarea
bunurilor respective. Ajustarea va fi reflectată în primul decont
de taxă depus
după înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile
sau, după caz,
într-un decont ulterior.
(5) Începând cu anul 2008, conform
art.
149 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, dacă bunul de capital este
utilizat
total sau parţial în alte scopuri decât activităţile
economice ori pentru
realizarea de operaţiuni care nu dau drept de deducere a taxei,
ajustarea
deducerii se realizează pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din
perioada de ajustare, incluzând anul în care apare
modificarea destinaţiei de utilizare
şi proporţional cu partea din bunul de capital utilizată în
aceste scopuri. În
cazul în care dreptul de deducere aferent bunului de capital
achiziţionat se
exercită pe bază de pro rata se aplică prevederile alin. (6).
Dispoziţii
tranzitorii pentru bunurile de capital pentru care în anul 2007
nu s-a
exercitat dreptul de deducere pe bază de prorata, ci s-a aplicat
ajustarea
pentru o cincime sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial,
pentru
fiecare an în care apare o modificare a destinaţiei de utilizare,
datorită
faptului că nu erau utilizate integral pentru operaţiuni care dau drept
de
deducere: la finele anului 2008, taxa aferentă părţii din bunul de
capital
utilizate pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere, respectiv
diferenţa rămasă
de 4/5 sau 19/20, va fi ajustată o singură dată şi înscrisă
în decontul lunii
decembrie 2008 la rândul corespunzător din decontul de taxă.
Dispoziţia
tranzitorie nu se aplică în cazul în care în cursul
anului 2008 trebuie
efectuată ajustarea o singură dată pentru întreaga perioadă de
ajustare rămasă,
conform art. 149 alin. (5) lit. c) din Codul fiscal.
Exemplul
nr. 1, pentru situaţia prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. a) pct. 1
din Codul
fiscal:
O
persoană impozabilă cumpără o clădire pentru activitatea sa economică
la data
de 23 iulie 2007. La 1 august 2009, această persoană se decide să
utilizeze
clădirea integral în scop de locuinţă sau pentru operaţiuni
scutite fără drept
de deducere. Perioada de ajustare este de 20 de ani, cu începere
de la 1 ianuarie
2007 şi până în anul 2026 inclusiv. Ajustarea trebuie să se
efectueze pentru
toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare
(2009-2026) şi
persoana respectivă trebuie să restituie 18 douăzecimi din TVA dedusă
iniţial.
Dacă ulterior clădirea va fi din nou utilizată pentru operaţiuni cu
drept de
deducere, se va realiza ajustarea pentru toată taxa aferentă perioadei
rămase
din perioada de ajustare, în favoarea persoanei impozabile,
conform art. 149
alin. (4) lit. c) din Codul fiscal. Numărul ajustărilor poate fi
nelimitat,
acesta depinzând de modificarea destinaţiei bunului respectiv
în perioada de
ajustare, respectiv pentru operaţiuni care dau sau nu drept de deducere.
Exemplul
nr. 2, pentru situaţia prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. a) pct. 2
din Codul
fiscal:
O
persoană impozabilă înregistrată în scopuri de taxă conform
art. 153 din Codul
fiscal achiziţionează un imobil în anul 2007 în vederea
desfăşurării de
operaţiuni cu drept de deducere şi deduce integral taxa pe valoarea
adăugată la
data achiziţionării. În anul 2009 închiriază în
întregime imobilul în regim de
scutire de taxa pe valoarea adăugată. Perioada de ajustare este de 20
de ani,
cu începere de la 1 ianuarie 2007 şi până în anul
2026 inclusiv. Ajustarea
trebuie să se efectueze pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din
perioada de ajustare (2009-2026) şi persoana respectivă trebuie să
restituie 18
douăzecimi din TVA dedusă iniţial.
Exemplul
nr. 3, pentru situaţia prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. a) pct. 3
din Codul
fiscal:
O
persoană impozabilă înregistrată în scopuri de taxă conform
art. 153 din Codul
fiscal deţine un hotel care a fost cumpărat în anul 2007 şi s-a
dedus TVA de 6
milioane lei pentru cumpărarea acestui imobil. În anul 2010, la
parterul
hotelului se amenajează un cazinou care ocupă 30% din suprafaţa
clădirii.
Activitatea de jocuri de noroc fiind scutită de TVA fără drept de
deducere,
persoana respectivă trebuie să ajusteze taxa dedusă iniţial,
proporţional cu
suprafaţa ocupată de cazinou. Perioada de ajustare este de 20 de ani,
cu
începere de la 1 ianuarie 2007 şi până la finele anului
2026. Ajustarea trebuie
să se efectueze pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din
perioada de
ajustare, la schimbarea destinaţiei unei părţi din clădire, astfel:
- pentru 2007, 2008, 2009, persoana
impozabilă nu ajustează taxa dedusă iniţial, aferentă acestor ani, care
reprezintă 300.000 lei x 3 ani = 900.000 lei;
- pentru perioada rămasă 2010-2026 = 17
ani, taxa se ajustează astfel:
- 5.100.000 lei x 30% = 1.530.000 lei -
taxa nedeductibilă, care se înscrie în decontul de taxă pe
valoarea adăugată
din perioada fiscală în care apare modificarea de destinaţie.
În situaţia în
care partea alocată cazinoului de 30% din clădire se măreşte sau se
micşorează,
se fac ajustări suplimentare în plus sau în minus conform
aceleiaşi proceduri.
Exemplul
nr. 4, pentru situaţia prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. a) pct. 3
din Codul
fiscal, dispoziţii tranzitorii:
O
persoană impozabilă înregistrată în scopuri de taxă conform
art. 153 din Codul
fiscal închiriază în cursul anului 2007 o clădire care a
fost cumpărată în
cursul aceluiaşi an şi s-a dedus TVA de 9 milioane lei aferentă bunului
cumpărat. În cursul anului 2007, o parte din bunul imobil este
închiriat în
regim de scutire conform art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal,
respectiv
50% din suprafaţa bunului imobil. Persoana impozabilă a efectuat
următoarea
ajustare în anul 2007:
9.000.000:
20 = 450.000; 450.000 x 50% = 225.000 lei, taxă de ajustat aferentă
anului
2007, care s-a înscris în decontul din decembrie 2007 la
rubrica
corespunzătoare cu semnul minus.
În
anul 2008, persoana impozabilă trebuie să efectueze următoarea
ajustare:
225.000 x 19 = 4.275.000 lei, care se va înscrie în
decontul lunii decembrie cu
semnul minus. Dacă, începând cu data de 1 ianuarie 2008 şi
până în anul 2026
inclusiv, se va modifica suprafaţa închiriată în regim de
scutire în plus sau
în minus, de fiecare dată se vor efectua ajustări ale taxei
pentru toată taxa
aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare în decontul
lunii în care a
apărut fiecare modificare.
Dacă
taxa aferentă aceluiaşi bun imobil s-ar fi dedus pe bază de pro rata
în anul
2007, nu se mai aplică ajustările din exemplul nr. 4, ci se aplică
ajustarea
prevăzută la alin. (6).
(6) Pentru cazul prevăzut la art. 149
alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, ajustarea se efectuează în
cadrul perioadei
de ajustare prevăzute la art. 149 alin. (2) din Codul fiscal, pentru o
cincime
sau o douăzecime din taxa dedusă iniţial pentru fiecare an în
care apar
modificări ale elementelor taxei deduse, în funcţie de pro rata
definitivă la
finele fiecărui an, conform procedurii descrise în exemplu.
Această ajustare se
aplică pentru bunurile la achiziţia cărora se aplică prevederile art.
147 alin.
(5) din Codul fiscal. Faţă de ajustarea prevăzută la art. 149 alin. (4)
lit.
a), care se face de câte ori apare un eveniment care conduce la
ajustare, în
cazul prevăzut la prezentul alineat ajustarea se va realiza anual, pe
durata
întregii perioade de ajustare, atâta timp cât bunul
de capital este alocat unei
activităţi pentru care nu se poate determina proporţia în care
este utilizat
pentru operaţiuni cu drept de deducere şi fără drept de deducere. Dacă
în
cursul perioadei de ajustare a unui bun de capital, pentru care se
aplică
metoda de ajustare prevăzută de prezentul alineat, apar unul din
următoarele
evenimente: bunul de capital este utilizat pentru alte scopuri
decât
activitatea economică, este alocat unui sector de activitate care nu dă
drept
de deducere, face obiectul unei operaţiuni pentru care taxa este
deductibilă
integral sau îşi încetează existenţa, taxa se ajustează
conform prevederilor
alin. (5), (8) sau (9).
Exemplu:
O persoană impozabilă cu regim mixt cumpără un utilaj la data de 1
noiembrie 2008,
în valoare de 20.000 lei, plus 19% TVA, adică 3.800 lei. Pro rata
provizorie
pentru anul 2008 este 40%, iar taxa dedusă este de 1.520 lei (3.800 lei
x 40%).
Pro rata definitivă calculată la sfârşitul anului 2008 este de
30%.
La
sfârşitul anului 2008 se realizează ajustarea taxei pe baza pro
rata
definitivă, respectiv 3.800 lei x 30% = 1.140 lei taxă de dedus, care
se
compară cu taxa dedusă pe baza pro rata provizorie (1.520 lei), iar
diferenţa
de 380 lei se înscrie în decontul din luna decembrie ca
taxă nedeductibilă.
Această ajustare a deducerii se referă la întreaga sumă dedusă
iniţial
provizoriu şi prin urmare acoperă şi ajustarea aferentă primei cincimi
pentru
bunurile de capital.
Ajustările
pentru anii 2009, 2010, 2011 şi 2012 se realizează astfel:
TVA
deductibilă se împarte la 5: 3.800 lei: 5 = 760.
TVA
efectiv dedusă în baza pro rata definitivă pentru prima perioadă
se împarte la
rândul său la 5: 1.140 lei: 5 = 228 lei.
Rezultatul
înmulţirii taxei pe valoarea adăugată deductibile de 760 lei cu
pro rata
definitivă pentru fiecare dintre perioadele următoare se va compara
apoi cu 228
lei.
Diferenţa
rezultată va constitui ajustarea deducerii fie în favoarea
statului, fie a
persoanei impozabile.
Ajustarea
pentru anul 2009:
- pro rata definitivă pentru anul 2009 este
de 50%;
- deducere autorizată: 760 lei x 50% = 380;
- deja dedus: 228 lei;
- deducerea suplimentară permisă: 380 lei -
228 lei = 152 lei.
Ajustarea
pentru anul 2010:
- pro rata definitivă pentru anul 2010 este
de 20%;
- deducere autorizată: 760 lei x 20% = 152
lei;
- deja dedus: 228;
- ajustare în favoarea statului: 228 lei -
152 lei = 76 lei.
Ajustarea
pentru anul 2011:
- pro rata definitivă pentru 2011 este de
25%;
- deducere autorizată: 760 lei x 25% = 190
lei;
- deja dedus: 228 lei;
- ajustare în favoarea statului: 228 lei -
190 lei = 38 lei.
Ajustarea
pentru anul 2012:
- pro rata definitivă pentru anul 2012 este
de 70%;
- deducere autorizată: 760 lei x 70% = 532
lei;
- deja dedus: 228 lei;
- deducere suplimentară permisă: 532 lei -
228 lei = 304 lei.
Orice
modificare a pro rata în anii următori, respectiv după scurgerea
ultimului an
de ajustare (2012), nu va mai influenţa deducerile efectuate pentru
acest
utilaj. Dar pentru livrări către sine nu există limită de timp.
Dacă
presupunem că utilajul ar fi vândut în cursul anului 2011
la valoarea de 15.000
lei plus 3.600 lei, reprezentând TVA calculat aplicând cota
de 24%, persoana
impozabilă ar avea dreptul să efectueze o ajustare în favoarea
sa, astfel:
- taxa nededusă: 2.660 lei;
- taxa colectată: 3.600 lei;
- ajustare permisă: 2.660 lei * 2/5 = 1.064
lei (deoarece este mai mică decât taxa colectată).
Dacă
presupunem că acelaşi utilaj ar fi alocat în cursul anului 2010
unui sector de
activitate care nu dă drept de deducere sau îşi încetează
existenţa ori este
utilizat pentru alte scopuri decât activitatea economică,
persoana impozabilă
ar avea obligaţia să efectueze următoarele ajustări:
- perioada rămasă din perioada de ajustare:
2 ani;
- taxa dedusă iniţial: 1.140 lei;
- ajustare în favoarea bugetului de stat:
228 lei * 2/5 = 456 lei.
(7) Ajustarea prevăzută la art. 149
alin. (4) şi (5) din Codul fiscal nu se efectuează în situaţia
în care sunt
aplicabile prevederile art. 128 alin. (4) lit. a), b) şi d) din Codul
fiscal
referitoare la livrarea către sine, precum şi în situaţia
în care nu are loc o
livrare de bunuri în conformitate cu prevederile art. 128 alin.
(8) din Codul
fiscal, cu excepţia casării activelor corporale fixe care sunt bunuri
de
capital în conformitate cu prevederile art. 149 alin. (1) lit. a)
din Codul
fiscal.
(8) Ajustarea taxei deductibile
prevăzute la art. 149 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal se efectuează
pentru
toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare,
incluzând anul
în care apare obligaţia ajustării, fiind de până la o
cincime ori, după caz, o
douăzecime pe an din valoarea taxei nededuse până la momentul
ajustării şi se
înscrie în decontul de taxă aferent perioadei fiscale
în care apare livrarea
sau orice altă operaţiune pentru care taxa aferentă bunului de capital
este
deductibilă. Prevederile prezentului alineat se completează cu cele de
la pct.
38 şi 39.
(9) Ajustarea taxei deductibile
prevăzute la art. 149 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal se efectuează
pentru
toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare,
incluzând anul
în care apare obligaţia ajustării, şi este de până la o
cincime sau, după caz,
o douăzecime pe an din valoarea taxei deduse iniţial, fiind operată
în decontul
TVA aferent perioadei fiscale în care bunurile de capital
îşi încetează
existenţa, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (7). Casarea unui
bun de
capital înainte de expirarea duratei normale de funcţionare a
acestuia nu este
considerată livrare către sine, dar se aplică prevederile referitoare
la
ajustare, dacă bunul îşi încetează existenţa în
cadrul perioadei de ajustare.
Exemplul
1: O persoană impozabilă cumpără un mijloc fix a cărui durată normală
de
funcţionare este de 7 ani, la data de 30 noiembrie 2007, în
valoare de 10.000
lei + TVA (19% = 1.900 lei), şi deduce 1.900 lei.
La
data de 2 decembrie 2009, mijlocul fix este casat. În acest caz
există o
ajustare în favoarea statului, în valoare de trei cincimi
din 1.900 lei,
respectiv 1.140 lei.
(10) Ajustarea taxei deductibile
aferente bunurilor de capital, conform art. 149 alin. (4) lit. e) din
Codul
fiscal, se efectuează în cazul în care furnizorul ajustează
baza de impozitare
conform art. 138 lit. a)-c) din Codul fiscal. Ajustarea se efectuează
pentru
toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare în
perioada
fiscală în care apar situaţiile prevăzute la art. 138 lit. a)-c)
din Codul
fiscal, pe baza facturii emise de furnizor. Ajustările ulterioare
prevăzute la
art. 149 alin. (4) lit. a)-d) din Codul fiscal se vor efectua
ţinându-se cont
de taxa dedusă după efectuarea ajustării prevăzute de prezentul alineat.
(11) În vederea ajustării taxei
deductibile aferente bunurilor de capital, persoanele impozabile sunt
obligate
să ţină un registru al bunurilor de capital, în care să
evidenţieze pentru
fiecare bun de capital, astfel cum este definit la art. 149 alin. (1)
din Codul
fiscal, următoarele informaţii:
a)
data achiziţiei, fabricării, finalizării construirii sau
transformării/modernizării;
b)
valoarea (baza de impozitare) a bunului de capital;
c)
taxa deductibilă aferentă bunului de capital;
d)
taxa dedusă;
e)
ajustările efectuate conform art. 149 alin. (4) din Codul fiscal.
(12) Prevederile art. 149 din Codul
fiscal şi ale prezentului punct se aplică şi de către persoanele
impozabile
care efectuează operaţiuni imobiliare constând în
operaţiuni de livrare,
închiriere, leasing, arendare, concesionare şi alte operaţiuni
similare,
efectuate în legătură cu bunurile imobile.
Extras din lucrarea
"Cartea albă a contabilităţii", Brăila 2010 şi
"Cartea albă a contabilităţii - fiscalitate" de Merticaru Dorin
Nicolae, Brăila, 2012.
Toate drepturile rezervate.
.
Termeni şi condiţii de utilizare.........Notă
realizatori