Legea 571/ 2003 - Codul fiscal
...
...
...
...
...
|
Legea 571/ 2003 - Codul fiscal |
| ............ |
... |
| Dimensiune fişier: 57 k; Imprimare: 4 pag. A4 |
LEGE
nr. 571 din 22 decembrie 2003
TITLUL IX - Impozite şi taxe locale.
CAP. II - Impozitul şi taxa pe clădiri.
(Art.
253) Calculul impozitului datorat de persoanele juridice.
ART. 253 - (1) În cazul persoanelor juridice,
impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de
impozitare
asupra valorii de inventar a clădirii.
(2) Cota de
impozit se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate
fi cuprinsă
între 0,25% şi 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului Bucureşti,
această
atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Notă: Până la data de 1 august 2006 – Legea nr. 343/
2006 –
alin. (2) a avut forma: Cota de impozit se stabileşte prin
hotărâre a consiliului
local şi poate fi cuprinsă între 0,5% şi 1%, inclusiv.
(3) Valoarea de
inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în
patrimoniu,
înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii,
conform prevederilor
legale în vigoare.
(31) În
cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire,
consolidare,
modernizare, modificare sau extindere, de către locatar, din punct de
vedere
fiscal, acesta are obligaţia să comunice locatorului valoarea
lucrărilor
executate pentru depunerea unei noi declaraţii fiscale, în termen
de 30 de zile
de la data terminării lucrărilor respective.
Notă: Alin. (31) a fost introdus
începând cu data de
1 august 2006 – Legea nr. 343/ 2006.
(4) În cazul unei
clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe calea
amortizării,
valoarea impozabilă se reduce cu 15%.
(5) În cazul unei
clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile,
valoarea
impozabilă a clădiri este valoarea contabilă rezultată în urma
reevaluării,
înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului -
persoană juridică.
Notă: Până la data de 1 august 2006 – Legea nr. 343/
2006 –
alin. (5) a avut forma: În cazul unei clădiri care a fost
reevaluată conform
prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a clădirii
este valoarea
înregistrată în contabilitatea proprietarului imediat după
reevaluare;
(51) În
cazul clădirilor care aparţin instituţiilor de credit ce aplică
Standardele
internaţionale de raportare financiară şi aleg ca metodă de evaluare
ulterioară
modelul bazat pe cost, valoarea impozabilă a acestora este valoarea
rezultată
din raportul de evaluare emis de un evaluator autorizat, depus la
compartimentul de specialitate al administraţiei publice locale.
Notă: Alin. (51) a fost introdus
începând cu data de
30 decembrie 2011 – O.U.G. nr. 125/ 2011.
(6) În cazul unei
clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se
stabileşte de
consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între:
a) 10% şi 20% pentru clădirile care nu au
fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de
referinţă;
b) 30% şi 40% pentru clădirile care nu au
fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de
referinţă.
Notă: Până la data de 27 august
2004 – O.G. nr. 83/ 2004 – alin. (6) a avut forma: În cazul unei
clădiri care a
fost dobândită înainte de 1 ianuarie 1998 şi care după
această dată nu a fost
reevaluată, cota impozitului pe clădiri este stabilită de consiliul
local între
5% şi 10% şi se aplică la valoarea de inventar a clădirii, până
la data primei
reevaluări, înregistrată în contabilitatea persoanelor
juridice.
Între data de 27 august 2004 şi
data de 2 septembrie 2011 – O.G. nr. 30/ 2011 – alin. (6) a avut forma:
În
cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani
anteriori anului
fiscal de referinţă, cota impozitului pe clădiri se stabileşte de
consiliul
local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între 5% şi 10%
şi se aplică
la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în
contabilitatea persoanelor
juridice, până la sfârşitul lunii în care s-a
efectuat prima reevaluare. Fac
excepţie clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în
cazul cărora cota
impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2).
(61)
Cota impozitului pe clădiri prevăzută la alin. (6) se aplică la
valoarea de
inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea
persoanelor juridice, până
la sfârşitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare.
Fac excepţie
clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora
cota
impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2).
Notă: Alin. (61) a fost introdus
începând cu data de
2 septembrie 2011 – O.G. nr. 30/ 2011 – cu aplicabilitate de la data de
1
ianuarie 2012.
(7) În cazul unei
clădiri care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe
întreaga
durată a acestuia se aplică următoarele reguli:
a) impozitul pe clădiri se datorează de
locatar;
b) valoarea care se ia în considerare la
calculul impozitului pe clădiri este valoarea din contract a clădirii,
aşa cum
este ea înregistrată în contabilitatea locatorului sau a
locatarului, conform
prevederilor legale în vigoare;
c) în cazul în care contractul de leasing
încetează altfel decât prin ajungerea la scadenţă,
impozitul pe clădiri este
datorat de locator.
Notă:
Până la data de 1 august 2006 – Legea nr. 343/ 2006 – alin. (7) a
avut forma:
În cazul unei clădiri ce face obiectul unui contract de leasing
financiar se
aplică următoarele reguli: a) impozitul pe clădire se datorează de
proprietar;
b) valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului pe
clădiri este
valoarea clădirii înregistrată în contractul de leasing
financiar.
(8) Impozitul pe
clădiri se aplică pentru orice clădire deţinută de o persoană juridică
aflată
în funcţiune, în rezervă sau în conservare, chiar
dacă valoarea sa a fost
recuperată integral pe calea amortizării.
Norme metodologice:
52. (1) Prin sintagma valoarea de
inventar a cladirii, in scopul determinarii impozitului pe cladiri, se
intelege
valoarea de intrare a cladirii in patrimoniu, inregistrata in
contabilitatea
proprietarului cladirii, si care, dupa caz, poate fi:
a)
costul de achizitie, pentru cladirile dobandite cu titlu oneros;
b)
costul de productie, pentru cladirile construite de persoana juridica;
c)
valoarea actuala, estimata la inscrierea lor in activ, tinandu-se seama
de
valoarea cladirilor cu caracteristici tehnice si economice similare sau
apropiate, pentru cladirile obtinute cu titlu gratuit;
d)
valoarea de aport pentru cladirile intrate in patrimoniu in cazul
asocierii/fuziunii, determinata prin expertiza, potrivit legii;
e)
valoarea rezultata in urma reevaluarii, pentru cladirile reevaluate in
baza
unei dispozitii legale.
f) in
cazul persoanelor juridice care aplica Reglementarile contabile
armonizate cu
Directiva a IV-a a CEE si cu Standardele Internationale de
Contabilitate,
impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei de impozitare
asupra
valorii de inventar a cladirii. Potrivit alin. (3) al art. 253 din
Codul
fiscal, valoarea de inventar a cladirii este valoarea de intrare a
cladirii in
patrimoniu, inregistrata in contabilitatea proprietarului, valoare care
nu se
diminueaza cu amortizarea calculata potrivit legii, cu exceptia
cladirilor a
caror valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii, pentru
care
legea prevede ca valoarea impozabila se reduce cu 15%.
(2) La determinarea valorii de inventar
a cladirii se are in vedere insumarea valorilor tuturor elementelor si
instalatiilor functionale ale acesteia, cum sunt: terasele, scarile,
ascensoarele, instalatiile de iluminat, instalatiile sanitare,
instalatiile de
incalzire, instalatiile de telecomunicatii prin fir si altele asemenea;
aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria
elementelor si
instalatiilor functionale ale cladirii.
53. Pentru anul fiscal 2007, in termen
de pana la 45 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al
Romaniei,
Partea I, a hotararii Guvernului prevazute la art. III alin.
(2)
din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
consiliile
locale adopta hotarari privind stabilirea cotei pe baza careia se
calculeaza
impozitul pe cladiri datorat de persoanele juridice, in conditiile
legii. In
cazul municipiului Bucuresti aceasta atributie se indeplineste de catre
Consiliul General al Municipiului Bucuresti.
54. (1) Impozitul pe cladiri datorat de
persoanele juridice care nu au efectuat reevaluarea in ultimii 3 ani
anteriori
anului fiscal de referinta se calculeaza pe baza cotei stabilite intre
5% si
10%, care se aplica la valoarea de inventar a cladirii inregistrata in
contabilitatea persoanelor juridice, pana la sfarsitul lunii in care
s-a
efectuat prima reevaluare. Prin prima reevaluare se intelege
reevaluarea cea
mai apropiata de anul fiscal 2002.
(2) In cazul cladirilor a caror valoare
a fost recuperata integral pe calea amortizarii, potrivit prevederilor Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului
imobilizat in active corporale si necorporale, republicata in Monitorul
Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 242 din 31 mai 1999, cu modificarile si
completarile
ulterioare, impozitul pe cladiri se calculeaza pe baza cotei stabilite
intre
0,25% si 1,50% inclusiv, care se aplica la valoarea de inventar a
cladirii inregistrata
in contabilitatea persoanelor juridice, redusa cu 15%.
(3) Cotele prevazute la alin. (1) si
(2) se stabilesc de consiliile locale prin hotarare, in termenul
prevazut la
art. 288 alin. (1) din Codul fiscal. In cazul municipiului Bucuresti
aceasta atributie
se indeplineste de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti.
(4) In cazul cladirilor care fac
obiectul contractelor de concesionare sau de inchiriere, valoarea
lucrarilor
executate de catre locatar, de reconstruire, consolidare, modernizare,
modificare sau extindere, prevazuta de art. 253 alin. (31)
din Codul
fiscal, este valoarea reala declarata a lucrarilor pentru regularizarea
taxei
pentru eliberarea autorizatiei de construire.
(5) Din punct de vedere fiscal,
locatorul depune o noua declaratie fiscala in termen de 30 de zile de
la data
intocmirii procesului-verbal de receptie, dupa cum acesta este persoana
fizica
sau juridica, dupa caz.
55. Pentru executarea prevederilor art.
253 alin. (6) din Codul fiscal se au in vedere urmatoarele:
a) in
cazul contribuabililor care nu au efectuat nici o reevaluare a
cladirilor in
ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, impozitul pe
cladiri se
calculeaza prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 54
alin.
(1) asupra valorii de inventar a cladirii;
b) in
cazul cladirii care a fost reevaluata conform prevederilor legale in
vigoare,
valoarea de inventar a cladirii este valoarea inregistrata in
contabilitatea
proprietarului. Dupa reevaluare, daca in ultimii 3 ani anteriori anului
fiscal
prin procesul-verbal incheiat in urma sedintei Consiliului de
Administratie s-a
aprobat noua valoare a cladirii ca urmare a efectuarii reevaluarii si
aceasta a
fost inregistrata in contabilitate, impozitul pe cladiri se calculeaza
prin
aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 asupra valorii
de
inventar a cladirii. Sunt considerate ca fiind reevaluate si cladirile
la care
s-au executat lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare,
modificare sau
extindere, cu aprobarea Consiliului de Administratie.
c) in
cazul cladirilor dobandite in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de
referinta precum si pe parcursul acestuia, impozitul pe cladiri se
calculeaza
prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 asupra
valorii de
intrare in patrimoniu;
d) in
cazul cladirii a carei valoare nu a fost recuperata integral pe calea
amortizarii si la care s-au efectuat lucrari de modernizare, impozitul
pe
cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite potrivit
prevederilor pct.
53, incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care se
inregistreaza
in contabilitate reevaluarea in urma lucrarilor de modernizare;
e)
pentru cladirea prevazuta la lit. d), dar la care nu a fost efectuata
reevaluarea in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta,
impozitul pe
cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite potrivit
prevederilor pct.
54 alin. (1) asupra valorii rezultate din insumarea valorii de inventar
a
cladirii si a valorii lucrarilor de modernizare.
56. Pentru cladirile ce fac obiectul
contractelor de leasing financiar pe intreaga durata a acestuia,
impozitul pe
cladiri se datoreaza de locatar.
57. (1) Impozitul pe cladiri datorat de
persoanele juridice pe perioada de leasing financiar se determina pe
baza
valorii negociate intre parti, exclusiv taxa pe valoarea adaugata, si
inscrise
in contract, asa cum este ea inregistrata in contabilitatea locatorului
sau a
locatarului. In cazul contractelor in care valoarea negociata este in
valuta,
plata impozitului pe cladiri se face in lei la cursul Bancii Nationale
a
Romaniei din data efectuarii platii.
(2) Pentru persoanele juridice, in
cazul in care ulterior recunoasterii initiale ca activ a cladirii,
valoarea
este determinata pe baza reevaluarii, valoarea rezultata din reevaluare
va sta
la baza calcularii impozitului pe cladiri.
(3) In cazul in care contractul de
leasing inceteaza altfel decat prin ajungerea la scadenta, impozitul pe
cladiri
este datorat de locator, iar impozitul pe cladiri se determina pe baza
valorii
inregistrata in contabilitate.
(4) Pentru contractele incheiate pana
la data de 31 decembrie 2006, locatarul, dupa cum contribuabilul este
persoana
fizica sau persoana juridica are obligatia depunerii declaratiei
fiscale la
compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice
locale in
a carei raza de competenta se afla cladirea, pana la data de 31
ianuarie 2007,
insotita de o copie a contractului de leasing.
58. In cazul cladirilor proprietate a
persoanelor juridice si a caror valoare de inventar a fost recuperata
integral
pe calea amortizarii, valoarea impozabila a cladirilor respective se
reduce cu
15%.
59. Impozitul pe cladiri este datorat
de persoana juridica atat pentru cladirile aflate in functiune, in
rezerva sau
in conservare, cat si pentru cele aflate in functiune si a caror
valoare a fost
recuperata integral pe calea amortizarii.
60.
Pentru aplicarea prevederilor art. 253 alin. (8) din Codul fiscal se au
in
vedere reglementarile legale privind reevaluarea imobilizarilor
corporale.
(9) Cota de
impozit pentru clădirile cu destinaţie turistică ce nu funcţionează
în cursul
unui an calendaristic este de minimum 5% din valoarea de inventar a
clădirii,
stabilită prin hotărâre a consiliului local.
(10) Sunt exceptate
de la prevederile alin. (9) structurile care au autorizaţie de
construire în
perioada de valabilitate, dacă au început lucrările în
termen de cel mult 3
luni de la data emiterii autorizaţiei de construire.
Extras din lucrarea
"Cartea albă a contabilităţii", Brăila 2010 şi
"Cartea albă a contabilităţii - fiscalitate" de Merticaru Dorin
Nicolae, Brăila, 2012.
Toate drepturile rezervate.
.
Termeni şi condiţii de utilizare.........Notă
realizatori
