Legislatie utila - OUG 90 - privind auditul statutar al situatiilor financiare anuale

<LLNK 12003 0921 201 0 12>privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate

Forma actualizată a acestui act normativ este realizată prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către: Legea nr. 278 din 7 noiembrie 2008; O.U.G. nr. 78 din 24 iunie 2009.

Având în vedere că, în calitatea sa de stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, României îi revine sarcina de a transpune şi implementa directivele emise de Uniunea Europeană,

în scopul transpunerii Directivei 2006/43/CE din 17 mai 2006 a Parlamentului European şi a Consiliului privind auditul statutar al conturilor anuale şi al conturilor consolidate, de modificare a directivelor Consiliului 78/660/CEE şi 83/349/CEE şi de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 157 din 9 iunie 2006,

în vederea realizării unei abordări armonizate a auditului statutar la nivelul Uniunii Europene,

pentru asigurarea conformităţii auditului statutar din România cu cerinţele directivelor europene, prin revizuirea permanentă a legislaţiei în domeniu, precum şi pentru crearea unui sistem de supraveghere publică pentru auditorii statutari şi firmele de audit în baza principiilor europene,

pentru a preveni consecinţele negative ale nepromovării în regim de urgenţă a prezentului act normativ, având în vedere dispoziţiile art. 53 "Transpunerea" din Directiva 2006/43/CE din 17 mai 2006 a Parlamentului European şi a Consiliului privind auditul statutar al conturilor anuale şi al conturilor consolidate şi de modificare a directivelor Consiliului 78/660/CEE şi 83/349/CEE, care prevăd că statele membre adoptă şi publică dispoziţiile necesare pentru a se conforma directivei înainte de 29 iunie 2008, statele membre trebuie să informeze Comisia Europeană cu privire la aceasta şi să transmită Comisiei Europene textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de Directiva 2006/43/CE.

În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Prezentul titlu reglementează auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate, întocmite potrivit legii contabilităţii şi reglementărilor contabile aplicabile.

În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. auditul statutar reprezintă auditul situaţiilor financiare anuale sau al situaţiilor financiare anuale consolidate, aşa cum este prevăzut de legislaţia comunitară, transpusă în reglementările naţionale;

2. auditorul statutar este persoana fizică autorizată, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, de către autoritatea competentă, respectiv Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR), să efectueze audit statutar;

3. firma de audit este persoana juridică sau orice altă entitate, indiferent de forma juridică a acesteia, care este autorizată de autoritatea competentă, respectiv CAFR, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, să efectueze audit statutar;

4. entitate de audit dintr-o terţă ţară înseamnă o entitate, indiferent de forma sa juridică, ce efectuează audituri ale situaţiilor financiare anuale sau ale situaţiilor financiare anuale consolidate ale unei societăţi comerciale înregistrate într-o terţă ţară;

5. auditor dintr-o terţă ţară înseamnă o persoană fizică care efectuează audituri ale situaţiilor financiare anuale sau ale situaţiilor financiare anuale consolidate ale unei societăţi comerciale înregistrate într-o terţă ţară;

6. auditor al grupului înseamnă auditorul(ii) statutar(i) sau firma(ele) de audit care efectuează auditul statutar al situaţiilor financiare anuale consolidate;

(i) care are drept scop cooperarea şi căreia îi aparţine un auditor statutar sau o firmă de audit; şi

(ii) care are drept scop în mod evident distribuţia profiturilor sau a costurilor ori are în comun acţionariatul, controlul sau gestionarea, politici şi proceduri de control al calităţii, o strategie de afaceri, folosirea unei mărci sau a unei părţi însemnate a resurselor profesionale;

8. întreprindere afiliată la o firmă de audit înseamnă orice entitate, indiferent de forma sa juridică, ce este legată de firma de audit prin acţionariat, control sau conducere comună;

9. raportul de audit reprezintă raportul prevăzut de Directiva 78/660/CEE, respectiv de Directiva 83/349/CEE, aşa cum acestea sunt transpuse în legislaţia naţională;

10. autorităţile competente sunt autorităţile sau organele desemnate prin lege care sunt responsabile pentru reglementarea şi/sau supravegherea publică a auditorilor statutari şi a firmelor de audit sau pentru aspecte specifice ale acestora. Prin referinţa la autoritatea competentă se înţelege o trimitere la autorităţile sau organismele responsabile pentru funcţiile la care se face referire;

11. Standardele internaţionale de audit (ISA) reprezintă Standardele internaţionale de audit, declaraţiile şi standardele aferente, în măsura în care sunt relevante pentru auditul statutar, emise de Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Audit şi Asigurare (IAASB) din cadrul Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC);

12. Standardele internaţionale de raportare financiară reprezintă Standardele internaţionale de raportare financiară (IFRS), Standardele internaţionale de contabilitate (IAS) şi interpretările aferente (Interpretările SIC-IFRIC), amendamentele ulterioare la acele standarde şi interpretările aferente, standardele şi interpretările viitoare aferente, emise sau adoptate de către Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB), aşa cum sunt aprobate de Uniunea Europeană, traduse şi publicate în limba română;

13. entităţile de interes public sunt persoanele juridice definite potrivit reglementărilor contabile;

14. cooperativă este o societate cooperativă europeană, aşa cum este definită la art. 1 din Regulamentul nr. 1.435/2003/CE al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societăţii cooperative europene (SCE) sau orice alte cooperative pentru care se impune un audit statutar în temeiul legii care reglementează activitatea cooperativelor;

15. nepractician înseamnă orice persoană fizică ce, pentru cel puţin 3 ani înainte de implicarea sa în gestionarea sistemului de supraveghere publică, nu a efectuat audituri statutare, nu a deţinut drepturi de vot într-o firmă de audit, nu a fost membru al organului administrativ sau de gestiune al unei firme de audit şi nu a fost angajat sau asociat sub o altă formă la o firmă de audit;

a) auditorul(ii) statutar(i) desemnat(ţi) de o firmă de audit pentru o anumită misiune de audit, ca fiind responsabilul(ii) principal(i) pentru efectuarea auditului statutar în numele firmei de audit; sau

b) în cazul auditului statutar al unui grup, cel puţin auditorul(ii) statutar(i) care este (sunt) desemnat(ţi) de o firmă de audit ca fiind responsabilul(ii) principal(i) pentru efectuarea auditului statutar la nivelul grupului şi auditorul(ii) statutar(i) care este (sunt) desemnat(ţi) ca fiind responsabilul(ii) principal(i) la nivelul filialelor semnificative; sau

17. părţi reprezentative ale interesului public înseamnă orice părţi interesate în supravegherea publică a activităţii de audit statutar, în dezvoltarea şi implementarea standardelor de audit sau de contabilitate (ISA şi IFRS), inclusiv părţile implicate în monitorizarea procesului de implementare a standardelor, în vederea asigurării publicului de faptul că organismele profesionale acţionează în interes public, precum şi alte părţi interesate în rezultatele activităţii de audit sau de aplicare a IFRS. Părţi reprezentative ale interesului public pot fi autorităţile publice (Guvern, organisme cu atribuţii de reglementare a unui sector specific de activitate), organismele profesionale, precum şi o gamă largă de utilizatori ai situaţiilor financiare, cum sunt investitorii, analiştii financiari, angajaţii, instituţiile de credit, publicul larg şi altele asemenea;

18. statul membru are semnificaţia prevăzută în Tratatul de aderare la Uniunea Europeană;

20. Camera Auditorilor Financiari din România, denumită pe parcursul prezentei ordonanţe de urgenţă Camera, este persoana juridică autonomă înfiinţată potrivit legii, care funcţionează ca organizaţie profesională de utilitate publică fără scop patrimonial, în domeniul auditului statutar;

21. Organismul de supraveghere publică a activităţii de audit statutar este organismul înfiinţat în România, potrivit titlului II, în scopul supravegherii în interes public a activităţii de audit statutar, cu respectarea cerinţelor Directivei 2006/43/CE din 17 mai 2006 a Parlamentului European şi a Consiliului privind auditul statutar al conturilor anuale şi al conturilor consolidate, de modificare a directivelor Consiliului 78/660/CEE şi 83/349/CEE şi de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 157 din 9 iunie 2006.

ART. 3 - (1) Activitatea de audit statutar se efectuează numai de către auditorii statutari sau de firmele de audit care au făcut obiectul autorizării, respectiv aprobării în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

(2) Autoritatea competentă responsabilă pentru autorizarea auditorilor statutari şi a firmelor de audit este Camera Auditorilor Financiari din România.

(3) Responsabilitatea finală pentru aprobarea auditorilor statutari şi a firmelor de audit revine organismului de supraveghere publică, aşa cum este prevăzut la titlul II.

ART. 4 - (1) O persoană fizică poate fi autorizată să efectueze audit statutar, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, după efectuarea stagiului de pregătire practică şi promovarea examenului de competenţă profesională.

(2) Camera poate autoriza ca auditori statutari doar persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ cel puţin următoarele condiţii:

Buna reputaţie trebuie să aibă în vedere un comportament profesional adecvat, cu respectarea cerinţelor Codului etic emis de IFAC şi adoptat de Cameră, aşa cum se prevede la art. 20 alin. (1). Criteriile care definesc buna reputaţie sunt stabilite de Cameră, cu aprobarea organismului de supraveghere publică prevăzut la titlul II;

b) au absolvit o instituţie de învăţământ economic superior sau un nivel echivalent, în condiţiile stabilite prin regulamentul emis de Cameră şi aprobat de organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II;

d) au efectuat un stagiu de pregătire practică, în conformitate cu prevederile art. 9;

e) au promovat examenul de competenţă profesională, organizat sau recunoscut de autoritatea competentă pentru autorizarea auditorilor statutari şi a firmelor de audit.

Camera poate autoriza ca firme de audit doar entităţile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) persoanele fizice care efectuează auditul statutar în numele firmei de audit trebuie să îndeplinească cel puţin condiţiile prevăzute la art. 4 şi trebuie să fie autorizate, respectiv aprobate ca auditori statutari în România;

b) o majoritate a drepturilor de vot în firma de audit trebuie să fie deţinută de firme de audit care sunt autorizate în oricare dintre statele membre sau de persoane fizice care îndeplinesc cel puţin condiţiile prevăzute la art. 4. Pentru scopul auditului statutar al societăţilor cooperative europene şi al entităţilor similare, autorităţile competente prevăzute la titlul II pot stabili reglementări specifice cu privire la drepturile de vot;

c) o majoritate a membrilor organului administrativ sau de conducere al firmei de audit, dar nu mai mult de 75%, trebuie să fie reprezentată de firme de audit autorizate în oricare dintre statele membre sau de persoane fizice care îndeplinesc cel puţin condiţiile prevăzute la art. 4. În cazul în care un astfel de organ administrativ sau de conducere nu are mai mult de 2 membri, unul dintre aceştia trebuie să îndeplinească cel puţin condiţiile menţionate în prezentul articol;

(1) Autorizarea unui auditor statutar sau a unei firme de audit se retrage dacă buna reputaţie a acestuia (acesteia) a fost compromisă.

(2) Autorizarea unei firme de audit va fi retrasă dacă a fost compromisă buna reputaţie sau dacă oricare dintre condiţiile prevăzute la art. 5 lit. b) şi c) nu mai este îndeplinită şi trece un termen mai mare de 6 luni de la momentul în care oricare dintre condiţiile respective a încetat să mai fie îndeplinită.

(3) Pentru auditorii statutari şi firmele de audit care sunt autorizaţi (autorizate) şi în alte state membre şi care sunt înregistraţi (înregistrate) în Registrul public din România în conformitate cu art. 15 alin. (1) lit. c), în cazul în care se retrage autorizarea, indiferent de motiv, Camera comunică acest fapt, precum şi motivele retragerii autorizării către autorităţile competente relevante din statul membru în care auditorul statutar, respectiv firma de audit este autorizat(ă).

(4) Responsabilitatea finală pentru aprobarea retragerii autorizării auditorilor statutari şi a firmelor de audit revine organismului de supraveghere publică, aşa cum este prevăzut la titlul II.

Examenul de competenţă profesională prevăzut la art. 4 alin. (2) lit. e) trebuie să garanteze nivelul necesar de cunoştinţe teoretice în domeniile relevante pentru auditul statutar, precum şi capacitatea de a aplica în practică cunoştinţele teoretice. Cel puţin o parte a acestui examen se susţine sub formă de probă scrisă.

(1) Testul privind cunoştinţele teoretice inclus în examenul de competenţă profesională va acoperi, în special, următoarele domenii:

b) cerinţele legale şi standardele referitoare la întocmirea situaţiilor financiare anuale şi a situaţiilor financiare anuale consolidate;

h) cerinţele legale şi standardele profesionale referitoare la auditul statutar şi la auditorii statutari;

(1) Camera stabileşte normele pentru desfăşurarea stagiului de pregătire practică a stagiarilor în activitatea de audit statutar.

(2) Prin excepţie de la prevederile art. 10 lit. b), Camera poate prevedea că o persoană care are o diplomă universitară la nivel de master sau o calificare echivalentă în unul ori mai multe dintre domeniile la care se face referire la art. 8 poate beneficia de o reducere a vechimii în activitatea financiarcontabilă cu durata programului de master recunoscut de Cameră (echivalarea fiind de o jumătate de an pentru fiecare semestru de studiu).

(3) Prin excepţie de la prevederile art. 10 lit c), Camera poate prevedea că o persoană care a promovat un examen universitar sau de nivel echivalent ori care posedă o diplomă universitară sau o calificare echivalentă în unul ori mai multe dintre domeniile la care se face referire la art. 8 poate fi exceptată să mai susţină testul de cunoştinţe în domeniul financiar-contabil, în vederea accesului la stagiu, pentru domeniile acoperite de acea examinare sau de acea diplomă.

(4) Prin excepţie de la prevederile art. 7 şi 8, Camera poate prevedea că o persoană care a promovat un examen universitar sau de nivel echivalent ori care posedă o diplomă universitară la nivel de master sau o calificare echivalentă în unul ori mai multe dintre domeniile la care se face referire la art. 8 poate fi exceptată de la testul de cunoştinţe teoretice inclus în examenul de competenţă profesională, pentru domeniile acoperite de acel examen sau de acea diplomă.

(5) Excepţiile prevăzute la alin. (2)-(4) se pot acorda numai în baza unui protocol încheiat între Cameră şi instituţiile care au eliberat/recunoscut diplomele/calificările respective. Nu se pot opera excepţii de la testul de aplicare a cunoştinţelor în practică.

(6) Camera, cu aprobarea organismului de supraveghere publică prevăzut la titlul II, stabileşte condiţiile în care pot fi acordate derogări cu privire la testul de cunoştinţe teoretice inclus în examinări. Camera stabileşte prin norme proprii, avizate de organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II, criteriile care stau la baza încheierii protocoalelor privind acordarea de excepţii.

(7) Pentru a asigura capacitatea de a aplica în practică cunoştinţele teoretice a căror testare este inclusă în examen, un stagiar va efectua un stagiu de pregătire practică de cel puţin 3 ani, care va cuprinde, printre altele, auditarea situaţiilor financiare anuale, a situaţiilor financiare anuale consolidate sau a unor situaţii financiare similare. Cel puţin două treimi din acest stagiu practic va fi efectuat cu un auditor statutar sau cu o firmă de audit autorizat(ă) în orice stat membru.

(8) Camera trebuie să se asigure că stagiul este efectuat sub îndrumarea unor persoane care oferă garanţii suficiente în ceea ce priveşte capacitatea lor de a oferi pregătire practică.

(9) Stagiarii în activitatea de audit statutar pot efectua stagiul de pregătire practică prin participarea la activitatea de audit statutar, în cadrul unor cabinete individuale sau firme de audit, potrivit normelor elaborate de Cameră. Pentru stagiarii în activitatea de audit statutar, cabinetele individuale sau firmele de audit vor elibera un document oficial care să ateste efectuarea stagiului.

Sunt stagiari în activitatea de audit statutar persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) sunt licenţiate ale unei facultăţi cu profil economic sau sunt licenţiate ale unei alte facultăţi şi au urmat un program de pregătire suplimentară cu profil economic. Diploma obţinută la absolvirea facultăţii, respectiv în urma programului de pregătire suplimentară trebuie să fie recunoscută de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului;

c) au promovat testul de verificare a cunoştinţelor în domeniul financiar-contabil pentru accesul la stagiu;

(1) Camera trebuie să se asigure că auditorii statutari participă la programe adecvate de formare profesională continuă pentru a-şi menţine cunoştinţele teoretice, competenţele şi valorile profesionale la un nivel suficient de înalt. Camera, cu avizul organismului de supraveghere publică prevăzut la titlul II, emite norme cuprinzând obligaţiile ce revin auditorilor statutari cu privire la formarea profesională continuă a acestora.

(2) Nerespectarea cerinţelor privind formarea profesională continuă, prevăzute în normele emise de Cameră, se sancţionează în mod corespunzător, astfel cum se prevede în reglementările specifice emise de Cameră, coroborate cu prevederile cap. VII.

(3) Camera implementează standardele de etică profesională, controlul intern de calitate al activităţii auditorilor statutari şi al firmelor de audit, a căror adoptare este supusă avizării de către organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II.

(4) Camera adoptă şi dezvoltă ghiduri şi îndrumări cu privire la Standardele internaţionale de audit.

(5) Sub supravegherea publică a organismului de supraveghere publică prevăzut la titlul II, Camera este autoritatea competentă pentru calificările educaţionale, organizarea pregătirii profesionale continue, examinarea competenţei profesionale, în conformitate cu standardele educaţionale emise de IFAC.

(1) Camera stabileşte proceduri pentru aprobarea auditorilor statutari care au fost autorizaţi în alt stat membru al Uniunii Europene.

(2) Aceste proceduri nu depăşesc cerinţa de a promova un test de aptitudini în conformitate cu art. 4 din Directiva 89/48/CEE a Consiliului privind sistemul general de recunoaştere a diplomelor de învăţământ superior acordate pentru formare profesională cu durata minimă de 3 ani, transpusă în legislaţia naţională.

(3) Testul de aptitudini se susţine în limba română şi include cunoştinţe din legislaţia românească, în măsura în care sunt relevante pentru auditul statutar.

(4) Responsabilitatea finală pentru aprobarea auditorilor statutari şi a firmelor de audit din alte state membre revine organismului de supraveghere publică, aşa cum este prevăzut la titlul II.

ART. 13 - (1) Camera elaborează proceduri şi norme referitoare la autorizarea auditorilor statutari şi a firmelor de audit. Aceste norme trebuie aprobate de organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II.

(2) Reclamaţiile privind deciziile luate de Cameră, referitoare la autorizare sau refuzuri de autorizare a auditorilor statutari sau a firmelor de audit, trebuie adresate organismului de supraveghere publică prevăzut la titlul II. Reclamaţiile trebuie efectuate în 30 de zile de la data la care decizia a fost comunicată auditorului statutar sau firmei de audit.

(3) Auditorii statutari şi firmele de audit nemulţumiţi (nemulţumite) de deciziile luate de organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II pot ataca aceste decizii la instanţele de judecată competente, în condiţiile legii.

(1) Auditorii statutari şi firmele de audit sunt înregistraţi (înregistrate) într-un registru public, în conformitate cu prevederile art. 15 şi 16.

(2) Fiecare auditor statutar şi fiecare firmă de audit sunt identificaţi (identificate) în Registrul public printr-un număr individual. Informaţiile referitoare la auditorii statutari şi firmele de audit se păstrează şi într-un registru în format electronic, care este accesibil publicului pe site-ul Camerei, în conformitate cu art. 15 şi 16.

(3) Registrul public conţine, de asemenea, adresa şi datele de contact ale Camerei, care este responsabilă atât pentru autorizarea, respectiv aprobarea auditorilor statutari şi a firmelor de audit potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru asigurarea calităţii, cât şi pentru investigaţii şi sancţiuni aplicate auditorilor statutari şi firmelor de audit, potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi datele de contact şi detalii cu privire la organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II.

(4) Camera este autoritatea competentă responsabilă cu întocmirea, actualizarea şi publicarea Registrului public, sub monitorizarea organismului de supraveghere publică prevăzut la titlul II.

(5) Registrul public se publică anual în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(6) Modificările intervenite în Registrul public se publică trimestrial în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(7) În Monitorul Oficial al României, Partea I, se publică cel puţin informaţiile cerute la art. 15 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), pentru auditorii statutari, şi informaţiile cerute la art. 16 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (2), pentru firmele de audit.

(8) Informaţiile solicitate la art. 15 şi 16 se publică integral, în format electronic. Registrul public electronic se va actualiza trimestrial prin grija Camerei.

(9) În împrejurări excepţionale, Camera poate suspenda obligaţia de aplicare a cerinţelor menţionate în prezentul articol, precum şi cu privire la cerinţele de înregistrare a auditorilor statutari referitoare la dezvăluirea informaţiilor, doar în măsura în care acest lucru este necesar pentru a reduce o ameninţare semnificativă şi iminentă la adresa siguranţei personale a oricărei persoane.

(10) Prin regulamentul intern emis de Cameră, cu avizul organismului de supraveghere publică prevăzut la titlul II, se stabilesc condiţiile în care se aplică prevederile prezentului articol.

(11) Orice modificare intervenită în Registrul public va fi operată în Registrul public electronic în 10 zile lucrătoare de la data comunicării acesteia către Cameră.

(12) Sub responsabilitatea Camerei, Registrul public trebuie să devină complet operaţional până la data de 29 iunie 2009.

(1) În Registrul public electronic se menţionează cel puţin următoarele informaţii privind auditorii statutari:

b) dacă este cazul, numele, adresa, adresa de website şi numărul individual de înregistrare ale firmei de audit la care auditorul statutar este angajat ori asociat ca partener sau în orice alt mod cu firma respectivă;

c) informaţii cu privire la toate celelalte înregistrări ca auditor statutar la autorităţile competente ale altor state membre ale Uniunii Europene şi/sau ale altor terţe ţări, inclusiv numele autorităţii(lor) de înregistrare şi, dacă este cazul, numărul (numerele) de înregistrare la acestea.

(2) Auditorii statutari din terţe ţări, înregistraţi în conformitate cu art. 51, sunt indicaţi în mod clar în Registrul public ca atare, într-o secţiune distinctă, şi nu ca auditori statutari.

(1) Pentru fiecare firmă de audit, Registrul public electronic conţine cel puţin următoarele informaţii:

c) informaţii de contact, persoana principală de contact şi, acolo unde este cazul, adresa de website;

e) numele, prenumele şi numărul de înregistrare sau asimilat, pentru toţi auditorii statutari angajaţi sau asociaţi ca parteneri ori în alt mod cu firma de audit;

f) numele şi adresa la care îşi desfăşoară activitatea, după caz, pentru toţi acţionarii/asociaţii;

g) numele, prenumele, adresele profesionale sau adresele de corespondenţă, după caz, pentru membrii consiliului de administraţie ori de conducere;

h) apartenenţa firmei la o reţea, precum şi o listă cu numele şi adresele firmelor membre şi afiliate sau o indicare a locului unde aceste informaţii pot fi accesate de public, dacă este cazul;

i) informaţii cu privire la toate celelalte înregistrări ca firmă de audit la autorităţile competente ale altor state membre ale Uniunii Europene şi/sau ale terţelor ţări, inclusiv numele şi adresa autorităţii(lor) de înregistrare şi, dacă este cazul, numărul (numerele) de înregistrare.

(2) Entităţile de audit din terţe ţări, înregistrate în conformitate cu art. 51, sunt indicate în mod clar în Registrul public, într-o secţiune distinctă, ca atare, şi nu ca firme de audit.

(1) În cazul în care apar modificări ale informaţiilor cuprinse în Registrul public, auditorii statutari şi firmele de audit au obligaţia notificării Camerei în termen de 10 zile lucrătoare de la apariţia acestora.

(2) Necomunicarea modificărilor în termenul prevăzut la alin. (1) poate atrage declanşarea procedurilor de investigaţie şi disciplină, conform dispoziţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă. De la această prevedere fac excepţie cazurile de forţă majoră prevăzute în normele emise de Cameră şi avizate de organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II.

(1) Informaţiile furnizate Camerei în legătură cu înregistrarea auditorilor statutari şi a firmelor de audit, precum şi actualizarea informaţiilor în conformitate cu art. 15, 16 şi 17 sunt semnate de auditorul statutar sau de reprezentantul legal al firmei de audit.

(2) În cazul în care informaţiile sunt furnizate în format electronic, acest lucru se realizează prin intermediul semnăturii electronice, conform legislaţiei aplicabile în domeniu.

Informaţiile prezentate în limba română vor fi introduse în Registrul public electronic şi în limba engleză, prin traducere asigurată prin grija Camerei, cu menţiunea că aceasta este autorizată sau nu.

(1) Camera adoptă Codul etic emis de IFAC. Codul etic este tradus şi publicat în limba română prin grija Camerei.

(2) Organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II, împreună cu Camera, se asigură că toţi auditorii statutari şi toate firmele de audit respectă principiile de etică profesională, care se referă cel puţin la funcţionarea lor în interes public, integritatea şi obiectivitatea, competenţa profesională şi atenţia cuvenită acestora, aşa cum sunt definite acestea în Codul etic.

(1) Atunci când efectuează un audit statutar, auditorul statutar şi/sau firma de audit este independent(ă) de entitatea auditată şi nu este implicat(ă) în procesul decizional al entităţii auditate, în înţelesul Codului etic.

(2) Persoanele cărora li s-a atribuit calitatea de membru al Camerei nu pot angaja sau desfăşura activităţi care le prejudiciază ori care le pot prejudicia integritatea, obiectivitatea, independenţa sau reputaţia profesională, astfel cum acestea sunt definite în Codul etic.

(3) Un auditor statutar sau o firmă de audit nu trebuie să efectueze un audit statutar în cazul în care există orice relaţie financiară directă sau indirectă, de afaceri, de încadrare în muncă ori un alt tip de relaţie - inclusiv prestarea de servicii suplimentare, altele decât cele de audit - între auditorul statutar, firma de audit sau reţeaua de care aparţine firma de audit, pe de o parte, şi entitatea auditată, pe de altă parte, în astfel de circumstanţe în care o terţă parte obiectivă, rezonabilă şi informată ar putea trage concluzia că independenţa auditorului statutar sau a firmei de audit poate fi compromisă.

(4) În cazul în care auditorul statutar sau firma de audit este afectat(ă) de existenţa anumitor situaţii ce pot conduce la ameninţări la adresa independenţei sale, cum ar fi cea de verificare a propriei activităţi, interes propriu, relaţii de reprezentare sau de familie, aşa cum aceste ameninţări sunt definite în Codul etic, auditorul statutar sau firma de audit trebuie să aplice măsuri de protecţie pentru a reduce aceste ameninţări. În cazul în care importanţa acestor ameninţări în comparaţie cu măsurile de protecţie aplicate este de o asemenea natură încât independenţa este compromisă, auditorul statutar sau firma de audit nu trebuie să efectueze auditul statutar. Raportul întocmit în astfel de circumstanţe este lovit de nulitate absolută.

(5) În cazul în care un auditor statutar sau un asociat apropiat al acestuia se află într-o anumită relaţie cu entitatea auditată sau se află în relaţie cu angajaţii-cheie ori cu conducerea acestei entităţi, iar astfel de relaţii ar putea conduce la situaţii de afectare a independenţei sau obiectivităţii auditorului statutar, atunci respectivul auditor statutar nu poate audita situaţiile financiare ale entităţii respective.

(6) Camera poate să prevadă prin regulament, aprobat de organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II, situaţiile care ar putea pune în pericol independenţa şi obiectivitatea auditorilor statutari sau ale firmelor de audit.

ART. 22 - (1) Auditorii statutari sau firmele de audit care auditează entităţile de interes public trebuie să respecte prevederile art. 21, precum şi pe cele ale art. 48 referitoare la independenţă şi obiectivitate.

(2) În aplicarea prevederilor art. 21 şi 48, Camera emite măsuri de implementare care se aprobă de către organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II.

Auditorul statutar sau firma de audit include în dosarele de audit o documentaţie cu privire la toate ameninţările semnificative la adresa independenţei sale, precum şi măsurile de protecţie aplicate pentru a reduce acele ameninţări.

ART. 24 - Încălcarea prevederilor referitoare la independenţă şi obiectivitate, prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, poate conduce la aplicarea de sancţiuni, inclusiv retragerea autorizării auditorului statutar sau firmei de audit, conform regulamentului emis de Cameră şi aprobat de organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II.

(1) Toate informaţiile şi documentele la care are acces auditorul statutar sau firma de audit atunci când efectuează un audit statutar trebuie să fie protejate potrivit regulilor adecvate privind confidenţialitatea şi secretul profesional, cuprinse în regulamentele emise de Cameră.

(2) Regulile privind confidenţialitatea şi secretul profesional aplicabile auditorilor statutari sau firmelor de audit nu împiedică aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) În cazul în care un auditor statutar sau o firmă de audit este înlocuit(ă) de un alt auditor statutar sau de o altă firmă de audit, fostul auditor statutar sau fosta firmă de audit va asigura accesul la toate informaţiile relevante cu privire la entitatea auditată noului auditor statutar sau noii firme de audit.

(4) Un auditor statutar sau o firmă de audit care a încetat să mai fie angajat(ă) într-o anumită misiune de audit face în continuare obiectul dispoziţiilor alin. (1) şi (2), cu privire la acea misiune de audit.

(5) Auditorul statutar şi firma de audit, precum şi angajaţii firmelor de audit trebuie să trateze ca fiind confidenţiale orice informaţii despre care iau cunoştinţă în cursul activităţii lor, în afara cazului în care legile sau reglementările prevăd altfel şi în afara cazului în care persoana la care se referă informaţiile şi-a dat consimţământul asupra renunţării la obligaţia privind confidenţialitatea.

(6) Auditorii statutari nu pot folosi informaţiile confidenţiale dobândite ca rezultat al relaţiilor profesionale sau de afaceri în interes propriu sau al unor terţe părţi, cu excepţia informaţiilor care fac obiectul altor relaţii contractuale cu entitatea auditată sau a informaţiilor obţinute în condiţiile prevederilor alin. (5).

(7) Pentru a asigura aplicarea unitară a prezentului articol, organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II avizează măsurile de implementare emise de către Cameră.

ART. 26 - Independenţa şi obiectivitatea auditorilor statutari care efectuează auditul statutar în numele firmelor de audit

(1) Organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II, împreună cu Camera, se asigură că acţionarii sau asociaţii unei firme de audit, precum şi membrii organelor de administraţie, de conducere ori de supraveghere ale unei astfel de firme sau ale unei firme afiliate nu intervin în efectuarea unui audit statutar în niciun mod care să pericliteze independenţa şi obiectivitatea auditorului statutar care efectuează auditul statutar în numele firmei de audit.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), Camera emite norme care se aprobă de către organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II.

În aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II emite norme corespunzătoare care să prevadă că onorariile pentru auditurile statutare:

a) nu sunt influenţate sau determinate de oferirea de servicii suplimentare entităţii auditate;

b) nu se pot baza pe niciun fel de condiţionări, aşa cum prevede Codul etic; şi

(1) Auditorii statutari şi firmele de audit trebuie să efectueze auditurile statutare în conformitate cu ISA.

(2) La efectuarea auditului, auditorii statutari şi firmele de audit pot aplica un standard naţional de audit, adoptat de Cameră, atât timp cât Uniunea Europeană nu a aprobat un ISA care se referă la respectiva problemă, menţionând acest aspect în raportul de audit.

În cazul unui audit statutar al situaţiilor financiare anuale consolidate ale unui grup de întreprinderi:

a) auditorul grupului poartă deplina responsabilitate pentru raportul de audit în legătură cu situaţiile financiare anuale consolidate;

b) auditorul grupului efectuează o verificare şi păstrează documentaţia verificării pe care a făcut-o pentru activitatea efectuată de auditorul(ii) statutar(i) al(ai) unei terţe ţări, entitatea (entităţile) sau firma(ele) de audit a(ale) unei terţe ţări pentru scopul auditului grupului. Documentaţia păstrată de auditorul grupului va fi adecvată şi de o asemenea manieră încât să permită organismului de supraveghere publică prevăzut la titlul II sau Camerei, după caz, să verifice în mod corespunzător activitatea auditorului grupului;

c) atunci când o componentă a unui grup de întreprinderi este auditată de auditorul(ii) statutar(i) sau entitatea (entităţile) de audit dintr-o terţă ţară care nu are un acord de cooperare încheiat cu autorităţile competente din România potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, auditorul grupului este responsabil pentru a asigura transmiterea adecvată, atunci când se solicită aceasta, a documentaţiei activităţii de audit efectuate de auditorul(ii) sau entitatea (entităţile) de audit dintr-o terţă ţară, inclusiv foile de lucru relevante pentru auditul grupului, către autorităţile de supraveghere publică. Pentru a asigura o astfel de transmitere, auditorul grupului va păstra o copie a acestei documentaţii sau, în caz contrar, va încheia un acord pe baza căruia auditorul(ii) sau entitatea (entităţile) de audit dintr-o terţă ţară îi va(vor) asigura acces la documentaţie fără restricţie şi în mod adecvat, la cerere, sau va întreprinde orice altă acţiune adecvată. În situaţia în care prevederi legale sau de altă natură împiedică transmiterea documentelor de audit de la o terţă ţară către auditorul grupului, documentaţia păstrată de auditorul grupului va include dovada că acesta a întreprins procedurile adecvate pentru a obţine acces la documentaţia de audit şi, în cazul impedimentelor, altele decât cele care decurg din legislaţia ţării, dovezile care susţin o astfel de împiedicare.

(1) În cazul în care o firmă de audit efectuează un audit statutar, raportul de audit este semnat cel puţin de auditorul (auditorii) statutar(i) care efectuează auditul statutar în numele firmei de audit. Raportul de audit trebuie să conţină în clar numele persoanei care l-a întocmit, precum şi numărul individual de înregistrare în Registrul public.

(2) În împrejurări excepţionale, stabilite prin norme emise de Cameră şi avizate de organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II, se stabilesc condiţiile în care semnătura să nu fie divulgată publicului. Asemenea excepţii se referă la cazul în care această divulgare poate duce la o ameninţare iminentă şi semnificativă la adresa securităţii personale a oricărui individ. În orice caz, numele persoanei(lor) implicate în efectuarea auditului statutar este adus la cunoştinţă Camerei şi/sau organismului de supraveghere publică prevăzut la titlul II.

(1) Toţi auditorii statutari şi firmele de audit fac obiectul unui sistem de asigurare a calităţii care respectă cel puţin criteriile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

(2) Criteriile ce trebuie îndeplinite de sistemul de asigurare a calităţii sunt următoarele:

a) să fie organizat astfel încât să fie independent de auditorii statutari şi firmele de audit verificate şi să facă obiectul supravegherii publice, astfel cum se prevede la titlul II;

b) finanţarea sistemului de asigurare a calităţii să fie realizată fără niciun fel de influenţe din partea auditorilor statutari sau a firmelor de audit;

c) sistemul de asigurare a calităţii trebuie să dispună de resurse corespunzătoare. În acest sens, Camera şi organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II au obligaţia de a asigura procurarea resurselor necesare funcţionării acestuia;

d) persoanele care efectuează verificările de asigurare a calităţii trebuie să aibă pregătire profesională adecvată şi experienţă relevantă în auditul statutar şi în raportarea financiară, combinate cu pregătire specifică în ceea ce priveşte verificarea asigurării calităţii;

e) selectarea persoanelor care fac verificările pentru misiuni de verificare a asigurării calităţii specifice se realizează în baza unor proceduri obiective, concepute astfel încât să se asigure că nu sunt conflicte de interese între cei care fac verificările şi auditorul statutar sau firma de audit verificat(ă);

f) aria de aplicabilitate a verificării de asigurare a calităţii, susţinută de testarea adecvată a dosarelor de audit selectate, include o evaluare a conformităţii cu standardele de audit aplicabile şi cu cerinţele de independenţă, a cantităţii şi calităţii resurselor cheltuite, a onorariilor de audit percepute şi a sistemelor interne de control al calităţii ale firmei de audit;

g) verificarea asigurării calităţii trebuie să aibă ca rezultat un raport care conţine principalele concluzii ale acestei verificări;

h) verificările cu privire la asigurarea calităţii se efectuează la un interval stabilit în funcţie de calificativele obţinute la verificările anterioare, dar nu mai mult de 6 ani, respectiv 3 ani, în cazul auditorilor entităţilor de interes public, în condiţiile stabilite prin regulament emis de organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II;

i) rezultatele generale ale activităţii realizate de sistemul de asigurare a calităţii se publică anual;

j) recomandările formulate la încheierea verificărilor pentru asigurarea calităţii trebuie să fie puse în practică de auditorul statutar sau de firma de audit în termenul stabilit de persoanele care efectuează verificările de asigurare a calităţii. De asemenea, Camera stabileşte prin norme proprii, cu avizul organismului de supraveghere publică, termene pentru remedierea unor deficienţe privind asigurarea calităţii.

(3) În cazul în care recomandările la care se face referire la alin. (2) lit. j) nu sunt puse în practică, auditorul statutar sau firma de audit, dacă este cazul, va face obiectul sistemului de investigaţii şi sancţiuni, aşa cum este prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă şi de alte reglementări în domeniu.

(4) Sub supravegherea publică a organismului de supraveghere publică prevăzut la titlul II, Camera este autoritatea competentă pentru efectuarea de revizuiri pentru asigurarea calităţii.

(1) Organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II instituie sisteme eficiente de investigaţii şi sancţiuni pentru a detecta, corecta şi preveni efectuarea necorespunzătoare a auditului statutar.

(2) Sancţiunile aplicate trebuie să fie eficiente, proporţionale şi descurajante cu privire la auditorii statutari şi la firmele de audit, în cazul în care auditurile statutare nu sunt efectuate în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. Sancţiunile aplicate nu trebuie să aducă atingere regimului de răspundere civilă.

(3) Măsurile luate sau sancţiunile impuse auditorilor statutari şi firmelor de audit trebuie să fie prezentate în mod adecvat publicului.

(4) Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă de către auditorii statutari şi firmele de audit atrage răspunderea administrativă, disciplinară, civilă sau penală, după caz.

(5) Firmele de audit răspund, potrivit legii, în calitatea lor de membri ai Camerei, dacă unul dintre asociaţi, administratori sau angajaţi, care nu are calitatea de auditor statutar, va interveni în exercitarea independentă a profesiei de auditor statutar, astfel încât să prejudicieze independenţa auditorilor statutari care desfăşoară această activitate în numele firmei de audit.

(6) Prevederile alin. (1)-(5) se aplică şi persoanelor fizice care sunt membre ale Camerei şi care desfăşoară activitatea de auditor statutar în numele unor firme de audit.

b) utilizarea calităţii de auditor statutar sau a celei de firmă de audit în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă;

c) exercitarea activităţii de audit statutar fără viza anuală emisă de autoritatea competentă sau de către persoane neînregistrate în Registrul public prevăzut la art. 14.

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează:

b) cele prevăzute la lit. b), cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei şi nulitatea raportului de audit întocmit;

(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoanele anume împuternicite de Cameră sau de organismul de supraveghere publică, după caz.

(4) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

ART. 34 - (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se efectuează de către persoane împuternicite de Cameră sau de organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II, după caz.

(2) Prevederile prezentului capitol se completează cu dispoziţiile legale în vigoare privind regimul juridic al contravenţiilor.

(1) Sancţiunile aplicate de Cameră auditorilor statutari şi firmelor de audit, după caz, sunt:

c) suspendarea dreptului de exercitare a activităţii de audit statutar pe o perioadă cuprinsă între 3 luni şi un an. În perioada suspendării, persoana în cauză nu are dreptul de a exercita sub nicio formă activitate de audit statutar, nu poate face uz de calitatea de auditor statutar şi nu poate participa la activitatea Camerei;

d) retragerea autorizării, însoţită de pierderea calităţii de auditor statutar. Retragerea autorizării firmei de audit atrage dizolvarea de drept şi lichidarea acesteia.

(2) Abaterile pentru care se aplică sancţiuni, precum şi procedura de constatare şi sancţionare se stabilesc prin regulamentul Camerei, cu avizul organismului de supraveghere publică prevăzut la titlul II.

ART. 36 - (1) Sancţiunile aplicate auditorilor statutari sau firmelor de audit, rămase definitive după parcurgerea tuturor formelor legale de contestare, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija Camerei.

(2) În cazul în care instanţele judecătoreşti pronunţă hotărâri definitive de condamnare a unui auditor statutar pentru fapte penale legate de exercitarea activităţii de audit statutar sau aplică sancţiunea penală complementară interdicţiei exercitării acestei activităţi, auditorul statutar va remite Camerei o copie a hotărârii judecătoreşti, pentru a opera radierea acestuia din Registrul public. În acest scop, Camera urmăreşte stadiul derulării acţiunilor penale îndreptate împotriva auditorilor statutari.

(1) Auditorii statutari sau firmele de audit răspund pentru orice daune provocate, cu voie sau ca urmare a neglijenţei, prin efectuarea misiunii lor.

(2) O firmă de audit este răspunzătoare împreună cu auditorul statutar care a efectuat o misiune în numele acesteia pentru daunele provocate de auditorul statutar.

(3) Un auditor statutar sau o firmă de audit trebuie să încheie o asigurare obligatorie de acoperire a riscurilor profesionale.

(4) Limitarea în timp şi cuantumul sumei care poate fi solicitată drept daună de la un auditor statutar sau de la o firmă de audit vor fi reglementate prin regulament emis de organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II.

(5) Exercitarea activităţii de audit statutar fără a deţine calitatea de auditor statutar constituie infracţiune şi se pedepseşte conform legii penale.

CAP. VIII - Supravegherea publică şi acordurile de reglementare dintre statele membre

(1) În România se organizează un sistem naţional de supraveghere publică a activităţii de audit statutar, în baza principiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

(2) Sistemul naţional de supraveghere publică a activităţii de audit statutar este reprezentat de ansamblul entităţilor cu atribuţii de reglementare în domeniul contabilităţii şi al auditului statutar, inclusiv autorităţile prevăzute prin prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi ansamblul relaţiilor şi procedurilor ce se stabilesc între acestea, în vederea realizării supravegherii în interes public a auditorilor statutari şi a firmelor de audit.

(3) Organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II reprezintă principala structură operaţională în cadrul sistemului naţional de supraveghere publică.

(4) Toţi auditorii statutari şi toate firmele de audit fac obiectul supravegherii publice.

(5) Sistemul de supraveghere publică este guvernat de nepracticieni care au cunoştinţe în domenii relevante pentru auditul statutar.

(6) Se permite unui grup minoritar de practicieni să fie implicat în guvernarea sistemului de supraveghere publică, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.

(7) Persoanele implicate în guvernarea sistemului de supraveghere publică sunt selectate printr-o procedură de numire independentă şi transparentă.

ART. 39 - Sistemul de supraveghere publică are responsabilitatea finală pentru supravegherea publică, în principal, a următoarelor activităţi:

b) adoptarea standardelor referitoare la etica profesională, la sistemul de control intern al calităţii din cadrul firmelor de audit;

d) asigurarea calităţii şi efectuarea de revizuiri pentru asigurarea calităţii; şi

ART. 40 - (1) Sistemul de supraveghere publică, prin organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II, are dreptul să întreprindă, dacă este cazul, investigaţii cu privire la respectarea cerinţelor prezentei ordonanţe de urgenţă de către auditorii statutari şi firmele de audit şi să adopte măsurile necesare.

(2) Sistemul de supraveghere publică este transparent. Aceasta presupune publicarea programelor sale de activitate anuale şi a rapoartelor de activitate.

(3) Sistemul de supraveghere publică trebuie să fie finanţat în mod corespunzător. Finanţarea sistemului de supraveghere publică este sigură şi fără niciun fel de contribuţii financiare din partea auditorilor statutari sau a firmelor de audit.

ART. 41 - Cooperarea dintre sistemele de supraveghere publică la nivelul Comunităţii Europene

(1) Acordurile de reglementare încheiate cu sistemele de supraveghere publică din celelalte state membre ale Uniunii Europene trebuie să permită cooperarea eficientă în ceea ce priveşte activităţile de supraveghere publică.

(2) Organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II, înfiinţat potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, este autoritatea responsabilă pentru asigurarea cooperării eficiente la nivelul Comunităţii Europene în ceea ce priveşte activitatea de supraveghere publică.

ART. 42 - Recunoaşterea reciprocă a acordurilor de reglementare dintre statele membre

(1) În ceea ce priveşte reglementarea şi supravegherea publică, acordurile de reglementare încheiate cu celelalte state membre ale Uniunii Europene respectă principiul jurisdicţiei statului membru de origine în care este aprobat auditorul statutar sau firma de audit şi în care îşi are sediul social entitatea auditată.

(2) În cazul auditului statutar al situaţiilor financiare anuale consolidate, autorităţile din România care solicită auditul statutar al situaţiilor financiare consolidate nu pot să impună auditorului statutar sau firmei de audit care efectuează auditul statutar al unei filiale stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene cerinţe suplimentare cu privire la înregistrarea, verificarea pentru asigurarea calităţii, standardele de audit, etică şi independenţă.

(3) În cazul societăţilor comerciale care îşi au sediul social într-un alt stat membru al Uniunii Europene, iar valorile mobiliare ale acestora sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată din România, autorităţile române nu pot impune auditorului statutar sau firmei de audit care efectuează auditul situaţiilor financiare anuale sau al situaţiilor financiare anuale consolidate ale societăţilor respective niciun fel de cerinţe suplimentare cu privire la înregistrarea, verificarea pentru asigurarea calităţii, standardele de audit, etică şi independenţă.

(1) În cadrul sistemului de supraveghere publică a activităţii de audit statutar, organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II reprezintă autoritatea competentă cu atribuţii în domeniul supravegherii publice a activităţii de audit statutar în România.

(2) Camera Auditorilor Financiari din România este organizaţia profesională cu atribuţii legate de desfăşurarea activităţii de audit statutar în România.

(3) Autorităţile competente prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt astfel organizate încât să se evite conflictele de interese.

(4) Autorităţile competente prevăzute la alin. (1) şi (2) cooperează, ori de câte ori este necesar, în scopul îndeplinirii responsabilităţilor ce le revin. Acestea asigură schimbul de informaţii şi cooperarea necesară în investigaţiile referitoare la efectuarea auditurilor statutare.

Auditorul statutar sau firma de audit este numit(ă) de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor entităţii auditate.

ART. 45 - Demiterea şi demisia auditorilor statutari sau ale firmelor de audit

(1) Auditorii statutari sau firmele de audit pot fi demişi(demise) numai în cazul în care există motive temeinice. Divergenţa de opinii cu privire la tratamentele contabile sau la procedurile de audit nu reprezintă un motiv temeinic pentru demitere.

(2) Entitatea auditată, auditorul statutar sau firma de audit informează organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II în legătură cu demiterea sau demisia intervenită pe durata mandatului şi dă o explicaţie adecvată pentru motivele demiterii sau demisiei, după caz.

CAP. X - Dispoziţii speciale pentru auditul statutar al entităţilor de interes public

(1) Auditorii statutari şi firmele de audit care efectuează auditul statutar al entităţilor de interes public publică pe website-ul propriu, în termen de 3 luni de la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, un raport anual privind transparenţa, care include cel puţin următoarele:

b) o descriere a reţelei şi a acordurilor legale şi structurale din reţea, în cazul în care firma de audit aparţine unei reţele;

d) o descriere a sistemelor interne de control al calităţii existente în firma de audit şi o declaraţie a organului administrativ sau de conducere cu privire la eficacitatea funcţionării acestora;

e) o indicare a datei la care a avut loc ultima verificare independentă pentru asigurarea calităţii prevăzută la art. 31;

f) o listă cu entităţile de interes public pentru care au fost efectuate audituri statutare de către firma de audit în exerciţiul financiar precedent;

g) o declaraţie în legătură cu politicile firmei de audit privind independenţa, care confirmă, de asemenea, că a avut loc o verificare internă a modului în care a fost respectată independenţa;

h) o declaraţie privind politica pe care o urmează firma de audit cu privire la formarea profesională continuă a auditorilor statutari prevăzută la art. 11;

i) informaţii financiare care arată importanţa firmei de audit, cum ar fi cifra totală de afaceri divizată pe onorarii din auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate, precum şi onorarii percepute pentru alte servicii profesionale necesare îmbunătăţirii calităţii informaţiilor, servicii de consultanţă fiscală şi alte servicii care nu sunt de audit;

(2) În împrejurări excepţionale, Camera poate suspenda, cu avizul organismului de supraveghere publică prevăzut la titlul II, prezentarea informaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. f) în raportul privind transparenţa, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a reduce o ameninţare iminentă şi semnificativă la adresa securităţii personale a oricărui individ.

(3) Raportul privind transparenţa este semnat de auditorul statutar sau de reprezentantul legal al firmei de audit, după caz. Semnarea se poate realiza şi prin intermediul semnăturii electronice, potrivit prevederilor legale în vigoare.

(1) Fiecare entitate de interes public trebuie să aibă un comitet de audit. Autorităţile de reglementare ale entităţilor de interes public stabilesc dacă acest comitet de audit trebuie să fie compus din membri neexecutivi ai organului de administraţie şi/sau membri ai organului de supraveghere a entităţii auditate şi/sau din membri care sunt numiţi de adunarea generală a acţionarilor entităţii auditate, cu respectarea legislaţiei în vigoare. Cel puţin un membru al comitetului de audit este independent şi are competenţă în contabilitate şi/sau audit.

(2) Fără a aduce atingere responsabilităţii membrilor organelor de administraţie, de conducere sau de supraveghere ori a altor membri care sunt numiţi de adunarea generală a acţionarilor din cadrul entităţii auditate, comitetul de audit are, printre altele, următoarele atribuţii:

b) monitorizează eficacitatea sistemelor de control intern, de audit intern, după caz, şi de management al riscurilor din cadrul societăţii comerciale;

c) monitorizează auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate;

d) verifică şi monitorizează independenţa auditorului statutar sau a firmei de audit şi, în special, prestarea de servicii suplimentare entităţii auditate.

(3) În cazul entităţilor de interes public, propunerea venită din partea organului de administraţie sau de supraveghere privind numirea unui auditor statutar sau a unei firme de audit se bazează pe o recomandare a comitetului de audit.

(4) Auditorul statutar sau firma de audit raportează comitetului de audit cu privire la aspectele esenţiale care rezultă din auditul statutar şi, în special, cu privire la deficienţele semnificative ale controlului intern în ceea ce priveşte procesul de raportare financiară.

(5) În aplicarea prevederilor alin. (1)-(4), Camera recomandă măsuri de implementare care se aprobă de organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II.

ART. 48 - Independenţa în cazul auditării entităţilor de interes public

(1) În plus faţă de prevederile art. 21 şi 26, auditorii statutari sau firmele de audit care efectuează audituri statutare ale entităţilor de interes public au, printre altele, următoarele atribuţii:

a) confirmă anual în scris comitetului de audit independenţa lor faţă de entitatea de interes public auditată;

b) comunică anual comitetului de audit serviciile suplimentare prestate entităţii auditate; şi

c) discută cu comitetul de audit despre ameninţările la adresa independenţei lor şi măsurile de protecţie luate pentru reducerea acestor ameninţări, aşa cum sunt acestea documentate în temeiul art. 23.

(2) Partenerul (partenerii) - cheie responsabil(i) pentru efectuarea auditului statutar se roteşte (rotesc) obligatoriu, în cadrul misiunii lui (lor) de audit, în termen de cel mult 7 ani de la data numirii şi i (li) se permite să participe din nou la auditarea entităţii după o perioadă de cel puţin 2 ani.

(3) Auditorului statutar sau partenerului-cheie care efectuează auditul statutar în numele firmei de audit nu i se permite să ocupe un post-cheie de conducere în cadrul entităţii auditate înainte de scurgerea unei perioade de cel puţin 2 ani de la data demisiei ca auditor statutar sau ca partener cheie din misiunea de audit.

(4) Organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II întocmeşte şi publică un raport anual asupra aspectelor de independenţă care îi sunt transmise de auditorii statutari individuali, firmele de audit şi preşedintele Camerei, pe care îl înaintează organismelor cu atribuţii de reglementare în domeniul contabilităţii.

(5) În cazul auditului statutar al entităţilor de interes public, dacă se consideră că se impun măsuri de protecţie a independenţei auditorului statutar sau a firmei de audit, auditorul statutar sau firma de audit nu poate efectua un audit statutar atunci când este un caz de verificare a propriei activităţi sau de interes propriu.

ART. 49 - Verificarea pentru asigurarea calităţii prevăzute la art. 31 trebuie efectuată cel puţin o dată la fiecare 3 ani pentru auditorii statutari sau firmele de audit care efectuează audituri statutare pentru entităţile de interes public.

(1) Sub rezerva reciprocităţii, Camera poate aproba un auditor dintr-o terţă ţară ca auditor statutar, în cazul în care persoana respectivă a furnizat dovada că respectă cerinţe de autorizare echivalente cu cele prevăzute la art. 4 şi 11.

(2) Camera aplică cerinţele prevăzute la art. 12 înainte de aprobarea unui auditor dintr-o terţă ţară care îndeplineşte cerinţele prevăzute la alin. (1).

ART. 51 - Înregistrarea şi supravegherea auditorilor şi a entităţilor de audit din terţe ţări

(1) Camera înregistrează, în conformitate cu art. 14-16, fiecare auditor şi fiecare entitate de audit din terţe ţări, care prezintă un raport de audit privind situaţiile financiare anuale sau situaţiile financiare anuale consolidate ale unei societăţi constituite în afara Comunităţii Europene şi ale cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată din România, potrivit legislaţiei în vigoare privind piaţa de capital. Sunt exceptate cazurile în care emitentul de valori mobiliare este o societate care emite exclusiv titluri de creanţă admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată într-un stat membru, în sensul legislaţiei în vigoare privind piaţa de capital, a căror valoare nominală unitară este de cel puţin 50.000 euro sau, în cazul titlurilor de creanţă exprimate în altă monedă, a căror valoare nominală unitară este echivalentul a cel puţin 50.000 euro la data emiterii.

(2) Înregistrarea auditorilor şi entităţilor de audit din terţe ţări se efectuează cu respectarea prevederilor art. 14 alin. (9), ale art. 17 şi 18 referitoare la informaţiile cuprinse în Registrul public.

(3) Auditorii şi entităţile de audit înregistraţi(te) în terţe ţări şi aprobaţi(te) să efectueze audit statutar în România se supun sistemelor de supraveghere a calităţii, sistemelor de asigurare a calităţii şi sistemelor de investigaţii şi sancţiuni existente în România, organizate conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

(4) Rapoartele de audit privind situaţiile financiare anuale sau situaţiile financiare anuale consolidate menţionate la alin. (1), emise de auditori sau de entităţi de audit înregistraţi(te) în terţe ţări, care nu sunt aprobaţi(te) să efectueze audit statutar în România, nu sunt recunoscute din punct de vedere juridic în România.

ART. 52 - Cerinţe pentru înregistrarea entităţilor de audit din terţe ţări

(1) Camera poate înregistra entităţi de audit din terţe ţări numai în condiţiile în care:

a) acestea îndeplinesc cerinţe echivalente cu cele prevăzute la art. 4 şi 5;

b) majoritatea membrilor organului administrativ sau de conducere al entităţii de audit dintr-o terţă ţară îndeplinesc cerinţe echivalente cu cele prevăzute de art. 4 şi 6;

c) auditorul dintr-o terţă ţară care efectuează auditul în numele entităţii de audit dintr-o terţă ţară îndeplineşte cerinţe echivalente cu cele prevăzute de art. 4 şi 6;

d) auditurile situaţiilor financiare anuale sau ale situaţiilor financiare anuale consolidate menţionate la art. 51 alin. (1) sunt efectuate în conformitate cu ISA, astfel cum se prevede la art. 28, precum şi cu cerinţele prevăzute la art. 21, 23, 26, 27 şi la art. 48 alin. (5) sau cu standardele şi cerinţele echivalente; şi

e) publică pe website-ul propriu un raport anual privind transparenţa, care include informaţiile menţionate la art. 46 sau respectă cerinţele echivalente privind publicarea informaţiilor.

(2) Pentru a asigura aplicarea uniformă a alin. (1) lit. d), echivalenţa menţionată la litera respectivă este evaluată şi decisă de Comisia Europeană în cooperare cu statele membre.

(3) Până la adoptarea unei decizii de către Comisia Europeană, Camera, sub supravegherea organismului de supraveghere publică prevăzut la titlul II, poate evalua ea însăşi echivalenţa prevăzută la alin. (1) lit. d).

TITLUL II - Consiliul pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar

CAP. XII - Înfiinţarea Consiliului pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar

ART. 53 - (1) Se înfiinţează Consiliul pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar, denumit în continuare Consiliu.

(2) Consiliul este autoritatea competentă în domeniul supravegherii publice a auditului statutar.

(4) Consiliul este instituţie publică autonomă, cu personalitate juridică, înfiinţată cu scopul de a asigura supravegherea în interes public, potrivit principiilor cuprinse în Directiva 2006/43/CE din 17 mai 2006 a Parlamentului European şi a Consiliului privind auditul statutar al conturilor anuale şi al conturilor consolidate, de modificare a directivelor Consiliului 78/660/CEE şi 83/349/CEE si de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului.

a) supravegherea publică a activităţii de audit statutar, potrivit cerinţelor directivelor europene în domeniu;

b) stabilirea planului strategic cu privire la activitatea de supraveghere publică a activităţii de audit statutar;

c) monitorizarea şi coordonarea procesului de aplicare în România a ISA şi a Codului etic;

d) promovarea şi urmărirea creşterii încrederii publice în activitatea de audit statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate;

e) realizarea cooperării şi comunicării cu organismele internaţionale din domeniul ISA, al auditului statutar şi al supravegherii publice şi cu alte organisme de profil implicate în procesul de elaborare şi implementare a standardelor specifice domeniului auditului statutar, precum şi crearea cadrului corespunzător pentru a răspunde solicitărilor acestora;

f) reprezentarea României, alături de organizaţiile profesionale, în cadrul organismelor internaţionale din domeniul ISA, al auditului statutar şi al supravegherii publice, prin participarea personalului de specialitate la reuniunile acestor organisme;

g) elaborarea propunerilor către Guvern, cu privire la modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Consiliului;

h) transmiterea de informări şi răspunsuri, la solicitările Comisiei Europene, în ceea ce priveşte profesia de audit statutar şi supravegherea publică la nivel naţional a activităţii de audit statutar.

(2) Activitatea Consiliului se desfăşoară în cadrul departamentelor de specialitate stabilite prin regulamentul intern de organizare şi funcţionare, aprobat de către Consiliul superior.

(3) În cadrul Consiliului se constituie şi funcţionează Comisia de disciplină.

(4) Pentru a asigura interfaţa dintre departamentele de specialitate şi Consiliul superior şi pentru a sprijini Consiliul superior în luarea deciziilor în domeniul auditului statutar şi al supravegherii publice în acest domeniu, se constituie Comitetul executiv.

(5) Comitetul executiv reprezintă structura operativă a Consiliului. Componenţa Comitetului executiv este cea prevăzută în Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului specificat la cap. XIII.

(6) În cadrul Consiliului funcţionează un secretariat care deserveşte structurile interne ale Consiliului.

ART. 56 - Punerea în practică a procedurilor disciplinare şi de sancţionare referitoare la abaterile de la legislaţia şi practica auditului statutar se realizează prin Comisia de disciplină. Regulile de funcţionare a Comisiei de disciplină sunt aprobate de către Consiliul superior.

ART. 57 - (1) Organizarea şi funcţionarea Consiliului sunt prevăzute la cap. XIII.

(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului poate fi modificat şi completat prin hotărâre al Consiliului superior.

(3) În termen de 6 luni de la numirea membrilor săi, Consiliul superior trebuie să adopte Regulamentul intern de organizare şi funcţionare al Consiliului.

ART. 58 - (1) Consiliul reprezintă principala structură operaţională a sistemului naţional de supraveghere publică a activităţii de audit statutar şi îndeplineşte atribuţiile în legătură cu această competenţă. În această calitate, Consiliul este autoritatea responsabilă de organizarea unui sistem eficient şi efectiv de supraveghere publică a auditorilor statutari şi a firmelor de audit.

(2) Consiliul este principala autoritate naţională care asigură urmărirea şi alinierea activităţii de audit statutar la deciziile luate la nivelul Comisiei Europene în domeniul ISA şi al Codului etic.

ART. 59 - (1) Principiile supravegherii publice sunt cele prevăzute la titlul I.

(2) Consiliul reprezintă autoritatea din cadrul sistemului de supraveghere publică care are responsabilitatea finală pentru supravegherea următoarelor activităţi:

a) aprobarea şi înregistrarea auditorilor statutari şi a firmelor de audit în România, potrivit prevederilor regulamentului emis în acest scop;

b) adoptarea standardelor de etică şi a sistemului de control intern al calităţii auditorilor statutari, a firmelor de audit şi a activităţii de audit statutar;

d) asigurarea calităţii şi efectuarea de revizuiri pentru asigurarea calităţii;

(3) Consiliul obligă Camera să implementeze politici, reglementări, reguli, proceduri şi activităţi în scopul protejării interesului public în conformitate cu cerinţele Comisiei Europene.

(4) Pentru a asigura diferitele părţi reprezentative ale interesului public, aşa cum sunt prezentate în prezenta ordonanţă de urgenţă, că auditorii statutari respectă ISA, Codul etic şi regulile de independenţă, adecvarea onorariilor sau alte aspecte care pot afecta reputaţia auditorului, Consiliul, prin Comisia de disciplină, are dreptul să întreprindă investigaţii referitoare la auditorii statutari şi la firmele de audit, precum şi la orice alte aspecte hotărâte de Consiliul superior şi să adopte măsurile necesare în acest scop.

ART. 60 - Consiliul asigură cooperarea cu organismele corespondente din statele membre ale Uniunii Europene, fiind autoritatea responsabilă pentru realizarea acestei cooperări în ceea ce priveşte activitatea de supraveghere publică. În acest sens, acordurile de cooperare încheiate de Consiliu trebuie să permită cooperarea eficientă cu organismele corespondente din celelalte state membre ale Uniunii Europene.

ART. 61 - Consiliul, prin departamentele sale de specialitate stabilite prin Regulamentul intern de organizare şi funcţionare, are următoarele atribuţii:

a) supraveghează, conform planului anual stabilit, controlul de calitate în domeniul auditului statutar;

b) monitorizează modul în care cadrul legal românesc corespunde măsurilor adoptate la nivelul Comisiei Europene cu privire la independenţa auditorilor statutari;

c) încheie acorduri de cooperare cu organismele corespondente din statele membre ale Uniunii Europene în domeniul supravegherii publice a activităţii de audit statutar;

d) furnizează Guvernului şi instituţiilor statului informaţii referitoare la supravegherea publică a activităţii de audit statutar, precum şi informaţii cu privire la adoptarea şi implementarea în România a ISA;

e) perfecţionează permanent cadrul general, aprobă direcţiile şi metodele cu privire la inspecţiile periodice efectuate în cadrul acestor sisteme şi asigură implementarea corespunzătoare a acestora de către Cameră, potrivit cerinţelor din prezenta ordonanţă de urgenţă referitoare la sistemele de asigurare a calităţii activităţii de audit;

f) ia măsuri pentru efectuarea adecvată a inspecţiilor şi urmăreşte rezultatele acestora;

g) monitorizează activitatea Camerei cu privire la autorizarea auditorilor statutari şi a firmelor de audit, precum şi cu privire la Registrul public;

h) avizează normele şi reglementările elaborate de Cameră privind activitatea de audit statutar;

i) emite norme şi reglementări proprii cu privire la supravegherea publică a activităţii de audit statutar, în condiţiile prevăzute de Regulamentul intern de organizare şi funcţionare al Consiliului;

k) conduce investigaţii proprii referitoare la auditorii statutari si firmele de audit şi adoptă măsurile necesare în urma constatărilor;

l) analizează raportul anual elaborat şi transmis de Cameră, cu privire la activitatea de control al calităţii şi, dacă este cazul, obligă Camera să ia măsurile care se impun.

ART. 62 - Secretul profesional şi cooperarea cu statele membre în domeniul reglementării auditului

(1) Consiliul, în calitate de autoritate competentă, cooperează cu autorităţile competente din alte state membre responsabile pentru autorizarea auditorilor statutari şi a firmelor de audit, înregistrarea, asigurarea calităţii, inspecţie şi disciplină ori de câte ori este necesar şi acordă asistenţă acestora, în scopul îndeplinirii responsabilităţilor ce îi revin în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) Cooperarea cu autorităţile competente din alte state membre se referă, în principal, la schimbul de informaţii, documente, asistenţă, precum şi la derularea de investigaţii referitoare la efectuarea auditului statutar.

(3) Cu respectarea prevederilor alin. (4), autoritatea competentă ia măsuri pentru comunicarea cu promptitudine a informaţiilor, documentelor şi furnizarea de asistenţă către autorităţile care le solicită.

(4) Persoanele care sunt angajate sau au fost angajate de Consiliu sunt obligate să păstreze secretul profesional şi să respecte cerinţele de confidenţialitate. Informaţiile care fac obiectul secretului profesional nu pot fi dezvăluite niciunei alte persoane sau autorităţi, cu excepţia cazului în care acest lucru este prevăzut de alte acte normative în vigoare, prin prevederi speciale în acest sens. Consiliul va elabora, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, reglementări interne care să asigure aplicarea prevederilor prezentului alineat.

ART. 63 - (1) Prevederile art. 62 alin. (4) nu împiedică Consiliul şi Camera să facă schimb de informaţii confidenţiale. Informaţiile schimbate astfel fac obiectul secretului profesional, care se aplică persoanelor angajate sau care au fost angajate anterior de Consiliu şi Cameră.

(2) Consiliul şi Camera, prin departamentele de specialitate, furnizează la cerere şi fără o întârziere nejustificată, orice informaţii solicitate în sensul dispoziţiilor alin. (1) şi (2) ale art. 62. După caz, atunci când Consiliul sau Camera primeşte astfel de cereri, ia măsurile necesare pentru a strânge, fără nicio întârziere nejustificată, informaţiile solicitate. Informaţiile furnizate astfel fac obiectul secretului profesional, care se aplică persoanelor angajate sau care au fost angajate anterior de Consiliu şi Cameră.

(3) În cazul în care autoritatea competentă din România căreia i-a fost adresată cererea nu poate furniza informaţiile cerute fără întârziere, aceasta notifică motivele întârzierii autorităţii competente în domeniul auditului statutar care a adresat cererea. Consiliul defineşte prin reglementări interne "întârzierea nejustificată".

(4) Consiliul şi Camera, prin departamentele lor de specialitate, pot refuza să dea curs unei solicitări de informaţii atunci când:

a) comunicarea informaţiilor solicitate ar fi de natură să compromită suveranitatea, securitatea şi ordinea publică a României; sau

b) au fost deja iniţiate proceduri judiciare cu privire la aceleaşi acţiuni şi împotriva aceloraşi auditori statutari sau firme de audit de către autorităţile române cărora le-a fost adresată cererea; sau

c) a fost adoptată deja o hotărâre definitivă cu privire la aceleaşi acţiuni şi împotriva aceloraşi auditori statutari sau firme de audit de către autorităţile competente române cărora le-a fost adresată cererea; sau

d) cererea este motivată prin alte intenţii decât cele aferente realizării competenţelor autorităţii care solicită informaţiile, legate de supravegherea publică şi controlul activităţii de audit statutar al situaţiilor financiare şi de implementarea procedurilor referitoare la exercitarea auditului statutar; sau

e) persoanele care au fost angajate sau care sunt încă angajate de către autoritatea care solicită informaţiile nu sunt supuse acordurilor de confidenţialitate profesională; sau

f) există un risc semnificativ ca informaţiile, documentele sau asistenţa solicitate să fie prezentate altor persoane ori autorităţi decât autoritatea care le solicită, cu excepţia cazului în care astfel de prezentări nu sunt autorizate în contextul procedurilor stabilite prin prevederi legislative, de reglementare sau administrative referitoare la exercitarea auditului statutar.

ART. 64 - Informaţiile şi documentele primite de Consiliu şi/sau Cameră în contextul cooperării cu autorităţile din alte state membre ale Uniunii Europene care exercită puteri similare cu ale lor nu pot fi folosite altfel decât pentru scopurile exercitării sarcinilor sau în contextul procedurilor referitoare la exercitarea auditului statutar.

ART. 65 - (1) Atunci când Consiliul sau Camera constată că se comit sau au fost comise acte contrare Directivei 2006/43/CE privind auditul statutar al conturilor anuale şi consolidate pe teritoriul altui stat membru, acesta/aceasta informează/notifică autoritatea competentă din acel stat membru al Uniunii Europene cu privire la această constatare, expunând cât mai clar posibil motivele care au condus la această concluzie.

(2) În cazul în care autoritatea competentă a unui alt stat membru informează Consiliul cu privire la comiterea pe teritoriul României, de către auditorii statutari sau firmele de audit aprobaţi (aprobate) să desfăşoare activitate de audit statutar în România, de acte contrare legislaţiei referitoare la auditul statutar, Consiliul trebuie să ia măsurile corespunzătoare. În acest caz, Consiliul informează autoritatea competentă notificatoare cu privire la rezultatul măsurilor întreprinse şi, în măsura în care este posibil, informează cu privire la evoluţiile interimare semnificative.

ART. 66 - (1) Consiliul şi Camera pot solicita efectuarea unei investigaţii cu privire la elementele prevăzute la art. 65 de către autoritatea competentă a unui alt stat membru pe teritoriul acestuia din urmă.

(2) Consiliul şi Camera pot solicita, de asemenea, ca unora dintre angajaţii lor să li se permită să însoţească personalul autorităţii competente a celuilalt stat membru pe durata investigaţiei.

(3) Autorităţile competente în domeniul auditului statutar dintr-un alt stat membru pot solicita Consiliului şi/sau Camerei efectuarea unei investigaţii pe teritoriul României.

(4) Autorităţile competente în domeniul auditului statutar dintr-un alt stat membru pot solicita Consiliului şi/sau Camerei ca unora dintre angajaţii acestora să li se permită să însoţească personalul Consiliului şi/sau Camerei pe durata investigaţiei.

(5) Investigaţia se află integral sub controlul general al autorităţii competente a statului membru pe al cărui teritoriu este efectuată.

(6) Autorităţile competente din România pot refuza să dea curs unei cereri de efectuare a unei investigaţii, astfel cum se prevede la alin. (1) şi (3), sau unei cereri ca personalul autorităţilor din alte state membre să fie însoţit de personalul autorităţilor competente din România (Consiliul şi/sau Camera), astfel cum se prevede la alin. (2) şi (4), atunci când:

a) o astfel de investigaţie poate aduce atingere suveranităţii, securităţii sau ordinii publice a statului membru căruia i-a fost adresată cererea; sau

b) au fost deja iniţiate procedurile judiciare cu privire la aceleaşi acţiuni şi împotriva aceloraşi persoane de către autorităţile statului membru căruia i-a fost adresată cererea; sau

c) a fost deja adoptată o hotărâre finală împotriva unor persoane pentru aceleaşi acţiuni de către autorităţile competente ale statului membru căruia i-a fost adresată cererea.

(1) Consiliul poate permite transferul dosarelor de audit sau al altor documente deţinute de auditorii statutari ori de firmele de audit aprobate de acesta către autorităţile competente dintr-o terţă ţară, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) aceste documente de audit sau alte documente să aibă legătură cu auditurile societăţilor comerciale care au emis valori mobiliare în acea terţă ţară sau care fac parte dintr-un grup care întocmeşte situaţii financiare anuale consolidate în acea terţă ţară;

b) transferul să aibă loc către autorităţile competente din terţa ţară şi la cererea acestora, prin intermediul autorităţilor competente din România;

c) autorităţile competente din terţa ţară în cauză să îndeplinească cerinţele care au fost considerate adecvate în conformitate cu alin. (3);

d) să existe acorduri de cooperare pe bază de reciprocitate încheiate între autorităţile competente respective;

e) transferul de date personale către terţa ţară să aibă loc în conformitate cu legislaţia prin care se transpun prevederile europene cu privire la protecţia persoanelor şi libera circulaţie a datelor personale.

(2) Acordurile de cooperare pe bază de reciprocitate încheiate între autorităţile competente prevăzute la alin. (1) lit. d) trebuie să asigure că:

a) autorităţile competente din terţa ţară justifică motivele cererii pentru obţinerea dosarelor de audit sau a altor documente;

b) persoanele angajate sau angajate anterior de către autorităţile competente ale terţei ţări care primeşte informaţiile fac obiectul obligaţiei de păstrare a secretului profesional;

c) autorităţile competente ale unei terţe ţări pot folosi dosarele de audit şi alte documente doar pentru exercitarea funcţiilor lor de supraveghere publică, de asigurare a calităţii şi de investigaţii, funcţii care îndeplinesc cerinţe echivalente cu cele prevăzute la titlul I;

d) cererea unei autorităţi competente dintr-o terţă ţară privind dosarele de audit sau alte documente deţinute de un auditor statutar sau de o firmă de audit poate fi refuzată atunci când:

(i) furnizarea dosarelor de audit sau a documentelor poate aduce atingere suveranităţii, securităţii sau ordinii publice a României ori a Comunităţii Europene; sau

(ii) au fost deja iniţiate proceduri judiciare cu privire la aceleaşi acţiuni şi împotriva aceloraşi persoane de către autorităţile din România; sau

(iii) a fost deja adoptată o hotărâre finală împotriva unor persoane pentru aceleaşi acţiuni de către autorităţile competente ale statului membru căruia i-a fost adresată cererea.

(3) Gradul de adecvare prevăzut la alin. (1) lit. c) este decis de Comisia Europeană, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 48 alin. (2) din Directiva 2006/43/CE, pentru a facilita cooperarea dintre autorităţile competente. Evaluarea gradului de adecvare se realizează de către Comisia Europeană în cooperare cu Camera şi se bazează pe cerinţele referitoare la secretul profesional şi cooperarea dintre statele membre în domeniul reglementării.

(4) În cazuri excepţionale şi prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), Consiliul sau Camera, după caz, poate permite auditorilor statutari sau firmelor de audit aprobate şi/sau autorizate de autorităţile competente desemnate prin prezenta ordonanţă de urgenţă să transfere copii ale dosarelor de audit şi ale altor documente de audit direct către autorităţile competente ale unei terţe ţări, cu condiţia ca:

a) autorităţile competente din acea terţă ţară să fi iniţiat investigaţii;

b) transferul să nu contravină obligaţiilor pe care trebuie să le respecte auditorii statutari şi firmele de audit în legătură cu transferul dosarelor de audit sau al altor documente către autoritatea competentă din ţara lor de origine;

c) să existe acorduri de cooperare cu autorităţile competente ale acelei terţe ţări din afara Uniunii Europene, care să permită autorităţilor competente din statul membru acces direct reciproc la dosarele de audit şi la alte documente ale entităţilor de audit din respectiva terţă ţară;

d) autoritatea competentă din terţa ţară în cauză care face solicitarea să informeze în prealabil autoritatea competentă din ţara de origine a auditorului statutar sau a firmei de audit cu privire la fiecare cerere directă de informaţii, indicând motivele acesteia;

(5) Consiliul, ca organism naţional de supraveghere publică, aduce la cunoştinţă Comisiei Europene acordurile de cooperare prevăzute la alin. (1) lit. d) şi la alin. (4) lit. c).

(6) Proiectele de acorduri de cooperare şi acces la informaţii sunt transmise membrilor Consiliului spre aprobare. Aprobarea proiectelor de acorduri se efectuează prin decizie a Consiliului superior.

(7) Consiliul împreună cu Camera stabilesc procedura de aprobare a acordurilor de cooperare şi de acces la informaţii.

(9) Prin regulamentul intern emis de Consiliu se stabilesc atribuţiile ce revin Consiliului şi Camerei în ceea ce priveşte îndeplinirea atribuţiilor rezultate din aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la cooperarea cu autorităţile din alte state membre şi terţe ţări.

ART. 68 - (1) Membrii Consiliului superior al Consiliului sunt reprezentanţii desemnaţi de instituţiile cu atribuţii de reglementare în domeniul contabilităţii, respectiv Ministerul Economiei şi Finanţelor, Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, Ministerul Justiţiei, de organismele profesionale în domeniu, precum şi reprezentanţi ai mediului universitar de profil şi ai mediului de afaceri din România.

(2) Consiliul superior este condus de un preşedinte ales dintre reprezentanţii autorităţilor de reglementare (Ministerul Economiei şi Finanţelor, Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private).

(2¹) Preşedintele Consiliului superior reprezintă Consiliul în raporturile cu terţii. Prin dispoziţie scrisă a preşedintelui Consiliului superior, unele atribuţii pot fi delegate directorului executiv coordonator, cu precizarea limitelor şi condiţiilor delegării.

(3) Preşedinţia Consiliului superior revine prin rotaţie anuală fiecăruia dintre reprezentanţii autorităţilor de reglementare reprezentate în Consiliu.

(4) Consiliul superior este format din 11 membri şi are următoarea componenţă:

(i) ministrul economiei şi finanţelor sau un reprezentant al Ministerului Economiei şi Finanţelor desemnat de ministru;

(ii) ministrul justiţiei sau un reprezentant al Ministerului Justiţiei desemnat de ministru;

(iii) guvernatorul Băncii Naţionale a României sau un reprezentant al acestei instituţii desemnat de guvernator;

(iv) preşedintele Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare sau un reprezentant al acestei instituţii desemnat de preşedinte;

(v) preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sau un reprezentant al acestei instituţii desemnat de preşedinte;

(vi) preşedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private sau un reprezentant al acestei instituţii desemnat de preşedinte;

(vii) preşedintele Camerei Auditorilor Financiari din România sau un reprezentant al acestei instituţii desemnat de Consiliul Camerei;

(viii) un membru al Camerei Auditorilor Financiari din România, auditor al situaţiilor financiare întocmite de entităţile de interes public, desemnat de Consiliul Camerei;

(ix) preşedintele Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România sau un reprezentant al acestei instituţii desemnat de Consiliul superior;

(x) un reprezentant al mediului academic, desemnat de Asociaţia Facultăţilor de Economie din România (AFER);

(xi) un reprezentant desemnat de confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional şi care sunt recunoscute pe plan internaţional.

(5) Cu excepţia preşedintelui Camerei Auditorilor Financiari din România sau a reprezentantului acestuia, precum şi a auditorului financiar membru al Camerei, toţi membrii Consiliului superior trebuie să fie nepracticieni.

(6) În funcţie de aspectele supuse dezbaterii şi aprobării, reprezentanţii în Consiliul superior pot fi însoţiţi la şedinţele acestuia de 1-2 invitaţi, aceştia neavând drept de vot. Persoanele invitate pot fi reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale şi se supun regulilor referitoare la confidenţialitate şi evitarea conflictului de interese, stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă, în legătură cu membrii Consiliului superior şi cu personalul de specialitate.

(7) Consiliul superior se întruneşte cel puţin o dată pe trimestru şi ori de câte ori este nevoie şi este prezidat de preşedinte sau, în lipsa acestuia, de către persoana desemnată de acesta.

(8) Convocarea Consiliului superior se face la solicitarea preşedintelui sau a unui număr de membri ce reprezintă cel puţin o treime din numărul total al membrilor săi.

(9) Durata mandatului membrilor Consiliului superior este de 3 ani, cu drept de reînnoire a mandatului de două ori, la propunerea instituţiei care i-a numit.

(10) În cazul în care domiciliul membrilor este în altă localitate decât cea în care au loc şedinţele Consiliului superior, acestora li se vor rambursa cheltuielile de transport şi cazare.

a) stabileşte aria activităţilor curente ale departamentelor de specialitate şi ia măsurile necesare pentru asigurarea unei înalte calităţi a activităţii acestora;

b) aprobă planurile anuale de acţiune şi orientările strategice ale Consiliului, puse în practică prin departamentele de specialitate;

c) aprobă raportul prezentat Consiliului de către directorul executiv coordonator cu privire la activitatea departamentelor de specialitate, progresele înregistrate în activitatea desfăşurată de acestea şi revizuieşte planurile de acţiune şi orientările strategice ale Consiliului, dacă este necesar;

d) aprobă criteriile şi regulile pentru angajarea şi salarizarea personalului în departamentele de specialitate, potrivit legii, astfel încât să nu existe incompatibilităţi şi conflicte de interese, şi urmăreşte aplicarea corespunzătoare a acestora;

f) numeşte preşedintele Comisiei de disciplină ales dintre membrii acesteia, la propunerea acestora;

h) urmăreşte asigurarea transparenţei faţă de publicul interesat a rezultatelor activităţii de monitorizare şi supraveghere publică, în scopul îmbunătăţirii activităţii de audit, prin publicarea raportului anual de activitate a Consiliului, precum şi a altor informaţii de interes public;

i) informează Guvernul cu privire la activitatea desfăşurată, prin raportul anual referitor la activitatea Consiliului, sau la solicitarea acestor instituţii;

k) analizează şi aprobă execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli pentru exerciţiul financiar încheiat;

l) urmăreşte îndeplinirea oricăror atribuţii în domeniu, care decurg din prezenta ordonanţă de urgenţă.

ART. 70 - (1) Consiliul îşi desfăşoară activitatea potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi Regulamentului intern de organizare şi funcţionare.

(2) Regulamentul intern de organizare şi funcţionare al Consiliului este aprobat de Consiliul superior, cu majoritate calificată de 75% din voturi.

(3) Şedinţele Consiliului superior sunt statutare cu condiţia participării a două treimi din numărul membrilor acestuia.

(4) Deciziile Consiliului superior se adoptă prin vot deschis, prin regula majorităţii simple a celor prezenţi. În caz de egalitate de voturi, preşedintele are votul hotărâtor.

(5) Deciziile de interes public ale Consiliului superior se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

ART. 71 - (1) Pentru a sprijini activitatea departamentelor de specialitate şi pentru analiza anumitor aspecte de natură specifică, în cadrul Consiliului se pot înfiinţa comisii tehnice.

(2) Comisiile tehnice se constituie prin decizie a Consiliului superior, potrivit Regulamentului intern de organizare şi funcţionare al Consiliului.

(3) În funcţie de aspectele supuse analizei în cadrul departamentelor de specialitate, comisiile tehnice pot fi formate din specialişti în domeniu, inclusiv din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor, Băncii Naţionale a României, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, mediului academic de profil, mediului de afaceri, precum şi din auditori statutari, membri desemnaţi de Cameră şi membri ai Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România desemnaţi de această instituţie, care au experienţă în aspectele analizate în cadrul comisiilor tehnice.

(4) Persoanele care fac parte din departamentele de specialitate şi din comisiile tehnice pot fi persoane angajate potrivit legii, persoane detaşate/delegate din partea instituţiilor implicate sau persoane care activează pe bază de mandat.

(5) Persoanele care fac parte din comisiile tehnice pot fi persoane care îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

a) au activat sau activează într-o instituţie cu atribuţii de reglementare în domeniul contabilităţii sau auditului;

b) deţin diplome în domeniul contabilităţii sau al auditului, emise de instituţii recunoscute la nivel naţional sau internaţional;

c) au experienţă relevantă în practica auditării situaţiilor financiare sau a elaborării situaţiilor financiare;

d) sunt cadre didactice cu experienţă în domeniul auditului statutar şi al contabilităţii;

e) au o bună reputaţie, în înţelesul prevederilor art. 4 alin. (2) lit. a).

ART. 72 - (1) Comitetul executiv este structura operativă a Consiliului.

(2) Comitetul executiv este format din conducătorii departamentelor de specialitate ale Consiliului, potrivit Regulamentului intern de organizare şi funcţionare al Consiliului.

(4) Consiliul superior desemnează dintre membrii Comitetului executiv un director executiv coordonator.

(5) Atribuţiile Comitetului executiv şi ale directorului executiv coordonator al acestuia se stabilesc de către Consiliul superior prin Regulamentul intern de organizare şi funcţionare al Consiliului şi sunt subordonate realizării obiectivelor de bază ale Consiliului.

ART. 73 - (1) Comisia de disciplină este structura de investigaţie şi disciplină pentru auditorii statutari şi firmele de audit din România.

(2) Comisia de disciplină emite decizii şi impune sancţiuni în conformitate cu regulamentul intern al acesteia.

(3) Comisia de disciplină este responsabilă cu administrarea şi derularea procedurilor de reclamaţie şi disciplină în domeniul activităţii de audit statutar.

(i) 2 reprezentanţi ai Ministerului Economiei şi Finanţelor, desemnaţi de ministrul economiei şi finanţelor;

(5) Membrii Comisiei de disciplină au obligaţia de a respecta secretul profesional şi de a evita conflictul de interese.

(6) Perioada pentru care sunt numiţi membrii Comisiei de disciplină este de 3 ani, cu drept de reînnoire a mandatului o singură dată.

(7) Comisia de disciplină este condusă de un preşedinte ales de membrii acesteia.

(8) Procedurile Comisiei de disciplină şi modalităţile de administrare a acestora sunt cuprinse în regulamentul intern al acesteia. Regulamentul intern al Comisiei de disciplină este aprobat printr-o majoritate de 66% din numărul total al membrilor Comisiei de disciplină.

(9) Hotărârile Comisiei de disciplină se iau prin majoritate simplă, cu condiţia ca 2 membri să fie prezenţi. În cazul egalităţii voturilor, preşedintele are votul hotărâtor.

(10) Membrii Comisiei de disciplină nu pot fi reprezentaţi prin înlocuitori.

b) restricţionare (retragerea sau suspendarea parţială ori totală) a dreptului de practică;

(12) Cuantumul penalizărilor prevăzute la alin. (11) lit. c) se stabileşte prin regulament emis de Comisia de disciplină.

(13) Detalierea aspectelor referitoare la depunerea plângerilor împotriva auditorilor statutari, respectiv a firmelor de audit, înaintate de către terţe persoane, inclusiv de autorităţi publice, luarea şi emiterea de decizii de către Comisia de disciplină, modul de contestare a deciziilor, soluţionarea contestaţiilor primite de la auditorii statutari, respectiv firmele de audit, se efectuează prin Regulamentul intern al Comisiei de disciplină.

(14) La îndeplinirea atribuţiilor sale, Comisia de disciplină colaborează ori de câte ori este necesar cu Camera.

(1) Sediul Consiliului este în municipiul Bucureşti, Bd. Libertăţii nr. 12, sectorul 5.

(2) Pentru o perioadă de 5 ani, Guvernul asigură un spaţiu adecvat pentru funcţionarea Consiliului, cu posibilitatea de prelungire a acestui termen.

ART. 75 - (1) Consiliul îşi desfăşoară activitatea pe baza bugetului propriu de venituri şi cheltuieli.

(2) Numărul de posturi aferent Consiliului se stabileşte prin Regulamentul intern de organizare şi funcţionare al Consiliului, în limita maximă de 25 de posturi.

(2¹) Personalul Consiliului este format din funcţionari publici şi personal contractual.

(3) Structura organizatorică, atribuţiile şi răspunderile personalului din aparatul propriu se stabilesc prin Regulamentul intern de organizare şi funcţionare al Consiliului.

(4) Contabilitatea Consiliului se organizează distinct, în conformitate cu reglementările specifice.

ART. 76 - Membrii Consiliului superior şi ai Comisiei de disciplină, personalul din departamentele de specialitate, precum şi persoanele care fac parte din comisiile tehnice îşi desfăşoară activitatea astfel încât să se evite conflictul de interese. Prin Regulamentul intern de organizare şi funcţionare al Consiliului se va defini conflictul de interese.

(1) Finanţarea Consiliului trebuie să fie sigură şi în afara oricăror influenţe exercitate de auditorii statutari, firmele de audit sau alte părţi interesate.

(2) Finanţarea Consiliului se asigură din contribuţii în proporţie de 60% şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat în proporţie de 40%.

(3) Subvenţiile de la bugetul de stat se asigură prin bugetul Ministerului Finanţelor Publice.

(4) Pentru anul 2009, finanţarea Consiliului se asigură exclusiv din contribuţiile instituţiilor reprezentate în Consiliu, iar procentele prevăzute la art. 78 alin. (2) se aplică la totalul cheltuielilor prevăzute în bugetul aferent anului 2009.

(ii) 60% din totalul cheltuielilor, din contribuţiile instituţiilor reprezentate în Consiliu, potrivit prevederilor alin. (2).

(2) Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, Camera Auditorilor Financiari din România şi Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România participă la finanţarea Consiliului astfel:

(i) Banca Naţională a României, în procent de 17% din totalul cheltuielilor prevăzute în buget, potrivit prevederilor alin. (1);

(ii) Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, în procent de 17% din totalul cheltuielilor prevăzute în buget, potrivit prevederilor alin. (1);

(iii) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în procent de 17% din totalul cheltuielilor prevăzute în buget, potrivit prevederilor alin. (1);

(iv) Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, în procent de 17% din totalul cheltuielilor prevăzute în buget, potrivit prevederilor alin. (1);

(v) Camera, în procent de 16% din totalul cheltuielilor prevăzute în buget, potrivit prevederilor alin. (1);

(vi) Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, în procent de 16% din totalul cheltuielilor prevăzute în buget, potrivit prevederilor alin. (1).

(2¹) Plata contribuţiilor prevăzute la alin. (2) este obligatorie şi se efectuează semestrial, după aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli, în baza înştiinţării de plată comunicată de Consiliul superior. Înştiinţarea de plată se transmite odată cu bugetul aprobat şi va cuprinde termenele de plată şi contul în care urmează a se efectua aceasta.

(2²) Prin regulamentul intern de organizare şi funcţionare se stabileşte procedura de înştiinţare şi plată a contribuţiilor.

(2³) Înştiinţarea de plată constituie titlu executoriu, iar în caz de neplată la termen, Consiliul este îndreptăţit să solicite efectuarea executării silite potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

(3) Ordonatorul de credite este directorul executiv coordonator al Consiliului.

(4) Până la data desemnării directorului executiv coordonator, preşedintele Consiliului superior îndeplineşte funcţia de ordonator de credite.

ART. 79 - (1) Personalul Consiliului beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite potrivit legii pentru personalul din aparatul de lucru al Guvernului.

(2) Nivelul indemnizaţiei lunare de participare la şedinţe pentru membrii Consiliului superior, Comisiei de disciplină şi comisiilor tehnice se stabileşte de Consiliul superior şi nu poate depăşi 20% din salariul de bază al directorului executiv coordonator.

ART. 80 - Excedentele rezultate din execuţia bugetului Consiliului se regularizează la sfârşitul anului cu bugetul de stat, în limita sumelor primite de la buget.

ART. 81 - (1) Prezentul titlu intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) Instituţiile reprezentate în Consiliu îşi vor desemna reprezentanţii în Consiliul superior în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

ART. 82 - (1) În termen de 9 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se vor modifica şi se vor completa corespunzător Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi celelalte acte normative referitoare la activitatea de audit.

(2) În termenul prevăzut la alin. (1), autorităţile desemnate la art. 78 alin. (2) ca participante la finanţarea Consiliului vor proceda la modificarea şi completarea în mod corespunzător a actelor normative specifice de organizare şi funcţionare, după caz.

(3) Persoanele care au dobândit calitatea de auditor financiar şi care sunt autorizate pentru exercitarea acestei profesii în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999, republicată, cu modificările ulterioare, sunt considerate ca fiind auditori statutari, respectiv firme de audit aprobaţi/autorizaţi (aprobate/autorizate) să desfăşoare activitate de audit statutar în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

ART. 83 - Ministerul Finanţelor Publice va detaşa, în condiţiile legii, personal care va desfăşura operaţiuni legate de înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului.

ART. 84 - Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă urmează să se completeze cu deciziile Comisiei Europene emise în aplicarea Directivei 2006/43/CE, pe măsura adoptării acestora.

Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune prevederile Directivei 2006/43/CE din 17 mai 2006 a Parlamentului European şi a Consiliului privind auditul statutar al conturilor anuale şi al conturilor consolidate, de modificare a directivelor Consiliului 78/660/CEE şi 83/349/CEE şi de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 157 din 9 iunie 2006.

Contrasemnează: p. Ministrul economiei şi finanţelor, Eugen Teodorovici, secretar de stat

Extras din lucrarea "Auditul statutar în practica românească" de Hemeş Laura Emilia şi Merticaru Dorin Nicolae, Brăila, 2012.
Toate drepturile rezervate.
.
Termeni şi condiţii de utilizare.........Notă realizatori


............	...