Convieţuirea în aceeaşi tară. Motto:
1. Naţiunea
nu este o întovărăşire economică de producţie şi consum, nu este
o juxtapunere de indivizi cu interesele lor subiective şi egoiste, ci
este un mare suflet rezultând din sufletele tuturor,
strânsă împreună de amintirile trecutului, de primejdia
prezentului şi aspiraţiile viitorului (Barbu Stefănesci Delavrancea).
2. O naţiune
este o societate unită de mirajul despre străbuni şi antipatia comună
faţă de vecinii săi (William R. Inge).
3.
Naţionalismul este o boală infantilă, este pojarul umanităţii (Albert
Einstein).
4.
Muntele nu are nevoie de munte dar omul are nevoie de om (proverb basc).
Definiţii:
Convieţuire = a trăi
laolaltă, în acelaşi loc cu cineva; a coabita.
Conlocuitor =
care locuieşte împreună cu altul, considerat în raport cu
acesta.
Evreu =
persoană (de religie mozaică) făcând parte din populaţia
orighinară prin tradiţie din Israelul şi Iudeea antice; israelit;
persoană care face parte din populaţia de bază a actualului stat
Israel; persoană care face parte din neamul evreilor.
Maghiar =
persoană care face parte din populaţia de bază a Ungariei sau este
originară de acolo; ungur, unguresc, ungar; care aprţine Ungariei sau
populaţiei ei; privitor la Ungaria sau la populaţia ei, originar din
Ungaria.
Rrom = ţigan,
persoană care face parte dintr-o populaţie originară din India şi
răspândită în mai toate ţările Europei, trăind în
unele părţi încă în stare seminomadă.
Saş = peroană
care face parte din populaţia germană colonizată (sec. XII - XIII),
în unele părţi ale Transilvaniei.
Secui =
persoană care face parte dintr-o populaţie de limbă turcică asimilată
de triburile maghiare pe care le-a însoţit în migraţiunea
lor spre Europa şi care s-a aşezat alături de populaţia
românească în Transilvania
Şvab = nume
generic dat coloniştilor germani, francezi, italieni, spanioli şi
bulgari aşezaţi succesiv în unele regiuni din Banat şi
Transilvania (sec. XVIII); persoană care face parte din urmşii acestor
colonişti; care aparţine şvabilor, privitor la şvabi; german originar
din Suabia.
Postdefiniţii:
În acest "post" am de
gând să abordez fragila problemă a neînţelegerilor etnice,
de naţionalitate sau altele asemenea.
Pentru acest
lucru voi pleca de la a preciza că aceste neînţelegeri au două
mari forme de manifestare:
- o formă internă, directă, între noi, locuitorii acestor
teritorii, al acestei ţări, România; şi
- o formă externă, indirectă de cele mai multe ori şi neplăcut de
directă în unele cazuri, între noi, locuitorii acestei
ţări, România, şi ei, locuitorii altor ţări (fără a preciza
concret că ar fi vorba de Italia, Franţa, Anglia, etc.).
Apoi voi
continua prin a da un fel de postdefiniţii deosebit de necesare pentru
a înţelege complet ideile care vor sta la baza acestui post...
Deci, ...
Primul pas ar
fi reprezentat de: rasism... "Slavă Domnului Dumnezeului nostru că s-a
ajuns la ideea că nu există rase ci doar rasism!" Aşa că am scăpat de a
aborda problemele teoretice ale rasismului... Nu mai detaliez...
Al doilea pas
ar fi reprezentat de ideea de etnie. Astfel, etnia defineşte acei
indivizi care se consideră sau sunt consideraţi de alţii ca
împărtăşind caracteristici comune care îi diferenţiază de
alte colectivităţi dintr-o societate în cadrul căreia dezvoltă un
comportament distinct. Deci, este evident că etnic se deosebeşte
clar de termenul de rasă. O altă distincţie clară a termenului de etnie
se face în comparaţie cu termenul de clasă socială. Sunt lucruri
total diferite. Fără a intra în detalii voi sublinia doar faptul
că etnia, conceptul de etnie, este importantă mai ales pentru că
formează fundamentul discriminării sociale (ca de exemplu, evreii
în Germania nazistă).
Pasul trei
este reprezentat de xenofobie... Este teama de străini sau de
necunoscuţi şi este adesea manifestată prin respingere, prin ostilitate
sau violenţă împotriva unui anume grup.
Vine
rândul celui mai important pas, al patrulea, abordarea ideii/
termenului de prejudecată... Şi, aici, nu am de gând să mă refer
la termenul din Dex... Mă interesează să vă prezint doar definiţiile
sociologice ale acestui termen. Astfel...
Prejudecata
este predispoziţia spre agresiune sau orice altă dispoziţie negativă
faţă de un grup care a fost stereotipat după nişte caracteristici
simple, bazate pe o informaţie incompletă (de cele mai multe ori) ...
(această definiţie se concentrează asupra aspectelor negative ale
prejudecăţii). Ţintele ostilităţii şi victimele prejudecăţilor variază
de la o societate la alta şi de la o cultură la alta. Adesea, ele sunt
asociate cu lipsa de putere, care atrage la rândul ei
probabilitatea unei răzbunări efective. Şi cum istoria se
"întoarce" (de cele mai multe ori) comportamentele iniţiale, de
pe poziţii de putere, continuă şi ulterior, prejudecata fiind o
manifestare care trece, cu minime modificări, peste schimbările
istoriei... De aici şi discriminarea... Totuşi, studiile sociologice
moderne relevă că, discriminarea nu vine întotdeauna ca urmare a
unor prejudecăţi, ci depinde în mare parte de contextul social.
Explicaţiile
prejudecăţilor sunt multe şi variate, după măsura în care este
susţinută prejudecata în interiorul grupuli şi între
grupuri. Astfel, unii oameni acceptă membrii "slab dezirabili"
(datorită prejudecăţilor) ca angajaţi dar nu şi ca rude apropiate (prin
căsătorie), pe când alţii nu vor accepta acele persoane nici
măcar ca vizitatori sau cetăţeni ai ţării lor. Alte elemente "amintite"
de studiile de specialitate ca fiind cauze ale prejudecăţilor sunt:
frustrarea şi agresiunea. Dacă unui individ îi este blocată calea
spre realizarea unui scop, iar obstacolul este prea puternic pentru a
fi depăşit, atunci o agresiune ulterioară va fi înlocuită şi
direcţionată spre o ţintă mai vulnerabilă. Unii teoreticieni au sugerat
că o altă explicaţie a prejudecăţii, la fel de importantă, este
conformitatea: evaluarea negativă a grupurilor selectate poate fi
localizată cultural, reprezentând o parte inerentă a
socializării. Apoi intervine şi dogmatismul, autoritatea, etc. care
nasc prejudecăţi leghate de persoanele care au un comportament
semnificativ descriptibil de aceşti termeni... şi multe altele...
În
final, procedăm la ultimul pas reprezentativ, cel al marginalizării...
Marginalizarea este un proces prin care unui grup sau individ îi
este interzis accesul la poziţii importante şi simboluri ale puterii
economice, religioase sau politice în cadrul unei societăţi. Un
grup marginal poate constitui, de fapt, majoritatea numerică, şi care
trebuie distins de grupul minoritar, care poate fi redus ca număr, dar
care poate avea acces la puterea politică sau economică.
Evoluţie:
Din punct de vedere al
istoriei... Nu cred că este bine să abordez astfel lucrurile... Istoria
este manipulată de cele mai multe ori şi defineşte, în mod clar,
ceva trecut, ceva care atrage de cele mai multe ori "închideri de
datorii" şi altele asemenea. Şi, oricum aş fi interpretat ulterior, voi
aborda chestiile istorice acolo unde consider necesar a face asta, unde
se invocă permanent istoria. Acum procedez, pur şi simplu, la a
prezenta câteva din datele statistice disponibile
(recensământ 2011, datele publicate de Comunitatea
Europeană şi alte instituţii acreditate) necesare a ne forma o ideea
clară despre ceea ce înseamnă prezenţa "naţiunilor conlocuitoare"
ale poporului român.
Albanezi = aprox. 10.000
(declaraţi, mai puţin de 1.000); Arabi = aprox. 5.000 (sirieni,
irakieni, libanezi şi iordanieni); Armeni = aprox. 2.000 (declaraţi,
mai puţin de 1.000); Aromâni = aprox. 26.000 (marea majoritate
nefiind declaraţi); Bulgari = aprox. 8.000; Caraşoveni
(sârbo-croaţi) = aprox. 5.000; Ceangăi = aprox. 7.000 (din care
aprox. 1.500 declaraţi şi aprox. 6.000 declaraţi ca maghiari); Cehi =
aprox. 4.000; Cerchezi = sub 100; Chinezi = aprox. 2.000; Croaţi =
aprox. 7.000; Evrei = aprox. 5.000; Găgăuzi = sub 100; Germani (saşi,
şvabi, landleri) = aprox. 37.000; Greci = aprox. 6.000; Italieni =
aprox. 3.000; Macedoneni = sub 1.000; Maghiari = aprox. 1.250.000
(aprox. 6,5 %); Meglenoromâni = aprox. 2.000; Polonezi = aprox.
4.000; Rromi (Ţigani) = aprox. 600.000 (aprox. 3 %); Ruşi-lipoveni =
aprox. 24.000; Ruteni = sub 500 (incluşi la ucraineni); Sârbi =
aprox. 22.000; Secui = sub 200; Slovaci = aprox. 17.000; Tătari =
aprox. 20.000; Turci = aprox. 28.000; Ucraineni = aprox. 61.000.
Români = 17.000.000
(aprox. 89 %)... Alte naţionalităţi = aprox. 2.150.000 (aprox. 11 %).
Având o idee clară
asupra actualităţii putem trece la istoria celor care o invocă...
Maghiarii
Oricum ar suci
problema istoricii nu au ajuns la un consens legat de originea hunilor.
Ei sunt fie turci, fie provin din Urali, fie din... China. Cele mai
vechi surse istorice ale acestor triburi de nomazi ne duc în
perioada 200 - 300 î.Hr. când această comunitate se poate
considera că este percepută de istorie. Ei profită permanent de
slăbiciunile comunităţilor asiatice şi încep să îşi extindă
raidurile de jaf şi pustiire şi în zona Europeană (în
jurul anilor 370 d.Hr., când trec Volga şi se stabilesc
temporar acolo (pe teritoriul actualei Ucraine)... De aici încep
să atace zonele din jur
prădând şi exterminând (pe cât posibil) populaţia din
jurul Volgăi (în special pe goţi), trec Carpaţii şi ajung să
îşi stabilească o nouă bază temporară în Pannonia (în
jurul anului 400 - 425 d.Hr.). Roma (sau Imperiul roman, divizat acum
în două, Răsărit şi Apus), incapabilă să riposteze eficient unui
asemenea inamic încheie un tratat în care este recunoscută
dominaţia hunilor asupra Pannoniei. De aici hunii nu se opresc şi
continuă jafurile şi pustiirile "trecând" şi peste germanici (şi
aşa s-a născut "Cântecul Nibelungilor") şi peste lombarzi şi
peste franci, etc. În anul 445 d.Hr. Attila preia puterea şi
începe să devasteze Balcanii, Tracia şi Imperiul Roman de
Răsărit. În 451 d.Hr. îi striveşte şi pe gali şi atacă
Imperiul Roman de Apus... Dar, după trecerea de Ravenna (capitala
administrativă a Imperiului Roman de Apus de pe acea vreme)
Attila
îşi dă seama de imposibilitatea de a continua campaniile sale şi
nu atacă Roma retrăgându-se (legendele spun că Attila a fost
convins să renunţe chiar de Papa de atunci, sau că a rămas fără o sabie
a destinului care a favorizat existenţa milioanelor de morţi de pe urma
măreţei campanii)... În final, Attila moare chiar
în seara nunţii sale cu o fată germanică pe nume ILDICO (atenţie
la nume care la ora actuală pare un nume maghiar pur, el având,
totuşi, origine germanică şi nu hunică)...
Puţinii huni rămaşi încearcă să beneficieze de atributele de
proprietate date asupra Panonniei dar la scurt timp primesc ceea ce au
oferit fiind măcelăriţi de goţi şi germanici (gepizi, etc.), fiind
anihilaţi ca naţie, rasă sau ce
se pretindeau a fi (454 d.Hr.)... Interesant este că izvoarele
istorice, chiar dacă au fost scrise de învingătorii hunilor
(deci, este evident denaturat adevărul) pomenesc de 2 triburi importate
ale hunilor care au fost "absorbite" de masa localnicilor... maghiarii
(izvoare istorice datate abia undeva în jurul sec. IX
d.Hr.) şi bulgarii (...abia undeva în jurul sec. VI d.Hr.).
De aici
încolo încep legendele maghiarilor că ar fi urmaşii lui
Atilla (ultima astfel încercare fiind respinsă internaţional
în 2005), că un grup de huni fugari (care erau cazari/
cozari, numiţi şi "huni albi" şi nu maghiari/ unguri) s-a refugiat
în
Transilvania şi
când maghiarii sau hunii (încă nu s-au hotărât)
s-au întors în Pannonia i-au ajutat să o recucerească
(undeva în jurul anilor 900 d.Hr.), etc.
etc. etc. Şi, tot de aici, încep să apară înscrisurile
istorice care urmează ciudat de mult exact istoria hunilor şi a lui
Attila numai că anii şi conducătorii sunt schimbaţi în
permanenţă... O singură constantă veţi întâlni: campanii/
raiduri de pradă şi jaf oriunde (Italia, Franţa, Germania, etc.).
Cel care
schimbă total cursul istoriei maghiare este Ştefan I al Ungariei
(997-1038 d.Hr.) care "occidentalizează", creştinează, etc.
complet naţia maghiară... Interesant aici ar fi doar faptul că
izvoarele istorice atestă pierderea controlului hegemonic asupra
Valahiei (în 1330 d.Hr.) şi al Moldovei (1359 d.Hr.), şi nu
pierderea unor teritorii ungare... Apoi, momentul culminant al istoriei
maghiarilor (după Ştefan I) este domnia unor români (Ioan de
Hunedoara şi Matei Corvin)... Apoi, când turcii au cucerit
Ungaria (1526) au împărţit-o în 3: o parte anexată
Austriei, Transilvania şi Ungaria... De ce oare această
împărţire?!? Şi, abia după 150 de ani Austria a reuşit să
cucerească Ungaria de la turci şi apoi Transilvania, Banatul (care a
fost permanent un fel de dominion care nu se afla sub tutela completă a
Ungariei). Şi, în 1867, Ungaria obţine o autonomie lărgită,
guvern şi parlament, cu ocazia nou createi Austro-Ungarii... Şi au
urmat puţin peste 50 de ani autonomie lărgită până ce s-a creat
cu mult tumult ulterior Republica Ungaria...
Harghita =
aprox. 85 %, Covasna = aprox. 74 % şi Mureş = aprox. 39 %... Urmează
Satu Mare = aprox. 35 %, Bihor = aprox. aprox. 26 %, Sălaj = aprox. 23
%, Cluj = aprox. 17 %, Arad = aprox. 11 % şi Maramureş, Braşov, Timiş,
Bistriţa Năsăud, Alba, Hunedoara şi Sibiu sub 10 %...
Ca o
"chestie" de ştiut, în Ungaria maghiarii reprezintă aproximativ
92% din totalul populaţiei, foarte puţin diferit de procentuld e
aproximativ 89 % reprezentat de români în România...
Rromii
Brazilia
800.000, Spania 650.000 (1,6 %), România 600.000 (2,5 %), Turcia
500.000, Franţa 500.000, Bulgaria 370.000 (4,67 %), Ungaria 200.000 (2
%), Grecia 200.000 (1,8 %) etc.
Convieţuirea:
Convieţuirea
presupune multe elemente constitutive, fapte, legi, etc. care se
concentrează, de
fapt, pe a trăi laolaltă cu ceilalţi oameni fără a deranja sau fără a
fi deranjat, asigurându-se respectarea drepturilor şi
libertăţilor
fundamentale ale cetăţenilor, asigurarea ordinii şi liniştii publice,
etc. etc. etc. Astfel, pentru promovarea unor relaţii civilizate
în viaţa de zi cu zi cât şi pentru asigurarea unui climat
de ordine şi linişte publică necesar desfăşurării în condiţii
normale a activităţilor social-culturale şi economice, cetăţenii au
obligaţia de a da dovadă de comportament civil moral şi responsabil, de
respect faţă de cei din jurul său, în sprijinul normelor de
convieţuire morală şi socială... Convieţuire pentru convieţuire... Şi
ea se bazează pe valori cum ar fi solidaritatea, respectul,
responsabilitatea reciprocă şi cooperarea. Exerciţiul acestor valori
favorizează simţul apartenenţei la comunitate şi considerarea ca membru
a acesteia...
NU CĂUTAŢI
EGALITATEA!
Munciţi,
învăţaţi, avansaţi pe drumul vostru şi arătaţi celor ce vor
egalitatea că nu puteţi fi opriţi... Omul, viaţa, societatea avansează
datorită celor ca voi... Datorită lor totul dă înapoi, fără
dubii... Şi, chiar dacă ei, "cei ce nu pot", sunt mulţi şi decid
cât de mult să dăm înapoi, munca noastră, sacrificiile
noastre vor duce totul, încetul cu încetul acolo unde
trebuie... DATORITĂ NOUĂ... indiferent de punctul de referinţă...
MEDOW
Notă: Pentru inserarea (şi
medierea) mesajelor Dumneavoastră (trimise prin mail la adresa
dorinm@email.com) vă reamintesc să precizaţi numele dorit (nick-ul,
etc.) să apară ca semnatar al post-ului!