Click oferta de carte Dorin M
Baner scriere
Ceva asemenea unui blog.
Catre pagina principala...Catre paginile de studiu - To Study...Catre paginile de distractie - To Entertain...Catre paginile de lucru - To Work...Catre paginile de afaceri - To Affair Sectiune Scriere


            Justiţia şi inechitatea în faţa legii.

             Motto:
             1. În orice condiţii, indiferent ce faci, există o ordonanţă în temeiul căreia poţi fi acuzat...
             2. Justiţia e fericirea socială, garantată de ordinea socială...
             3. Justiţia este un contract de oportunitate în care se intră pentru a preveni ca oamenii să lezeze sau să fie lezaţi (Epicur).

            Definiţii:
             Justiţia, din punct de vedere  al definiţiilor academice, reprezintă:
- caracter just, dreptate, echitate;
- principiu moral având ca esenţă conformitatea cu adevărul;
- una din formele fundamentale ale activităţii statului, care constă în judecarea pricinilor civile (soluţionarea litigiilor) sau penale şi aplicarea pedepselor prevăzute de lege;
- ansamblul legilor şi al instanţelor judecătoreşti; sistemul de funcţionare a acestor instanţe;
- totalitatea organelor de jurisdicţie dintr-un stat;
- activitate a instanţelor judiciare ale unui stat; exerciţiu al puterii judiciare; judecată.

             Teoria:
             Din punct de vedere teoretic toţi suntem egali în faţa legii. Un bun punct de plecare... Dar, oare, aşa este? Puşi în faţa unei legi, Doamna cea oarbă (justiţia) ne tratează pe toţi la fel atât în ceea ce priveşte suma drepturilor noastre cât şi suma obligaţiilor noastre. Dacă apare un litigiu... Totul este scris în lege şi... justiţia funcţionează prin aplicarea acesteia şi, eventual, judecă asupra litigiului şi aplică legea. Astfel, se poate observa apariţia unui traseu obligatoriu: 1. lege, 2. justiţie ca aparat de aplicare a legii şi 3. justiţia ca principiu moral şi aplicat.
             Legea se naşte din cerinţele ordinii sociale fiind "elaborată" de noi (cerinţele de zi cu zi ale vieţii sociale), dându-i-se fiinţă prin intermediul nostru (redactarea şi votarea legii de către reprezentanţii aleşi de noi) şi se aplică prin intermediul nostru (prin manifestarea drepturilor noastre şi, eventual, prin apelul la justiţie şi structura acesteia la solicitarea aplicării acesteia).
             Justiţia se naşte tot din cerinţele ordinii sociale şi nu este un răspuns al legilor existente ci, pur şi simplu, un aparat al aplicării legii funcţie de solicitarea noastră, a tuturor... Fără solicitarea noastră, cei ce compunem aparatul de justiţie sau cei ce suntem simpli cetăţeni, legea ar fi o înşiruire scrisă de cuvinte, păstrată undeva pentru evidenţele viitoare... Fără noi nu apar constrângerile necesare coexistenţei, a unei vieţi sociale normale, cel puţin momentului existenţial cu care avem  de a face, fără a mai lua în considerare şi elementele ce incumbă asupra viitorului, asupra urmaşilor noştri...
             Fără aceste elemente, de bază, nimic nu ar mai avea valoare... Nu ar mai exista personalitate, demnitate, dreptate... nici măcar posesie... nici măcar valoarea vieţii... În lipsa legilor şi a aplicării acestora totul ar fi un haos la îndemâna puterii celor "fără de lege", caracterizaţi oricum de lipsă de scrupule, de respect pentru orice fel de valoare, etc.
             Dar, spre fericirea noastră există legi, există justiţie...
             Şi, astfel, cel puţin teoretic, totul este minunat şi în regulă... Suntem demni... Simţim că totul este OK, etc... Dar, oare, este aşa?

             Practica (realitatea):
             Din cele prezentate anterior vom avea de dezbătut mai întâi două elemente esenţiale: Legea şi Justiţia. Voi căuta să mă rezum cât mai mult la realitatea "de pe câmpul de luptă" şi, cu răbdare, vom încerca să ajungem la ceea ce trebuie făcut pentru... ca totul să fie bine... cel puţin relativ...
            
             Legea:
             În esenţă, legea este o prevedere scrisă, un act normativ, o normă cu caracter obligatoriu, un contract social unilateral, stabilite şi apărate de puterea de stat. După cum am rezumat la partea teoretică, se pare că ea este o emanaţie directă a fiecăruia dintre noi, un rezultat direct al cererilor noastre şi/ sau a precursorilor noştri care au constatat că "este drept aşa" (sau... "este mai drept aşa"), "aşa trebuie făcut" (sau... "aşa este mai bine de făcut") etc.  Deci, de-a lungul timpului, înaintaşii noştri s-au adunat şi au zis: "Nu ucide că e de rău", "Nu fura că e de rău", "Nu jindui la bunul altuia că e de rău", etc. Dar cum să forţezi pe cel ce face rău să respecte aceste legi?!? Atunci a apărut pedeapsa... conformă cu vremurile de atunci... Legea talionului pentru ucigaşi, tăierea măinilor pentru hoţi, lapidarea pentru jinuitori, etc. Vremurile s-au schimbat şi aceste pedepse s-au schimbat în spânzurătoare, scaun electric, injecţie letală, închisoare pe viaţă, pe un anumit termen etc. pentru ucigaşi, ocnă, muncă silnică, încarcerare etc. pentru hoţi, etc. etc. etc. Noi toţi am dorit asta... Aşa se pare...
             Dar, au apărut noi şi noi încălcări de lege, odată cu creşterea numărului de legi... De la Codex Hammurapi care avea 282 articole de lege la sute de mii de legi cu milioane de articole (în vigoare) cât există la ora actuală... Şi, odată cu asta, au apărut noi şi noi pedepse... Noi am atras toată această junglă legislativă... Noi, cei de rând care am împuternicit pe cei ce fac legile  să muncească din greu...
             Este oare adevărat acest lucru??? Noi suntem cei care fac legea, aşa cum enunţă orice principiu democratic???
            Dar, dacă ar fi fost aşa ar mai fi existat impozite??? Ar mai fi existat tăieri de pensii, de mijloace efective de subzistenţă cum ar fi asistenţa medicală, etc.??? Ar mai fi existat situaţii în care legile se schimbă din mers, adică, azi este bine aşa dar, de mâine, este bine bine altfel??? Zic şi eu...
             Deci, dacă nu este aşa, de ce am ajuns aici, la legile care există acum?
             INECHITATEA nr. 1... Legile nu sunt un rezultat real al acţiunii fiecărui individ în parte...
             Dacă vreţi să începem cu o întrebare (este mai simplu aşa) ar fi bine să vă amintesc din istoria cât de cât recentă, de nazism... Cât de legal a fost să existe lege care să priveze de drepturi elementare, cum ar fi cel de proprietate sau cel la viaţă, cum au existat în acea perioadă? Cât de legal a fost ca, mai apoi, în baza unor legi democratice să existe colonialism, rasism, bla, bla? Da, aceste legi au existat. Noi, "cei de rând", nu am putut participa decât la împuternicirea celor care să ne reprezinte, aşa cum a fost posibil în diferite  momente ale istoriei. Apropos de istorie... Primul nostru gest democratic a fost să abolim condamnarea la moarte dar numai după ce am mai făcut unele execuţii... Interesant, nu-i aşa?! TOŢI am vrut acest lucru (sau "jumătate + 1")... Şi acum este deja la modă dacă este necesară reintroducerea pedepsei cu moartea... Brrr... Chiar nu mai pot continua...
             Noi am atras aceste legi? Nu cred... Reprezentanţii noştri??? DA.
             Dar, de ce se întâmplă astfel de lucruri?!? În mod normal noi îi votăm pentru a  pleca de la ceea ce există şi a îmbunătăţi fie prin intermediul unor legi care să aducă ceva nou, benefic nouă, fie prin eliminarea elementelor nedrepte din legile deja existente. Este evident asta, nu-i aşa? Atunci, de ce nu se întâmplă acest lucru? De ce lucrurile o iau mereu razna? De ce ne adâncim din ce în ce mai mult în hăţişuri legislative, în oportunităţi legislative care să prejudicieze cea mai mare parte dintre noi şi să avantajeze numai o mică parte, aproape nesemnificativă dintre noi?
             Nu sunt deja prea multe întrebări pentru ca să mai continuăm? Mai am ceva de "demonstrat" în ceea ce priveşte inechitatea evidentă a legilor... Offf... Da, ar mai fi puncte de "presiune"... Dar voi argumenta tot cu ajutorul întrebărilor, aterizând în vremurile noastre atât de pline de echitatea, egalitatea, demnitatea atrasă de lege...
             De ce o persoană care s-a mutat de câţiva ani la oraş nu mai are dreptul să beneficieze de "împroprietărire" cu teren agricol? Aaaa, da, acum apare beneficiul de a primi o sumă de bani să te întorci la ţară, sumă cu care abia dacă poţi ridica o gospodărie... Dar voi, orăşenilor, nu aţi cumpărat pe mai nimic casele care le aveţi acum??? Da, aşa este, dar le-am cumpărat, nu le-am primit... Dacă tot există prevederi ale dreptului civil, de ce dreptul de prescriere a revendicării proprietăţii variază, funcţie de caz, de la 3 ani la maximum invocabil prin uzucapiune de ce apar legi care permit ca "naţionalizaţii" (de exemplu) să poată revendica tot felul de proprietăţi, de drepturi, etc.? Nu a născut acest lucru nedreptăţi de toată frumuseţea??? Dar de ce dacă muncesc la stat fiind, de exemplu, asistent medical, se consideră că sunt bugetar şi cel care munceşte la privat se consideră că munceşte şi atât, hrănind pe bugetarul cel nesimţit (scuze, folosesc expresii la modă, popularizate de reprezentanţii noştri, pardon... ai majorităţii momentului)? Nu tot muncă este şi activitatea bugetarului? Nu datorită bugetarului beneficiez, de exemplu, de servicii medicale, de pompieri, de învăţământ, etc. De ce nu se consideră că bugetarul primeşte salariul cuvenit muncii sale îngrijindu-i pe nesimţiţii (scuze, folosesc "în oglindă" aceleaşi expresii la modă) de privaţi??? De ce pentru aceeaşi muncă se primesc remuneraţii diferite??? De ce la unii se ia în considerare, sub efectul legii, existenţa studiilor superioare iar la alţii nu??? De ce există scutiri de datorii pentru unii şi pentru alţii nu? De ce  există preţuri preferenţiale la energie, gaze, etc. pentru unii şi pentru alţii nu? De ce pentru muncile agricole se primesc subvenţii şi pentru alte activităţi nu se primesc??? De ce, de ce, de ce... Şi, gata, am obosit...
             Toate acestea sunt drepturi legale, consfinţite de dorinţele noastre suverane...
             INECHITATEA nr. 2... Legile sunt particularizate (au o anumită sferă de acţiune) dar sunt suportate/ "finanţate" de noi toţi, de fiecare individ în parte...
             Procedând la o finalizare a ideii de lege am de subliniat doar câteva aspecte...
1. Legile sunt necesare existenţei societăţii în condiţii de inechitate.
2. Legile trebuie să fie cât mai echitabile indiferent de justificarea posibil atribuibilă naşterii unei.. inechităţi.
3. Legile trebuie să fie direct emanate de fiecare dintre noi, fără intervenţia necontrolată a legislativului şi, mai ales, executivului.

             Justiţia:
            Plecând de la principiul moral al conformităţii cu adevărul nu pot să nu încep prin a sublinia că acesta nu este decât o idee, un ideal... În esenţă, legea se aplică de către aparatul de justiţie, de totalitatea organelor de jurisdicţie dintr-un stat. Presupunând că idealul este atins şi acest aparat funcţionează perfect rezultă că fiecare va beneficia de drepturile şi obligaţiile născute din legi, ordonanţe, bla, bla... Credeţi că se va atinge în deplinătatea lui adevărul?!? Cum am prezentat mai sus... NU. Inechitatea este arhiprezentă şi imposibil de eliminat... În cel mai fericit caz poate fi atenuată...
             La această imperfecţiune se va adăuga rând pe rând fiecare participant al sistemului de justiţie. Legislativul şi executivul (guvern şi aparatul acestuia) sunt din start elemente care fără control atrag dezastrul fiinţei adevărului prin activitatea lor necontrolată, inechitabilă şi, mai ales, părtinitoare (cu referire fie la masa celor care sunt reprezentaţi, fie la interesele acestor reprezentanţi, fie, pur şi simplu, la incapacitatea lor intelectuală şi umană de a sesiza necesităţile reale ale momentului).  Dacă ei şi-ar face treaba cum trebuie, echitabil, controlaţi activ de noi, cei care îi alegem să ne reprezinte.... Ar fi doar un prim pas... deoarece...
             ... vine rândul aparatului efectiv al justiţiei. "Oamenii legii" (poliţie, miliţie, comunitari, jandarmi, etc.) fac parte dintr-o structură ierarhică cu un anumit fel de răspuns la "stimuli". Aplicarea legii în cazul lor depinde de cum se respectă un set de proceduri, de cum reacţionează cei implicaţi în elementele "ilegale", etc.  Dar, ei sunt elementul cel mai de jos al structurii "de justiţie" fiind şi cei mai expuşi la intervenţiile umane (interese, frică, drepturi limitate de acţiune, etc.) fără a uita de structura ierarhică în care sunt "încadraţi" vrând, nevrând... Şi, astfel, din poziţia de furnicuţe ale justiţiei ei aplică legea (aşa cum pot) sau ajută la aplicarea ei în cazurile mai grave...
             Se ajunge astfel la prima etapă în ceea ce priveşte justiţia (aparatul acestuia) la propriu... Aici avem de a face cu o întreagă structură (atribuibilă sau nu acestui aparat "propriu-zis") reprezentată de procurori (şi nu i-am inclus întâmplător aici deoarece, chiar dacă sunt participanţi direcţi la actul de justiţie, ei beneficiază de puterea "N.U.P."-ului care "opreşte" accesiunea lor până la actul de justiţie efectiv), mediatori, notari, executori... Toţi aceştia sunt cei care participă la procedurile necesare iniţierii unei acţiuni în justiţie... Din start se poate observa că toate aceste "cărămizi" ale edificiului justiţiei îşi împart autoritatea şi, bineînţeles interesele... Câte "acte" şi/ sau "dosare" nu se dizolvă/ impurifică în lungul drum al realizării "semipreparatelor" justiţiei?!? Câte interese mai mult sau mai puţin susceptibile ideii de adevăr nu apar pe acest drum? Câte imperfecţiuni nu apar datorită inserenţelor obligatorii ale procedurilor??? Şi, să nu uităm de reacţiile celor implicaţi în elemente "ilegale" care tind permanent să devieze/ stâlcească/ etc ideea de echitate pentru susţinerea intereselor lor...
             Acum ajungem la judecată, la ideea de finalitate a justiţiei, în sensul aplicat. Aici totul este o luptă între echipa de judecată şi avocaţi.
            Din start, teoretic, într-un litigiu, se prezumă că orice cetăţean, individ, etc. este nevinovat... Ooops... Vinovat sau nu?!? Deja problema avansează spre inechitate... Dacă luăm în calcul şi diferenţa de valoare între avocaţi, inechitatea este clară, fără dubii... Cel care are mai mulţi bani va angaja un avocat mai bun, va tergiversa, prelungi, presa, etc. procedurile spre a consuma orice resurse disponibile ale celui cu mai puţini bani, spre al face să "scape" o procedură, ş.a. până ce va duce lucrurile în direcţia dorită de el, etc. etc. etc. Singura salvare a acestui sistem stă în judecători, efectiv... Dar, ei, oricât de corecţi şi drepţi ar fi, sunt obligaţi să reacţioneze în baza procedurilor care au dus actul de justiţie până la judecata lor... Da, aţi citit bine... Ei nu pot trece mai departe de aceste proceduri... Nici măcar de termenele atribuite acestor proceduri (dacă nu ai contestat în termen de 15, 30 etc. zile, funcţie de procedură, o decizie injustă, a 16-a, 31-a etc. zi consemnează/ "statuează" NEADEVĂRUL ca ADEVĂR) ... Orice favorizare (de partea judecătorilor) spre ADEVĂR, DREPTATE, ECHITATE şi alte elemente de valoare vor fi aspru sancţionate de avocaţi... Se ajunge la recurs, apel, recuzare, curte de casaţie, bla, bla şi "judecata" va fi obligată să ajungă de cele mai multe ori la inechitate, la neadevăr... Nu susţin mai mult aceste afirmaţii decât prin a aminti că există noţiunile de sperjur (care trebuie demonstrate, dovedite, etc. - şi este fenomenal de greu atât din punct de vedere procedural cât şi din punct de vedere al expunerii procesuale ulterioare, nedovedind sperjurul, care este o acţiune separată, poţi confirma minciuna celui care a făcut sperjur şi să ajungi într-un usturător dezavantaj), de "martor de profesie" (care ştiu să îşi practice "meseria" şi rareori sunt anulaţi ca efect), de "martor de conjunctură" (care ţin de interesele care îi aduc în această conjunctură şi fac orice pentru a obţine susţinerea dorită)... şi aş putea continua... Ce pot face judecătorii în aceste situaţii??? Şi, reamintesc, chiar dacă este evident adevărul...
                Şi am mai multe exemple în acest sens... Pieton spulberat (cu martori şi tot ce trebuie) până la Sfântul Petru pe trecerea de pietoni atrage procesul penal al unei persoane care "scapă" cu doar 5 ani cu suspendare şi comentarii de genul "Ce căuta jegosul pe trecerea de pietoni la 10 noaptea"... Comandant de vas care loveşte un copil în văzul tuturor (cu filmări, martori şi tot ce trebuie) şi este ales preşedinte... Îmbogăţiţi peste noapte care au hârtiile necesare procedurilor de proprietate şi continuă să influenţeze destinele noastre (să ne fure asistenţa statală - protecţie socială, asistenţă medicală, etc. - drepturile câştigate - prin cotizaţii forţate la pensii, şomaj etc. pentru ca apoi să le solicite "jăpcuite" pentru bunăstarea economică şi continuarea subvenţionării jafului lor - etc. etc. etc.) ... chiar dacă nu mai au nevoie de noi pentru a fi nababi...
             Mulţi vor spune că este nesemnificativ numărul de exemple ... Serios??? Încercaţi să vă imaginaţi că aţi ajuns la Sfântul Petru semenea nefericitului din exemplu! dacă nu aveţi imaginaţie amintiţi-vă (milioane dintre voi) cum a fost când au fost tăiate/ diminuate serviciile medicale, cum a fost când a fost diminuată pensia, cum a fost când a "zburat" un sfert din salariu şi, cu studii superioare şi răspundere în spate aţi rămas la un salariu mai mic decât al unui măturător de stradă! Imaginaţi-vă... Amintiţi-vă!!!
             Ce să facă justiţia în toate aceste cazuri??? Cum să mai amintim (măcar) de ECHITATE, de ADEVĂR???
             Şi nu trebuie să uit să subliniez că, în "dezbaterea" de mai sus nu am avut nimic cu avocaţii... Ei sunt angajaţi nu să facă acte de justiţie ci doar să reprezinte interesele clientului lor... Atât şi nimic mai mult... În esenţă ei trebuie să speculeze fiecare slăbiciune a "Oarbei cu balanţa" ("Dice" pe numele ei din mitologia greacă)... în interesul clientului lor (subliniez)... fără inimă, fără echitate, imparţialitate, bla, bla, bla...
             Procedând la o finalizare a ideii de justiţie am de subliniat doar câteva aspecte...
1. Actul de justiţie se poate realiza (măcar teoretic) numai şi numai cu implicarea Dumneavoastră directă, constantă, fără odihnă (nu lăsaţi garda jos niciodată)...
2. Fiecare pas al procedurii realizării actului de justiţie (dacă ajungeţi acolo) trebuie atent supravegheat de Dumneavoastră (excluzând lipsa de cunoştinţe, de capacitate intelectuală, etc. care vă expune iremediabil pierderilor), controlând la maxim posibil toate elementele care apar pe drumul realizării actului de justiţie respectiv (cu referire strictă doar la proceduri şi la avocaţi - la atât se rezumă capacitatea de control)...
3. Acoperiţi fiecare respiraţie (în templul plin de vicii al justiţiei) cu acte/ documente/ înscrisuri...
4. Nu încercaţi să cunoaşteţi legea! Nu aveţi cum... Nu vă ajunge o viaţă de om să puteţi parcurge măcar minimum necesar... Principiile de bază ale legii consumă 12 ani de educaţie primară + 4 de studii de drept + minim 3 stagiatura + "X" ani de practică (mai ales pentru cei din magistratură) până să poţi spune că ştii măcar unde să cauţi... Şi, chiar şi atunci, te specializezi pe ceva anume... În concret te specializezi pe "civil", "penal", "economic" etc... Şi aici am făcut referire la cei care profesează dreptul şi nicidecum la marea majoritatea a Dumneavoastră... Căutaţi doar să ştiţi cât mai multe din OBLIGAŢIILE Dumneavoastră (în primul rând), şi, dacă mai este timp, cât mai multe din drepturile  Dumneavoastră, limitându-vă la viaţa efectivă, la implicarea efectivă în societate...
5. Feriţi-vă de  cei care au cunoştinţe avansate de drept, de cei care au bani şi pot angaja pe cei care au cunoştinţe avansate de drept, de cei cu relaţii şi putere pe o ierarhie anume, de... În general cam de toţi cei din jurul Dumneavoastră...  Căutaţi să nu deranjaţi pe nimeni... Nici măcar soţul, soţia sau copiii...

             Concluzie:
             Justiţia ca principiu moral şi aplicat...
             Oricât de mult am dori acest lucru, nu putem avea legi care să mulţumească pe toţi. Vrem sau nu trebuie să plătim impozitele şi taxele atât de necesare existenţei statului şi instituţiilor acestora (justiţie, armată, poliţie, sistem medical, sanitar, etc.)... Vrem sau nu legile sunt (... sau trebuie să fie) rezultatul/ emanaţie unei mase de oameni cel puţin "egal + unu" faţă de restul care doresc altceva (conform principiilor democratice), principiile punitive, de constrângere, ale legilor sunt destul de arbitrare născând inechitate prin simpla lor aplicare, etc. etc. etc.
             Oricât de mult am dori acest lucru, nu putem avea un sistem de justiţie care să îi mulţumească pe toţi. Vrem sau nu vrem suntem asaltaţi încontinuu de răufăcători, oportunişti, etc., indivivizi sau grupuri de indivizi (şi aici pot fi incluse unele persoane/ grupuri de persoane ale "aparatului justiţiei) care îşi adaptează încontinuu tehnicile, tacticile etc. pentru a putea să facă ceea ce doresc să facă... bineînţeles în afara sau "pe lângă" adevăr, echitate, justiţie... Aici se "adaugă" un principiu de bază al justiţiei... Mai bine să scape x răufăcători decât să fie condamnat un nevinovat... În baza acestuia mult tupeu au cei ce încalcă legea... Au drepturi şi ei... Şi ce poţi să le faci??? Cum să îi mulţumeşti pe toţi?!?!
             Oricât de mult am dori acest lucru, nu putem "beneficia" de adevăr... Istoria este scrisă de cei ce osândesc eroi, leul va dicta mielului când şi ce să facă, etc. etc. etc. dar ... Cale de scăpare nu prea există... Şi, ca să nu mai bat câmpii în direcţia asta voi schimba puţin tarlaua... spre chestii morale...
             Răul se manifestă atunci când vrea să ajungă la nivele superioare prin dobândirea resurselor necesare de la cei din jurul său, indiferent dacă persoana/ persoanele vizate dispun de un anumit nivel de resurse (care să atragă) sau nu. Mai concret, răul se manifestă prin transformarea în sclavi (munceşti ca să te fur, fără a face referire la valoarea bunului furat ci la timpul cât ai fost, de fapt, scavul celui care te-a lăsat fără acel bun - sau eşti sclavul meu atât tip cât îşi ia să câştigi banii care îi vei plăti ca impozite, etc. etc. etc.) a semenilor, prin încălcarea drepturilor pe care le are orice om (atribuite prin drept divin sau juridic)... Orice formă de exploatare, de nesocotire a ceea ce se cuvine unei persoane reprezintă un lucru rău, fiindcă în esenţă înseamnă să dobândeşti putere prin a-i prejudicia/ distruge pe ceilalţi, prin jefuirea a ceea ce ei deţin (cu acte în regulă sau nu).  Dar de unde ştim dacă este vorba despre bine sau rău... De exemplu, unele naţionalităţi "conlocuitoare" doresc sub diverse pretexte principiale (care nu doresc să le comentez) solicită în dauna majorităţii anumite lucruri... Este bine sau rău... Pentru ei este bine, pentru restul este rău... Pentru mai puţini este bine, pentru mai mulţi este rău... Care ar fi răul şi care ar fi binele???
                În principiu, identificarea binelui şi a răului ţine de motivul pentru care se doreşte dobândirea puterii şi, implicit, a evoluţiei ulterioare. Astfel , cei care se află pe calea binelui vor căuta să obţină putere pentru a-i ajuta deopotrivă pe ceilalţi să crească şi să se dezvolte, mergându-se până la sacrificiul de sine, dacă acest lucru este necesar, condiţia de bază fiind de a nu aduce prejudicii, de a nu deranja pe ceilalţi (chiar şi privind din punct de vedere democratic, concret al "masei predominante"). Mai precis, binele este întotdeauna altruist în manifestarea sa atât timp cât nu aduce prejudicii altora. În opoziţie, cei care doresc răul vor dori putere de a se ridica deasupra semenilor, pentru a stăpâni peste ei. Pe scurt, răul se bazează pe înălţarea de sine, fiind profund egoist, manifestându-se prin nedreptate, exces şi trufie. De fapt, atunci când cineva încearcă să impună elementele sale egocentrice, el va afecta echilibrul general, aducând nedreptate şi suferinţă peste tot... Există oare o cale scăpare din acest "balans"???
                În concluzie
:
1. NU lăsaţi pe nimeni să ia ceea ce este al Dumneavoastră... Nici măcar să nu îi daţi din ceea ce este al Dumneavoastră deoarece, chiar şi atunci, poate fi în joc o înşelătorie, o exploatare a slăbiciunilor Dumneavoastră sentimentale, morale, etc.
2. Căutaţi persoane asemenea Dumneavoastră şi constituiţi un grup de acţiune din ce în ce mai mare, mai puternic, care să vă ajute şi pe care să îl ajutaţi să se apere de toţi factorii agresivi, oportunişti, etc. ce vă pot aduce prejudicii, fie şi prin aplicarea unei legi efemere... şi să vă ajute să revendicaţi şi/ sau căpătaţi drepturile...


            MEDOW

          Notă: Pentru inserarea (şi medierea) mesajelor Dumneavoastră (trimise prin mail la adresa dorinm@email.com) vă reamintesc să precizaţi numele dorit (nick-ul, etc.) să apară ca semnatar al post-ului!





Powered by Medow

(2001...2012 dorinm.ro)

.
Termeni şi condiţii de utilizare.........Notă realizatori