Realitatea şi statistica. Motto:
Realitatea
1. Realitatea
este ceva care s-a schimbat chiar acum o secundă... Realitatea este
mereu o iluzie (Albert Einstein).
2. Fiecare
dintre noi vede aparenţa, dar puţini îşi dau seama ce este
în realitate (Niccolo Machiavelli).
3. Cu
cât matematicile (statistica) sunt mai exacte, cu atât se
desprind de realitate (Albert Einstein - interpretare).
Statistica
1.
Distrugerea unui om reprezintă o tragedie, distrugerea a milioane de
oameni reprezintă o statistică (I.V. Stalin - interpretare)...
2. Există
trei feluri de minciuni: minciunile comune, minciunile sfinte şi
statisticile (Mark Twain)...
3. Statistica
este singura ştiinţă conform căreia, folosind aceleaşi mijloace, mai
mulţi experţi ajung la concluzii diferite.
Definiţii:
Realitatea,
din
punct de vedere al definiţiilor academice, reprezintă:
- existenţă obiectivă, fapt concret, lucru real (concret, care există
în mod real), caracter real, stare de fapt;
- adevăr, veridicitate;
Statistica,
din acelaşi punct de vedere, reprezintă:
- evidenţă numerică, situaţie cifrică referitoare la diverse fenomene,
situaţii;
- numărătoare;
- culegere, prelucrare şi valorificare a unor date legate de fenomene
generale sau particulare;
- ştiinţă care se ocupă cu studiul laturii cantitative a realităţilor
încojurătoare (din societate, natură, etc.); ştiinţă care,
folosind diverse metode matematice, sociologice, etc., studiază
fenomenele de masă din punct de vedere cantitativ.
Ceea ce va
urma nu este o apologie a trecutului, prezentului sau viitorului...
Următiţi atent şi calm, fără partizanate, totul până la
sfârşit şi veţi putea înţelege argumentele mele legate de
antiteza între realitate şi statistică...
Istorie
(statistică).
Tot ceea ce
este legat de trecutul omului se referă la doctrine, gesturi... pe
scurt istorie... Dar când ne referim la viaţa noastră de zi cu
zi... La bunurile noastre cele mai de preţ cum ar fi viaţa, demnitatea,
drepturile elementare... Ce concluzie se poate trage??? Voi
încerca să rezum totul la elemente cât mai generale, la
percepţiile directe fiinţei umane şi nu la chestii abstracte cum ar fi
conturile naţionale, elemente de macroeconomie sau altele asemenea...
Pe scurt...
Din punct de
vedere al statisticii se ajunge rapid la unele concluzii directe legate
de dorinţa de a domina (regate, imperii fie şi regiuni simple, politice
sau economice... ce mai contează)... Dorinţa noastră de a trăi pur şi
simplu, şi nu neapărat de a trăi mai bine sau beneficiind de drepturile
noastre elementare este mereu, invariabil, secundară. Statistic
primează doar dominaţia şi mai puţin colaborarea în sensul
vieţii...
Din punct de
vedere al realităţii se ajunge la repartizarea profitului (fără o
delimitare clară, concretă referitoare la profitul celor care muncesc
sau al altora). Chiar şi aici drepturile elementare nu ajung să ocupe
primul loc în activităţile noastre.
Deci, logic,
vom aborda problema puterii, dominaţiei...
În
ambele cazuri, funcţie de puterea deţinută sau nu (mai corect de ceea
ce percepea un anumit personaj sau un grup de personaje) se ajungea
invariabil la o dominaţie cât mai extinsă, pe cât posibil
totală, dacă se putea atinge acest deziderat... Şi, atingerea acestuia
scuza orice mijloace erau folosite pentru a se ajunge la ceea ce se
dorea...
Astfel,
în argumentarea unei antiteze între realitate şi statistică
se ajunge rapid la punctul de plecare "Realitatea" care putea fi
comparată, gestionată, etc. cu ajutorul "Statisticii"... Deci, nu ne
putem abate de la deductibilitatea logică, "realitatea naşte
statistica" dar putem completa "conceptul" cu "statistica
controlează realitatea"... Interesant, nu-i aşa?!?
Cine nu a
auzit de normalitatea existenţei stăpânirii cu sabia, atât
de practicată în vremurile de afirmare ale omului ca specie, apoi
ca societate (comunitate)... Era absolut normal ca Roma să
stăpânească, era absolut normal ca lumea să fie împărţită
după concepte localizate în "noi şi barbarii", în "noi şi
neoamenii/ animalele"... Etc. etc. etc. Chiar şi dacă eliminăm aceşti
factori ai
evidenţei tot ajungem la normalitatea existenţei sclaviei, la
normalitatea eroilor ce aduceau unei comunităţi mii, sute de mii de
capete ale celor învinşi şi cuceriţi...
Apropiindu-ne
de vremurile noastre era absolut normal să existe avari, goţi, huni,
mongoli, otomani sau mult mai "spălaţii" carolingieni, normanzi,
habsburgi, napoleonieni... Bla, bla, bla... Simboluri naţionale uşor de
încadrat şi condamnat ca tâlhari, criminali, sau altele...
Până şi pe linia credinţei au existat inchiziţie, războaie
religioase şi multe altele... Dar este bine să luăm în calcul că
discutăm despre nişte vremuri de evoluţie umană caracterizate de
trecerea de la animalic la homo sapiens... Să ne apropiem acum,
cât mai mult, de vremurile noastre, de ultimul secol de evoluţie
umană...
Într-un
scurt "remember" (legat de acest ultim secol de evoluţie) cine nu a
auzit, de exemplu, de statisticile făcute după primul război mondial...
Mă refer aici atât la statisticile legate de pierderile umane şi
materiale cât şi la elementele legate de evoluţia economică,
socială, politică, etc. Toate acestea par să constate evoluţia umană...
Dar, realitatea care era? Noi, oamenii, ne îndreptam sigur spre
revanşă, spre revenirea la etapa anterioară de evoluţie "preumană"...
Finalul acestei mici derive a fost al doilea război mondial... Cu
această ocazie cine nu a auzit de statisticile realizate de
americani legate de atacul final asupra Japoniei în al doilea
război mondial. Se estima că pentru această operaţiune pierderile
în vieţi ale americanilor ar ajunge undeva în jurul cifrei
de "un milion" de oameni... Un milion... Ţinând cont de faptul că
SUA avea la acel moment o populaţie de aproximativ 131 milioane
şi a pierdut în război 417.000 şi Japonia avea o populaţie
de aproximativ 72 milioane şi a pierdut în război 2.120.000
militari şi aproximativ 580.000 civili (total 2,7 milioane oameni) să
vedem dacă putem deduce statistic care ar fi fost pierderile japoneze
pentru încă un milion de americani... ?!?! ... Brrrrr.... Nu
vreau să scriu un blogpost horror... Şi, oricum, statistica este
eronată deoarece numărul de pierderi al americanilor se "amestecă" cu
cel al pierderilor din Europa, numărul pierderilor japonezilor se
amestecă cu cel din conflictele cu China sau cu Rusia... Care este
realitatea şi care este statistica??? Sau să luăm în calcul doar
câţi americani şi-au pierdut viaţa în asasinarea a minim
250.000 oameni la Hiroshima şi Nagasaki?!? Sau... doar nu am ceva cu
americanii... să ne uităm în altă parte... Câţi ruşi au
murit cu ocazia epurării a minim 25 milioane de oameni (ruşi şi ei)
înainte de al doilea război mondial... şi după... Câţi
germani au murit pentru asasinarea a minim 50 milioane de civili
în al doilea război mondial?!?! Statistici??? Realitate??? Nu
cumva este vorba despre vieţi omeneşti, elemente nevinovate ale
statisticii noastre sau realităţii altora?
Şi aşa, am
scăpat de perioada inumană a antitezei noastre... O perioadă în
care pierderile erau statistică şi câştigurile erau realitate...
Acum trecem în
vremuri mai bune, unde războiul s-a limitat cât de cât la
forma economică... Sper să nu fiu agresiv folosind termenul
"războiul"... Să încercăm să delimităm şi această perioadă ca
făcând parte din preistoria umană... (!!!)...
Pentru
analiza asupra statisticilor sau realităţii acestei perioade consider
că este bine să trec la
un mic "intro"... "prolog"... sau cum vreţi să îi spuneţi...
După primul
război mondial a existat o nouă ordine economică relativă... Europenii
s-au bătut între ei până n-au mai putut, unii au invins şi
au cerut despăgubiri celorlalţi şi alţii au profitat şi au
câştigat de pe urma tuturor... Nu fac nominalizări... De altfel,
se pare că principalul motiv al pornirii celui de al doilea război
mondial este tocmai datoria avută de unele state către altele sau
poziţii de analiză similare... După al doilea război mondial... LA
FEL... Nimeni nu a învăţat nimic şi cei care au profitat iniţial
au profitat şi mai departe... Poate doar Franţa care a avut unele
implicări dar a rămas cu marea majoritate a banilor deoparte şi a ieşit
cât se poate de bine financiar din "scărmăneala" germană... Chiar
dacă nu le-a convenit de relativa tutelă americană a iniţiativelor
economice ce au urmat... Nu uitaţi că acum nu mai vorbim de adevăratele
valori, de
vieţile umane şi ceea ce este legat de ele!!!
Important este să reţinem că s-au creat două zone majore de
influenţă... Nu, nu vă aşteptaţi să dau nume de ţări... Doctrine, asta
urmează... "Capitaliştii" şi "Socialiştii"... Da, aţi citit bine
"Socialiştii"... Şi nu "Comuniştii" cum se vehiculează... Capitaliştii
tind spre puterea individuală şi Socialiştii tind spre puterea
grupului... Statisticile spun multe, realitatea spune cu totul
altceva... Totul, dar absolut totul, este legat doar de repartizarea
profitului... după cum afirmam la început...
Şi, astfel, capitaliştii nu îi pot suferi pe socialişti deoarece
ei doresc cât mai multă putere (parte din profit sau nu) la nivel
personal pe când socialiştii doresc cât mai multă putere la
nivel de grup... Şi invers... logic...
Dar, după cum este normal, un individ nu poate realiza nimic fără
ajutorul, exploatarea, prostirea, eliminarea, etc. a altcuiva... Deci,
capitalismul
nu este altceva decât un socialism polarizat... De altfel acesta
este punctul slab al socialismului... Indivizii care formează grupul
socialist ajung rapid la o preferinţă spre polarizare şi, automat, la
denaturarea socialismului într-un melanj capitalist... Indiferent
ce vom utiliza, realitatea sau statistica, ajungem la această concluzie
simplă...
Ar mai fi ceva de adăugat... Este vorba despre monarhii, despoţi,
dictatori, etc. fie ei şi în "regim" declarat de republică, sau
alte specii politice... Ele sunt o formă primitivă a
capitalismo-socialismului şi vor sucomba odată cu trecerea timpului...
Dar aici este încă o delimitare clară între statistică şi
realitate. Statistic vor dispărea, real sunt şanse foarte mici deoarece
manifestările capitaliste sau socialiste pot ajunge la "unipol" de
putere şi, astfel, să continue indiferent de raţiuni existenţa unor
astfel de manifestări sociale incipiente, arhaice, caduce, etc.
Asta a fost în trecut şi asta va mai dura mult timp de acum
înainte... Dar totul este statistică... Realitatea este că acum
se amestecă, aşa cum ar fi trebuit de prima dată, doctrinele... Nu mai
există delimitări clare între unii şi alţii... Nici chiar mult
uzitata clasificare "de stânga" sau "de dreapta" nu mai are o
eficienţă cât de cât în stoparea amestecului
capitalism-socialism... Şi toate acestea sunt confirmate de relativ
frecventa utilizare a termenilor "de centru", "centru-dreapta",
"centru-stânga" care tind să se globalizeze în utilizare şi
să demarce clar "dreapta" sau "stânga" foarte aproape de extreme,
de "extremism"...
Prezent (realitate).
Voi încerca să mă limitez la problemele cunoscute de mine, la
cele existente în România... Chiar dacă nu mai poate exista
o astfel de analiză particularizată în contextul actual
arhiglobalizat...
Vârsta care o am este cea care mi-a permis să percep atât
socialismul şi capitalismul cât şi melanjul "de tranziţie" al
acestora... Da, pot spune că România a trecut prin toate acestea
pe parcursul scurtei şi efemerei mele vieţi trecute...
Socialismul a însemnat, aşa cum defineam mai sus, o repartizare
relativă a profitului către grupuri mari de oameni... Un fel de
repartizare cât de cât atribuibilă unui grup social
constituit pe criterii naţionale, zonale, etc. Chiar dacă a fost
realizată de elemente ale "unipolarităţii" amintite, a fost susţinută
de cei care doreau o polarizare clară a societăţii ce fiinţa, şi a fost
clădită de noi toţi, de grupul rămas cu ce se mai putea după
"repartizările de polaritate"... Pe înţelesul tuturor, elitele
capitaliste sau socialiste, fără posibilitate de delimitare reală
(eventual chiar nici statistică), au creat un sistem social care să le
permită o poziţie cât mai clară, certă şi sigură în
locurile de conducere şi cu aport maxim de profit pe seama celorlalţi,
a marii mase de indivizi rămase să producă acel profit cu o cât
mai mică atribuire în direcţia lor, a celor care produc şi cu o
maximă alocare către ei (elite)... Am subliniat clar şi fără echivoc,
nu se
poate face o delimitare clară dacă vorbim despre capitalişti sau
socialişti cu toate că statistic regimul era declarat ca fiind
socialist (comunist, bla, bla, bla)... Acum să revenim la realitate...
Astfel, din povestirile celor de vârsta
bunicilor mei, apoi celor de vârsta părinţilor mei, apoi din
percepţiile mele şi ale celor ca mine, pot descrie eficient acest
proces de trecere de la capitalisam la socialism şi de trecere de la
socialism la capitalism... Ajung să fac astfel o comparaţie reală
între statistică şi realitate, privind prin ochii fiecărei
doctrine în parte...
Când lumea s-a pornit pe "clădit" socialismul, capitaliştii au
reacţionat extrem de violent... Crime, arestări politice, putere
discreţionară în eliminarea proscrişilor socialişti, etc. etc.
etc. Să nu uităm că primele victime ale lui Hitler nu au fot evreii ci
aşa-zişii comunişti care au incendiat Reischstagsgebaude
(Reichstag-ul)... Ei au fost primii care trebuiau eliminaţi din alianţa
ciudată capitalişti-nazişti... Evident că, atunci când
socialiştii au prins "muşchi" au făcut la fel... Fie din răzbunare, fie
deoarece statisticile spuneau că este mai bine aşa... Ideea a fost că
nu poate, nu are dreptul să supravieţuiască omul de doctrină
diferită... Şi, cum era şi normal, dovedit statistic, trecerea dintr-o
parte în alta nu putea fi decât o continuare a modului de a
rezolva uman problemele: crime, jafuri/ tâlhării, nedreptăţi din
cele mai greu de imaginat, etc. etc. etc... bla, bla, bla...
La noi, în România, s-a plecat de la o alianţă
capitalişti-socialişti sub pumnul de plumb sovietic... Deci... Epurări
masive şi animalice, delimitări tip "castă" (proletari versus chiaburi,
burghezi, etc.), etc. etc. etc.... Statistici... Realitatea era alta...
Cei care munceau au făcut tot ce le-a stat în putinţă să reziste
fie financiar fie în viaţă celor care se luptau pentru putere,
pentru o repartizare cât mai favorabilă a profitului în
favoarea lor (puterii,
ziceţii cum doriţi) indiferent de doctrina sau credinţa care o aveau la
bază... Şi aşa "comuniştii" au stigmatizat pe cei care îşi
însuşeau profitul înainte de puterea lor, au martirizat pe
mulţi dintre ei, au ucis, anihilat, etc. pe orice căi pe oricine
se opunea fie şi pentru propriul profit... Deoarece ei doreau cât
mai mult pentru ei, indiferent de justificarea doctrinară...
Amărâţii de martiri erau fie cei care nu acceptau ca munca lor să
fie însuşită de alţii, fie martiri pur şi simplu, născuţi din
ambiţiile, planificarea, prostia, indolenţa, manipularea, etc. a celor
care aplicau noul regim, fie etc. etc. etc.... Oricum este vorba despre
statistici dureroase şi mai puţin fericite...
Dar acea perioadă a trecut şi a venit o perioadă socialistă efectivă...
Puterea ţării a început să sporească, oamenii au început să
aibă locuri de muncă, asistenţă socială, etc. etc. etc. în
diferitele variante locale ale socialismului românesc... Cei care
au avut de suferit au fost puţini comparativ cu marea masă a celor care
au trăit mai bine... Când spun puţini nu vreau să jignesc sau să
întinez pe nimeni... Metodele de aplicare ale acelui socialism
trăit de noi nu erau născute din doctrină ci din gesturile celor care
aplicau socialismul... Cei care doreau o poziţionare cât mai bună
în noua societate... Cei care doreau polarizarea... Comuniştii,
cum le zice statistica, oportuniştii/ activiştii/ etc. cum le zice
realitatea... Ei au
atras crimele, dizidenţa şi tot ceea ce poate fi atribuit rău
socialismului... Cei care se numeau socialişti, comunişti, membri de
partid sau cum le plăcea lor dar nu erau altceva decât nişte
socialisto-capitalişti oportunişti (care tindeau spre profit şi putere
maximă)...
Şi, bineînţeles, nu este cazul să uităm de reacţia capitaliştilor
adevăraţi care subminau cu tot ceea ce le stătea la
îndemână doctrina potrivnică lor, socialismul...
Stigmatizat drept comunism... O subminare aşa-zis externă realizată fie
doctrinar cu termeni de genul "blocul comunist", "cortina de fier",
bla,
bla... Fie prin mecanisme de propagandă foarte bine puse la punct... Şi
să nu uităm că aceşti capitalişti, chiar dacă clamau democraţia şi
drepturile omului au avut şi ei "vânătoarea de vrăjitoare"
(comuniste), rasismul, eliminările lor sociale ş.a....
Deci, logic, spre finele anilor '80 am asistat la subminarea internă a
socialismului cu aportul clar al capitalismului sau, poftim, al
intereselor de tip capitalist...
România reuşise să îşi achite datoriile interne şi urma să
înceapă să facă o concurenţă serioasă tuturor participanţilor la
pieţele comune (alimentare, industriale, etc.) din zonă (şi nu
numai)... Fie şi sub mult acuzata practică de dumping... Orice analist
economic putea confirma acest lucru...
Indiferent dacă se baza pe realitate sau pe statistică... În
analiza bazată pe statistică stăteam superb, deoarece statisticile
spuneau că nici marţienii nu aveau productivitatea noastră la hectar,
la producţia de nave, de materiale chimice de sinteză, de construcţii
de maşini,
că... etc., ce mai contează... În analiza bazată pe realitate
România stătea ceva mai rău (comparativ de cea dedusă prin
statistică, şi nu rău în sensul real) deoarece reuşise să achite
datoriile imense şi să aibă potenţial de producţie de temut, să ofere
oamenilor un loc de muncă, o speranţă de viitor... Nu vă
mai luaţi după analiştii lui peşte care vă vor împuia capul cu
supradimensionarea factorilor de producţie, sau cu orice alt detaliu
gen mersul obligatoriu la muncile agricole, factori de producţie
învechiţi sau altele asemenea... Gândiţi-vă la faptul că
"detaliile" lor au achitat datoriile şi urma retehnologizarea,
eficientizarea etc. cu ajutorul noului profit ce urma să nu mai plece
pe datorii... Capitaliştii au lovit la momentul oportun... Şi nu numai
ei... Şi socialiştii din interior care au simţit că este vremea să
devină proprietari... Odată ce nu mai erau datorii şi ţara era plină cu
de toate pentru a face bani... Şi totul pe seama sacrificiilor făcute
de "cei mulţi" pentru a achita aceste datorii, pentru a realiza acest
capital de producţie, etc. etc. etc... Mă refer aici la relativa lipsă
de alimente, statul în frig, şi altele... Aceasta a fost
motivaţia care ne-a scos în stradă şi nu, după cum spuneam,
supradimensionarea bla, bla şi ce am mai înşirat pe acolo...
Şi, aşa, am trecut la capitalism... Cei drept cu mult mai puţine
victime şi orori (cel puţin încadrabile în statistici...
real?!?... multe ar fi de spus...).
Vine acum perioada de tranziţie de la socialism la capitalism...
Interesante lucruri se pot spune despre asta... Socialisto-capitaliştii
noştri au reuşit pe deplin să... ia ţeapă de la adevăraţii
capitalişti... Mai întâi cu statistica (aplicarea
conceptului de capitalism) şi apoi cu realitatea (adevărata evoluţie
economică a ţării noastre...
Şi, primul lucru asupra căruia trădătorii socialişti sau realiştii
capitalişti şi-au
îndreptat atenţia a fost posesia mijloacelor de producţie şi,
implicit, a potenţialului de a dispune de profitul atras de acestea...
Şi, cum nu prea le plăcea munca nici înainte (şi nici după) au
început
băieţii să umble la monedă... Cum poţi devaloriza mai uşor un lucru
decât anulând valoarea atribuibilă prin monedă (pe
lângă toate cântecele despre lipsa de productivitate,
eficienţă...)?!? Şi aşa a
început caterinca cu raportul leu-dolar... Nimeni nu a studiat
statistica (ce se realizează pe date istorice, bineînţeles)
refacerii economice... De exemplu, după strivirea Germaniei
naziste, câţi proprietari de mijloace de producţie existau
în Germania rămasă??? Mai bine zis câte mijloace de
producţie mai rămăseseră??? Ce valoare mai avea moneda germană
(marca)??? Sunt sigur că: ZERO... NULL... Cât despre datoriile
Germaniei... ?!?! Ori România avea de toate mai puţin datorii...
Deci eram net superiori Germaniei acelor momente... De ce n-am procedat
asemeni lor??? Să îngheţăm preţurile şi salariile şi să trecem la
structurarea economică a "salturilor doctrinare"... Să înţelegem
că înainte de libertate stă posibilitatea de a putea beneficia de
aceasta... De ce a trebuit să lăsam Banca Naţională să servească
tot felul de interese contrare bunului mers al economiei, al vieţii
noastre...??? Şi aşa au început băieţii să declare ca fiind zero
valori pline de sudoarea, suferinţele şi lacrimile noastre din
vremurile
socialiste...
Aşadar, statistica se menţinea pe drumul minciunii ca în
vremurile socialiste... Au urmat distrugerea agriculturii prin
împroprietărire... Aici am destule de spus dar nu amintesc
decât de o întrebare care mi-am pus-o în acele
momente: "De ce merita pământ un cetăţean care locuia la ţară
(în mediul rural) şi eu nu fiindcă m-am născut la oraş??? Nu este
o dovadă clară de discriminare... Conform societăţii anterioare
(socialiste) toţi eram proprietari în egală măsură?!?! OK... Fie
şi aşa... A urmat distrugerea industriei... serviciilor...
învăţământului... a sănătăţii... a valorilor... aaaaaaa
(asemenea unui urlet de deznădejde).... numai român dacă eşti
îţi dai seama de dezastrul care s-a produs... Şi, după ce am avut
ghinionul de a mă naşte şi munci în România am avut parte
şi de culmea lui, să mă nasc în Brăila...
Eu pot spune doar că Revoluţia m-a prins lucrător în comerţul
exterior... România exporta din greu, de multe ori fiind
incapabilă să facă faţă cererii... Apoi, stupoare, intreprinderile care
mergeau la capacitate maximă au început să nu mai funcţioneze şi
a fost nevoie să fie preluate de firme, concerne, etc. străine... Şi,
culmea, imediat ce erau prealuate, pe sume de nimic, cu obligaţii de
nimic, cu tot felul de facilităţi fiscale, etc. etc. etc., ele
începeau să producă lunar profit cel puţin egal cu întreaga
sumă a preluării... Credeţi că acestea sunt lucruri curate???
Capitaliste sau socialiste???
Şi cum de oameni ca mine nu aveau ce căuta în comerţul exterior,
devenit brusc capitalist... M-am reprofilat (oricum, noii veniţi la
putere au trecut la "curăţenie" pentru a-şi face loc în noile
structuri, în vederea realocării profitului)... Este bine să fii
capitalist, OK, accept şi încerc să mă adaptez... Şi aşa am văzut
cum erau desfiinţate vechile C.A.P.-uri... I.A.S.-uri... Cum erau
restituite vechile proprietăţi celor păgubiţi (sau inventat păgubiţi,
sau asistaţi de cineva pentru a fi păgubiţi, sau...) de naţionalizarea
făcută
de socialişti (pardon comunişti... sau nu contează?)... Cum se făceau
afaceri prin asociaţii sau alte structuri profitabile în ceea ce
priveşte exploatarea terenurilor agricole, a terenurilor
împădurite... Cum se tăiau fabricile şi erau vândute la
fier vechi... Cum se dezvolta mafia arendărilor... Cum se dezvolta
mafia concesionărilor... Cum se dezvolta mafia cămătarilor... Cum se
făceau afaceri de comerţ de graniţă cu produse industriale,
combustibili, etc.... Cum se dezvolta mafia subvenţiilor... Cum
penetrau prin distrugere completă marile corporaţii multinaţionale...
Cum era devalorizată munca... Cum... şi pot continua până aproape
de nesfârşit...
Aşadar m-am pomenit în derivă... Nu doream să mai particip la aşa
ceva... sau similar... Şi...
Alt loc mai bun de muncă mai bun nu mi-am găsit
decât pe piaţa financiară, bursă de valori, bănci, etc.... tot
ceea ce este legat de acestea... Şi am prins exact "hei rup"-ul
privatizării în masă... Apropos de asta, mi-am amintit de remarca
anterioară legată de împroprietărire... Cetăţenii din mediul
rural au primit certificate de acţionar pe când noi "urbanii"
drept de proprietate asupra pământului nu... Revenind,
privatizarea s-a delimitat a fi o nouă cretinitate prin care se
devaloriza ce mai era productiv (statistic vorbind...). Ce am văzut?!?!
De exemplu o mare firmă a cărei pachet majoritar a fost cumpărat cu
valoarea de ... aţi ghicit... conform tradiţiei suma dată pentru
preluarea firmei respective nu trebuia să depăşescă profitul obţinut de
pe producţia pe o lună a acesteia... Probabil banii erau
împrumutaţi de la o bancă sau persoană binevoitoare pentru o
lună şi nu trebuia să apară riscuri... Să vă mai amărăsc cu alte
exemple... Să vă descriu cum funcţionează mecanismele bancare prin care
devenim sclavi cu acte în regulă? Să vă descriu care sunt
strategiile de sărăcire pentru a "fragiliza" rezistenţa la preluare şi
manipulare a maselor votante?
Cert este doar faptul că în această perioadă se făceau eforturi
nebune ca noi să intrăm în Comunitatea Europeană şi, astfel, să
apară un fel de confirmare că am ajuns într-o etapă capitalistă
efectivă... Este o vreme a pacturilor, a împărţirilor de sfere de
influenţă, de situaţii pe cât de ambigue pe atât de ilare
(şi nu ilariante)... Dar în care am sesizat că toate elementele
ce stricau ordinea europeană au fost anihilate... Şi, pe scurt, se
pregătea terenul viran în care să existe doar consumatorii
produselor europene şi, tacit, momentul preluării în proprietate
a terenurilor agricole, singurele socotite de valoare de-a lungul
timpului la ţărişoara noastră... De unde ştiu toate acestea?!?!
În acea perioadă, pentru mai bine de 5 ani de zile, am fost
coordonatorul zonal al unui institut (central) de sondarea opiniei
publice... Activitatea era deosebit de susţinută şi se făceau sondaje
săptămânal în tot felul de direcţii cum ar fi prospectarea
pieţei, prelevare de date de marketing, prospecţiuni politice şi multe,
multe altele... Nici prin cap nu vă trece câte lucruri face un
institut de sondare de acest gen... Şi credeţi-mă, un astfel de
institut nu este ceea ce înşiră jurnaliştii lu' peşte,
înnebuniţi după halca lor de manipulare a mediei...
Şi am ajuns în perioada capitalismului românesc sălbatic...
Din cauza eforturilor de a răzbate prin nebunia tranziţiei spre
capitalism am depăşit măsura cu munca şi... sănătatea mea a cedat... Ca
şi a multora intre noi... Stress??? Inadaptare???
Sau poate a fost o simplă coincidenţă temporală... Contează mai
puţin... Din cauza problemelor de sănătate capitaliştii nu mai puteau
conta pe prestaţia mea constantă şi asigurată pe un număr "X" de luni,
ani, şi aşa m-am trezit în stradă... Mulţumesc lui Dumnezeu că nu
am murit de epuizare, că nu m-am sinucis, că nu am plecat în
străinătate ca mulţi alţii dintre noi... Şi aşa, am fost în
derivă
aproape 4 ani de zile... Care a mai fost structura socială de
susţinere?!? Care a mai fost şansa ce o puteam identifica... În
capitalism, odată ce nu mai poţi, eşti un gunoi deranjant... Mai de
preţ este stiloul din buzunarul managerului decât
producţitivitatea şi eficienţa, decât vieţile umane care au
clădit ceea ce există ca el să fie manager... În
socialism măcar mai aveai parte de o pensie derizorie... Astfel am
început să văd şi partea cealaltă a baricadei capitaliste.... Cea
a celor fără viitor... Am văzut cum totul se duce de râpă fără
şansa de a te putea opune... Am văzut ce înseamnă să fii în
tabăra celor ce devin încetul cu încetul sclavi... Nu pot
spune că nu m-am opus... Am muncit din răsputeri pentru a putea trece
peste ziua de mâine... Şi mâine tot aşa... Dar
încetul cu încetul am ajuns dator vândut la bănci...
Soartă, incapacitate, inadaptabilitate... Interpretabil... Se pune
întrebarea cum de am fost bun înainte de această perioadă
şi apoi nu am mai fost... Cum de m-am descurcat fiind o unealtă şi
când am luat atitudine nu am mai fost... Cum de m-am descurcat
atât timp cât capacităţile mele nu depăşeau o valoare
periculoasă şi apoi, în culmea valorii, nu am mai găsit nimic de
lucru (în strucurile organizate... deoarece ca freelancer m-am
descurcat cât de cât 4 ani de zile fără salariu, fără
şomaj sau alt fel de ajutoare sociale... orgoliul meu a fost atât
de mare încât nu am
fost de acord să iau măcar un singur leu şomaj, să beneficiez
măcar de 1 leu de medicaţie compensată... sau altele asemenea)...
Aşa ne-am pomenit în plin capitalism... Goi dar cu magazine de
"ţoale" de elită, flămânzi dar cu magazinele pline cu de toate,
înconjuraţi de marea masă capitalistă care muncea sau "lucra" pe
afară, pe un salariu de nimic pentru acele locuri europene hălăduite de
ei, pe un profit ce ar stârni râsul oricărui european legat
de "lucrăturile" româneşti ce au atras "simpatia" europeană a
unui popor colorat artificial şi încadrat forţat în naţia
rromă... Cu ţara gata de federalizare, cu economia aproape inexistentă,
cu un buget inexistent datorită necesităţilor de infrastructură
(capitalistă) şi a tuturor comisioanelor atrase de acestea... Cu o
politică... Upsss... Nu am voie...
Drame asemănătoare au trăit mulţi... Mulţi nu au avut şomaj fiindcă
firma unde au lucrat nu le-a plătit "dările", mulţi s-au trezit cu
sănătatea praf şi nu au mai avut soluţie, mulţi au rămas fără case,
fără familii (mai ales cei care au plecat să lucreze în
străinătate), mulţi nu au primit "ordonanţe" că sunt daţi afară
dintr-un servici, mulţi nu au ieşit la pensie datorită facilităţilor de
a fi angajat undeva anume, mulţi sunt cei mulţi...
Şi, apoi, am ajuns în singura "tabără" umană din care nu mai
făcusem parte, cea a bugetarilor... Datorită capacităţilor mele de
muncă şi profesionalism am fost admis într-una din instituţiile
bugetare de elită... Nu comentez cum şi în ce fel am ajuns dar vă
garantez că totul a fost pe profesionalism şi prestaţie... Nou integrat
într-un astfel de mediu, fără "antecedente" de bugetar sau măcar
relaţii de similaritate am fost obligat să pun osul la treabă pentru a
justifica o creştere de salariu. La vremea aceea salariul minim pe
economie era 330 RON (aproximativ 90 Euro) şi eu ca angajat cu studii
superioare beneficiam de un salariu de 460 RON (aproximativ 125
euro)... Da, aţi citit bine...
La bugetari nu se respectă regula statuată în Codul muncii legată
de studiile postului pe care eşti angajat, în cazul meu de minim
2 x salariul minim pe economie... Deci salariul minim ar fi trebuit să
fie în jur de 660 RON (aproximativ 175 euro)... Şi asta pe post
de funcţionar public...
Blamatul post de funcţionar public... Şi am început să îmi
fac treaba... Şi, credeţi-mă, mi-am făcut-o mai bine decât vă
puteţi imagina... Am mers până într-acolo încât
am atras şi o finanţare europeană a respectivei instituţii... Şi...
Şi... Şi nu mai
fac alte comentarii...
Eforturile mele au fost orientate astfel în direcţia de a
demonstra că merit o mărire de salariu...
Aici am văzut şi partea cealaltă a lucrurilor şi am ajuns la a face
această antiteză între statistica vieţii şi realitatea vieţii...
Nu cred că nu sunt în măsură să fac asta după toate prin
câte am trecut (şi plictiseala Dvs. de a citi aceste
rânduri)... Şi aşa, după patru ani de trudă şi demonstraţii de
capacitate am reuşit să ajung la un salariu de aproape 500 euro... Şi a
venit "fatidicul" an 2009... Anul în care au început
tăierile de salariu ale bugetarilor... Apoi 2010 când a intrat
oficial sau nu salarizarea unică a personalului bugetar... Şi spre
finele lui tăierea de 25 % din salariu... Momente în care am
"căzut" salarial de la aproape 500 euro la... aproximativ 135 euro (da,
aţi citit bine, unasutătreizecişicinci euro, aproape 75 % din salariu
pierdere)... Unii au "suportat" tăieri mai mici, alţii ca mine, funcţie
de modul cum se reuşea să se constituie salariul anterior aplicării
"curbei de sacrificiu bugetare"...
Apropos... N-am să înţeleg niciodată de ce a
trebuit să plătească doar bugetarii paragina statală! Pierderile nu
cumva s-au sifonat în mediul privat?!? Sau nu cumva bugetarii
muncesc ca şi privatul? Nu plătesc şi ei impozite ca toţi ceilalţi...
Cât despre "veninul" replicilor spuse de privaţi de genul
"bugetarul este plătit din banii mei" nu voi comenta prea mult... De
unde ştie respectivul privat că nu este plătit bugetarul ţintă din
chiar banii lui... Şi el plăteşte taxe, impozite, TVA, bla, bla, bla...
Sau, cazul meu, 22 de ani am activat în mediul privat, timp
în care am plătit impozite cu duiumul (salariul fiind de multe
ori mai mare)... Apoi, prin finanţarea europeană atrasă de mine am adus
un aport egal cu salariul meu (de atunci) pentru 44 de ani... Sau, se
poate lua cumva în calcul valoarea prestaţiilor
învăţătorului, profesorului, asistenului medical, medicului, etc.
etc. etc.? Ei nu muncesc... Nu cumva profită de prestaţiile lor şi
privatul? Dacă întrebi un avocat ceva te jupoaie de bani, un
afacerisc (bancă, întreprinzător) dacă îţi face un serviciu
o face gratuit? Bugetarii nu trebuie plătiţi? Gândiţi-vă bine
înainte de a blama, bugetar pe privat sau privat pe bugetar!!!
Toţi muncim pentru aceeaşi ţară... Legat de furt, revin, privatul fură
de îndoaie, bugetarul profită pe lângă el... Deci, totul nu
este decât venin mediatic, politic (upsss, iar am făcut-o)...
Cetăţeni ai României sunt şi bugetarul şi privatul... Şi, revin,
cel puţin în cazul meu eu muncesc mult mai mult, incomensurabil
mai mult decât un privat (marea lor majoritate, poftim),
producând valoare incompabilă cu marea majoritate a privaţilor...
Să mai amintesc că am făcut asta şi înainte, când eram
privat, că munceam mult mai mult decât o majoritate a
privaţilor???
Acum, după
"retrocedările" mult uzitate am ajuns la un salariu "restaurat" de 195
euro... Interesantă logică are realitatea... al cărei martor mut
sunt... Statistica spune că acum am iar salariul întreg, asemenea
celui de înainte de tăieri... Şi, ca mine, toţi bugetarii... Să
râd?!?! Nu uitaţi că
funcţionarii publici nu au voie să
facă politică!
Tot în această perioadă am sesizat degringolada politică...
Ups... Mereu uit că nu am voie...
Dar ce am sesizat mai acut decât orice este statistica... Bună
din toate punctele de vedere... Şomaj scăzut (că mulţi plecaseră pe
afară sau terminaseră şomajul de mult), creştere eonomică care nu putea
fi afectată de mult anunţata criză economică (ce nu avea cum să ne
lovească), bla, bla, bla...
Dar ea contrazicea orice părere de bun simţ la
adresa realităţii... Realitatea a fost că am văzut doi dintre fraţii
mei plecând afară deoarece nu se mai puteau descurca aici (sora,
mai precoce decât noi plecase cu familie cu tot din 1997 devenind
cetăţean al unei alte ţări)... Pe lângă ei am văzut aproape
jumătate din rude cum pleacă la lucru în "italica", "espania", la
"franţuji", în "iuchei"... Locuri de muncă aici... Nici
gând... Şi chiar dacă doreai să te angajezi ca un umil lucrător
nu găseai (ar trebui folosit prezentul sau chiar viitorul)...
Realitatea relevă că am fost total învrăjbiţi unul contra
altuia... Ruralist pe Urbanist, Lucrător pe Pensionar sau Asistat
social sau Bugetar... Pensionar pe pensionar "nesimţit"... Privat pe
Bugetar... Cetăţean pe Politician... Întreprinzător pe
Neîntreprinzător... Am sesizat cum s-au ridicat noi elite care
declară că restul, "care nu au", merită acest lucru pentru că nu
munceşte de ajuns, pentru că nu "lucrează" de ajuns... Etc. etc. etc.
Totul se prăbuşeşte şi vindem tot ce mai poate fi vândut,
amanetat, concesionat...
Să nu uităm că suntem în Marea Uniune Europeană... Ei intervin
constant în monitorizarea noastră, în dezvoltarea
noastră... Aşa că, dacă tot suntem cetăţeni europeni se forţează
implementarea preţurilor europene la toate capitolele vieţii (taxe,
impozite, alimente, energie, etc. etc. etc.)... Fără a se uita în
direcţia veniturilor masei de oameni... Fără a se uita că este
imposibil de susţinut acest lucru... Credeţi că este o dezinformare
românească către ei (aşa cum ne-am obişnuit în ultimile
vremuri)??? Nu... Nu vă luaţi după statistici! Priviţi în jurul
Dumneavoastră! Sau, mai agresiv, cum poate demonstra un cetăţean străin
că el înregistrează un randament mai bun decât al meu (al
nostru) într-o activitate/ problemă/ etc. dată ca să uzeze de
această justificare atunci când spune că nu avem dreptul la
salarii comparative (să nu mai amintesc de servicii de sănătate,
învăţământ, asistenţă socială, etc. etc. etc.) cu ale lor
că nu avem randament...??? Cum poate demonstra un britanic, un francez,
un italian, etc. că el este un cetăţean mai de calitate decât
noi, cei mereu scoşi la mezatul istoriei şi păcăliţi pas cu pas fie de
capitalişti, fie de socialişti, cei care nu am fost în stare să
cotropim sau să beneficem de un avantaj tehnologic tocmai datorită
cursului istoriei??? Cum să facem să înţeleagă Uniunea Europeană
că un stat mic nu se poate compara cu unul de 22, 20, 15 milioane de
locuitori care vor să muncească şi să producă şi să trăiască decent
asemenea celorlalţi care nu fac nimic în plus...!!! Să mai
amintesc de faptul că am bătut ceva din Europa asta şi am văzut că fură
şi străinul, că străinul este leneş comparativ cu noi de nu aveţi
imaginaţie şi cuvinte să descrieţi indolenţa, jegul, ura, prostia, ...,
etc. etc. etc. lor... Cel puţin în comparaţie cu mine dacă cei ce
citiţi acest blogpost nu vă regăsiţi printre cei care pot face aceste
afirmaţii... Statistica zice una, Realitatea zice că noi suntem doar
în Marea Uniune Europeană... Gata de a fi scoşi până şi de
pe harta ei prin continuitatea istorică a ignoranţei noastre...
Viitor (statistică sau
realitate).
Care ar fi soluţia viitorului??? Aici ar fi foarte uşor să dăm
răspunsuri bazându-ne pe statistici... Dar, până acum am
demonstrat că statisticile sunt eronat utilizate... Sunt bune doar
pentru a
număra, cataloga, eşalona, etc. cele ce s-au pierdut sau cele ce pot fi
manipulate, contralate, etc. Putem cumva controla viitorul atât
timp nu am fost în stare să controlăm prezentul?!?!
Hai să vedem pe ce ne bazăm pentru a putea deduce măcar legătura dintre
statistica şi realitatea viitorului!
Plec de la ceea ce există acum... Hei-rup-ul europenizării ţării
noastre...
Omologul meu din Germania... Pardon, hai să nu nominalizăm ţări...
Deci, un omolog din Uniunea Europeană are salariul de minim 3.000 euro
pe funcţia mea... Sau, mai bine să mă refer la ceea ce ştiu de la
cunoştinţele mele, să nu fac o comparaţie între bugetari... Un
cetăţean al altei ţări câştigă 2.000 euro/ lună (salariu)
comparativ cu un român care face aceeaşi muncă (de multe ori mult
mai mult) care câştigă 800 - 1.200 euro... Şi asta în
condiţiile în care acesta are de multe ori cheltuieli ale vieţii
de zi cu zi mai mici decât ale noastre, în care el
beneficiază de asistenţă socială, medicală, de învăţământ
de calitate, de servicii din cele mai bune, etc. etc. etc. Este de luat
în calcul şi xenofobia, de multe ori întemeiată, care
atrage destul alte necazuri pentru cei dintre noi care lucrează
"afară"... Ajungem acum la cei rămaşi în ţară... Pentru aceeaşi
muncă (de multe ori mult mai mult şi faţă de românul care
lucrează "afară")... cel din ţară câştigă 175 euro/ lună...
În condiţiile în care costurile de zi cu zi sunt mai mari
decât ale unui cetăţean străin sau cetăţean român care
lucrează "afară", în condiţiile în care el nu mai
beneficiază de nimic (asistenţă socială, servicii, sănătate,
învăţământ şi alte chestii costisitoare pentru buget)...
Deci ei sunt în Uniunea Europeană iar noi avem doar parte de
Marea Uniune Europeană... Statistica zice că este OK şi avem doar unele
probleme la justiţie şi alte ciudăţenii... Realitatea...???...!!!
Hmmm...
Şi vine momentul în care ajungem strict la ţara noastră... Mulţi
dintre noi am văzut europeni care au venit cu sume între 1.000 şi
10.000 euro/ dolari sau ce aveau şi acum sunt afacerişti prosperi,
adevăraţi nababi în oraşele unde cu respect şi îndatorire
socială îşi desfăşoară activitatea... Vine momentul legalizării
înstrăinării cu acte în regulă a terenurilor agricole şi
pădurilor (chiar dacă această practică s-a împământenit cu
diverse artificii juridice de mult timp)... Când nu era legal (cu
acte în regulă) s-au defrişat munţi întregi...
Când nu era legal (cu acte în regulă) mulţi vorbim
despre agricultori "de vază" uzitând termeni ca "Americanu",
"Austriacu", "Unguru", "Italianu", "Arabu", "Evreu" din deal, vale, de
la localitatea X şi altele asemenea... Nu mai amintesc de Prinţul
Charles care recomandă neaoşismul românesc nealterat, de Ţiriac
care recomandă vânatul românesc neîmpuşcat... de...
de... de... Băncile care sunt aproape toate străine (şi dacă erau
româneşti ce, credeţi că era mai bine) şi care abia aşteaptă să
treacă la execuţii "de recuperare" în masă... Şi nu în
ultimul rând, de eliminare a celor care deranjează... Ele fiind
ceva asemenea glonţului ce aşteaptă să finalizeze ceva ce au decis "cei
care vor şi pot", acţionând mai întâi prin a vă lipsi
de salariu sau ceea ce vă asigură existenţa...
Credeţi că mai avem vreo şansă? Realitatea ne face
să ne îndoim, statistica să exaltăm...
Realitatea ne spune că nu mai avem nimic... Şi ceea ce mai avem va fi
înstrăinat pentru că este pe mâinile oportuniştilor şi
profitorilor care nu au nici o şansă în faţa profesioniştilor
europeni... Degeaba aşteptăm la politicieni să vină cu soluţii
mirobolizante că, de, un vechi proverb de-al nostru spune: "Degeaba
schimbi vizitiul la căruţa şubrezită!".
Realitatea (R) şi Statistica (S) ne spune:
1(S) -
Economic suntem aproape de "ZERO"
Argumente:
- Avem datorii externe atât
la nivel statal cât şi la nivel particular (persoane
fizice şi/ sau juridice) care trebuie achitate în anii care
vin... Asta în condiţiile în care nu creşte
îndatorarea... Şi, apopos de îndatorare, nu vă mulţumiţi cu
indicatorii statistici care ne plasează într-o cotă de siguranţă
raportat la PIB-ul ţării noastre. Veţi vedea că şi în condiţiile
statistice istorice, chiar dacă eram pe plus economic, asta se datora
creditărilor masive şi înstrăinărilor de active atât de
cunoscute tuturor (vândut petrolul ţării, aurul, gazele, reţelele
de distribuţie, transferat proprietatea întreprinderilor
profitabile că, de, străinul nu va cumpăra ceva neprofitabil
decât dacă se înscrie în agenda de distrugeri
necesare economiei româneşti pentru a salva un alt factor
economic, clar extern). Salvarea nu va veni din mediul privat care, cu
regret, sublinez că nu mai contează de mult... Mult vehiculata teorie
că privatul produce este o minciună statistică şi nimic mai mult...
Inserţiile private la nivel economic ţin în general de profituri
mici (cu taxe, impozite, redevenţe, etc. nesemnificative), de salarii
de mizerie (cu taxele şi impozitele de mizerie atrase).
- Avem nevoie de capital străin...
Care vine din ce în ce mai puţin... Nu trebuie să fii prea
"studiat" în economie ca să îţi dai seama că diminuarea
aporturilor de capital străin este o realitate... Ori, în
condiţiile colapsului economic generalizat nici măcar multinaţionalele
care echilibrează costurile de producţie prin inserţii în "zonele
profitabile" nu mai găsesc ca favorabilă multilocarea factorilor
de producţie aici pe plaiurile mioritice... Apoi, mult lăudatele
finanţări europene nu sunt altceva
decât praf în ochii analiştilor... Statistica îmi
susţine cu "nesaţ" afirmaţia, finanţările europene fiind aproape de
neluat în seama fie în raport direct cu contribuţiile
României la fondul CE fie în raport cu ceea ce s-ar putea
numit aport "cât de cât" de capital... Să mai amintesc de
continua scădere a ponderii acestor finanţări?!?! Şi, fără a insinua
ceva anume, de câte ori a venit un investitor "important" nu
cumva am avut grijă să ne lipsim singuri de o mare parte din
importanţa acelui aport, fie prin tot felul de facilităţi fiscale, fie
prin externalizarea profitului realizat, fie prin... Offf, câtă
prostie să tratezi investitorul străin preferenţial faţă de
investitorul autohton...
- Avem nevoie de valori
(umane, materiale, etc.)... Termenul de "plusvaloare" include ideea de
valoare... Ori, în condiţiile în care exodul valorilor
româneşti, fie umane, fie materiale este de nestăvilit este
evident că aceste valori SUPLIMENTARE de care avem nevoie nu vor avea
de unde să fie găsite şi aportate (mai rău, şi cele insuficiente de
care dispunem se diminuzează)... Dar, statistic, doar avem nevoie...
Şi, ce facem pentru a crea aceste valori? Nu cumva este nevoie de
investiţii financiare (care nu avem de unde să le facem deoarece suntem
în permanentă foame de capital), investiţii de educaţie (care nu
avem de unde să le facem deoarece valorile pleacă "la greu",
învăţământul este ireversibil distrus, cercetare nu prea
mai există, bla, bla şi iar bla, bla)...???
- Avem o clasă politică de
încredere... Statisticile ne arată o clasă politică ce
evoluează încetul cu încetul spre stabilitate, această
clasă descoperind pas cu pas soluţiile pentru a nu mai repeta
problemele trecutului... Dar acest proces este îndelungat şi
greoi fiind greu de crezut că schimbările acestui mediu vor ţine pasul
cu schimbările mediului real (economic, social, intern, internaţional,
etc.)... În plus, problemele reale au o tendinţă permanentă de a
accentua elementele atribuibile corupţiei... să nu credeţi că acest
feniomen există numai la noi... Noi eram învăţaţi cu un anumit
fel de corupţie, balcanică şi, de aceea, am rămas sideraţi când
nea-m lovit de adevărata şi puternica corupţie occidentală (poftim,
capitalistă)... Dar, pentru a finaliza un punct de vedere care mă
deranjează destul de mult (că nu am voie să fac politică), nu pot spune
decât că statisica ne arată că se poate...
- Avem nevoie de predictibilitate
legislativă... Cel mai puţin atrăgător lucru din punct de vedere
economic este posibilitatea schimbării regulilor în timpul
jocului... Şi asta, bineînţeles, având ca reper primordial
perioada de timp pe care se poate estima (prezice - de unde şi termenul
de predictibilitate ales de analişti)... Aşadar, este cert că volumul
de investiţii va ţine cont de perioada de timp pe care se va realiza
reîntoarcerea capitalului estimat care, întotdeauna, este
egală cu volumul investit înmulţit cu un număr de ori... Ori, cel
puţin statistic, România are nevoie de o predictibilitate pe o
perioadă cât mai lungă deoarece altfel vom avea parte numai de
investiţii speculative, pe termen scurt, care ne va afecta profund din
toate punctele de vedere... Dar, revin, cel puţin din punct de vedere
statistic se pare că progresăm şi avem probleme doar cu corupţia care
atentează la libertatea justiţiei... (sic... !!!)...
- Avem disponibil de locuri de
muncă... Şi asta cu referire măcar la zona agriculturii şi
turismului... Avem o ţară minunată, spun unii... Alţii spun că am fost,
suntem şi vom fi o ţară eminamente agrară... Statisticile confirmă
toate aceste lucruri... Cât despre servicii ar mai fi câte
ceva de spus... Statistic sunt speranţe...
1 (R) -
Economic suntem "ZERO" sau "MINUS"
Argumente:
- Datoriile externe au tendinţa
clară de a creşte... Această afirmaţie se bazează pe volumul de
datorie mare de care "dispunem" şi pe echilibrul între acest
volum şi capacitatea noastră de a produce măcar valorile necesare
pentru a achita aceste datorii... Ori, vrem nu vrem le vom achita sau
vom fi iertaţi de o parte din datorii după exemplul altor state...
Ideea este că peste 10 ani (să zicem), când vom reuşi să achităm
datoriile, noi vom ajunge la un fel de nivel ZERO financiar... Nu
înseamnă că profitul/ aportul suplimentar rămas în urma
stingerii datoriilor va fi un plus real... El va începe să fie
alocat pentru reconstruirea a ceea ce s-a distrus pentru a face acele
economii necesare pentru a crea plusul ce pleca spre achitarea
datoriilor... Şi orice economist vă va spune că sumele/ investiţiile
solicitate la acel moment vor depăşi incredibil de mult valorile care
s-au economisit pentru achitarea unor datorii create "PENTRU CE?"...
- Aportul de capital străin nu va
exista... Acesta este selectiv, orientat către zonele care
justifică realizarea de aport... Deci, aport de capital străin va
descreşte până la anularea sa sau chiar inversarea sa prin
exportul de capital realizat de componentele economice străine...
Treceţi în revistă tot ceea ce aţi auzit de-a lungul timpului
în această problemă! Vă veţi aminti rapid de exemplu de...
Oooopppsssss... Cred că nici aici nu este bine să nominalizez
Vine şi preia şi investeşte de te minunezi cum de nu s-a mutat raiul
în România... Dar, în realitate, pentru nişte sume
derizorii a supt din pământul nostru tot ceea ce se mai putea
practicând o permanentă politică de scădere a personalului, a
punctelor de producţie, de... multe, multe de tot... Nu pot face
afirmaţii deoarece pot fi strivit imediat de banii din spatele acestei
afaceri... Chiar credeţi că noi românii, care facem extracţie de
petrol şi produse petroliere înainte de aproape toate ţările
pământului, care aveam o industrie chimică de
prelucrare a produselor petroliere de invidiat (să nu credeţi că a fost
chiar nebună Ceauşeasca) nu eram în stare să ne extragem noi
petrolul şi să îl prelucrăm?!?! Chiar credeţi că nu eram în
stare să ne gestionăm şi singuri gazele şi reţelele lor de
distribuţie?!? Chiar credeţi!? Uzinele Dacia nu puteau fi date
decât grupului Renault?!? Uzinele producătoare de maşini,
combinatele siderurgice şi laminoarele care mergeau la maximum de
capacitate, şantierele navale care gâfâiau de comenzi
externe, etc. etc. etc. chiar nu puteam să le mai exploatăm în
continuare şi era nevoie de firma X, Z sau Z... Externă,
bineînţeles... Sau, ca să fiu mai pământean, era nevoie ca
cineva să cumpere Petromidia, să distrugem Autocamioane Braşov,
Semănătoarea, etc. etc. etc. Mă ia şi frica să mai dau exemple că banii
şi avocaţii sunt la ei... Eu cine sunt, un nimic care nici măcar nu
poate face politică de teamă că pierde 172 euro/ lună salariu... Aşa
suntem de fapt toţi, ce să mă mai feresc după degete... Şi, nu uitaţi,
băncile aşteaptă să vă devoreze, statul să vă impoziteze, să vă ia sub
orice fel din resurse, timp şi viaţă, stomacul să vă... copiii care nu
i-am întrebat dacă vor să trăiască acest gunoi de viaţă să vă...
- Valorile vor fi rapid acaparate
de ofertele externe... Chiar şi statistic se poate sesiza acest
lucru... Din punct de vedere al realităţii este evident că va exista un
laborator de pe lângă o firmă producătoare de medicamente,
proprietate străină (poftim, cu capital majoritar străin) care
îşi va însuşi valoarea pentru acel stat de care aparţine...
Calitatea învăţământului scade vertiginos... Mă uit chiar
la copiii mei care cu greu îi pot cataloga că pot avea un aport
corect şi concret din şcoală... Fără studiu extern programei şcolare şi
copiii mei s-ar integra rapid într-o masă amorfă şi "fără
circumvoluţiuni" care pică bacalaureatul pe capete, care face facultăţi
"prin cotizaţie", care activează exact acolo unde există relaţiile
oportune să deschidă calea (şi nu competenţa profesională), care...
Offf,
pot continua destul de mult cu aceste mici detalii... Să nu uităm
totuşi că există şi vârfuri... Cele pe care le cunosc lucrează
deja în alte ţări, indiferent de domeniul de activitate... Să vă
reamintesc drama medicilor, inginerilor, softiştilor, etc. etc. etc.?!?
Apoi să spunem că cineva va crea o valoare românească de
netăgăduit... Credeţi că sistemele capitaliste vor permite dezvoltarea
în jurul acestei valori până ce aceasta ajunge să fie
semnificativă? Nu trebuie să ai studii ca să vezi că orice apare ca
produs de valoare primeşte rapid o ofertă de achiziţie de la nu ştiu ce
"mahăr" extern sau, în caz de refuz, este sufocată prin
mecanismele pieţei până ce ajunge la un punct de "echilibru" şi
acceptă chiar mai puţin din oferta iniţială... Nu uitaţi! Aceste
mecanisme acţionează pe tot pământul, nu este ceva specific
incapacităţii româneşti...
- Clasa politică nu poate fi de
încredere... Faţă de analiza statistică de mai sus (cea
referitoare la clasa politică) nu pot pune decât că... Nu vă
imaginaţi cât de rău va fi... Chiar dacă în România
clasa politică va ajunge la "un liman al bunului simţ" vor interveni
forţele "din afară"... Aşa cum au reuşit să îndepărteze o
orânduire le este banal să îndepărteze un partid
(indiferent de procentul deţinut de acesta în masa electorală)...
Ultimele evoluţii politice demonstrează clar că mecanismele externe au
deja destul de multă putere pentru a interveni atunci când
"jocurile" lor sunt ignorate (ca să nu spun altfel...)...
- Nu avem predictibilitate
legislativă... Realitatea este clar diferită de statistică...
Dacă se poate afirma că sub aparenţa unor mici modificări legislative
este vorba despre predictibilitate ridicată nu se mai poate face acest
lucru în accea ce priveşte cadenţa acestor mici modificări...
Astfel, de exemplu, dacă luăm în analiză numai Codul fiscal şi
Codul de procedură fiscală şi aşa ne îngrozim... Faptic el ar fi
trebuit să aibă câteva mici modificări maxim odată pe an... Sau,
hai să fim legişti, odată la şase luni... Dar realitatea este cu totul
alta... Şi dacă pui micile modificări una lângă alta s-ar putea
să te îngrozeşti de olumul final al acestor modificări... Ori,
asta, pe lângă interpretarea directă de schimbare a regulilor
în timpul jocului accentuează percepţia de instabilitate şi
elimină orice selecţie de activitate, investiţie, etc. pe care ar
putea-o face cineva... Mai concret, numai cei cu aranjamente mai
deschid sau continuă o afacere, toţi ceilalţi ori abia supravieţuiesc,
ori închid afacerea ce o aveau deja, ori... alete variante afară
de domeniul investiţional, afaceri legale sau altele...
- Locurile de muncă nu mai există...
Realitatea este fără dubii... Locurile de muncă se vor diminua deoarece
nu mai există elementele care să poată da ofertă pentru aceste locuri
de muncă noi, necesare plus-valorii/ plus-produsului, etc. etc. etc.
Concluzii
Ar fi trebuit
să denumesc acest mic sumar al gargarei de mai sus "Soluţii"... Ce ne
trebuie este o soluţie de acid sulfuric... Să ne dizolvăm şi să nu mai
deranjăm... Cine poate face afirmaţia "România este o ţară
minunată, păcat că este populată!!!"...??? Evident că cineva străin...
Şi, cea mai bună soluţie, după cum spuneam este acidul sulfuric...
Dar să
revenim la ceea ce trebuie!
MEDOW
Notă: Pentru inserarea (şi
medierea) mesajelor Dumneavoastră
(trimise prin mail la adresa dorinm@email.com) vă reamintesc să
precizaţi numele dorit (nick-ul, etc.) să apară ca semnatar al
post-ului!