Auditul Contului 291 (Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale) este un proces de verificare esențial pentru a confirma că activele corporale nu sunt supraevaluate. Principalul risc pentru auditor este legat de evaluarea subiectivă a deprecierii și de aplicarea corectă a standardelor contabile.

1. Înțelegerea Contextului și a Controalelor Interne

Auditorul va examina politica contabilă a entității și procesul prin care managementul identifică și evaluează deprecierea. Se va verifica dacă există un control intern adecvat pentru a evalua valoarea justă a activelor corporale. Este important să se înțeleagă semnele de deteriorare, cum ar fi uzura fizică excesivă, schimbările tehnologice sau o scădere bruscă a cererii.

2. Evaluarea Riscurilor de Erori Materiale

• Risc de subraportare (Subestimare a deprecierii): Un risc comun este ca managementul să nu înregistreze o ajustare pentru depreciere, ceea ce ar duce la o supraevaluare a bilanțului.
• Risc de evaluare (Depreciere incorectă): Valoarea recuperabilă a unui activ este o estimare complexă. O estimare incorectă a acesteia poate duce la o eroare materială.
  

3. Proiectarea și Efectuarea Procedurilor de Audit

• Testarea recalculării: Auditorul va selecta un eșantion de imobilizări corporale și va recalcula ajustarea pentru a se asigura că suma înregistrată este corectă, conform politicii contabile.
• Verificarea ipotezelor: Se vor examina ipotezele folosite de management pentru a estima valoarea recuperabilă a activului. Auditorul va discuta cu managementul și cu experții tehnici pentru a evalua dacă aceste ipoteze sunt rezonabile.
• Testarea evenimentelor ulterioare: Auditorul va verifica evenimentele ulterioare datei bilanțului pentru a se asigura că nu a existat o schimbare în condițiile pieței care ar fi putut afecta valoarea activului.
  

4. Evaluarea Probelor de Audit și Formarea Opiniei

Auditorul va evalua dacă ajustările pentru depreciere și valoarea netă a imobilizărilor corporale sunt corect reflectate în situațiile financiare. O subestimare a deprecierii sau o eroare de calcul poate duce la o opinie de audit cu rezerve sau chiar la una adversă.

---

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

---

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 291 este o zonă de risc fiscal major, deoarece cheltuielile cu ajustările pentru depreciere pot reduce baza impozabilă. ANAF este extrem de atentă la deductibilitatea fiscală a acestor cheltuieli, deoarece ele reprezintă, de regulă, pierderi nerealizate.

Obiectivele ANAF la Verificarea Contului 291

1. Deductibilitatea Fiscală (Articolul 26, Cod Fiscal):

• Cheltuieli nedeductibile: În general, cheltuielile cu ajustările pentru deprecierea imobilizărilor corporale (din Contul 291) sunt cheltuieli nedeductibile fiscal. Motivul este că aceste ajustări reprezintă o pierdere estimată, nerealizată încă. ANAF va recalcula și va adăuga aceste cheltuieli la profitul impozabil.
• Pierderi nerealizate: Din perspectiva fiscală, o pierdere este recunoscută doar la momentul ieșirii din gestiune a activului (vânzare, casare etc.), nu prin constituirea unei ajustări.
  

2. Verificarea veniturilor din reluare:

• Chiar dacă cheltuiala inițială nu a fost deductibilă, în momentul în care ajustarea se anulează (se reia la venituri), ANAF va verifica dacă acest venit a fost inclus corect în baza impozabilă. Astfel, ANAF se asigură că nu există o distorsiune a profitului impozabil.

3. Concordanța între Contabilitate și Fisc:

• ANAF va verifica dacă au fost înregistrate diferențe între tratamentul contabil și cel fiscal. Aceste diferențe se evidențiază în Registrul de evidență fiscală. ANAF se asigură că ajustările nedeductibile sunt luate în considerare la calculul impozitului pe profit.

Concluzie
Pentru ANAF, Contul 291 este relevant doar pentru a se asigura că cheltuielile cu ajustările de depreciere nu sunt luate în considerare la calculul impozitului pe profit. Principalele controale se axează pe nedeductibilitatea acestor cheltuieli, deoarece ele sunt considerate pierderi nerealizate din punct de vedere fiscal.

---

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

---

Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 291 este un indicator esențial al stării de sănătate a imobilizărilor corporale ale unei companii și al riscurilor economice la care este expusă. Deși este un cont tehnic, el are un impact direct asupra profitabilității și a valorii nete a companiei.

1. Perspectiva Acționarilor și a Investitorilor

Acționarii privesc acest cont pentru a înțelege riscurile ascunse în bilanț. O ajustare pentru depreciere indică o pierdere de valoare a unui activ în care compania a investit, ceea ce poate ridica semne de întrebare cu privire la deciziile de investiție ale managementului.

• Indicator de prudență: O politică de depreciere prudentă, în care se recunosc pierderile de valoare, arată că managementul este transparent și nu supraevaluează activele. În schimb, absența ajustărilor pentru depreciere, în condițiile în care există indicii de deteriorare a valorii, poate fi un semnal de alarmă.
• Impactul asupra profitului: Ajustările pentru depreciere sunt cheltuieli non-cash care reduc profitul net, dar nu afectează direct fluxul de numerar. Totuși, ele indică o diminuare a valorii economice a activului, ceea ce poate reduce valoarea intrinsecă a companiei și, implicit, a acțiunilor.
  

2. Perspectiva Creditorilor (Bănci, Finanțatori)

Creditorii privesc cu prudență activele corporale, iar contul 291 le oferă o imagine a valorii lor nete.

• Valoarea de garanție: Valoarea netă a imobilizărilor corporale (costul minus amortizarea și ajustările pentru depreciere) este un indicator al valorii potențiale de garantare. Creditorii sunt conștienți că, pe măsură ce activele se depreciază, valoarea lor ca garanție scade.
• Riscul de capital: O ajustare mare pentru depreciere poate semnala că o parte a capitalului investit a fost pierdută, ceea ce poate crește riscul de credit pentru creditori.
  

3. Perspectiva Analiștilor Financiari

Analiștii studiază acest cont pentru a face ajustări la datele financiare și pentru a obține o imagine completă a performanței companiei.

• Evaluarea managementului: O serie de ajustări pentru depreciere poate fi un indicator al unei strategii de investiții eșuate, ceea ce poate ridica semne de întrebare cu privire la competența managementului.
• Analiza riscului: Un analist va compara valoarea ajustărilor pentru depreciere cu valoarea totală a imobilizărilor corporale pentru a evalua expunerea companiei la riscuri.
  

În concluzie, Contul 291 este un cont care, deși tehnic, oferă o perspectivă crucială asupra sănătății financiare și a politicilor contabile ale unei companii. Pentru părțile interesate, el reflectă capacitatea companiei de a se adapta la riscurile economice și de a menține un bilanț transparent.