Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 3

Contabilitate

Contul 378 - Diferențe de preț la mărfuri

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența adaosului comercial (marja comerciantului) aferent mărfurilor din unitățile comerciale.

Contul 378 "Diferențe de preț la mărfuri" este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a mărfurilor.

În creditul contului 378 "Diferențe de preț la mărfuri" se înregistrează:

– valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate în gestiune (371).

În debitul contului 378 "Diferențe de preț la mărfuri" se înregistrează:

– valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieșite din gestiune (371).

Soldul contului reprezintă valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor existente în stoc la sfârșitul perioadei.

Abordarea contabilă

Contul 378 - Diferențe de preț la mărfuri este un cont bifuncțional (de activ sau de pasiv), utilizat pentru a înregistra diferențele dintre costul de achiziție standard (prestabilit) și costul real al mărfurilor. Este un cont rectificativ, menit să ajusteze valoarea stocurilor la costul real.

Definiție: Acest cont se utilizează atunci când mărfurile sunt înregistrate în contabilitate la un preț prestabilit (preț standard), iar la sfârșitul perioadei se calculează diferențele față de costul real.

Funcția: Contul are rolul de a evidenția diferențele de preț, care pot fi favorabile (economii) sau nefavorabile (depășiri de costuri). La sfârșitul perioadei, aceste diferențe se repartizează asupra costurilor mărfurilor vândute și asupra stocului final.

Structura: Poate avea un sold debitor (diferențe nefavorabile) sau un sold creditor (diferențe favorabile). Soldul se anulează prin repartizare la sfârșitul perioadei.

Monografie Contabilă Detaliată

Să luăm un exemplu simplu. O companie cumpără un lot de 1.000 de sticle de apă la un preț standard de 2 lei/sticlă, plus TVA de 19%.

1. La intrarea în stoc a mărfurilor (la cost standard):

Se achiziționează 1.000 de sticle de apă.

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
371 "Mărfuri"	2.000	401 "Furnizori"	2.380
4426 "TVA deductibilă"	380

Explicație: Se debitează contul 371 cu costul standard al mărfurilor.

2. La calculul diferențelor de preț (cost real vs. cost standard):

La sfârșitul lunii, se constată că costul real al celor 1.000 de sticle a fost de 1.800 lei (din cauza unor discount-uri). Astfel, diferența favorabilă este de 200 lei.

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
711 "Venituri din variația stocurilor"	200	378 "Diferențe de preț la mărfuri"	200

Explicație: Se creditează contul 378 cu diferența favorabilă, reflectând o economie.

3. La repartizarea diferențelor de preț:

Presupunem că s-au vândut 600 de sticle din cele 1.000, iar 400 au rămas în stoc. Diferența de preț de 200 lei se repartizează proporțional.

Suma de repartizat pe mărfurile vândute: (200 lei / 1.000 bucăți) * 600 bucăți = 120 lei

Suma de repartizat pe stocul final: (200 lei / 1.000 bucăți) * 400 bucăți = 80 lei

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
378 "Diferențe de preț la mărfuri"	200	607 "Cheltuieli privind mărfurile"	120
371 "Mărfuri"	80

Explicație: Se debitează contul 378 cu întreaga diferență, iar contul de cheltuieli și cel de stocuri se creditează, anulându-se soldul contului 378.

Prezentarea în Situațiile Financiare
La data bilanțului, Contul 378 nu va avea sold. Diferențele de preț se adaugă (sau se scad) din valoarea stocului de mărfuri și din costul bunurilor vândute, pentru a reflecta valoarea la costul real de achiziție.

Abordarea IFRS

În sistemul IFRS, mărfurile sunt recunoscute și evaluate conform IAS 2 "Stocuri". Acest standard, în esență, nu utilizează un cont de ajustare precum Contul 378.

Evaluare la costul istoric: Sub IFRS, mărfurile sunt evaluate la costul de achiziție sau la valoarea realizabilă netă, oricare este mai mică. Dacă o entitate decide să utilizeze costuri standard, acestea trebuie să fie o aproximare fidelă a costurilor reale. În acest caz, orice diferență este ajustată direct pe costul bunurilor vândute sau pe stoc, fără a folosi un cont distinct.
Lipsa contului de diferențe: IFRS se concentrează pe prezentarea valorii reale a stocurilor în bilanț. De aceea, conturile de ajustare de tipul "diferențe de preț" nu sunt necesare.

Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP

Aspect	OMFP 1802/2014	IFRS (IAS 2)
Tratament contabil	Utilizează un cont distinct (378) pentru a înregistra și a distribui diferențele de preț.	Nu utilizează un cont distinct. Diferențele sunt ajustate direct în bilanț și în contul de profit și pierdere.
Evaluare	Evaluarea se face la costul istoric.	Evaluarea se face la cel mai mic dintre costul istoric și valoarea realizabilă netă.
Simplificare	Abordarea OMFP este mai complexă din punct de vedere contabil.	IFRS simplifică procesul contabil prin eliminarea conturilor de tranzit.

În concluzie, IFRS oferă o imagine mai directă a valorii stocurilor, obligând entitățile să țină cont de fluctuațiile pieței și de posibilele deprecieri.

Abordarea de audit

Pentru un auditor, auditul Contului 378 se concentrează pe verificarea metodologiei de calcul și pe alocarea corectă a diferențelor de preț. Obiectivul este de a se asigura că stocul final și costul mărfurilor vândute sunt evaluate la valoarea lor reală, nu la un preț standard care nu a fost ajustat.

Evaluarea sistemului de costuri: Auditorul va examina modul în care entitatea calculează atât costul standard, cât și costul real. Se va asigura că metodologia de alocare a costurilor indirecte (transport, manipulare) este rezonabilă și consecventă.
Testarea repartizării diferențelor: Auditorul va recalcula, pe un eșantion, repartizarea diferențelor de preț asupra stocului final și asupra costului mărfurilor vândute. Se va asigura că formula de repartizare a fost aplicată corect și că soldul contului 378 a fost anulat la sfârșitul perioadei.
Concilierea documentației: Auditorul va verifica documentele interne care stau la baza calculului diferențelor de preț, cum ar fi fișele de producție, rapoartele de consum și orele de îngrijire.
Evaluarea probelor: Auditorul va concluziona dacă soldul final al stocurilor este corect, reflectând costul real de achiziție, nu o valoare supra- sau subevaluată. O eroare semnificativă în acest proces poate duce la o opinie de audit cu rezerve.

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 378 este crucial în verificarea corectitudinii profitului impozabil. ANAF va urmări cu atenție modul în care au fost repartizate diferențele de preț, deoarece o alocare incorectă poate afecta direct baza impozabilă, fie prin umflarea cheltuielilor, fie prin diminuarea veniturilor.

Validarea alocării diferențelor: Inspectorii fiscali vor verifica dacă metoda de repartizare a diferențelor (favorabile sau nefavorabile) a fost aplicată corect, proporțional cu mărfurile vândute și cu stocul final. O repartizare eronată ar putea reduce artificial cheltuielile impozabile sau ar crește nejustificat veniturile, denaturând baza de calcul pentru impozitul pe profit.
Principiul contabilității de angajamente: ANAF se va asigura că diferențele de preț sunt înregistrate în perioada fiscală corectă și nu sunt manipulate pentru a amâna sau a accelera plata impozitelor.
Verificarea documentației: ANAF va cere documente justificative pentru calculul costurilor standard și reale, precum și pentru metodologia de repartizare. Lipsa unei documentații clare poate duce la ajustări fiscale și la sancțiuni.

Concluzie
Pentru ANAF, acest cont este un instrument de control. Inspectorii fiscali vor verifica riguros dacă diferențele de preț sunt alocate corect pentru a se asigura că baza impozabilă nu a fost manipulată.

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 378 este un indicator important al eficienței managementului costurilor într-o companie din domeniul comerțului. El reflectă capacitatea managementului de a controla costurile de achiziție, comparativ cu prețurile standard stabilite.

Eficiența managerială: Un sold favorabil (creditor) în acest cont indică faptul că managementul a reușit să achiziționeze mărfurile la un cost mai mic decât cel planificat (de exemplu, prin negocieri de preț mai bune, discounturi de volum, etc.). Acesta este un semn al unui management eficient, care controlează costurile și maximizează marjele de profit.
Predictibilitatea profitului: Diferențele de preț, fie că sunt favorabile sau nefavorabile, afectează direct profitul. Un management care folosește costuri standard precise și care minimizează diferențele de preț este un management care oferă investitorilor predictibilitate în privința rezultatelor financiare.
Analiza competitivității: Un cost real de achiziție mai mic decât cel standard poate indica un avantaj competitiv. Acest lucru arată că firma poate achiziționa bunuri la un cost mai mic decât estimările, permițându-i să ofere prețuri mai bune sau să obțină o marjă de profit mai mare.

Concluzie
Contul 378 este un barometru al performanței interne. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar valoarea mărfurilor, ci și eficiența achizițiilor și controlul costurilor. Un management care poate menține diferențele de preț la un nivel minim este un management eficient și demn de încredere.

Bibliografie:

O.M.F.P. nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014).

Anexa O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.

O.M.F.P. nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of. nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).

Anexa nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

Dorin, Merticaru