Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 4

Contabilitate

Contul 413 - Efecte de primit de la clienți

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența creanțelor de încasat, pe bază de efecte comerciale.

Contul 413 "Efecte de primit de la clienți" este un cont de activ.

În debitul contului 413 "Efecte de primit de la clienți" se înregistrează:

– sumele datorate de clienți reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate (411);

– diferențele favorabile de curs valutar, aferente efectelor comerciale de încasat, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765).

În creditul contului 413 "Efecte de primit de la clienți" se înregistrează:

– efecte comerciale primite de la clienți (511);

– sumele încasate de la clienți prin conturile curente (512);

– diferențele nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor datorate de clienții externi a căror decontare se face pe bază de efecte comerciale, înregistrate la primirea efectelor comerciale sau cu ocazia evaluării creanțelor la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665).

Soldul contului reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit.

Abordarea contabilă

Contul 413 - Efecte de primit de la clienți este un cont de activ ce reflectă creanțele entității față de clienți, reprezentate de cambii sau bilete la ordin primite pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii. Acest cont este utilizat atunci când creanța din vânzare este garantată printr-un angajament scris, în locul unei simple facturi.

Definiție: Înregistrează creanțele comerciale față de clienți, garantate prin titluri de valoare (efecte de comerț).

Funcția: Rolul său este de a diferenția creanțele simple, negarantate, de creanțele garantate cu instrumente financiare, oferind o imagine mai detaliată a poziției de lichiditate a companiei.

Structura: Este un cont de activ, având un sold debitor care reprezintă valoarea totală a creanțelor garantate cu efecte de comerț.

Monografie Contabilă Detaliată

Să luăm un exemplu. O companie vinde produse finite unui client, în valoare de 10.000 lei (fără TVA). În locul unei încasări imediate, compania primește o cambie de la client pentru a garanta datoria.

1. La înregistrarea facturii de vânzare către client:

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
4111 "Clienți"	10.000	701 "Venituri din vânzarea produselor finite"	10.000

Explicație: Se înregistrează creanța inițială pe baza facturii de vânzare.

2. La primirea cambiei (convertirea creanței):

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
4131 "Efecte de primit"	10.000	4111 "Clienți"	10.000

Explicație: Creanța din contul 4111 se transferă în contul 413, reflectând o creanță garantată prin instrument financiar.

3. La încasarea cambiei la scadență:

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
5121 "Conturi la bănci în lei"	10.000	4131 "Efecte de primit"	10.000

Explicație: Se debitează contul 5121, reflectând intrarea de numerar în bancă, și se creditează contul 413 pentru a stinge creanța.

Prezentarea în Situațiile Financiare
Soldul debitor al Contului 413 este prezentat în Bilanț la Active curente, sub denumirea de "Creanțe comerciale și alte creanțe". Acesta este un indicator al capacității companiei de a genera venituri și de a colecta plățile aferente, cu un grad suplimentar de siguranță oferit de instrumentele de plată primite.

Abordarea IFRS

În sistemul IFRS, tratamentul creanțelor garantate cu efecte de comerț este guvernat de aceleași principii ca și pentru celelalte creanțe comerciale, conform IFRS 9 "Instrumente financiare" și IAS 1 "Prezentarea situațiilor financiare".

Recunoaștere și Evaluare: Sub IFRS, o creanță garantată cu un instrument financiar este recunoscută inițial la valoarea justă (fair value), care de obicei este egală cu valoarea nominală a instrumentului. Ulterior, aceasta este evaluată la cost amortizat. Un aspect crucial sub IFRS 9 este recunoașterea pierderilor din credite (expected credit losses - ECL), care impune companiilor să estimeze și să înregistreze potențialele pierderi din neîncasarea creanțelor.
Fără conturi separate: IFRS nu impune un plan de conturi standardizat, cum este OMFP. Într-o companie care raportează conform IFRS, aceste creanțe sunt înregistrate direct într-un cont de "creanțe comerciale" sau "instrumente financiare de primit".
Prezentarea în situațiile financiare: Creanțele garantate cu efecte de comerț sunt prezentate în Bilanț (Statement of Financial Position) la secțiunea "Active curente".

Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP

Aspect	OMFP 1802/2014	IFRS (IFRS 9 & IAS 1)
Tratament contabil	Utilizează un cont distinct (413).	Nu impune un cont separat.
Evaluare	Evaluare la valoarea nominală a creanței.	Evaluare inițială la valoarea justă, ulterior la cost amortizat. Recunoașterea pierderilor din credite (ECL).
Recunoașterea pierderilor	Utilizează ajustări pentru depreciere (491) bazate pe pierderi deja înregistrate.	Utilizează modelul pierderilor așteptate din credite (ECL), bazat pe pierderi viitoare estimate.

În concluzie, IFRS oferă o abordare mai modernă și mai complexă a evaluării creanțelor, concentrându-se pe riscul de credit.

Abordarea de audit

Pentru un auditor, auditul Contului 413 se concentrează pe două obiective principale: existența și evaluarea creanțelor. Obiectivul este de a se asigura că titlurile de valoare primite sunt reale și că valoarea lor este recuperabilă.

Confirmarea creanțelor: Aceasta este o procedură esențială. Auditorul trimite cereri de confirmare direct către clienții care au emis aceste efecte de comerț, solicitându-le să verifice soldul datorat la o anumită dată. Răspunsurile primite oferă o dovadă independentă a existenței creanțelor.
Verificarea documentației: Auditorul va examina un eșantion de cambii sau bilete la ordin, împreună cu facturile de vânzare aferente, pentru a se asigura că creanțele sunt generate din tranzacții reale și că sumele înregistrate sunt corecte.
Evaluarea provizionului pentru clienți dubioși: Auditorul va examina procesul de estimare a ajustărilor pentru depreciere (conform OMFP) sau a pierderilor așteptate din credite (ECL) (conform IFRS). Se va asigura că ajustările sunt adecvate și că reflectă riscul real de neîncasare a creanțelor, în ciuda faptului că sunt garantate.

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 413 este un punct de control esențial în verificarea realității veniturilor și a TVA-ului colectat. ANAF va urmări cu atenție dacă înregistrările din acest cont sunt justificate, deoarece o înregistrare fictivă ar putea crește artificial veniturile sau ar putea duce la nedeclararea corectă a TVA-ului.

TVA colectată: O atenție deosebită se va acorda TVA-ului colectat (înregistrat în contul 4427). ANAF va verifica dacă există documente justificative (facturi) emise legal și dacă tranzacțiile sunt reale. Un TVA colectat neînregistrat sau o factură subevaluată pentru a diminua obligația fiscală atrage penalități severe.
Verificarea documentației: ANAF va solicita documente justificative, cum ar fi facturi și copii ale efectelor de comerț (cambii, bilete la ordin). O discrepanță între valoarea din contul 413 și documentele justificative poate ridica suspiciuni de manipulare.
Scontul (discount-ul) efectelor de comerț: Dacă societatea a decis să sconteze (vândă) efectele de comerț către o bancă înainte de scadență pentru a obține numerar, ANAF va verifica dacă cheltuielile cu scontul sunt recunoscute și tratate fiscal corect, conform legii.

Concluzie
Pentru ANAF, Contul 413 este un instrument de control al legalității și al realității veniturilor și a TVA-ului. Inspectorii fiscali se vor concentra pe verificarea strictă a documentației și a respectării condițiilor de deductibilitate pentru a se asigura că baza impozabilă și TVA-ul colectat sunt corecte.

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 413 este un indicator important al calității veniturilor și al lichidității unei companii. O analiză atentă a acestui cont poate oferi informații valoroase despre eficiența managementului în a colecta plățile de la clienți și a converti vânzările în numerar.

Risc de credit redus: Creanțele garantate cu efecte de comerț (cambii, bilete la ordin) sunt considerate, în general, a fi creanțe de o calitate superioară față de creanțele comerciale simple. Un sold semnificativ în contul 413 sugerează că managementul a luat măsuri pentru a minimiza riscul de neîncasare, ceea ce este un semnal pozitiv pentru acționari.
Semnal de negociere: Utilizarea cambiilor sau a biletelor la ordin indică faptul că entitatea are o poziție de negociere solidă, cerând clienților să garanteze plata. Acționarii vor dori să înțeleagă motivul pentru care se primește o astfel de garanție și dacă acest lucru contribuie la îmbunătățirea fluxului de numerar.
Lichiditate îmbunătățită: Un alt avantaj al deținerii acestor instrumente financiare este posibilitatea de a le sconta la o bancă înainte de scadență. Aceasta permite companiei să obțină numerar rapid, îmbunătățind lichiditatea operațională, deși cu un anumit cost (cheltuieli cu scontul).

Concluzie
Contul 413 este un barometru al sănătății operaționale și financiare a unei companii. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar veniturile companiei, ci și prudența și transparența managementului în gestionarea angajamentelor financiare.

Bibliografie:

O.M.F.P. nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014).

Anexa O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.

O.M.F.P. nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of. nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).

Anexa nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

Dorin, Merticaru