Economics

Clearing-ul.

Clearing-ul (to clear = a compensa) este un aranjament de plăți reciproce între două sau mai multe țări, pe o perioadă determinată de timp (de obicei un an), bazat pe principiul compensației globale a creanțelor rezultate din prestații reciproce, fără transfer efectiv de valută (excludere totala sau parțială).

Operațiile de compensare se efectuează de către băncile țărilor membre ale acordului de clearing din conturile de clearing. întreprinderile exportatoare din țările participante la acordul de clearing primesc contravaloarea mărfurilor exportate în moneda națională de la banca țării lor, care ține evidența acestor operațiuni. Clearing-ul poate fi bilateral și multilateral.

Derularea operațiunilor de plăți în cadrul unui clearing bilateral este determinată de clauzele pe care le prevede acordul de clearing: data intrării în vigoare a acordului de clearing, desemnarea organismelor de clearing și deschiderea conturilor de clearing, funcționarea contului sau a conturilor de clearing, moneda de clearing, plățile admise a fi făcute în conturile de clearing (care pot fi comerciale, necomerciale și/ sau accesorii), creditul tehnic și clauza privind plata în devize, modul de deschidere, înregistrare și acoperire reciprocă a acreditivelor documentare, clauza de rectificare, convertirea în moneda de clearing a obligațiilor exprimate într-o terță monedă, modul de lichidare al soldului final și, în final, alte clauze considerate a fi semnificative pentru derularea operațiunilor de clearing. Acordurile de clearing sunt însoțite de anexe în care se cuprind mărfurile și serviciile care pot face obiectul tranzacțiilor (nomenclatorul de clearing).

Clearingul bilateral poate funcționa prin deschiderea și funcționarea a două conturi de clearing, printr-un singur cont central (clearing centralizat) sau un cont central însoțit de mai multe subconturi (clearing descentralizat).

Clearing-ul cu un singur cont este utilizat atunci când părțile prevăd ca decontările dintre ele să fie efectuate printr-un clearing cu un cont, cele două oficii de clearing funcționând normal dar numai unul dintre ele având cont de clearing, avizând pe celălalt asupra operațiunilor efectuate în cont, având de a face cu o structură asimetrică. De obicei, clearing-ul cu un singur cont este utilizat în cazul în care o țară este creditoare celeilalte (dintr-o perioadă anterioară) și urmărește ca prin desfășurarea clearing-ului să aibă posibilitatea să lichideze creanțele (parțial sau total).

Clearingul cu două conturi, utilizat cel mai frecvent, constă în deschiderea a câte un cont la banca centrală (sau instituție bancară care are sarcina executării operațiilor de clearing) a fiecărei țări. Între monedele celor două țări care au încheiat acordul de clearing se va stabili un curs oficial (cursul de clearing). În fiecare cont se pot efectua atât operații de plăți cât și de încasări.

Exportatorii din ambele țări încasează contravaloarea mărfurilor livrate în moneda națională, în momentul prezentării documentelor de export la banca locală, în timp ce contul de clearing al țării importatoare este debitat de către banca centrală, dacă se utilizează acreditivul documentar ca modalitate de plată cu domicilierea în țara vânzătorului.

Lunar, cele două bănci își remit reciproc extrasele conturilor de clearing pe care le administrează. Clearing-ul cu două conturi asigură o perfectă simetrie a pozițiilor celor două țări și permite desfășurarea operațiilor reciproce în mod continuu, în funcție de modalitatea de plată convenită.

Moneda de clearing este folosită ca metodă de calcul și evidență a livrărilor reciproce și poate fi a uneia din țările participante la acord sau o terță monedă. Un acord de clearing instituie în relația dintre părți un nou regim de plată, diferit de cel în devize libere. Plățile pentru operațiunile de comerț exterior se fac în valuta clearing (și nu în valuta convertibilă).

Moneda acordului este desemnată prin referire la monede naționale convertibile (de exemplu, dolar SUA) sau monede artificiale (DST, ECU). Fiind unități de cont ele nu pot fi, practic, niciodată schimbate la paritate cu monede efective, în raport cu care au fost definite. Moneda de clearing (de exemplu, dolarul clearing) face de regulă un discount (este mai slabă) în raport cu moneda efectiva, deoarece față de aceasta, care poate fi utilizată ca mijloc de plată pentru orice fel de marfă și cu orice partener comercial (fiind liber convertibilă), moneda de clearing poate folosi la plăți doar pentru mărfurile specificate în nomenclatorul de clearing.

Plățile admise efectuate prin conturile de clearing pot fi: plăți aferente importurilor de mărfuri, navluri maritime, cheltuieli de recepție, de asigurare, de expediție, de transbordare a mărfurilor, de întreținere a misiunilor diplomatice și consulare, comerciale, alte cheltuieli de natură necomercială (deseori specificate expres în nomenclatorul de clearing).

Creditul tehnic (sau spațiu de joc, swing) reprezintă limita valorică până la care o țară poate să se afle în postura de debitor, respectiv creditor față de o țară parteneră la acordul de clearing. Creditul tehnic are menirea de a asigura fluiditatea mecanismului de clearing bilateral, în faza inițială acesta reprezentând un credit interguvernamental (sau interbancar), de regulă fără dobândă, pe termen lung, fără de care nu s-ar putea iniția operațiile de livrări de mărfuri, deoarece fiecare partener ar aștepta ca celălalt să facă prima livrare fără acoperire (în practică fiind imposibil ca exporturile și importurile să se desfășoare simetric).

Odată pus în mișcare mecanismul clearing-ului, rolul creditului tehnic este de a menține neîntrerupte livrările reciproce, bazându-se pe creditele acordate de oficiul de clearing din țara exportatorului. Sub limita superioară a creditului tehnic se stabilesc, adeseori, două praguri: unul cu caracter tehnic gratuit și altul cu scop de finanțare, care poartă o anumită dobândă, datorită faptului că livrările reciproce de mărfuri și servicii în cadrul unui clearing nu se pot sincroniza în așa fel încât să existe în orice moment un echilibru valoric și, astfel, se crează permanent decalaje între valoarea livrărilor sau prestațiilor unei țări față de cealaltă.

Clauza de devize constă în obligația achitării de către țara debitoare, la cererea părții creditoare, în valuta convertibilă, a oricărei depășiri a plafonului tehnic. Menționăm că există acorduri de clearing în care nu se admite depășirea creditului tehnic.

Clauza de rectificare presupune schimbarea nivelului soldului și se aplică, după caz, atât la soldul creditor cât și la cel debitor, în funcție de fluctuația cursului valutei de clearing.

Lichidarea soldului final al clearing-ului se realizează prin livrări de mărfuri și prestări de servicii, într-o perioadă de timp, de către partea debitoare sau prin transfer de valută într-un anumit interval de timp, sau prin operații tripartite (operațiuni de switch), etc.

Dorin, Merticaru