 |
 |
 |
(Comentarii si interpretari) |
|
|
|
|
(Comentarii si interpretari) |
|
Din aceste motive, in India, este considerat atributul lui Skanda, care personifica energia solara, iar in Japonia, cantecul sau este asociat cu cel al zeilor, Cocosul devenind un simbol sacru (in incinta marilor temple sintoiste, in special in templul din Ise, exemplare splendide de cocosi sunt lasate sa circule libere, pentru a-si exercita functiile de simbol si pentru a aminti de legenda salvarii zeitei Amaterasu, zeita soarelui, care a fost scoasa din pestera in care se ascundea datorita cantecului cocosilor, ceea ce corespunde cu rasaritul soarelui si cu aparitia luminii). De aceea, in Japonia (dar si in alte tari din Extremul Orient), cocosului ii sunt atribuite mai multe virtuti benefice. Mai intai este bine sa amintim de faptul ca ideograma care il descrie, ji (in chineza), este omofona cu cea care inseamna "de bun augur", favorabil, fapt determinat de caraterul sacru si solar al acestuia si de asocierea cantecului sau cu salutul zilei. Infatisarea si comportamentul sau il fac sa simbolizeze cele cinci virtuti de baza, "sesizate" de aceste populatii: cele civile, conferindu-i aspect de mandarin, virtutile militare, datorita pintenilor si comportarii sale destul de agresive, curaj, datorita comportamentului sau in lupta (sa nu uitam ca in aceste zone, luptele intre cocosi sunt deosebit de pretuite si practicate), bunatatea, pentru ca isi imparte mancarea cu gainile si increderea, datorita sigurantei si preciziei cu care anunta rasaritul. Fiind legat de legendele "salvarii" ciclului solar pentru omenire si pentru ca vesteste in permanenta rasaritul soarelui, cocosul este considerat a fi cel care apara de influentele tulburi si negative ale duhurilor noptii. De aceea, in Extremul Orient, efigia sa era plasat pe usi pentru a beneficia de aceasta protectie, fapt deseori suprapus cu sacrificarea sa si utilizarea sangelui astfel obtinut pentru aceeasi functie. Insa, acest obicei a nascut si alte interpretari, in Vietnam, precum si la alte populatii, cocosul fiind inclus in diverse ritualuri legate de ghicit si vrajitorie - utilizand laba de cocos fiarta, sangele proaspat al acestuia sau, pur si simplu, pasarea). Probabil ca fara nici o legatura la aceste ritualuri, in budismul tibetan, cocosul este unul din simbolurile extrem de nefaste, el fiind figurat in centrul Rotii Existentei, impreuna cu porcul si sarpele, drept una dintre cele trei otravuri. Sensul simbolic al acestuia este legat de dorinta, de atasament, pofta nesatioasa si sete (in directa relatie cu consideratiile europene legate de imagine a maniei, a dorintei nesabuite si dezlantuite in special datorita insatisfactiilor). Pentru europeni, cocosul este, in primul rand, un simbol al luminii si al zeilor. Primele consideratii apar in traditiile elinice, zeul cu cocos al cretanilor, Valchanos, fiind asimilat cu ceva mai tarziul Zeus. Cocosul se afla si langa Leto cand i-a nascut pe Apollo si pe Artemis (zei care au in tutela soarele si luna), al caror parinte este Zeus. Cu toate ca, initial, cocosul nu era folosit la sacrificii, el ajunge sa fie sacrificat ritualic, pentru prima data conform ritualului lui Asclepios, fiul lui Apollo si zeul medicinii. In acest gest trebuie sesizat rolul de psihopomp atribuit cocosului, el urmand sa anunte si sa conduca pe lumea cealalta sufletul celui decedat, ochii acestuia deschizandu-se spre o noua lumina, ceea ce este o consideratie legata de noua nastere. Ori, fiul lui Apollo, era singurul zeu care datorita leacurilor sale, a infaptuit invieri pe pamant, prefigurare a renasterilor din cer. Pentru acelasi motiv, zeul solar Attis al orientalilor, zeu mort si inviat, are ca emblema cocosul. De asemeni, datorita rolului psihopomp, cocosul a fost atribuit lui Hermes (Mercur), mesagerul care parcurge cele trei nivele ale cosmosului, de la infern la Cer, precum si lui Asclepios, care fiind vraci inainte de a deveni zeu induce cocosului rolul de a tamadui pe bolnavi. Datorita faptului ca se face asocierea intre cocos, Hermes si Asclepios, se ajunge la asocieri intre cocos si sarpe. In analiza viselor, atat sarpele cat si cocosul sunt considerati ca simboluri ale timpului. De asemenea, cocosii marcheaza o faza in evolutia interioara reprezentata de integrarea fortelor launtrice si ascunse la nivelul vietii personale, in care spiritul si materia tind sa ajunga la echilibru, la o unitate armonioasa. In traditiile nordice, cocosul este simbolul veghei militare, el scrutand zarile de pe crengile cele mai inainte ale frasinului Yggdrasil, pentru a-i preveni pe zei atunci cand uriasii, dusmanii lor dintotdeauna, se vor pregati sa atace. De aceea, cocosul care sta de veghe in inaltime, cum este cazul flesei de pe biserici, apare ca protector si garantie a vietii. Este destul de posibil ca acestea sa stea la baza obiceiurilor germanice de a sacrifica cocosul (alaturi de caine si cal) spre a fi oferiti mortilor care pot face o legatura "spirituala" intre lumea cealalta si cea terestra. In Africa, cocosul este asociat notiunii de taina, atitudinile, actele si metamorfozele acestei pasari corespunzand diferitelor destine prin care trec secretele: un cocos in coliba inseamna secret pastrat in tacere, un cocos in curte inseamna secret dat in vileag fata de cei apropiati si intimi (se va realiza o metamorfoza a cocosului in berbec), cocos in strada inseamna secret accesibil pentru toata lumea (metamorfoza in taur) si cocos pe pajiste inseamna secret ajuns la indemana/ puterea dusmanului, cauza a ruinei si dezolarii (metamorfozat in incendiu). Nu trebuie sa uitam de binecunoscutul simbol al Frantei, cocosul galic. Oricat va pare de ciudat este recunoscut ca acest cocos galic este un simbol recent care se bazeaza pe dublul sens al cuvantului gallus care inseamna cocos si gal, totul fiind un joc de cuvinte cu caracter "promo", legat de intentiile de delimitare ale acestui grup populational (in special in directie sportiva). |
 ....................................
|
|