 |
 |
 |
(Comentarii si interpretari) |
|
|
|
|
(Comentarii si interpretari) |
|
Plecand intr-o analiza cronologica a semnificatiilor majore data sarpelui (ca simbol) se poate "cita" reprezentarea data acestuia cand era vorba despre vanatoare de catre omul antic si primitiv. Sarpele era reprezentat printr-o simpla linie care putea fi interpretata in orice fel. In acest mod se puneau "bazele" primordialului ca prima interpretare pentru sarpe. La caldeeni exista un singur cuvant pentru sarpe si pentru viata (legand simbolistica acestuia de viata), la arabi "el-hayyat" (sarpele) era usor de asimilat cu "el-hayah" (viata) sau El-Hay (cel dadator de viata) fapt ce ne indreapta spre interpretarile acestui simbol la baza principiilor vietii. In tantrism aceasta interpretare capata si o tenta energetic sexuala, Kundalini, sarpele incolacit la baza coloanei vertebrale, deasupra chakrei starii de somn, prin gura sa realizeaza inchiderea meatului penisului, manifestarile acestuia fiind asimilate comportarii acestui organ, cand se trezeste suiera si se intareste, atunci avand loc ascensiunea chakrelor, urcand libidoul intr-o reinnoita manifestare a vietii si potentei acesteia. Din punct de vedere macroscopic, se va gasi usor faptul ca, Kundalini are ca omolog pe Ananta, sarpele care sta incolacit la baza axei lumii, avand ca simbolistica dezvoltarea si resorbtia ciclica, de purtator a lumii careia ii asigura stabilitatea (de aici obiceiul stravechi de a infige o tepusa in capul unui sarpe pe locul unde se va construi o casa - loc ales in prealabil de un geomant, obocei regasit la vechii indieni). Se va regasi aici si simbolistica ciclicitatii vietii prin intermediul Uroboros-ului, unul din serpii care isi musca propria coada intr-o reprezentare a dialecticii materiale a vietii si a mortii - moarta ce iese din viata si viata izvorata din moarte, Analogia acestuia cu roata va duce in timp la atribuiri legate de prima roata (factor motor), de cercul orelor (trecerea timpului), etc. Cu referire la manifestarile agresive ale sarpelui se ajunge la completarea simbolisticii acestuia cu Leviatanul evreiesc, cu monstrul Midgardorm al scandinavilor, cu spiritul apelor tipic majoritatii popoarelor antice (nenumarate rauri din Grecia sau Asia Mica se numesc Ophis sau Draco, cazul lui "Mos Rin" al Senei - Deus Sequana, cazul Mamei Gange, cazul Tibrului unde sarpelui i se pun coarnele taurului ca o subliniere a plusului de putere, etc.). Nu trebuie uitat faptul ca sarpele poate fi socotit parintele dragonului (vechii chinezi asociind acest simbol cu puterea si obarsia imperiala) sau al pasarii sarpe (caracteristic pentru popoarele amerindiene unde se asimila acestuia capacitatea de control asupra fenomenelor fie pluviale fie fecundative - porumbul, fie cosmogonice - Qetzalcoatl naste la rasarit, se preface in soare si moare la apus pentru a renaste la rasaritul viitor). Simbolisticii sarpelui i se pot adauga si interpretarile de factor civilizator sau evolutiv cum ar fi Nommo al dogonilor (populatie africana) sau Damballah-Weddo al haitienilor, sau Oshumare al populatiei yoruba (Africa) sau sarpele Atum al grecilor, sau interpretarile de tipul justitiar sau punitiv cum ar fi Typhon urmas al lui Apofis, intruchipare a fortelor nemasurate si dezlantuite ale naturii (ucis de Zeus spre marturie a puterii creatiei) care are ca descendenti mai multe "fiinte" inrudite sau aliate cu sarpele (hidra din Delfi si Himera). Se poate remarca si faptul ca zeita Isis (Egipt) poarta pe frunte o cobra regala de aur (asa numitul "uraeus") simbol al atotputerniciei si cunoasterii, al vietii si tineretii divine. Acest uraeus va fi regasit ulterior (in vremea lui Amenofis al II-lea) ca suport al discului solar. Urmeaza mitul preotului Lacoon cu rolul de instrument justitiar ce este atribuit serpilor Atenei. In plus nu se poate sa nu amintim de acceptiunea intre zeul Dionissos si sarpe (cu toate interpretarile de libertate si putere ce rezulta din aceasta asociere. Si, pentru a finaliza intr-un fel multilateralitatea simbolisticii sarpelui vom aminti doar de asimilarea acestuia la terapeutica (medicina). In acest sens nu se atribuie interpretarea ca sarpele este medic ci medicina insasi (caduceul pe care este incolacit sarpele simbolizeaza una din cerintele de baza ale terapeuticii, aceea ca un medicament trebuie incercat intai pe insusi cel care l-a creat si apoi sa urmeze cursul normal spre vindecarea bolilor omenesti - de va gresi intr-un fel anume caduceul "va reduce pe insasi cel care a gresit prin muscatura sarpelui"). Simbolistica europeana (occidentala si/ sau crestina) atribuie sarpelui cele mai negative asocieri simbolistice. Plecand de la celebra Eva care a "gustat veninul sarpelui si a adus prin intermediul greselii lui Adam moartea printre pamanteni la imboldul sarpelui nu se poate sa nu sesizam atribuirile "morbide" atribuite acestuia. Exista si o legenda paralela (la vechii celti) care spune ca intre sarpe si om s-a dus o lupta pentru viata vesnica (datorata emipiric innoirii aduse de naparlire). Cum sarpele a invins oamenii au continuat sa moara pe cand serpii devin aproape nemuritori. Se poate aminti aici si gestul fecioarei Maria care a zdrobit capul sarpelui fara al mai asculta datorita scarbei care "trebuia asociata" acestui simbol (poate de aceea la europeni exista un fel de teama instinctiva de animalul sarpe fata de alte populatii care nu pot percepe aceasta teama instictiva datorata unor informatii subconstiente bine dezvoltate in timp. Si s-ar putea continua mult timp aceasta analiza dar este bine sa nu uitam ca Atena, ca zeita a oricarei stiinte adevarate, continua sa tina la piept sarpele din care s-a nascut Satana sau care intruchipeaza pe imparatii Chinei (si multe, multe altele). |
 ....................................
|
|