To Work - Dex/ Dicționar - Glosar Economic

G

"Glosar Economic"

Grup 1 - ”GAAP Anterior” ... ”Guvernator”


 
9306.    GAAP anterior – Baza pentru contabilitate pe care o entitate care aplică pentru prima dată standardele a folosit-o imediat înaintea adoptării IFRS-urilor (IFRS 1.A).
9307.    Gabară – Navă sau ambarcaţie mare, servind, de obicei, la transbordarea pe punte a unor materiale ori mărfuri de pe o navă care nu poate acosta în raza portului.
9308.    Gabarit – Greutate care depăşeşte limita maximă admisă sau pe cea normală; şablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe care limitează dimensiunile maxime ale unui obiect, ale unei construcţii, etc.
9309.    Gabie – Platformă orizontală fixată în vârful unui catarg şi folosită ca post de observaţie sau (la navele cu pânze) ca loc unde se manevrează parâmele.
9310.    Gabier – Marinar care face serviciul de veghe pe gabie şi care asigură, la navele cu pânze, manevrarea parâmelor, vergelelor, etc.
9311.    Gadget – “Dispozitiv”; articol inserat în mod obişnuit în componenta unui produs pentru a-i face folosirea mai plăcută sau mai simplă.
9312.    Gafă – Piesă metalică în formă de cârlig, fixată pe o prăjină, folosită în acostarea unei ambarcaţii, la îndepărtarea ei de mal etc.; cârlig montat la capătul unui dispozitiv de ridicat, şi de care se prinde sarcina; gest, atitudine sau vorbă nepotrivită, care poate constitui o indelicateţe sau o jignire neintenţionată adusă cuiva.
9313.    Gag – Efect comic într-un film sau într-o piesă de teatru, care rezultă dintr-o asociere surprinzătoare de situaţii contrastante.
9314.    Gaj – Contract accesoriu, real, unilateral şi indivizibil prin care un debitor sau o terţă persoană remite creditorului său (sau unui terţ) un bun mobil (corporal sau incorporal) în vederea garantării executării unei obligaţii pe care cel dintâi şi-a luat-o printr-un contract faţă de cel de al doilea; garanţie specială a executării obligaţiilor contractuale asumate presupunând remiterea de către debitor, creditorului său, a unui mobil (corporal sau necorporal) aflat în comerţ cu referire la care creditorul dobândeşte un drept real accesoriu concretizat în facultatea sa de a-l păstra până când debitorul îşi plăteşte datoria, şi de a-l valorifica prin vânzare la licitaţie în caz de neplată în scopul recuperării creanţei neonorate; bun mobiliar sau imobiliar remis de un debitor sau de un terţ unui creditor, drept garanţie pentru o datorie; drept real accesoriu al creditorului, în temeiul căruia creditorul dobândeşte următoarele trei prerogative: dreptul de retenţie, dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă.
9315.    Gaj comercial – Contract prin care o parte remite alteia un bun mobil pentru a garanta plata unei datorii.
9316.    Gaj fără deposedare – Varietate de gaj care se distinge prin aceea că remiterea materială a lucrului de către debitor creditorului nu este de esenţa operaţiunii de garantare a executării obligaţiei, debitorului revenindu-i îndatorirea de a păstra acel lucru la dispoziţia creditorului ca garanţie că îşi va îndeplini prestaţia contractualmente asumată.
9317.    Gaj general – Această clauză figurează pe formularele ban care arătând că valorile gajate acoperă toate creanţele actuale sau viitoare ale băncii contra debitorului sau persoanei care a constituit gajul.
9318.    Gaj imobiliar – Garantarea unei creanţe printr-un drept de gaj asupra unui imobil înscris în registrul funciar.
9319.    Gaj mobiliar – Bunurile mobile date ca garanţie pentru acordarea unui împrumut.
9320.    Galant – Darnic, generos; curtenitor faţă de femei; politicos, atent, plăcut, tandru.
9321.    Galantar – Vitrină (a unui magazin).
9322.    Galanterie – Obiecte mărunte de îmbrăcăminte (mănuşi, cravate, fulare etc.) expuse într-un magazin spre vânzare; magazin în care se desfac asemenea mărfuri; atitudine plină de curtoazie, de tandreţe, de amabilitate faţă de femei; cuvinte curtenitoare adresate unei femei.
9323.    Galanton – Darnic, generos.
9324.    Gală – Spectacol (sau şir de spectacole) cu caracter solemn, sărbătoresc, la care participă, de obicei, persoane oficiale.
9325.    Galeră – Veche navă comercială sau militară, prevăzută cu vele şi vâsle şi care era mânuită de obicei de sclavi sau condamnaţi.
9326.    Galerie – Coridor subteran în formă de tunel care permite accesul minerilor la zăcământ şi îngăduie executarea lucrărilor miniere; canal subteran de comunicaţie care face legătura între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice; coridor subteran (adesea ramificat) pe care şi-l sapă unele animale pentru a le servi ca adăpost; coridor lung (şi boltit) situat în interiorul sau în afara unei clădiri, servind ca element de legătură sau ca loc de plimbare; muzeu, secţie a unui muzeu sau sală într-o expoziţie ori într-un muzeu, în care sunt expuse mai ales opere de pictură şi de sculptură; serie de tablouri expuse; serie de portrete descrise într-o operă (literară); magazin în care se vând opere de artă; magazin cu caracter universal; balconul dintr-o sală de spectacole cu mai multe nivele situat la nivelul cel mai înalt; spectatorii de la acest balcon; publicul care manifestă zgomotos la un  spectacol, la o adunare, la o întrunire etc.; bară de lemn sau de metal de care se atârnă perdelele; un fel de tavă de metal care se pune în faţa sobei ca să nu cadă cărbunii din sobă pe duşumea.
9327.    Galion – Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli ca navă de război sau pentru transportul de mărfuri; ornamentaţie (în lemn) montată la prora unor nave cu pânze; planşetă de metal sau de lemn pe care se aşează rândurile de litere culese.
9328.    Galiotă – Corabie uşoară de pescuit, cu fundul plat şi de obicei cu două catarge, folosită în trecut îndeosebi de olandezi.
9329.    Galon – Şiret, panglică etc. de lână sau de fire ori de bandă de metal prinsă pe epoleţii sau pe mânecile unei uniforme pentru a indica gradul persoanei care poartă uniforma; şiret de lână, de mătase sau de fir, cusut ca podoabă pe haine, pe pălării etc.; unitate de măsură pentru capacitate folosită în ţările de limbă engleză şi egală cu circa patru litri; sticlă mai mare în care se păstrează băuturi.
9330.    Galonat – Împodobit cu galoane; ofiţer, gradat.
9331.    Galop – Mersul cel mai rapid al calului, alcătuit dintr-o succesiune de salturi; dans foarte rapid, cu mişcări în doi timpi şi cu un ritm sacadat; melodie după care se execută acest dans.
9332.    Galopa – A alerga în galop; a călări un cal care aleargă în galop; a funcţiona neuniform, cu variaţii mari (şi bruşte) ale vitezei.
9333.    Galopantă – Cu evoluţie rapidă şi cu sfârşit fatal.
9334.    Galopare – Faptul de a galopa.
9335.    Galvanic – Care aparţine galvanismului, privitor la galvanism.
9336.    Galvanism – Acţiunea unor curenţi electrici asupra organismelor şi a organelor vii; curent electric produs cu ajutorul pilelor electrochimice; curent electric continuu.
9337.    Galvaniza – A acoperi o piesă metalică cu un strat subţire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; a acoperi o piesă metalică cu un strat subţire din alt metal, depus prin electroliză; a excita un organ sau un ţesut al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale; a însufleţi, a stimula pe cineva.
9338.    Galvanizare – Acţiunea de a galvaniza şi rezultatul ei.
9339.    Galvanizat – Acoperit cu un strat de zinc sau cu un strat din alt metal spre a mări rezistenţa piesei la coroziune.
9340.    Gamă – Serie, grup, succesiune de obiecte, de fenomene, de situaţii care alcătuiesc un tot (armonios).
9341.    Gambit – Sacrificare a unui pion sau a unei alte piese la începutul unei partide de şah pentru obţinerea unui avantaj în atac.
9342.    Gara – A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc.; a manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj.
9343.    Garaj – Clădire sau încăpere (special amenajată) pentru adăpostirea (şi întreţinerea sau repararea) autovehiculelor.
9344.    Garant – Persoană fizică sau juridică, care, în cazul unui contract de garanţie, se angajează faţă de creditorul principal să plătească datoria debitorului în cazul incapacităţii de plată a acestuia din urmă; persoană fizică sau juridică ce  garantează, fie personal (în calitate de fidejusor), fie cu bunurile sale, pe creditorul ce are o creanţă faţă de o altă persoană (numită debitor principal) că îşi va putea recupera creanţa respectivă prin plata acesteia, iar în cazul în care debitorul nu va avea comportarea la care s-a obligat sau nu va procura rezultatul promis, va plăti creditorului o sumă de bani cu titlu de despăgubire.
9345.    Garanta – A da cuiva siguranţa că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect; a se angaja să menţină în stare de bună funcţionare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut; a răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că; a-şi lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligaţiilor stabilite.
9346.    Garantare – Faptul de a garanta.
9347.    Garantat – Persoana juridică pentru care se prevede ca rambursarea finanţării garantate de stat să se facă din veniturile proprii, fără a afecta bugetul de stat, sau, în cazul garanţiilor acordate unităţilor administrativ teritoriale, se prevede ca rambursarea să se facă din bugetele locale, precum şi din veniturile operatorilor economici şi ale serviciilor publice din subordinea unităţilor administrativ teritoriale care beneficiază de garanţiile acordate de către acestea, pentru care se prevede că rambursarea să se facă din surse proprii; a cărui valoare, calitate, funcţionare, etc. sunt asigurate de acela care a vândut marfa, obiectul; sigur, neîndoielnic.
9348.    Garantarea dreptului de apărare – Principiu fundamental al procesului penal, drept fundamental al omului potrivit căruia dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal (art. 6 C.Proc.Pen.).
9349.    Garantarea executării obligaţiilor – Expresie ce desemnează în mod generic totalitatea mijloacelor juridice, adică a drepturilor şi acţiunilor recunoscute direct de lege sau născute din acordul de voinţă al părţilor raportului obligaţional, prin a căror exercitare se asigură realizarea drepturilor de creanţă.
9350.    Garantarea în plată a salariului minim – Modalitate de protecţie socială în senul că orice angajator este obligat să garanteze (să asigure efectiv), pentru fiecare salariat, plata drepturilor salariale convenite prin negocierea colectivă şi/ sau individuală, aferente fiecărei luni calendaristice, la nivelul a cel puţin echivalentul salariului de bază minim brut pe economie, în cazul în care salariatul este prezent la serviciu în cadrul programului său normal de lucru, sau nu îşi poate exercita activitatea din motive neimputabile lui (ex. lipsa comenzilor, defecţiuni ale instalaţiilor, lipsa energiei electrice etc.).
9351.    Garantarea libertăţii persoanei – Principiu fundamental al procesului penal, drept fundamental al omului potrivit căruia nici o persoană nu poate fi reţinută sau arestată şi nici nu poate fi supusă vreunei forme de restrângere a libertăţii, decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege (art. 5 C.Proc.Pen.).
9352.    Garanţie – Obligaţie în virtutea căreia o persoană sau o instituţie răspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligaţii (materiale; ex. clauza penală, arvuna etc.); ceea ce serveşte drept asigurare că o obligaţie luată va fi ţinută. În contractele comerciale internaţionale se acordă un rol important garanţiilor, obligaţiilor contractuale, care pot fi garanţii personale şi garanţii reale.
Angajament asumat de o persoană (fizică sau juridică), numită garant, de a îndeplini o obligaţia la care s-a îndatorat o altă persoană (fizică sau juridică), numită debitor principal, faţă de care creditorul acelei obligaţii, în eventualitatea că debitorul nu va executa obligaţia asumată; cauţiunea instituită pentru primirea unui împrumut bănesc sau în titluri care la cumpărările în marjă constă în fonduri băneşti, iar la vânzările scurte, se concretizează în titluri depuse la broker pentru împrumutul acordat clientului.
Certificat de depozit servind la amanetarea mărfurilor; certificat de opţiune.
Ipoteca, gajul, fidejusiunea, avalul şi alte modalităţi de garantare, inclusiv de către terţi, a efectuării plăţii sau a executării unei alte obligaţii contractuale (Reg. BNR 1/ 2004).
Orice activ care se poate valorifica, inclusiv o sumă de bani, şi care face obiectul oricărei forme de garantare, al unui contract de report ori al unui contract similar şi care este constituit în favoarea participanţilor, a Băncii Naţionale a României, a băncilor centrale din statele membre ale Spaţiului Economic European sau a Băncii Centrale Europene (L 253/ 2004).
Angajament asumat de o entitate garantă, în calitate de garant, în numele şi în contul cuiva, materializat într-un contract de garantare, de a plăti la scadenţă obligaţiile neonorate ale garantatului, care acoperă pierderea suportată de finanţator, ca urmare a producerii riscului de credit (L 273/ 2006, Norme “Prima casă” din 17 iunie 2009).
Angajamentul asumat în numele şi în contul statului de către guvern, prin ministerul economiei şi finanţelor, sau de către unităţile administrativ teritoriale, prin autorităţile administraţiei publice locale, în calitate de garant, de a plăti la scadenţă obligaţiile neonorate ale garantatului, în condiţiile legii (OUG 64/ 2007).
Orice angajament asumat de vânzător sau producător faţă de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a preţului plătit de consumator, de reparare sau de înlocuire a produsului cumpărat, în cazul în care acesta nu corespunde condiţiilor enunţate în declaraţiile referitoare la garanţie sau în publicitatea aferentă (L 296/ 2004).
9353.    Garanţie asupra instrumentelor financiare transmisibile prin înscriere în cont – Garanţia financiară constituită în baza unui contract de garanţie financiară asupra unor instrumente financiare, dreptul de proprietate asupra acestora probându-se prin înscrierea într-un registru sau într-un cont de către un intermediar ori pe seama acestuia (O.G. nr. 9/ 2004).
9354.    Garanţie bancară – Promisiune scrisă a unei bănci de a plăti o sumă determinată dacă condiţiile enumerate în textul garanţiei sunt îndeplinite.
9355.    Garanţie colaterală – Gaj uşor negociabil, realizabil şi transferabil, dat pentru acoperirea unui credit (titluri cotate, devize liber convertibile, lingouri de aur, etc.).
9356.    Garanţie contra evicţiunii – Obligaţie ce revine vânzătorului şi care, în linii generale, constă în îndatorirea acestuia de a garanta cumpărătorului liniştita posesiune a bunului vândut.
9357.    Garanţie contra riscului – Operaţiune bursieră (swap) realizată pentru a evita pierderile care ar putea rezulta din modificarea cursurilor de schimb; prevedere contractuală ce acoperă riscurile asumate de exportator datorate întârzierilor de fabricaţie, datorate plăţilor sau transferurilor, cum ar fi: riscul de transfer şi de primă, riscul politic, riscul înainte de livrare.
9358.    Garanţie de drept – Expresie prin care este desemnată, în doctrina juridică, obligaţia de garanţie a vânzătorului contra evicţiunii, astfel cum este ea reglementată prin normele legale.
9359.    Garanţie de fapt – Expresie prin care se desemnează obligaţia de garanţie contra evicţiunii, stabilită convenţional de către părţi. Partenerii contractuali pot stipula prin contract fie clauze de sporire a răspunderii vânzătorului, fie clauze de micşorare a acesteia, ori chiar clauze de înlăturare a ei.
9360.    Garanţie de origine – Documentul emis de autoritatea competentă producătorilor de energie electrică ce atestă provenienţa acesteia din surse regenerabile de energie sau în cogenerare (L 220/ 2008).
Documentul electronic cu funcţie unică de a furniza unui consumator final dovada că o pondere sau o cantitate de energie dată a fost produsă din surse regenerabile, în conformitate cu prevederile legale privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică (L 139/ 2010).
9361.    Garanţie echivalentă – Reprezintă: 1. în cazul sumelor de bani – plata aceeaşi sume de bani denominate în aceeaşi monedă; 2. în cazul instrumentelor financiare – instrumente financiare emise de acelaşi emitent sau debitor, provenind din aceeaşi emisiune sau clasă având aceeaşi valoare nominală şi aceleaşi caracteristici, fiind denominate în aceeaşi monedă ori alte active de natura celor prevăzute de lege, atunci când contractul de garanţie financiară prevede transferul acestor active, ca urmare a producerii oricărui fapt care priveşte sau care afectează în orice mod instrumentele financiare furnizate ca garanţii financiare (O.G. nr. 9/ 2004).
9362.    Garanţie financiară – Sume de bani şi/ sau instrumente financiare destinate garantării unor obligaţii financiare (O.G. nr. 9/ 2004).
9363.    Garanţie internaţională – Obligaţii luate de unul sau de mai multe state pe care acestea şi le-au luat printr-un tratat în vederea asigurării independenţei şi integrităţii teritoriale a unui stat terţ.
9364.    Garanţie în numerar – Varietate de gaj reglementată prin lege specială având ca obiect o sumă de bani care este egală cu minimum un salariu sau, după caz, câştig lunar, şi maxim trei salarii sau câştigul mediu pe trei luni.
9365.    Garanţie locală – Angajamentul asumat de o autoritate a administraţiei publice locale, în calitate de garant, de a plăti la scadenţă datoriile neonorate ale garantatului, operatorilor economici şi serviciilor publice din subordinea acesteia, în condiţiile legii (L 273/ 2006).
9366.    Garanţie necondiţionată – Garanţie de execuţie furnizată de o bancă unui cumpărător la cererea furnizorului (dacă acesta din urmă nu îşi îndeplineşte prestaţiile la care s-a angajat, banca va plăti furnizorului suma convenită); angajamentul unei persoane de a presta ea însăşi un serviciu.
9367.    Garanţie neuzuală – Gaj dat pentru un credit a cărui negociabilitate şi realizare nu sunt prea facile (titluri necotate, cauţiuni, cesiune de creanţe).
9368.    Garanţie personală – Modalitate de garantare specială prin care o persoană (alta decât debitorul) se obligă să plătească creditorului unui debitor (principal) debitul acestuia din urmă, în cazul când debitorul nu-şi execută obligaţia asumată.
9369.    Garanţie reală – Modalitate juridică de garanţie specială, care se concretizează în drepturi reale accesorii (drept real care are ca finalitate garantarea îndeplinirii oricărei obligaţii), prin care debitorul remite un bun din patrimoniul său creditorului sau îi constituie acestuia o ipotecă sau un privilegiu asupra unor bunuri din patrimoniul propriu pentru garantarea executării obligaţiei luate faţă de creditor, căruia i se conferă atributele de urmărire şi preferinţă.
9370.    Garanţii suplimentare – Obligaţie impusă debitorului de a compensa până la concurenţa sumei cuvenite o valoare diminuată a gajurilor destinate să garanteze un credit.
9371.    Garare – Acţiunea de a gara.
9372.    Gară – Ansamblu de construcţii, instalaţii, amenajări etc. situat pe o linie ferată, unde opresc trenurile pentru urcarea şi coborârea călătorilor şi pentru încărcarea şi descărcarea mărfurilor.
9373.    Gară maritimă (sau fluvială) – Ansamblu de construcţii, instalaţii, amenajări etc. situat pe cheiul unui port maritim (sau fluvial) destinat îmbarcării şi debarcării călătorilor şi a bagajelor.
9374.    Gard – Construcţie de lemn, de metal, de zidărie etc. care împrejmuieşte o curte, un teren, o grădină, etc.; împletitură de nuiele, de trestie etc. cu care se face un baraj de-a curmezişul unei ape curgătoare pentru prinderea peştelui; fiecare dintre obstacolele în formă de gard de la unele probe atletice de alergări; probă atletică în care se folosesc aceste obstacole.
9375.    Garda veche – Cei care au participat în trecut la o acţiune socială, politică etc.
9376.    Gardă – Pază, supraveghere efectuată într-o unitate militară, într-o instituţie civilă etc.; persoană sau grup de persoane care asigură această pază; poziţie a braţelor şi a corpului luată de un boxer, de un luptător, etc. pentru a para loviturile adversarului sau pentru a ataca; apărătoare metalică montată între mânerul şi lama unei săbii, unei spade etc.
9377.    Garderobă – Dulap în care se păstrează haine şi alte obiecte de îmbrăcăminte; loc special amenajat în sălile de spectacole, în localurile publice etc. unde se pot păstra paltoanele, pălăriile etc.; totalitatea costumelor păstrate în depozitul unui teatru; întreaga îmbrăcăminte pe care o posedă cineva.
9378.    Garderobier – Persoană care are în grijă o garderobă publică sau garderoba unui teatru.
9379.    Gardian – Persoană însărcinată cu paza sau cu supravegherea unui local, unei instituţii, a unui oraş etc.
9380.    Garf – Bucată de carne de porc cuprinzând primele vertebre.
9381.    Garnitură – Accesoriu folosit pentru a împodobi sau a completa un lucru; adaos constând din legume, salată etc. care se serveşte la friptură; piesă sau ansamblu de piese demontabile care completează, întăresc sau protejează o piesă micşorându-i uzura; piesă care asigură îmbinarea perfectă a două elemente prin care circulă un fluid; grup de mai multe lucruri de acelaşi gen care împreună formează un ansamblu unitar; totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de acelaşi fel folosite într-un atelier sau într-o exploatare; totalitatea pieselor de acelaşi gen ale unei maşini; ansamblu format din locomotivă şi vagoanele unui tren; totalitatea jucătorilor care alcătuiesc o echipă sportivă; formaţie.
9382.    Garnizoană – Unitate sau ansamblu de unităţi şi de instituţii militare stabilite într-o localitate sau (în timp de război) într-un loc întărit pentru a-l apăra; localitate în care sunt stabilite aceste unităţi şi instituţii; conducere a unei garnizoane.
9383.    Garsonieră – Locuinţă într-o clădire mai mare, compusă de obicei dintr-o singură cameră şi baie, uneori şi bucătărie.
9384.    Gater – Ferăstrău mecanic; joagăr.
9385.    Gaterist – Muncitor care lucrează la gatere.
9386.    Gaz – Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă, incolore, uşor deformabile şi expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au formă proprie stabilă şi tind să ocupe întregul volum pe care îl au la dispoziţie; nume dat unor substanţe gazoase toxice sau asfixiante folosite în război sau pentru tratarea dăunătorilor (insecte, rozătoare, etc.); petrol lampant.
9387.    Gaz asociat – Gazul natural obţinut în acelaşi timp cu ţiţeiul (Reg. CE 1.099/ 2008).
9388.    Gaz de canalizare – Biogaz produs în urma fermentării anaerobe a nămolului de canalizare (Reg. CE 1.099/ 2008).
9389.    Gaz de cocserie – Este un produs secundar rezultat în urma fabricării cocsului de cocserie pentru producerea de fier şi oţel (Reg. CE 1.099/ 2008).
9390.    Gaz de convertizor cu oxigen – Este un produs secundar rezultat în urma producerii oţelului în furnalele cu oxigen, recuperat la ieşirea din convertizor. Acest tip de gaz mai este cunoscut şi ca gaz de convertizor, gaz LD sau gaz BOS (Reg. CE 1.099/ 2008).
9391.    Gaz de furnal – Este produs în timpul arderii cocsului în furnale în industria metalurgică. Gazul de furnal este recuperat şi utilizat drept combustibil, parţial în uzină şi parţial în alte procese ale industriei metalurgice sau în centrale electrice dotate pentru arderea sa. Cantitatea de combustibil trebuie exprimată pe baza puterii calorifice brute (Reg. CE 1.099/ 2008).
9392.    Gaz de haldă – Biogaz produs prin digestia deşeurilor depozitate în halde (Reg. CE 1.099/ 2008).
9393.    Gaz de mină – Metan produs în minele de cărbuni sau extras din straturile carbonifere, adus la suprafaţă şi consumat de mina respectivă sau transportat prin conducte către consumatori (Reg. CE 1.099/ 2008).
9394.    Gaz de rafinărie – Gazul de rafinărie (nelichefiat) este un amestec de gaze necondensabile, care constau în principal în hidrogen, metal, etan şi olefine obţinute în urma distilării ţiţeiului sau tratării produselor petroliere (de exemplu prin cracare) în rafinării. Aici sunt incluse şi gazele returnate din petrochimie (Reg. CE 1.099/ 2008).
9395.    Gaz de uzină – În această categorie intră toate tipurile de gaze produse în uzinele publice sau private a căror activitate principală este producerea, transportul şi distribuţia gazului. Această categorie include gazul produs prin carbonizare (inclusiv gazul produs în cocserii şi transferat la categoria gazului de uzină), prin gazificare totală cu sau fără îmbogăţire de produse petroliere (GPL, păcură reziduală etc.) şi prin reformare şi amestec simplu cu alte gaze şi/ sau aer. În sectorul de transformare este inclus gazul de uzină transferat la categoria gazelor naturale amestecate, care vor fi distribuite şi consumate prin intermediul reţelei de gaz natural. Producţia de alte gaze de cărbune (adică gazul de cocserie, gazul de furnal şi gazul provenit de la convertizorul de oxigen) nu este considerată a fi gaz de uzină) (Reg. CE 1.099/ 2008).
9396.    Gaz lichefiat – Amestec de gaze combustibile uşor lichefiabile, obţinut prin extragere directă din gaze de sondă sau prin distilare din unele produse petroliere, păstrat în stare lichidă în butelii.
9397.    Gaz natural – Gaz care include gazele din zăcăminte, lichefiate sau în stare gazoasă şi care constau în principal din metan. Aici sunt incluse gazele „neasociate”, provenind din zăcămintele de unde se extrag numai hidrocarburi în stare gazoasă, gazele „asociate”, obţinute în acelaşi timp cu ţiţeiul şi, de asemenea, metanul recuperat din minele de cărbuni (gaz de mină) sau din straturi de cărbune (gaz de cărbune). Nu sunt incluse gazele produse din digestia anaerobă a biomasei (de exemplu gazele urbane sau de canalizare) şi gazul de uzină (Reg. CE 1.099/ 2008).
9398.    Gaz natural comprimat pentru vehicul – GNCV; gazul natural stocat în butelii, prin comprimare la peste 200 de bari, în scopul utilizării drept combustibil pentru vehicule cu motoare termice (Legea nr. 351/ 2004).
9399.    Gaz natural lichefiat – GNL; gazul natural care, în urma unor procese specifice, este adus în stare lichidă şi stocat în recipiente speciale (Legea nr. 351/ 2004).
9400.    Gaz neasociat – Gaz natural provenit din zăcămintele de unde se extrag numai hidrocarburi în stare gazoasă (Reg. CE 1.099/ 2008).
9401.    Gaz petrolier lichefiat – GPL; amestecul de hidrocarburi cu conţinut de peste 90 % în volum al unei hidrocarburi aciclice nesaturate, alta decât etilena şi propilena sau unul dintre izomerii lor izolaţi (Legea nr. 351/ 2004).
9402.    Gaza – A expune un spaţiu limitat acţiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziţi, rozătoare, insecte); a lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge inamicul în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acţiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă.
9403.    Gazare – Acţiunea de a gaza şi rezultatul ei.
9404.    Gazat – Intoxicat, asfixiat cu gaze.
9405.    Gazdă – Persoană care primeşte pe cineva la sine (dându-i adăpost); cel care ţine pe cineva la sine în schimbul unei chirii (şi cu întreţinere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeţii sau cu chiriaşii săi; amfitrion; organism pe care (sau în care) trăieşte un animal parazit aflat în stare larvară sau adultă; locuinţă ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaş; ţăran bogat, chiabur, bogătan.
9406.    Gaze naturale – Gaze libere din zăcămintele de gaz metan, gaze dizolvate în ţiţei, cele din capul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei, precum şi gazele rezultate din extracţia sau separarea hidrocarburilor lichide (Legea nr. 351/ 2004).
9407.    Gazetar – Persoană care lucrează în redacţia unui ziar, unei gazete, care scrie articole ca profesionist; ziarist, jurnalist.
9408.    Gazetă – Publicaţie periodică având, de obicei, apariţie zilnică, care conţine ştiri, informaţii politice, sociale, culturale etc. (de actualitate); ziar, jurnal.
9409.    Gazetăresc – Care aparţine gazetăriei sau gazetarului, privitor la gazetărie sau la gazetar, specific gazetăriei sau gazetarului; jurnalistic, ziaristic.
9410.    Gazetărie – Profesiunea de gazetar, domeniul de activitate al gazetarului; ziaristică, jurnalistică.
9411.    Gazon – Iarbă care se udă şi se coseşte des pentru a fi menţinută scurtă, deasă şi mereu verde; suprafaţă de teren pe care se află asemenea iarbă (mai ales pentru unele competiţii sportive).
9412.    Gazona – A acoperi un teren cu gazon.
9413.    Gazonare – Acţiunea de a gazona şi rezultatul ei.
9414.    Gazonat – Locuri, terenuri acoperite cu gazon.
9415.    Găinar – Vânzător de găini sau de păsări de curte vii; hoţ de găini, hoţ de lucruri mărunte, borfaş; persoană care se ocupă cu afaceri ilicite mărunte.
9416.    Găină – Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne şi ouă; pasăre din specia Gallus domestica; femela cocoşului.
9417.    Găinărie – Crescătorie de găini sau de păsări de curte; loc unde se ţin găinile (într-o gospodărie).
9418.    Găinărie – Furt de găini; furt de lucruri mărunte; afacere ilicită măruntă.
9419.    Găleată – Vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare în partea superioară, cu toartă, folosit pentru transportul (şi păstratul) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente, etc.; conţinutul acestui vas; măsură de capacitate pentru lapte, cereale, etc., a cărei valoare a variat în timp, pe regiuni şi pe substanţe; conţinutul acestei măsuri.
9420.    Găti – A (se) îmbrăca (frumos), a (se) împodobi; a (se) pregăti pentru o acţiune, de obicei pentru o deplasare; a face, a prepara mâncare (prin fierbere, prăjire, etc.); a sfârşi, a termina, a isprăvi; a omorî, a ucide, a nimici.
9421.    Gătire – Acţiunea de a găti şi rezultatul ei.
9422.    Gătit – Acţiunea de a (se) găti; gătire; preparare a mâncării; îmbrăcat frumos, îngrijit, dichisit, împodobit; preparat, pregătit.
9423.    Găuri – a face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte, etc.); a perfora, a borteli, a borti; a se strica, a se degrada în urma găuririi.
9424.    Găurire – Acţiunea de a (se) găuri şi rezultatul ei; găurit.
9425.    Găurit – Găurire; care are una sau mai multe găuri; în care s-a făcut o gaură; care e plin de găuri, perforat, bortelit, bortit; care s-a stricat, s-a degradat în urma găuririi.
9426.    Găzar – Vânzător (ambulant) de petrol lampant.
9427.    Găzărie – Loc unde se vinde petrol lampant.
9428.    Găzdui – A primi pe cineva în casa sa pentru o anumită vreme, dându-i adăpost (şi mâncare); a rămâne (să locuiască şi să mănânce) câtva timp în casa cuiva.
9429.    Găzduire – Acţiunea de a găzdui şi rezultatul ei.
9430.    Gând – Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; închipuire, imaginaţie, fantezie; inspiraţie; loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie; intenţie, plan; convingere, părere; voie, dorinţă, plac.
9431.    Gândi – A-şi forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva; a concepe, a cere ceva (abstract sau concret); a se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva; a-i trece cuiva prin minte; a crede, a socoti; a lua în considerare; a-şi da seama; a intenţiona; a dori, a spera.
9432.    Gândire – Facultate superioară a creierului, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noţiuni, judecăţi, teorii etc.; factor ideal care constituie reflectarea realităţii obiective; spirit, conştiinţă; idee, gând, cuget; meditare, reflecţie; imaginaţie, fantezie.
9433.    Gândire laterală – Generarea de idei noi, “neortodoxe şi aparent ilogice” şi abandonarea celor vechi. Edward de Bono este creatorul conceptului, înrudit cu cel de “gândire inversată” (upside-down thinking) lansat de C. Hardy.
9434.    Gândit – Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit.
9435.    Gânditor – Care este cufundat în gânduri, predispus la meditaţie; îngândurat; absent, distrat; persoană care reflectează asupra problemelor vieţii, străduindu-se să descopere legile naturii şi ale societăţii, să contribuie la dezvoltarea cunoaşterii etc.; filozof.
9436.    Gârlă – Apă curgătoare (mai mică); braţ al unei ape curgătoare; în mare cantitate, din belşug; depresiune alungită (şi sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare şi care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălţile din jurul acestuia.
9437.    Gât – Parte a corpului (la om şi la unele animale) care uneşte capul cu trunchiul; gâtlej; cantitate de lichid câtă se poate bea dintr-o singură înghiţitură; parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul.
9438.    Gâtui – A strânge pe cineva de gât (sufocându-l); a se îngusta, a se micşora pe o anumită porţiune, într-o anumită zonă.
9439.    Gâtuire – Acţiunea de a (se) gâtui şi rezultatul ei.
9440.    Gâtuitură – Parte, zonă, porţiune mai îngustă din ceva.
9441.    Geam – Placă de sticlă care se fixează în pervazurile (ori cercevelele) ferestrelor sau ale uşilor şi care permite să străbată lumina în interiorul unei încăperi; bucată de sticlă care se fixează în rama ceasornicelor,  a ochelarilor etc.
9442.    Geamandură – Corp plutitor făcut din tablă, din lemn etc. şi ancorat pe fundul unei ape, care indică diverse restricţii de navigaţie.
9443.    Geamăn – Care a fost născut odată cu altă fiinţă şi de către aceeaşi mamă sau femelă; care are două tulpini crescute din aceeaşi rădăcină; fructe sau legume crescute câte două.
9444.    Geambaş – Persoană care vinde cai sau mijloceşte vânzarea cailor.
9445.    Geamgiu – Persoană care montează sau vinde geamuri.
9446.    Gel – Substanţă coloidală cu consistenţă vâscoasă şi însuşiri specifice deopotrivă lichidelor şi solidelor.
9447.    Gelatină – Substanţă proteică coloidală preparată prin fierbere din oase, cartilaje, etc., cu diferite întrebuinţări practice; produs de cofetărie preparat din sirop de fructe sau dintr-o cremă dulce, închegată cu foi de gelatină; piele crudă pregătită pentru a fi tăbăcită.
9448.    Gelatiniza – A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină.
9449.    Gelatinizare – Acţiunea de a (se) gelatiniza.
9450.    Gelifica – A transforma o soluţie coloidală într-un gel.
9451.    Gelificare – Faptul de a gelifica.
9452.    Gem – Produs alimentar obţinut prin fierberea fructelor (întregi) cu zahăr până la gelificarea siropului.
9453.    Gemă – Nume generic pentru orice piatră preţioasă translucidă; bijuterie sau obiect de artă făcut dintr-o piatră preţioasă sau semipreţioasă pe care sunt gravate figuri ori motive decorative.
9454.    Gen – Fel, soi, tip (pe care le prezintă un obiect, o fiinţă, un fenomen, etc.); fel de a fi al cuiva; categorie sistematică, subordonată familiei, care cuprinde una sau mai multe specii înrudite de plante sau animale.
9455.    Genă – Element al cromozomilor care determină transmiterea şi manifestarea unor caractere ereditare.
9456.    Genealogic – Care aparţine genealogiei, privitor la genealogie.
9457.    Genealogie – Urmărire sistematică a filiaţiei existente între membrii unei familii, făcută pentru a stabili originea şi gradul lor de înrudire; disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu întocmirea unor astfel de filiaţii şi legături între familii.
9458.    Genealogist – Persoană specializată în genealogie.
9459.    Genera – A produce, a determina, a da naştere la.
9460.    General – Denumire generică pentru gradele de ofiţer superioare gradului de colonel; persoană care are un astfel de grad; care este comun tuturor(sau marii majorităţi a) fiinţelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie; categorie reflectând trăsăturile esenţiale comune obiectelor dintr-o clasă; care priveşte pe toţi, care cuprinde pe toţi, la care participă toţi (sau marea majoritate); care priveşte ceva în ansamblu, în trăsăturile fundamentale, care se ocupă în linii mari de ceva; care se întâmplă, care există pe o întindere mare, care cuprinde o arie foarte largă sau totul; care are toată răspunderea în conducerea unei anumite diviziuni dintr-o instituţie, dintr-o întreprindere etc.
9461.    Generalitate – Caracterul sau însuşirea a ceea ce este general; idei generale sintetice, privitoare la un anumit domeniu; idei generale care nu au legătură directă cu subiectul tratat, discutat etc.
9462.    Generaliza – A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situaţii particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însuşirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor şi fenomenelor din clasa respectivă; a face să fie sau a deveni general; a (se) extinde sfera de aplicare; a se extinde în întregul organ sau organism; a considera o întâmplare, o situaţie ca fiind generală.
9463.    Generalizare – Acţiunea de a (se) generaliza şi rezultatul ei; operaţie logică prin care se trece de la noţiuni cu o sferă mai restrânsă şi un conţinut mai bogat la noţiuni cu o sferă mai largă şi un conţinut mai restrâns.
9464.    Generalizat – Căruia i s-a dat un caracter de generalitate, care a devenit general.
9465.    Generalizator – Care (se) generalizează.
9466.    Generalmente – În general, de obicei.
9467.    Generare – Acţiunea de a genera şi rezultatul ei.
9468.    Generator – Care generează, care produce, determină ceva; aparat, maşină sau instalaţie care serveşte la producerea unei forme de energie, folosind energie de o altă formă; aparat sau instalaţie care serveşte la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide.
9469.    Generativitate – Formare şi pregătire a următoarei generaţii de manageri specialişti, lucrători prin însuşirea unor noi deprinderi şi prin definirea strategiilor pe termen lung.
9470.    Generaţie – Totalitatea oamenilor (dintr-o comunitate socială dată) care sunt cam de aceeaşi vârstă; totalitatea animalelor domestice care aparţin aceleiaşi specii sau rase şi care s-au născut în acelaşi an.
9471.    Genere – În general; în mod obişnuit, de obicei.
9472.    Generic – Care aparţine unei categorii întregi, privitor la o categorie întreagă (de fiinţe, obiecte, fenomene); care cuprinde toate cazurile de acelaşi fel; partea de la începutul sau de la sfârşitul unui film, în care sunt indicate numele autorilor, colaboratorilor şi producătorilor filmului respectiv.
9473.    Generos – Care este gata să ajute în mod dezinteresat pe alţii; măriminos, darnic; însufleţit de sentimente alese, de idei progresiste; bogat, fertil.
9474.    Generozitate – Calitatea omului generos; mărinimie, dărnicie.
9475.    Genetică – Ramură a biologiei care studiază fenomenele şi legile eredităţii şi variabilităţii organismelor.
9476.    Genetician – Specialist în genetică.
9477.    Geneză – Proces de naştere şi de formare a unei fiinţe sau a unui lucru; naştere, origine; ansamblu de fapte, de împrejurări, de elemente care au concurat la formarea unui lucru.
9478.    Genial – Înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedeşte genialitate.
9479.    Genialitate – Caracterul sau însuşirea unui geniu ori a ceea ce este genial.
9480.    Geniu – Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare; fire natură, caracter specific; spirit protector (bun sau rău); armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificaţii, de drumuri, de poduri, etc.
9481.    Gentil – Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor; drăguţ, plăcut, nostim.
9482.    Gentileţe – Purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate.
9483.    Gentilom – Nobil, aristocrat; om cu purtări alese, ireproşabile.
9484.    Gentleman – Bărbat cu comportări alese, ireproşabile, cu caracter distins.
9485.    Gentleman’ s agreement – Convenţii care nu sunt încheiate în scris.
9486.    Geocentric – Privitor la centrul pământului; care are pământul drept centru.
9487.    Geochimie – Ramură a chimiei care studiază răspândirea şi deplasarea elementelor chimice care alcătuiesc scoarţa pământului.
9488.    Geochimist – Specialist în geochimie.
9489.    Geodă – Agregat de minerale format prin depunere în cavităţile largi ale rocilor.
9490.    Geodez – Specialist în geodezie.
9491.    Geofizică – Ştiinţă care studiază structura şi proprietăţile fizice ale globului terestru; care aparţine geofizicii, privitor la geofizică.
9492.    Geofizician – Specialist în geofizică.
9493.    Geograf – Specialist în geografie.
9494.    Geografic – Care aparţine geografiei, privitor la geografie.
9495.    Geografie – Ştiinţă care studiază şi descrie învelişul terestru, cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, etc.
9496.    Geolog – Specialist în geologie.
9497.    Geologi şi geofizicieni – Persoane/ funcţii care efectuează cercetări, îmbunătăţesc sau dezvoltă concepte, teorii şi metode operaţionale ori aplică cunoştinţele ştiinţifice referitoare la geologie şi geofizică în domenii cum ar fi exploatarea şi extracţia petrolului, a gazului natural şi a mineralelor, conservarea apei, construcţii civile, telecomunicaţiile şi navigaţia, precum şi evaluarea şi diminuarea efectelor asupra mediului ale proiectelor de dezvoltare şi de eliminare a deşeurilor (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
9498.    Geologic – Care aparţine geologiei, privitor la geologie; străvechi.
9499.    Geologie – Ştiinţă care studiază modul de formare, alcătuirea şi istoria dezvoltării globului terestru.
9500.    Geomagnetic – Care aparţine magnetismului terestru sau geomagnetismului, privitor la magnetismul terestru sau la geomagnetism.
9501.    Geomagnetism – Ramură a geofizicii care studiază magnetismul terestru.
9502.    Geometric – Care aparţine geometriei, privitor la geometrie.
9503.    Geometrie – Ramură a matematicii care studiază formele şi proprietăţile corpurilor, precum şi raporturile lor spaţiale; structură, aspect regulat, simetric pe care îl are o construcţie, un obiect, un sistem etc.
9504.    Geometru – Specialist în geometrie; topograf.
9505.    Geomorfologic – Care aparţine geomorfologiei, privitor la geomorfologie.
9506.    Geomorfologie – Ştiinţă care studiază formele de relief ale suprafeţei pământului.
9507.    Geopolitică – Teorie care susţine că politica unui stat poate fi determinată de poziţia sa geografică.
9508.    Geotehnică – Ştiinţă aplicată care studiază comportarea terenurilor din punct de vedere al stabilităţii şi al rezistenţei lor.
9509.    Geotermal – Cu apă caldă sau fierbinte.
9510.    Geotermic – Care aparţine căldurii din interiorul scoarţei terestre, privitor la această căldură.
9511.    Geotermie – Căldura internă a pământului.
9512.    Ger – Temperatură atmosferică foarte scăzută; frig foarte mare.
9513.    Gera – A administra pe socoteala şi în locul altuia.
9514.    Gerant – Persoană care gerează.
9515.    Gerare – Acţiunea de a gera şi rezultatul ei.
9516.    Geriatrie – Ramură a medicinii care studiază şi tratează bolile bătrâneţii.
9517.    Germen – Corpuscul sau sămânţă care, puse în condiţii favorabile, se dezvoltă şi dau naştere unei fiinţe vii; oul fecundat; embrionul plantei; principiu, element, cauză din care se dezvoltă ceva.
9518.    Germina – A începe să se dezvolte, să încolţească, să se înmulţească, să pornească un nou ciclu de vegetaţie (în condiţii favorabile); a trece de la viaţa latentă sau embrionară la viaţa activă.
9519.    Germinare – Acţiunea de a germina şi rezultatul ei.
9520.    Germinativ – Care aparţine germinaţiei, privitor la germinaţie; care poate să germineze sau să facă să germineze.
9521.    Germinator – Care poate germina sau poate face să germineze; aparat, instalaţie etc. care determină procesul de germinaţie al diferitelor seminţe; aparat, instalaţie etc. cu care se obţine germinarea artificială a unor seminţe.
9522.    Germinaţie – Proces fiziologic de trecere a unui germen de la viaţa latentă la viaţa activă şi care duce la naşterea unei plante sau a unui organ vegetal.
9523.    Gerontologie – Ramură a biologiei care studiază problemele bătrâneţii.
9524.    Geros – Foarte friguros, extrem de rece.
9525.    Gest – Mişcare a mâinii, a capului etc. care exprimă o idee, un sentiment, o intenţie, înlocuind uneori vorbele sau dând o expresivitate vorbirii; faptă sau purtare dictată de un anumit scop, de anumite interese, având o anumită semnificaţie etc.
9526.    Gestaţie – Perioadă din viaţa organismului unor femele, care ţine de fecundarea ovulului până la naşterea fătului.
9527.    Gestică – Ansamblu de gesturi folosite de un actor în interpretarea unui rol ori în recitarea sau în lectura unei opere.
9528.    Gesticula – A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva.
9529.    Gesticulare – Acţiunea de a gesticula şi rezultatul ei; gesticulaţie.
9530.    Gesticulaţie – Gesticulare.
9531.    Gestionar – Care ţine o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune; persoană însărcinată cu o gestiune.
Salariat al oricărui agent economic (persoană fizică sau juridică) sau al oricărei autorităţi ori instituţii publice având ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în proprietatea, administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară, a angajatorilor menţionaţi, indiferent de modul de dobândire şi de locul unde se află bunurile (materiale, băneşti sau alte valori).
9532.    Gestionarea riscului – Determinarea sistematică a riscului şi punerea în aplicare a tuturor măsurilor necesare pentru a limita expunerea la risc. Acest termen vizează şi activităţi cum ar fi culegerea de date şi informaţii, analiza şi evaluarea riscurilor, recomandarea şi adoptarea/ executarea măsurilor, precum şi controlul şi evaluarea periodică a procesului şi a rezultatelor acestuia, pe baza surselor şi strategiilor internaţionale, comunitare şi naţionale (Reg. CEE 2913/ 92).
Determinarea sistematică a riscurilor şi punerea în practică a tuturor măsurilor necesare pentru a limita expunerea la riscuri; acest termen include activităţi de genul colectării de date şi de informaţii, analizării şi evaluării riscurilor, recomandării şi adoptării de măsuri, precum şi controlul şi evaluarea periodică ale procesului şi ale rezultatelor sale, pe bază de surse şi de strategii naţionale şi internaţionale (Legea nr. 86/ 2006 – Codul vamal).
9533.    Gestiune – Administrare a bunurilor unor întreprinderi, instituţii sau persoane; răspunderea păstrării bunurilor şi a mânuirii fondurilor unor întreprinderi, instituţii sau persoane; ansamblu de operaţii privind primirea, păstrarea şi eliberarea unor bunuri materiale aparţinând altcuiva; totalitate a bunurilor încredinţate cuiva în vederea administrării lor.
Administrarea patrimoniului sau o parte din bunurile unei persoane de către reprezentantul ei legal, cum ar fi gestiunea tutorelui. Operaţiile de primire, păstrare şi eliberare a bunurilor materiale sau a valorilor băneşti îndeplinite de angajatul unei organizaţii publice, societăţi comerciale etc. în cadrul atribuţiilor sale de serviciu. Acest angajat poartă denumirea de gestionar.
9534.    Gestiune de afaceri – Îndeplinirea de către o persoană (girant), din proprie iniţiativă, fără a fi primit o împuternicire, a unor acte juridice sau acţiuni materiale necesare şi utile în favoarea sau în interesul unei terţe persoane (girat).
9535.    Gestiunea creditelor – Strategie de creditare care constă în planificarea, realizarea şi supravegherea operaţiunilor de creditare ale unei întreprinderi.
9536.    Gestiunea durabilă a pădurilor – Administrarea şi utilizarea pădurilor astfel încât să îşi menţină şi să îşi amelioreze biodiversitatea, productivitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea, sănătatea şi în aşa fel să se asigure, în prezent şi în viitor, capacitatea de a exercita funcţiile multiple ecologice, economice şi sociale permanente la nivel local, regional, naţional şi global fără a crea prejudicii altor ecosisteme (L 46/ 2008).
9537.    Gestiunea frauduloasă – Infracţiune care face parte din categoria infracţiunilor contra patrimoniului şi constă în pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinţă, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri (art. 214 C.Pen.).
9538.    Gestiunea lichidităţilor – Planificarea, realizarea şi supravegherea măsurilor destinate să asigure lichiditatea întreprinderii. În acest context, societăţile cu vocaţie internaţională trebuie să rezolve problemele puse la păstrarea şi plasamentul lichidităţilor în diferite valute.
9539.    Ghidul solicitantului – Materialul de informare tehnică a potenţialilor beneficiari, aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, cu privire la evaluarea, selectarea, contractarea şi plata proiectelor, elaborat distinct pentru fiecare domeniu de intervenţie fiind disponibil la nivel local şi central. Ghidul solicitantului prezintă regulile pentru pregătirea, întocmirea şi depunerea proiectului de investiţii, modalităţile de selecţie, cu punctaje şi criterii specifice. De asemenea, conţine lista indicativă a tipurilor de investiţie, documentele, avizele şi acordurile necesare, modele ale cererii de finanţare, studiului de fezabilitate, memoriului justificativ, contractului de finanţare cu anexe, alte formulare şi informaţi utile în realizarea proiectului (Schema ajutor de stat 25.01.2010).
9540.    Gheretă – Construcţie mică (de lemn) în care se poate adăposti o santinelă, un paznic, etc.; construcţie mică, cu o singură încăpere, făcută din materiale uşoare, în care se vând alimente, ziare, reviste, etc.; chioşc, tonetă, etc.
9541.    Gherghef – Cadru de lemn sau de metal pe care se întinde o ţesătură pentru a fi brodată sau firele de urzeală pentru ţeserea covoarelor; ţesătură întinsă pe acest cadru.
9542.    Gheşeft – Afacere măruntă de oportunitate, deseori necurată; bişniţă.
9543.    Gheşeftar – Persoană care face gheşefturi, care umblă după gheşefturi; bişniţar.
9544.    Gheţar – Instalaţie cu pereţi dubli în care se menţine o temperatură joasă prin introducerea unei bucăţi de gheaţă, folosită pentru păstrarea alimentelor, răcirea băuturilor etc.; răcitor; masă de gheaţă formată în regiunile alpine şi în cele polare şi care, de obicei, se deplasează lent sub influenţa gravitaţiei.
9545.    Gheţărie – Loc special amenajat în care se depozitează iarna blocuri de gheaţă naturală, pentru a fi folosite în cursul verii; cameră, locuinţă extrem de friguroasă.
9546.    Ghici – A descoperi, a afla, a înţelege ceva (mai mult intuitiv sau prin deducţie); a intui, a prevedea, a întrezări; a dezlega o ghicitoare; a prezice cuiva viitorul.
9547.    Ghicire – Acţiunea de a ghici şi rezultatul ei.
9548.    Ghid – Persoană care conduce şi îndrumează un grup de turişti, un grup de vizitatori ai unei expoziţii, etc. dându-le explicaţiile necesare; călăuză, cicerone; carte cuprinzând informaţii de călătorie, hărţi, planuri, îndrumări, etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o ţară, într-o regiune, într-un muzeu etc.; broşură, carte, etc. cuprinzând toate informaţiile necesare utilizării unui produs, participării la anumite programe, etc.
9549.    Ghida – A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta; a determina o anumită mişcare unei piese, a unui mecanism etc.
9550.    Ghidaj – Faptul de a ghida; dispozitiv mecanic fix al unui mecanism, care permite deplasarea unei piese mobile doar într-o anumită direcţie şi între anumite limite.
9551.    Ghidare – Acţiunea de a (se) ghida şi rezultatul ei.
9552.    Ghildă – Asociaţie economică, politică şi religioasă; asociaţie de negustori (pe bresle).
9553.    Ghilotină – Instrument prevăzut cu o lamă ascuţită, care serveşte la tăierea foilor de tablă, de carton, de hârtie, etc.
9554.    Ghint – Şanţ în formă de spirală, făcut pe suprafaţa interioară a ţevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mişcare de rotaţie necesară menţinerii stabilităţii acestuia pe o traiectorie dată; cui sau piron cu capătul lat şi proeminent.
9555.    Ghintui – A prevedea cu ghinturi ţeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o ţeavă a unei arme de foc; a fereca cu ghinturi un buzdugan, o ghioagă etc.
9556.    Ghintuire – Acţiunea de a ghintui şi rezultatul ei.
9557.    Ghintuit – Faptul de a ghintui; care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi.
9558.    Ghivent – Şanţ elicoidal regulat făcut pe suprafaţa interioară sau exterioară a unei piese cilindrice ori conice, care permite înşurubarea acesteia cu o piesă similară; filet.
9559.    Ghizd – Perete făcut din bârne, piatră, tuburi etc., cu care se căptuşeşte o fântână pe dinăuntru; partea prelungită, de la sol în sus a acestui perete.
9560.    Gigant – Construcţie, întreprindere etc. uriaşă; persoană care se remarcă prin calităţi excepţionale.
9561.    Gigantic – De proporţii uriaşe; enorm, colosal, gigantesc.
9562.    Gimnazial – Care aparţine gimnaziului, privitor la gimnaziu.
9563.    Gimnazist – Elev de gimnaziu.
9564.    Gimnaziu – Şcoală de grad secundar, care cuprindea cursul inferior al liceului.
9565.    Ginecolog – Medic specializat în ginecologie.
9566.    Ginecologic – Care aparţine ginecologiei, privitor la ginecologie.
9567.    Ginecologie – Ramură a ştiinţelor medicale care se ocupă cu funcţiile şi cu bolile aparatului genital feminin.
9568.    Ginere – Soţul unei femei, considerat în raport cu părinţii acesteia.
9569.    Gir – Mijloc de garanţie; transfer al unui titlu prin andosarea dorinţei titularului (girantului) de a-l remite unui girator; girantul îşi asumă obligaţia stingerii creanţei giratorului dacă acesta nu o execută la scadenţă.
Semnătură pusă pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevăzute în document către o anumită persoană şi la o dată anumită; mijloc, act prin care cineva garantează pentru acţiunile, cinstea, angajamentele etc. cuiva.
9570.    Gir de întoarcere – Gir în virtutea căruia beneficiarul girează în favoarea trasului, a trăgătorului sau a altui obligat care la rândul lui poate gira din nou cambia.
9571.    Gir după protest – Gir făcut după dresarea protestului de neplată sau după expirarea termenului pentru dresarea protestului şi care produce numai efectele unei cesiuni.
9572.    Gir fără garanţie – Gir în virtutea căruia girantul este exonerat de orice garanţie de acceptare sau plată, fiind ţinut responsabil numai de existenţa cerinţei şi care produce ca efect numai legitimarea posesiunii titlului.
9573.    Gir fiduciar – Gir care, fără să conţină vreo referire la scopul pentru care este făcut, are ca efect transferul deplin al drepturilor cambiale de la girant la girator, cel dintâi păstrând doar un drept personal împotriva acestuia din urmă (acest gir se bazează pe încrederea acordată de girat giratarului că va utiliza cambia potrivit înţelegerii intervenite între ei).
9574.    Gir în alb – Gir care nu cuprinde indicarea numelui giratarului ci numai semnătura girantului pe spatele cambiei sau pe adaos.
9575.    Gir în garanţie – Gir care cuprinde forma „în garanţie” sau „valoare în gaj”, ori altă formă asemănătoare, din care să rezulte că titlul cambial este dat în garanţie pentru asigurarea unei alte creanţe a giratarului faţă de girant.
9576.    Gir la purtător – Varietate de gir în alb sub forma unui gir exprimat în formula „plătiţi purtătorului”.
9577.    Gir simulat – Gir în virtutea căruia părţile convin să nu aibă efecte transmiterea cambiei, girantul continuând să rămână adevăratul posesor al acesteia iar giratarul fiind numai un posesor aparent al ei.
9578.    Gira – A garanta printr-un gir, cambie; a-şi da girul.
9579.    Girant – Persoană care girează (o cambie).
Posesorul legitim al unui titlu la ordin care transmite acel titlu altei persoane prin gir (în cazul mai multor giruri succesive girantul, în fiecare dintre acestea, este giratarul girului precedent); persoană care girează o cambie; cel care transferă proprietatea unui titlu pe calea andosării; persoana care se angajează să plătească datoriile scadente ale unui terţ, în cazul în care acesta din urmă este incapabil să le achite.
9580.    Giratar – Persoana căreia urmează să i se plătească o anumită sumă în temeiul unui gir; persoană care dobândeşte un titlu la ordin prin gir; persoană în favoarea căreia este girată o cambie.
9581.    Giratoriu – De rotaţie, circular.
9582.    Giraţie – Mişcare circulară, de rotaţie.
9583.    Giro transfer advice – Formulă utilizată pentru viramente bancare, dar permiţând clienţilor de a efectua plăţi titularilor de conturi de cecuri poştale.
9584.    Girodină – Giravion în care sustentaţia în aer este asigurată de un rotor plasat independent de elice.
9585.    Girometru – Instrument care înregistrează grafic viteza unghiulară a unui avion.
9586.    Giroplan – Autogir prevăzut cu un rotor cu patru pale şi cu aripă fixă de avion.
9587.    Giroscop – Aparat care, antrenat de o mişcare de rotaţie în jurul uneia dintre axe, se poate astfel deplasa încât să nu modifice direcţia axei sale de rotaţie; dispozitiv care asigură stabilitatea şi orientarea în spaţiu a unui avion, a unui submarin, etc.
9588.    Giroscopic – Care aparţine giroscopului, privitor la giroscop.
9589.    Giruetă – Instrument meteorologic cu care se determină direcţia şi intensitatea vântului.
9590.    Giuvaer – Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal preţios (şi pietre scumpe); bijuterie; obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calităţi.
9591.    Giuvaergerie – Arte giuvaergiului; lucrare făcută de giuvaergiu; atelierul sau prăvălia giuvaergiului.
9592.    Giuvaergiu – Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier.
9593.    Give away – “Da-l mai departe”; material informativ şi publicitar, afişe mici cu reclame, care sunt oferite pe stradă publicului larg.
9594.    Givraj – Depunere de gheaţă pe suprafaţa unui avion în zbor, în anumite condiţii atmosferice.
9595.    Glacial – De gheaţă, rece ca gheaţa, care îngheaţă; lipsit de orice căldură, bunăvoinţă, prietenie distant, rece.
9596.    Glaciar – Perioadă în care gheţarii ocupau regiuni foarte întinse de pământ şi în care alternau intervalele reci cu cele calde; care aparţine acestei perioade, privitor la această perioadă.
9597.    Glaciaţie – Interval rece din perioada glaciară, caracterizat prin dezvoltarea intensă a gheţarilor; proces de intensă dezvoltare a gheţarilor, caracteristic acestui interval.
9598.    Glaf – Săpătură făcută cu dalta în lungul sau împrejurul unei coloane; element de construcţie din lemn, din marmură sau din beton, folosit în căptuşirea părţii inferioare a golului unei ferestre; muchia finisată a deschiderii făcute într-un perete.
9599.    Glasa – A acoperi o prăjitură, o bomboană, un fruct sau o mâncare cu glazură; a glazura; a da lustru sau apret unui obiect (de piele).
9600.    Glasare – Acţiunea de a glasa.
9601.    Glasat – Acoperit cu o glazură; lustruit, apretat.
9602.    Glaspapir – Hârtie specială mai groasă pe care a fost lipit un strat de sticlă pisată şi care se foloseşte la şlefuitul lemnului, metalelor, etc.
9603.    Glastră – Ghiveci (cu pământ) în care cresc plante ornamentale (cu flori); vas special (cu apă) în care se păstrează flori ale plantelor decorative, vază.
9604.    Glasvand – Perete interior alcătuit din panouri de sticlă montate pe un cadru de lemn sau de metal; uşă pliantă, cu geamuri, care separă două încăperi.
9605.    Glazura – A glasa; a emaila, a smălţui.
9606.    Glazurare – Acţiunea de a glazura.
9607.    Glazură – Strat subţire de zahăr ars, de ciocolată, de şerbet etc. cu care se acoperă unele prăjituri, bomboane, fructe, etc., pentru a le da un gust şi un aspect mai plăcut; strat subţire şi transparent cu care se acoperă orezul, unele paste făinoase, etc. pentru a le da un aspect mai frumos şi pentru a nu se lipi la fier sau la prăjit; email, smalţ pentru produse ceramice.
9608.    Glet – Strat subţire de ipsos sau de ipsos aplicat peste tencuială, pentru a obţine o suprafaţă netedă de zugrăveală sau de văruială.
9609.    Glie – Pământ, ogor; patrie; brazdă de pământ (cu iarbă cu tot, câtă se poate desprinde odată cu hârleţul).
9610.    Glisa – A aluneca, a se deplasa de-a lungul unei alte piese (printr-o frecare minimă); a aluneca pe suprafaţa apei.
9611.    Glisadă – Zbor în care un avion înaintează înclinat pe o aripă, astfel încât se apropie de sol parcurgând o distanţă cât mai mică.
9612.    Glisant – Pe care poate aluneca un corp (printr-o frecare minimă); care alunecă (printr-o frecare minimă) de-a lungul altei piese cu care se află în contact.
9613.    Glisare – Faptul de a glisa.
9614.    Glisieră – Bară fixă, netedă, de-a lungul căreia alunecă o piesă, un element mobil etc.
9615.    Gloată – Mulţime (pestriţă) de oameni strânşi la un loc; buluc, adunătură; masa poporului, compusă mai ales din cei săraci, ţărani şi orăşenimea săracă şi mijlocie.
9616.    Glob – Corp sferic sau sferoidal; corp sferic de sticlă sau de porţelan, montat la o lampă sau la un bec.
9617.    Global – Care ia în consideraţie toate elementele unui ansamblu, care rezultă prin însumarea tuturor elementelor de acelaşi fel; total.
9618.    Glod – Noroi; loc, teren, drum noroios; bulgăre de pământ uscat sau îngheţat.
9619.    Glodărie – Noroi mare; loc, drum etc. noroios sau gloduros.
9620.    Gloduros – Plin de noroi, noroios; cu gloduri.
9621.    Glonţ – Mic proiectil de oţel, de aramă sau de plumb, pentru unele arme de foc; extrem de repede, rapid.
9622.    Glorie – Onoare, mărire, slavă adusă unei persoane, unui eveniment, etc.; faimă, renume obţinut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru însuşiri excepţionale; persoană de mare valoare.
9623.    Glorifica – A preamări, a slăvi.
9624.    Glorificare – Acţiunea de a glorifica şi rezultatul ei; preamărire, slăvire.
9625.    Glorios – Plin de glorie; care aduce glorie.
9626.    Glosa – A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text.
9627.    Glosar – Listă sau colecţie de cuvinte uzuale, puţin cunoscute sau regionale însoţite de explicaţia lor, concepută ca operă anexă ori independentă; dicţionar, vocabular.
9628.    Glosare – Acţiunea de a glosa şi rezultatul ei.
9629.    Glosă – Explicare a sensului unui pasaj sau a unui cuvânt dintr-o scriere; comentariu sau notă explicativă făcută pe marginea unui text; totalitatea cuvintelor care alcătuiesc un glosar.
9630.    Gnoseologic – Care se referă la gnoseologie, care aparţine gnoseologiei.
9631.    Gnoseologie – Teorie filozofică asupra capacităţii omului de a cunoaşte realitatea şi de a ajunge la adevăr; teoria cunoaşterii.
9632.    Gnostic – Care aparţine gnosticismului, privitor la gnosticism; persoană, gânditor care aderă la gnosticism, susţine gnosticismul.
9633.    Gnosticism – Curent filozofic-religios care caută să îmbine teoria creştină cu filozofia şi unele religii, susţinând posibilitatea unei cunoaşteri mistice sau aprofundate.
9634.    Go-go fund – Fond de plasament axat pe activităţi destinate creşterii economice. Această politică de plasament dinamic necesită modificări permanente ale portofoliului. În perioade de creştere, un asemenea fond realizează o performanţă superioară celei obţinute de indicii bursieri, dar în perioade conjuncturale nefavorabile scăderile sunt mai accentuate decât indicii bursieri.
9635.    Goană – Deplasare cu paşi mari şi repezi a cuiva; urmărire în fugă, fugărire întreprinsă de cineva; viteză mare cu care se deplasează cineva; grabă mare cu care se deplasează o persoană; vânătoare (cu gonaci şi câini); prigoană, persecuţie; împerechere a vacii cu taurul.
9636.    Goblen – Tapiserie, broderie sau ţesătură artistică făcute cu fire colorate, reprezentând o imagine plastică.
9637.    Goeletă – Navă cu pânze având două până la şase catarge.
9638.    Gofră – A imprima rânduri de cute paralele (şi ondulate) pe o ţesătură, pe o tablă, pe o hârtie, etc.; a aplica pe o ţesătură un desen imprimat în relief.
9639.    Gofraj – Serie de cute paralele (şi ondulate) aplicate pe o ţesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc.; efect de finisare a unor ţesături, constând în aplicarea de desene imprimate în relief.
9640.    Gofrare – Acţiunea de a gofra şi rezultatul ei.
9641.    Gofrat – Faptul de a gofra; pe care s-au imprimat cute paralele (şi ondulate) ori desene în relief.
9642.    Golan – Om fără ocupaţie, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu; om sărac, zdrenţăros, care nu are cu ce se îmbrăca.
9643.    Golănesc – Care aparţine golanului, specific golanului, de golan.
9644.    Golănie – Faptă, vorbă, atitudine de golan.
9645.    Golănime – Mulţime de golani, totalitatea golanilor.
9646.    Golf – Parte a unui ocean, a unei mări sau a unui lac care înaintează într-o deschizătură (largă() a uscatului; joc sportiv în care se urmăreşte introducerea unei mingi mici în mai multe găuri succesive (aflate pe un teren special) prin lovirea ei cu o crosă.
9647.    Goli – A scoate sau a consuma întregul conţinut dintr-un vas, recipient, spaţiu etc.; a deşerta; a rămâne gol, fără fiinţe, pustiu; a evacua ceva dintr-un spaţiu, recipient etc.
9648.    Golire – Acţiunea de a (se) goli şi rezultatul ei.
9649.    Gologan – ban, monedă de mică valoare.
9650.    Gomă – Persoane care aparţin lumii elegante, societăţii cu pretenţii de distincţie; eleganţă exorbitantă, pretenţioasă.
9651.    Gomos – Care se remarcă printr-o eleganţă excesivă (şi plină de pretenţii).
9652.    Gonaş – Hăitaş.
9653.    Gondolă – barcă lungă, puţin adâncă, cu fundul plat, cu prova (şi pupa) ridicată şi încovoiată, manevrată cu o singură vâslă; nacelă în care se află motorul unui dirijabil.
9654.    Gondoletă – Gondolă mică.
9655.    Gondolier – Bărbat care conduce o gondolă.
9656.    Gong – Disc de metal care, lovit cu un ciocănel special, produce un sunet caracteristic, fiind întrebuinţat ca instrument muzical sau de chemare, de semnalizare; sunet emis de acest disc (care anunţă ceva).
9657.    Goni – A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor; a urmări (o ţintă, un ideal(; a alunga, a izgoni; a alerga, a fugi.
9658.    Goniometric – Care aparţine goniometriei, privitor la goniometrie.
9659.    Goniometrie – Ramură a geometriei aplicate care se ocupă cu studiul unghiurilor şi cu măsurarea valorii lor; tehnică de măsurare a unghiurilor cu ajutorul goniometrului.
9660.    Goniometru – Instrument care serveşte la măsurarea valorii unghiurilor.
9661.    Gonire – Faptul de a (se) goni.
9662.    Good management – “Buna gestiune”, conducere, asigurarea succesului eforturilor pentru dezvoltarea economică. A 8-a sesiune a Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (Cartagena 1992) l-a definit ca “suma totală a acţiunilor guvernamentale necesare stabilirii celor mai potrivite forme de organizare şi reguli ale jocului pentru o funcţionare eficientă şi convenabilă a pieţelor şi pentru un climat propice activităţii economice”.
9663.    Gospodar – Om care posedă o gospodărie; ţăran proprietar al unei gospodării; om care dovedeşte pricepere, chibzuială în conducerea unei gospodării (personale, de stat etc.) a unei instituţii, organizaţii etc.), a unei instituţii, organizaţii etc.; soţ (în raport cu soţia sa).
9664.    Gospodăresc – Care aparţine sau este specific unui gospodar priceput; conjugal.
9665.    Gospodăreşte – Ca gospodarii (buni); cu chibzuială, cu pricepere.
9666.    Gospodări – A conduce sau a face treburile unei gospodării, ale unei instituţii, organizaţii etc.; a întemeia sau a face pe cineva să-şi întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui.
9667.    Gospodărie – Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobilă a) unui locuitor, îndeosebi a unui ţăran (şi a familiei sale); unitate formată dintr-o locuinţă şi din persoanele (înrudite) care o locuiesc; persoanele (înrudite) care locuiesc împreună, având buget comun şi valorificând în comun bunurile dobândite prin munca lor; activitate casnică (a gospodinei); unitate de producţie agricolă de prestări de serviciu etc. (de stat, cooperatistă sau particulară); conducere, administrare a unui bun, a unei instituţii (publice) etc.; instituţie sau ansamblu de instituţii care asigură această conducere, administrare.
9668.    Gospodărire – Acţiunea de a (se) gospodări; administrare, conducere.
9669.    Gospodărire (management) al apelor – Activităţi care, printr-un ansamblu de mijloace tehnice şi măsuri legislative, economice şi administrative, conduc, atât la cunoaşterea, utilizarea, valorificarea raţională, îmbunătăţirea şi păstrarea calităţii resurselor de apă pentru satisfacerea tuturor nevoilor sociale şi economice, cât şi la protecţia împotriva epuizării, poluării acestor resurse, şi la prevenirea şi combaterea acţiunilor distructive (Cod bune practici fermă 2006).
9670.    Gospodării – Indivizi sau familii care, în calitate de consumatori, cumpără bunuri şi servicii şi în calitate de posesori de resurse, vând sau închiriază factori de producţie.
9671.    Gospodărit – Care şi-a întemeiat o gospodărie sau care îşi conducere cu pricepere, cu chibzuială gospodăria.
9672.    Gospodăros – Care dovedeşte pricepere şi manifestă interes, pasiune în conducerea unei gospodării (personale, de stat, etc.),a  unei instituţii, organizaţii etc.
9673.    GPL – Gaz Petrolier Lampant; este un amestec de hidrocarburi parafinice uşoare obţinute în urma proceselor de rafinare şi în instalaţiile de stabilizare a ţiţeiului sau de prelucrare a gazului natural. Acestea constau în principal, din propan (C3H8) şi butan (C4H10) sau dintr-o combinaţie între cele două. Propilena, butilena, isopropilena şi isobutilena ar putea, de asemenea, să fie incluse aici. GPL-urile sunt de obicei lichefiate la presiune pentru transport şi depozitare (Reg. CE 1.099/ 2008).
9674.    Grabă – Tendinţă, intenţie, dorinţă de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; iuţeală, viteză (mare) cu care se face ceva; zor.
9675.    Grad – Nume dat mai multor unităţi de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper; fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură; valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referinţă; etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însuşire a unui material etc.; treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situaţie etc.; fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituţii; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcţii; loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcţii; persoană care ocupă o anumită funcţie în mod ierarhic.
9676.    Grad de adecvare – Măsura calităţii probelor, care reprezintă relevanţa şi credibilitatea lor pentru a le susţine sau pentru a detecta greşeli în clase de tranzacţii, solduri ale conturilor, precum şi în prezentări şi afirmaţiile asociate.
9677.    Grad de îndatorare – Raportul dintre datoriile totale şi activul total al societăţii; cu cât raportul este mai mic, cu atât mai conservator se dovedeşte a fi managementul societăţii, care se bazează pe resursele proprii de finanţare ale entităţii. Pe de altă parte, o gestiune eficientă a fondurilor împrumutate se poate concretiza într-un randament al activelor mai ridicat, adică profitabilitate mai ridicată. Mărimea gradului de îndatorare diferă în funcţie de politica firmei, dar şi de sectorul de activitate căruia îi aparţine entitatea. Pentru firmele industriale este acceptat un grad de îndatorare de până la 60 – 65 %, cu condiţia ca el să conducă la o profitabilitate superioară.
9678.    Grad de ocupare a forţei de muncă – Procentul din populaţia în vârstă de minim 16 ani care este angajată.
9679.    Grad de pericol social – Nivelul răului social pe care îl reprezintă o faptă ilicită, pericolul social fiind unul din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii.
9680.    Grad profesional – Subdiviziune a funcţiei prevăzută de legislaţia salarizării personalului din sectorul bugetar pentru anumite funcţii în care pot fi încadrate (angajate) ori avansate (promovate) numai persoane având studii superioare.
9681.    Grada – A marca gradele, a împărţi în grade (un instrument sau o scară de măsură); a repartiza, a împărţi, a eşalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon.
9682.    Gradare – Acţiunea de a grada şi rezultatul ei.
9683.    Gradat – Militar având un grad inferior celui de ofiţer; împărţit în grade; care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce pe rând, într-o succesiune ascendentă sau descendentă.
9684.    Gradaţie – Creştere sau descreştere treptată, progresivă, înaintare succesivă (a unui proces, a unui fenomen, a unei acţiuni etc.); fiecare dintre diviziunile care se găsesc pe suportul unui instrument de măsură cu scări gradate; figură de stil constând în trecerea treptată, ascendentă sau descendentă, de la o idee la alta; trecere treptată de la o nuanţă la alta; fiecare dintre treptele de încadrare pe care se află un salariat în cadrul gradului său, acordată pe baza vechimii în serviciu şi a aportului în muncă; spor de salariu care corespunde fiecăreia dintre aceste trepte.
Element de diferenţiere a salariului de bază aferent pentru funcţiile de execuţie, inclusiv al gradelor profesionale şi treptelor profesionale ale acestora, reglementat de legislaţia salarizării personalului din sectorul bugetar şi al regiilor autonome cu specific deosebit.
9685.    Gradient – Mărime care indică variaţia presiunii barometrice sau a temperaturii în anumite condiţii.
9686.    Gradul de îndatorare al capitalului – Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului şi sfârşitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit (L 571/ 2006).
9687.    Grafic – Metodă de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri, etc.) o mărime, variaţia unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile, care aparţine acestei metode; care ţine de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură; reprezentare prin desen a unei mărimi, a variaţiei unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentarea prin linii, figuri geometrice, hărţi etc. a unor date din diverse domenii de activitate; ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător şi care foloseşte diferite procedee tehnice şi diferite materiale.
9688.    Grafic de circulaţie – Document care conţine denumirea traseului, autogările, staţiile publice şi capetele de traseu aflate pe un traseu, distanţele dintre acestea, operele de plecare, respectiv de sosire, zilele în care se efectuează transporturile (OUG 109/ 2005).
9689.    Grafician – Persoană care se ocupă cu grafica.
9690.    Grafolog – Persoană care se ocupă cu grafologia.
9691.    Grafologic – Care aparţine grafologiei, privitor la grafologie.
9692.    Grafologie – Disciplină care se ocupă cu studiul particularităţilor individuale ale scrisului, cu aplicaţii în criminalistică, în psihologie, psihiatrie etc.
9693.    Grajd – Construcţie sau încăpere special amenajate pentru adăpostirea animalelor domestice mari.
9694.    Gram – Unitate de măsură pentru masa (ori greutatea) unui corp, egală cu a mia parte dintr-un kilogram.
9695.    Gramaj – Masă (ori greutate), exprimată în grame, pe care o are sau trebuie să o aibă o parte dintr-un material.
9696.    Grandilocvent – Plin de emfază, pompos, umflat, bombastic.
9697.    Grandilocvenţă – Întrebuinţare adecvată de cuvinte sau de fraze bombastice, umflate.
9698.    Grandios – Măreţ, impunător (prin proporţiile sale).
9699.    Grandiozitate – Grandoare, măreţie.
9700.    Grandoare – Aspect măreţ, maiestuos, falnic, impunător; măreţie, grandiozitate.
9701.    Granic – Bigă specială folosită pe şlepuri; troliu folosit în operaţiile de foraj.
9702.    Granit – Rocă eruptivă foarte dură, granuloasă, întrebuinţată în construcţii.
9703.    Granitic – Care este format din granit, care are înfăţişarea (şi tăria) granitului.
9704.    Graniţă – Limită care desparte două state; frontieră, hotar; limită, margine.
9705.    Granula – A transforma în granule un material compact sau pulverulent.
9706.    Granular – Care se compune din granule, care are aspect de granule, cu granule; granulos.
9707.    Granulare – Acţiunea de a granula şi rezultatul ei.
9708.    Granulat – Care a fost transformat în granule; compus din granule; care are aspect de granule.
9709.    Granulator – Maşină folosită pentru granularea (şi sortarea) materialelor dure.
9710.    Granulaţie – Structura în granule a unui material granular.
9711.    Granulă – Particulă solidă mică care intră în componenţa unui corp solid cu structură eterogenă sau care rezultă din sfărâmarea, tăierea, etc. a unui corp solid; pastilă conţinând un amestec de substanţe medicamentoase încorporate într-o masă zaharoasă.
9712.    Grapă – Unealtă agricolă formată dintr-un grătar cu dinţi, cu discuri, cu roţi dinţate etc. sau dintr-o legătură de mărăcini, care serveşte la mărunţirea, afânarea şi netezirea pământului arat, la acoperirea seminţelor etc.; tip de inflorescenţă în formă de ciorchine.
9713.    Grapină – Mică ancoră cu patru braţe.
9714.    Gratifica – A acorda cuiva o gratificaţie, o favoare sau o răsplată; a atribui cuiva ceva.
9715.    Gratificare – Acţiunea de a gratifica şi rezultatul ei.
9716.    Gratificaţie – Supliment de salariu dat cu titlu de retribuţie sau de recompensă (de obicei bănească) ce se acordă unui salariat peste leafa obişnuită, de obicei la sfârşitul anului, sau ca o remuneraţie excepţională în temeiul promisiunii celui care angajează, a unei practici constante, sau pentru îndeplinirea în bune condiţii a sarcinilor de muncă şi pentru depăşirea lor.
9717.    Gratina – A acoperi unele mâncăruri cu pesmet şi a le da la cuptor.
9718.    Gratinare – Acţiunea de a gratina şi rezultatul ei.
9719.    Gratis – Fără plată, fără bani, în mod gratuit; fără motiv, în mod nejustificat.
9720.    Gratitudine – Recunoştinţă.
9721.    Gratuit – Fără plată, care nu costă nimic, care este dat sau primit fără nici o plată; care se dovedeşte inutil, nejustificat; act juridic în temeiul căruia o persoană se obligă la o prestaţie faţă de o altă persoană, fără a mia primi nimic în schimb.
9722.    Gratuitate – Însuşirea de fi gratuit, de a nu costa nimic; obiect (mai ales cărţi) oferit în mod gratuit unei persoane de către instituţia sau întreprinderea în care se elaborează sau de confecţionează astfel de obiecte; inutilitate, zădărnicie sau netemeinicie a unei acţiuni, a unei fapte etc.; fapte, vorbe, atitudini care se dovedesc inutile şi nejustificate.
9723.    Graţia – A acorda unui condamnat iertarea, parţială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de şeful statului.
9724.    Graţie – Perioadă precizată expres în înţelegeri sau fixată de o instituţie, instanţă, etc. în care se scuteşte o parte de executarea unor obligaţii, un debitor de executarea obligaţiei contractuale, etc.
Drăgălăşenie, fineţe, gingăşie demonstrate de o fiinţă în mişcări, în atitudini etc.; atracţie particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mişcare, etc.; farmec; bunăvoinţă, preferinţă, favoare de care se bucură cineva; ajutor, milă, îndurare divină; iertare (de o pedeapsă).
9725.    Graţiere – Acţiunea de a graţia şi rezultatul ei.
Cauză care înlătură răspunderea penală şi este un act de clemenţă al puterii de stat (al preşedintelui, respectiv parlamentului) prin care se acordă unui condamnat iertarea totală sau parţială a pedepsei sau comutarea acesteia în una mai uşoară (art. 120 C.Pen.).
9726.    Grav – Care este extrem de important prin consecinţe neplăcute pe care le poate avea, care poate avea urmări grele; important; periculos, primejdios; care poate provoca moartea; foarte serios, sever; solemn; care se află la registrul cel mai de jos.
9727.    Grava – A săpa o imagine, ornamente, litere, etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obţine un clişeu de imprimare sau în scop decorativ.
9728.    Gravare – Acţiunea de a grava şi rezultatul ei; gravură.
9729.    Gravat – Care a fost supus operaţiei de gravare.
9730.    Gravidă – Femeie care poartă un făt în cavitatea uterină; femeie însărcinată.
9731.    Graviditate – Starea femeii gravide (din momentul conceperii fătului şi până la naşterea lui); starea de sarcină.
9732.    Gravita – A fi sau a se mişca în câmpul de gravitaţie al unui corp; a evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (şi sub influenţa) cuiva sau a ceva.
9733.    Gravitate – Aspect extrem de important prin consecinţele neplăcute, primejdioase pe care le poate avea; seriozitate, severitate, sobrietate extremă (în manifestări, atitudini, etc.).
9734.    Gravitaţie – Fenomen de atracţie reciprocă a corpurilor, dependent de masa lor.
9735.    Gravitaţional – Care aparţine gravitaţiei, care se referă la gravitaţie, de gravitaţie.
9736.    Gravor – Specialist în gravură, persoană care se ocupă cu gravura.
9737.    Gravură – Gravare; gen al graficii în care imaginea artistică este obţinută prin reproducerea după o placă pe a cărei suprafaţă a fost gravat desenul, în adâncime sau în relief; arta sau tehnica gravorului; placă de piatră, de cupru etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă; imagine reprodusă după o astfel de placă.
9738.    Grăbi – A acţiona sau a face pe cineva să acţioneze (mai) repede; a-şi iuţi sau a face să-şi iuţească mişcările, mersul; a face ca o treabă, un fenomen, etc. să se întâmple, să se săvârşească mai repede; a urgenta, a zori, a iuţi, a accelera; a acţiona, a face ceva prea în grabă şi fără prea multă chibzuială; a se pripi.
9739.    Grăbire – Acţiunea de a (se) grăbi; grabă.
9740.    Grăbit – Care se grăbeşte, care merge foarte repede (pentru a ajunge undeva la timp).
9741.    Grădinar – Persoană care se ocupă cu cultivarea unei grădini.
9742.    Grădină – Suprafaţă de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea unor produse; grădinărie; suprafaţă de teren plantată (şi amenajată cu alei, bănci etc.) care serveşte ca loc de agrement sau care are rol decorativ.
9743.    Grădinăresc – Care aparţine grădinarului sau grădinăritului, privitor la grădinar sau la grădinărit.
9744.    Grădinări – A se ocupa de cultivarea unei grădini.
9745.    Grădinărie – Grădinărit; grădină.
9746.    Grădinărit – Ocupaţia, profesiunea grădinarului; grădinărie.
9747.    Grădiniţă – Diminutiv de la grădină; instituţie pentru educarea şi instruirea copiilor între 3 şi 6 ani, grădină de copii.
9748.    Grădişte – Ridicătură (alungită) de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui.
9749.    Grăi – A zice, a spune; a vorbi.
9750.    Grăitor – Care trăieşte; convingător, elocvent, concludent.
9751.    Grăjdar – Bărbat care se ocupă de îngrijirea animalelor adăpostite într-un grajd.
9752.    Grămadă – Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele); în mare cantitate (la un loc) formând o grămadă.
9753.    Grănicer – Militar instruit pentru pază la graniţa unei ţări.
9754.    Grăniceresc – Care aparţine grănicerilor, privitor la grăniceri.
9755.    Grăpa – A mărunţi, a afâna şi a netezi cu grapa pământul arat (acoperind seminţele); a boroni.
9756.    Grăpare – Grăpat.
9757.    Grăpat – Faptul de a grăpa; grăpare, grăpătură, boronit.
9758.    Grăsime – Substanţă unsuroasă răspândită în ţesuturile animale şi în plante, formând la om şi la unele animale, primul strat de sub piele, care acoperă muşchii; pată de grăsime; starea, însuşirea unei fiinţe grase.
9759.    Grătar – Ansamblu de bare metalice paralele ori încrucişate sau placă de tablă găurită, alcătuind un dispozitiv folosit pentru înlesnirea pătrunderii aerului şi înlăturarea cenuşii în (sau din) instalaţiile de ardere, pentru separarea de impurităţi a unor materii prime, pentru împiedicarea pătrunderii corpurilor străine la instalaţiile hidrotehnice, pentru separarea bucăţilor mari de minereuri după mărime, etc.; obiect alcătuit din vergele metalice paralele, prinse într-un cadru (dreptunghiulari), sau din aluminiu ondulat, pe care se frige carne, peşte, ciuperci, etc.; friptură astfel preparată; partea de deasupra ieslei, în formă de scară înclinată fixată de-a lungul peretelui în care se pune fânul.
9760.    Grăunte – Sămânţa unor plante, mai ales a cerealelor; bob; mic obiect asemănător cu un grăunte, izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare sau desprins dintr-un obiect mai mare; cristal metalic de formă neregulată care rezultă dintr-un cristal elementar în urma solidificării sau a tratamentelor termice.
9761.    Grăunţos – Cu grăunţe, care are aspect de grăunţe; granulos.
9762.    Grânar – Magazie de cereale, hambar; ţinut sau ţară care produce grâne din abundenţă şi care aprovizionează cu ele şi alte ţări sau alte regiuni; negustor de cereale.
9763.    Grâu – Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescenţa în formă de spic, din ale cărei boabe se face făina; plantă care face parte din acest gen; sămânţa acestei plante; semănătură, lan, holdă de grâu, de cereale; cereale sub formă de boabe.
9764.    Gre – Garanţii contra riscurilor de export.
9765.    Greabăn – Regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât şi spinare; coamă a unui munte.
9766.    Grebla – A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela ceva cu grebla; a-şi trece degetele prin părul de pe cap.
9767.    Greblare – Acţiunea de a grebla; greblat.
9768.    Greblat – Greblare.
9769.    Greblă – Unealtă sau maşină agricolă cu ajutorul căreia se strâng paiele, fânul etc. sau cu care se mărunţesc bulgării de pământ, se nivelează solul etc.; construcţie orientată transversal pe un curs de apă, servind la oprirea buştenilor.
9770.    Greder – Maşină folosită pentru diverse operaţii de construire şi de întreţinere a drumurilor, îndeosebi pentru nivelări.
9771.    Greement – Ansamblu format de catargele, velele şi parâmele unei nave sau ale unei ambarcaţii cu pânze.
9772.    Grefa – A face o grefă, a aplica o grefă.
9773.    Grefare – Acţiunea de a grefa şi rezultatul ei.
9774.    Grefă – Serviciu auxiliar alături de registratură, arhivă şi bibliotecă, ce funcţionează pe lângă toate instanţele judecătoreşti şi parchete, şi care întocmeşte, păstrează, comunică etc. actele de procedură. Curţile de Apel şi Parchetul General mai au în structura lor şi un serviciu de documentare.
Fragment de ţesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiaşi individ sau de la un organism la altul; grefon; operaţie de refacere a unui ţesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe.
9775.    Grefier – Funcţionar judecătoresc, al instanţelor jurisdicţionale, cu atribuţii privind pregătirea şi desfăşurarea tehnică a procedurii de judecată (înregistrarea dezbaterilor instanţei, redactarea hotărârilor, întocmirea, păstrarea şi comunicarea actelor de procedură).
9776.    Gregar – Care trăieşte în grupuri compacte, în turme, în cete, cârduri, etc.
9777.    Grej – Fir de mătase naturală brută; fir de mătase sau mătase care are culoarea naturală.
9778.    Grenadă – Proiectil uşor, alcătuit dintr-un corp metalic alungit, o încărcătură explozivă şi un focos, care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special; obiect de forma unei grenade folosit în atletica uşoară pentru probele de aruncare; probă atletică practicată cu acel obiect.
9779.    Grenadier – Soldat infanterist care acţiona cu grenada; soldat infanterist dintr-o unitate de elită.
9780.    Grenadină – Fir de mătase naturală întrebuinţat la fabricarea dantelelor; ţesătură subţire şi transparentă, de bumbac sau de mătase, din care se confecţionează rochii de vară, perdele etc.
9781.    Gresa – A unge piesele în mişcare relativă şi în contact ale unui mecanism, ale unei maşini, etc. pentru a le reduce frecarea, uzura sau încălzirea ori pentru a le proteja împotriva unor agenţi externi.
9782.    Gresaj – Acţiunea de a gresa şi rezultatul ei; ungere, gresare.
9783.    Gresare – Gresaj.
9784.    Gresat – Care a fost uns.
9785.    Gresie – Rocă sedimentară foarte dură, formată prin cimentarea nisipurilor cu diverse materiale; cute făcute din gresie; nume dat unor obiecte de olărie dură şi opacă, având la bază o argilă plastică.
9786.    Gresor – Dispozitiv al unei maşini care serveşte la gresaj; ungător.
9787.    Greş – Greşeală, eroare.
9788.    Greşeală – Faptă, acţiune etc. care constituie o abatere (conştientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (şi care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acţiuni etc..
9789.    Greşi – A comite o greşeală; a se înşela; a nu nimeri ţinta, obiectivul vizat, ochit, a da greş; a executa ceva greşit, rău; a lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda; a greşi drumul (sau calea, a se rătăci; a se abate de la regulile morale, de conduită; a se face vinovat de ceva faţă de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; a păcătui.
9790.    Greşit – Care este vinovat pentru o greşeală săvârşită.
9791.    Greu – Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult; împovărat, îngreuiat, încărcat; nor de culoare neagră, aducător de ploaie şi furtună; care pare că apasă (di cauza oboselii, bolii, stării sufleteşti etc.; miros care produce o senzaţie neplăcută, de insuficienţă respiratorie etc.; aer care miroase rău; încărcat, apăsător, copleşitor; adânc; dens, compact; care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios; care poate fi străbătut cu greutate; care se înţelege, se învaţă cu eforturi deosebite; care se suportă cu mari suferinţe, cu mare greutate; care aduce mari suferinţe şi se vindecă cu mare greutate sau care nu se mai vindecă; grav; cu greutate (mare), cu toată greutatea; mult din punct de vedere al greutăţii, cantităţii; în mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie; încet (şi neplăcut); ; greutate, dificultate, împrejurare dificilă; impas; povară, sarcină; partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situaţii etc.; partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente.
Un titlu este considerat greu atunci când cursul său, adică suma care trebuie plătită pentru a-l achiziţiona, este ridicat.
9792.    Greutate – Apăsare care o exercită un corp asupra unei suprafeţe (orizontale) pe care se sprijină; însuşirea unui corp de a fi greu; forţă care se exercită asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pământ; greime; corp, obiect etc. având o masă (relativ) mare (şi cărat de cineva sau de ceva); senzaţie de apăsare (fiziologică sau morală), de oboseală, de nelinişte; bucată de metal de formă caracteristică şi cu masa etalonată, care serveşte la stabilirea masei ori greutăţii altor corpuri (prin cântărire); bucată de metal sau de alt material, care îndeplineşte anumite funcţii într-un mecanism; halteră; obiect metalic de formă sferică, folosit la probele atletice de aruncări, probă sportivă în care se aruncă acest obiect; dificultate, piedică în realizarea unui lucru; influenţă, trecere, putere; putere de convingere; valoare documentară; gravitate, asprime.
9793.    Greutate atomică – Număr care arată de câte ori atomul unui element este mai greu decât a 12-a parte din masa atomului de carbon.
9794.    Greutate moleculară – Număr egal cu suma greutăţilor atomice ale elementelor unei molecule.
9795.    Greutatea specifică – Greutate a unităţii de volum dintr-un anumit corp; mărime care indică, în procente, raportul în care se află o parte a unei colectivităţi faţă de întreaga colectivitate; valoare proprie a unui lucru.
Este raportul dintre greutatea unui anumit volum al unei substanţe şi greutatea unui volum egal de apă. Pentru lichidele cu solubilitate limitată, greutatea specifică va fi anticipată fie că produsul se va scufunda fie că va pluti în apă (Cod BCH 1992).
9796.    Greva – A împovăra un imobil, o proprietate cu un drept real, în special cu o servitute sau cu o ipotecă; a împovăra un buget cu noi cheltuieli, a supune ceva unor condiţii grele.
9797.    Greva foamei – Refuzul hranei (de a mânca) ca un semn de protest împotriva unui act abuziv, a tratamentului abuziv (orientat în special împotriva unei autorităţi).
9798.    Grevare – Acţiunea de a greva şi rezultatul ei.
9799.    Grevă – Reprezintă încetarea voluntară şi colectivă a lucrului de către salariaţi. Participarea salariaţilor la grevă este liberă. Nici un salariat nu poate fi constrâns să participe sau să nu participe la o grevă. Limitarea sau interzicerea dreptului la grevă poate interveni numai în cazurile şi pentru categoriile de salariaţi prevăzute expres de lege. Participarea la grevă, precum şi organizarea acesteia cu respectarea legii nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor salariaţilor şi nu pot avea drept consecinţă sancţionarea disciplinară a salariaţilor grevişti sau a organizatorilor grevei. Modul de exercitare a dreptului la grevă, organizarea, declanşarea şi desfăşurarea grevei, procedurile prealabile declanşării grevei, suspendarea şi încetarea grevei, precum şi orice alte aspecte legate de grevă se reglementează prin lege specială.
9800.    Grevist – Persoană care participă la o grevă; care aparţine grevei, privitor la grevă, care face grevă.
9801.    Gri – Garanţii contra riscurilor de investiţii.
9802.    Grifă – Instrument cu ajutorul căruia se marchează scoarţa arborilor din pădure pentru diverse lucrări silvice; dispozitiv care permite deplasarea peliculei într-un aparat de filmat, prinzând intermitent perforaţiile filmului.
9803.    Grijanie – Cuminecătură, împărtăşanie.
9804.    Grijă – Teamă sau nelinişte simţite de cineva la gândul unei eventuale primejdii sau întâmplări neplăcute pe care le-ar putea îndura; îngrijorare; cauza îngrijorării cuiva; interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atenţie acordată unei fiinţe, unei probleme etc.
9805.    Griji – A (se) îngriji (de cineva sau de ceva); a (se) împărtăşi, a (se) cumineca.
9806.    Grijit – Faptul de a (se) griji.
9807.    Grijitor – Grijuliu.
9808.    Grijuliu – Plin de atenţie, de grijă faţă de cineva sau de ceva; atent, grijnic, grijitor; prudent, prevăzător; îngrijit, ordonat.
9809.    Grilaj – Gărduleţ făcut din vergele de fier, din stinghii (încrucişate) de lemn, din plasă de sârmă etc. care se montează la o fereastră, la o uşă, la unele garduri etc.
9810.    Grilă – Electrod în formă de sită, de spirală, de gard din sârmă, intercalat între anodul şi catodul unui tub electronic sau între alţi doi electrozi, prin deschiderile căruia poate trece un flux de electroni sau de ioni; grătar, sită; gărduleţ fix sau mobil alcătuit dintr-o reţea de vergele paralele, care închide sau apără golul unei uşi, al unei ferestre, al unei vitrine etc.; obstacol făcut din bare de oţel, aşezat în faţa sau în spatele şanţului unei fortificaţii sau la deschiderile unei cazemate.
9811.    Grima – A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; a (se) machia.
9812.    Grimare – Acţiunea de a (se) grima.
9813.    Grimasă – Strâmbătură voită sau spontană a feţei (care exprimă) o anumită stare sufletească); aparenţă înşelătoare, mincinoasă; disimulare.
9814.    Grimat – Machiat.
9815.    Grimă – Machiaj.
9816.    Grimer – Specialist care se ocupă cu grimarea artiştilor; machior.
9817.    Grind – Mică ridicătură de teren de formă alungită, care rezultă din depunerile aluvionare ale unei ape curgătoare sau ale mării.
9818.    Grindă – Element de construcţie din lemn, oţel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenţei unei construcţii.
9819.    Grindei – Una din părţile componente ale plugului cu tracţiune animală, care leagă între ele toate celelalte elemente; grindă mică (fixată la o construcţie de-a curmezişul şi orizontal); bucată de lemn c are intră în alcătuirea unor instrumente, mecanisme, etc.
9820.    Grindina – A cădea grindină.
9821.    Grindină – Precipitaţie atmosferică alcătuită din particule de gheaţă, având forma unor pietricele; piatră; ceea ce vine, cade, năvăleşte în mare cantitate; în mare cantitate (şi unul după altul).
9822.    Gripa – Piese de motoare sau motoare care se blochează în timpul funcţionării; a (se) îmbolnăvi de gripă.
9823.    Gripal – Care aparţine gripei, privitor la gripă, care provoacă gripa.
9824.    Gripare – Acţiunea de a (se) gripa şi rezultatul ei.
9825.    Gripat – Piese de motoare sau motoare care s-au blocat în timpul funcţionării; bolnav de gripă.
9826.    Gripă – Afecţiune (boală) infecţioasă şi contagioasă de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă printr-o stare generală proastă, febră, inflamaţia căilor respiratorii superioare, dureri musculare şi de cap etc.; nume dat unor afecţiuni sezoniere care se manifestă prin febră şi catar nazal sau bronhial.
9827.    Groapă – Gaură, cavitate (mai adâncă) în pământ; mormânt, moarte.
9828.    Groază – Emoţie puternică şi violentă provocată de un lucru înfiorător, de un pericol mare, de o nenorocire, etc.; persoană sau lucru care îngrozeşte.
9829.    Groaznic – Care insuflă groază (prin aspect, prin manifestări, consecinţe); grozav, înfricoşător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil; care este extrem de puternic, de violent, de intens; tare, mult; foarte, extrem de.
9830.    Grobian – Prost crescut; necioplit, grosolan, bădăran, mitocan.
9831.    Grog – Băutură preparată din rom, coniac sau rachiu amestecat cu apă fierbinte îndulcită şi cu lămâie.
9832.    Groggy – Care a pierdut controlul luptei pentru câteva momente în urma loviturilor primite; care este net dominat de adversar.
9833.    Grohotiş – Îngrămădire de bucăţi de rocă, colţuroase şi de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea stâncilor şi prăvălite din munţi sau aduse de gheţari; rocă sedimentară formată din acest material; loc, teren acoperit cu acest material.
9834.    Gropar – Persoană care se ocupă cu săparea de gropi pentru morminte; necrofor; persoană care distruge ceva, care duce la încetarea a ceva anume.
9835.    Gropiş – Loc plin de gropi.
9836.    Gropniţă – Încăpere situată între pronaosul şi naosul unei biserici, în care de obicei se găsesc mormintele ctitorilor; cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică.
9837.    Gros – Care are diametrul sau circumferinţa mai mari decât corpurile obişnuite; dezvoltat mult în lăţime; gravidă, însărcinată; care are un volum mare, care depăşeşte prin volum dimensiunile obişnuite; voluminos; care este mai  lat decât celelalte elemente; mare, în sens vertical, de la suprafaţă în adâncime sau de la suprafaţă până la bază; care este ţesut din fire groase; care curge sau se împrăştie greu; dens; adânc, compact; sunet grav; grosolan, bădăran, incult; care trădează pe omul bădăran sau incult; mult, din plin, din belşug; în linii mari, superficial, în mod grosolan; partea cea mai numeroasă dintr-o comunitate, colectivitate, dintr-un ansamblu de obiecte, de fenomene (de acelaşi fel); greu; închisoare; buştean, trunchi, bârnă (groasă).
9838.    Grosier – Care este lipsit de fineţe; care este făcut fără grijă, fără fineţe; care este lipsit de educaţie, de cultură, de bune maniere.
9839.    Grosime – Circumferinţă; diametrul secţiunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea unui corp în sens orizontal, pe secţiune transversală; dimensiunea unui corp în sens vertical; distanţă dintre feţele unui corp, unui strat.
9840.    Grosisment – Raportul dintre unghiul sub care se vede un obiect cu ajutorul unui instrument optic şi unghiul sub care se vede acelaşi obiect cu ochiul liber.
9841.    Grosolan – Lipsit de delicateţe; nepoliticos, necioplit; insuficient prelucrat sau prelucrat în mod sumar, primitiv; brut, necizelat.
9842.    Grosolănie – Faptă, vorbă, atitudine de om grosolan; fire de om grosolan; mojicie, bădărănie, mitocănie.
9843.    Grosso modo – În caracteristicile sale cele mai generale, judecând în ansamblu.
9844.    Grotă – Peşteră.
9845.    Grotesc – Care este de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobişnuit de caraghios; caraghios, ridicol, burlesc; bizar; categorie, ipostază estetică reflectând realitatea în forme fantastice, bizare, disproporţionate, caricaturale.
9846.    Grozav – Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecinţe); groaznic, înfiorător; care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare; tare mult, foarte, extrem de; care iese cu totul din comun prin calităţile sale; remarcabil; excepţional; curajos.
9847.    Grozăvenie – Faptul de a fi groaznic; aspect groaznic, situaţie groaznică; lucru sau fiinţă înfricoşătoare; faptul de a ieşi cu totul din comun prin calităţile sale; însuşirea unui lucru cu deosebite calităţi; grozăvie; lucru sau fiinţă care întruneşte calităţi deosebite, ieşite din comun; grozăvie; număr, cantitate mare; mulţime.
9848.    Grozăvie – Faptul de a fi groaznic, de a inspira groază; faptă, situaţie, întâmplare îngrozitoare; oroare, urgie; lucru sau fiinţă îngrozitoare; faptul de a ieşi cu totul din comun prin calităţile sale; însuşirea unui lucru cu deosebite calităţi; grozăvenie; lucru sau fiinţă care întruneşte calităţi deosebite, ieşite din comun; grozăvenie.
9849.    Grozăvire – Acţiunea de a se grozăvi şi rezultatul ei.
9850.    Grui – Pisc sau coastă de deal; deal mic, colină, movilă.
9851.    Gruie – Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord, etc.); suport mobil care poartă camera de luat vederi şi pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mişcare.
9852.    Grund – Primul strat de material special aplicat pe suprafaţa unei piese, a unui obiect, a unui element de construcţie care urmează să fie finisată; strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează; strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă.
9853.    Grundui – A aplica un strat de grund pe suprafaţa unui obiect.
9854.    Grunduire – Acţiunea de a grundui şi rezultatul ei.
9855.    Grunduit – Pe suprafaţa căruia s-a aplicat un strat de grund.
9856.    Grunjos – Cu bulgări, care este în formă de bulgări; grunzuros.
9857.    Grunz – Bucată dintr-o materie tare şi sfărâmicioasă; bulgăre; bulgăre de noroi îngheţat.
9858.    Grup – Ansamblu de obiecte, de animale, de plante, de idei, etc. aflate laolaltă; ansamblu de obiecte, de piese, etc. de acelaşi fel reunite pe baza caracteristicilor funcţionale li alcătuind un tot; ansamblu de persoane reunite (în mod stabil sau temporar) pe baza unei comunităţi de interese, de concepţii etc.; facţiune politică; grupare formată din reprezentanţii unui partid sau unui curent politic; mulţime de elemente în care fiecărei perechi de elemente îi corespunde un element din aceeaşi mulţime, în care este adevărată asociativitatea oricare ar fi elementele mulţimii, în care există un element neutru şi un element opus legii de compunere a mulţimii.
Reprezintă un ansamblu de societăţi comerciale compus dintr-o societate mamă, filialele sale şi entităţi în care societatea mamă sau filialele sale deţin o participare, precum şi societăţile comerciale legate una de alta printr-o relaţie care face necesară consolidarea conturilor şi consolidarea raportului anual (L 297/ 2004).
O societate mamă împreună cu toate filialele ei (IAS 21.8, IAS 27.4).
Înseamnă un grup de organizaţii independente între care există o legătură datorată proximităţii geografice sau activităţilor comerciale, care pun în aplicare în comun sistemul de management de mediu (Reg. CE 1221/ 2009).
Grup de entităţi, aşa cum este definit de reglementările privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare şi/ sau de reasigurare, a societăţilor de servicii de investiţii financiare şi a societăţilor de administrare a investiţiilor dintr-un conglomerat financiar.
9859.    Grup de active biologice – Gruparea animalelor vii similare sau a plantelor similare (IAS 41.5).
9860.    Grup de distribuţie – Reţele de filiale, sucursale şi agenţii aparţinând unor entităţi autorizate şi reglementate de CNVM, BNR, CSA sau alte autorităţi similare acestora care, cu avizul CNVM, asistă intermediarul la distribuirea valorilor mobiliare ce fac obiectul unei oferte publice în baza unui contract de distribuire.
9861.    Grup de persoane care acţionează împreună – Două sau mai multe persoane fizice sau juridice care înfăptuiesc o politică comună faţă de societate (L 58/ 1998).
9862.    Grup de persoane dinainte constituit – Grup pentru care o organizaţie sau o persoană autorizată care este responsabilă cu încheierea contractului şi plata colectivă a serviciilor a primit rezervările şi a efectuat plăţile înainte de plecare. Pe tot parcursul transportului componenţa grupului trebuie să rămână aceeaşi (OUG 109/ 2005).
9863.    Grup de unităţi – Formă de structurare în vederea negocierii colective la acest nivel. Se poate constitui din două sau mai multe unităţi care au acelaşi obiect principal de activitate conform codului din Clasificarea Activităţilor din Economia Naţională, denumit în continuare cod CAEN. Companiile naţionale, regiile autonome, instituţiile sau autorităţile publice pot constitui grupuri de unităţi dacă au în componenţă, în subordine ori în coordonare alte persoane juridice care angajează forţă de muncă (L 62/ 2011).
9864.    Grup destinat cedării – Un grup de active ce urmează a fi cedate prin vânzare sau prin altă modalitate în mod solidar în cadrul unei singure tranzacţii, precum şi datoriile direct legate de aceste active ce urmează a fi transferate în cadrul tranzacţiei. Grupul include şi fondul comercial achiziţionat în cazul unei combinări de întreprinderi, dacă grupul este o unitate generatoare de numerar căreia i-a fost alocat fondul comercial în conformitate cu cerinţele legislative. Deprecierea activelor (revizuit) sau dacă este o operaţiune în cadrul unei asemenea unităţi generatore de numerar (IAS 20.3).
9865.    Grup electric – Unitatea tehnologic producătoare de energie electrică ce poate fi individualizată în privinţa realizării, retehnologizării şi punerii în funcţiune (L 220/ 2008).
9866.    Grup electric nou – Centrală nouă.
9867.    Grup energetic – Unitatea tehnologică producătoare de energie electrică ce poate fi individualizată în privinţa realizării, retehnologizării şi punerii în funcţiune (L 220/ 2008).
9868.    Grupa – A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup; a comasa; a se alătura unei mişcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee); a împărţi, a repartiza în grupuri.
9869.    Grupaj – Faptul de a grupa; fel în care sunt aranjate articolele pe o pagină de ziar sau de revistă; informaţii privitoare la problemele înrudite, grupate laolaltă într-o publicaţie periodică.
9870.    Grupare – Acţiunea de a (se) grupa şi rezultatul ei; ceea ce se grupează laolaltă.
9871.    Grupare de tip trust – Structură organizatorică realizată prin reuniunea mai multor societăţi comerciale de forţă economică relativ redusă în cadrul căreia integrarea acestora este totală.
9872.    Grupă – Colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi; unitate administrativă dintr-o întreprindere sau dintr-o instituţie, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii; cea mai mică subunitate militară de instrucţie şi de luptă; subdiviziune (în ştiinţe) care cuprinde elemente cu trăsături comune; fiecare dintre subîmpărţirile care rezultă din aşezarea elementelor chimice în tabelul periodic al elementelor, grupând elementele cu proprietăţi înrudite.
9873.    Grupă sanguină – Fiecare dintre categoriile de clasificare ale sângelui, întemeiată pe ansamblul de caracteristici ale globulelor roşii şi ale plasmei sanguine.
9874.    Grupul de practică – Asocierea formală a doi sau mai mulţi medici de familie titulari de cabinete de medicină de familie, în vederea furnizării de servicii şi/ sau a utilizării în comun a unor resurse (L 95/ 2006).
9875.    Guano – Îngrăşământ organic natural, bogat în fosfor (şi în azot), provenit din acumularea excrementelor şi a cadavrelor de păsări şi de lilieci din peşteri, a cadavrelor de animale marine etc.
9876.    Gudron – Lichid vâscos de culoare închisă, cu miros specific, care se obţine prin distilarea uscată a unor materii organice.
9877.    Gudron de cărbune – Este rezultatul distilării distructive a cărbunelui bituminos. Gudronul de cărbune este un produs secundar lichid al distilării cărbunelui în scopul de a produce cocs în cocserii sau este produs din cărbune brun (gudron de temperatură joasă). Gudronul de cărbune poate fi distilat suplimentar pentru a obţine diferite produse organice (de exemplu benzenul, toluenul, naftalina) care sunt materii prime pentru industria petrochimică (Reg. CE 1.099/ 2008).
9878.    Gudrona – A unge, a acoperi cu gudron.
9879.    Gudronaj – Gudronare.
9880.    Gudronare – Acţiunea de a gudrona şi rezultatul ei; gudronaj.
9881.    Gudronat – Uns, acoperit cu gudron.
9882.    Gudronator – Maşină folosită pentru gudronaj.
9883.    Gulden – Principala unitate monetară din Olanda.
9884.    Guma – A aplica un strat de gumă sau de cauciuc pe suprafaţa unui obiect; a aplica un strat de clei, lipici etc. pe dosul unei etichete, a unei mărci poştale etc., în vederea lipirii acestora pe ceva.
9885.    Gumaj – Gumare.
9886.    Gumat – Acoperit cu gumă, cu cauciuc, cu clei, cu lipici etc.
9887.    Gumă – Substanţă vâscoasă, secretată de unele plante sau obţinută pe cale sintetică, având proprietatea de a se întări în contact cu aerul şi cu diverse întrebuinţări în industrie; şiret elastic sau fâşie elastică fabricate din gumă; elastic; mic obiect de cauciuc folosit la ştergerea urmelor de creion sau de cerneală de pe hârtie; radieră.
9888.    Gunoi – Resturi murdare sau netrebuincioase care se aruncă; baligă amestecată cu paiele care au servit vitelor drept aşternut, întrebuinţată ca îngrăşământ agricol organic; fir de pai, scamă, murdărie etc. care se depune pe haine, care cade în lichide etc.; epitet dat unui om de nimic; lepădătură; a îngrăşa pământul cu gunoi; a-şi depune excrementele (murdărind ceva); a slăbi extrem de mult (de boală, de muncă).
9889.    Gunoier – Persoană din serviciul salubrităţii publice care ridică periodic gunoiul depozitat în curţi şi pe străzi.
9890.    Gunoios – Plin de gunoi; murdar.
9891.    Gură – Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; buzele şi deschizătura dintre ele; buze; sărutare, sărut; organ cu care cineva se hrăneşte; îmbucătură, sorbitură, înghiţitură; membru de familie care trebuie hrănit; organ al vorbirii; ceea ce spune cineva; vorbă spusă, mărturisire; glas, grai; gălăgie, ţipăt, ceartă; cel care vorbeşte; vorbitor.
9892.    Gurmand – Persoană căreia îi plac (şi care ştie să aprecieze) mâncărurile bune.
9893.    Gust – Simţ prin care organismul primeşte (cu ajutorul limbii şi mucoasei bucale) informaţii asupra proprietăţilor chimice ale unor substanţe cu care vine în contact; senzaţie produsă de o substanţă (alimentară) prin excitarea limbii şi mucoasei bucale; proprietatea unor substanţe (alimentare) de a provoca această senzaţie; înclinaţie, predispoziţie, pornire; preferinţă; plăcere, dorinţă, poftă.
9894.    Gusta – A lua puţin dintr-o mâncare sau dintr-o băutură pentru a le afla gustul; a mânca sau a bea în cantităţi mici, spre a-şi potoli (pentru puţin timp) foamea, setea sau pofta;a  mânca; a avea parte, a se bucura de ceva; a preţui, a-i plăcea cuiva ceva.
9895.    Gustare – Faptul de a gusta; mâncare (rece, luată în fugă, în cantitate mică, între mesele obişnuite).
9896.    Gustativ – Care aparţine gustului, privitor la gust, care provoacă senzaţia de gust.
9897.    Gustător – Persoană care gustă ceva.
9898.    Guvern – Organul suprem al puterii executive (al administraţiei de stat); cabinet.
Guvernul propriu-zis, agenţiile guvernamentale şi alte instituţii similare, locale, naţionale sau internaţionale (IAS 20.3).
9899.    Guverna – A conduce, a administra, a dirija un stat, un popor; a conduce, a îndruma conduita cuiva; a impune, a cere un anumit caz, o anumită construcţie.
9900.    Guvernamental – Care aparţine guvernului, privitor la guvern, care emană de la guvern; care reprezintă sau care susţine guvernul.
9901.    Guvernant – Care guvernează;  femeie angajată pentru creşterea şi educarea în familie a copiilor (mai ales pentru învăţarea unei limbi străine).
9902.    Guvernare – Acţiunea de a guverna; perioadă în care un guvern îşi exercită activitatea.
9903.    Guvernator – Persoană care conduce o unitate administrativ-teritorială mai mare, o instituţie de reglementare, etc.; persoană care conduce o instituţie de credit depinzând de o autoritate centrală.
9904.    Guvernământ – Guvernare; unitate administrativ teritorială condusă de un împuternicit de lege.
9905.    Guvernământ direct – Sistem constituţional în temeiul căruia poporul îndeplineşte el însuşi actele sau unele acte ale activităţii statale.
9906.    Guvernământ parlamentar – Guvernare în care politica rezidă într-o colaborare între parlament şi şeful de stat prin intermediul unui cabinet responsabil în faţa parlamentului.
9907.    Guvernământ reprezentativ – Guvernare prin care poporul încredinţează exerciţiul suveranităţii mai multor persoane sau adunări care vor decide în numele acestuia.
9908.    Guvernământ semidirect – Guvernare în care decizia reprezentanţilor este supusă, pentru a fi aplicată, aprobării poporului.
9909.    Guvernanţă – Descrie rolul persoanelor cărora le este încredinţată supervizarea, controlul şi conducerea unei entităţi. Cei însărcinaţi cu guvernanţa sunt, în mod obişnuit, răspunzători pentru asigurarea îndeplinirii obiectivelor entităţii, pentru raportarea financiară şi raportarea către părţile interesate. În cadrul celor însărcinaţi cu guvernanţa se include conducerea executivă doar atunci când aceasta îndeplineşte astfel de funcţii.
9910.    Guvernare – Perioada în care un guvern exercită mandatul pentru care a fost ales.
9911.    Guvernator – Conducător al unei unităţi administrativ-teritoriale; şef al unor instituţii de credit numit de guvern.

Notă: Paginile cu ”definiții, expresii, etc” cuprind grupuri de 1.000 de astfel de ”acumulări” din motive de accesibilitate rapidă (paginile de mari dimensiuni încărcându-se cu greutate, în special pe dispozitivele ”mobile”). Utilizați ”Ctrl + f” pentru căutarea rapidă a ceea ce vă interesează!

Dorin M - 05 martie 2018