To STUDY - Ficţiune
- Ipotecarea sufletului cuiva
"Ipotecarea sufletului cuiva"
Mircea Dan Capitolul 2, Scena 5B -
Fără Soluții
Când ajunse în flux, consiliul
tocmai termina schimburile cu un grup de lucru. Iryu aşteptă
răbdător până ce grupul de lucru ieşi din flux şi îşi semnală
prezenţa.
- Nu ar fi bine dacă te-ai ocupa
puţin de recipientul tău, să aibă şi el un somn ca toate
celelalte recipiente?!? interveni dojenitor Freyr.
- Fără supărare, Vedairyule, dar
întreruperile produse de el par din ce în ce mai dese, completă
Genius.
- Simt asta de ceva timp… Dar,
important, este faptul că întreruperile sunt generate, în
principal, pe fond de dragoste şi nu de frică… Fie ea şi umană…
Nu simt nevoia să intervin mai ales că, din punct de vedere al
bioritmului general acceptat, el se trezeşte între 3 şi 5
dimineaţă… Ştiţi că este intervalul în care puterea divină sau
noi, prin esenţa noastră, trimitem mesajele pentru a îi putea
ajuta să se conecteze cu un ţel mai înalt… Tristeţea lui este
minimă iar eu îl protejez şi îl ajut în tot ceea ce face…
- Asta simţeam şi noi, că se
apropie momentul în care veţi relua legătura completă, interveni
Freyr.
- Depinde, fără o intervenţie
superioară, eu nu pot trece peste blocajele lui emoţionale…
Imens de intense… Încă nu vrea să înţeleagă că puterea îi este
dată pentru el şi nu pentru sufletele care interacţionează. Că
el se află acolo unde se află pentru a trăi el pentru a avea
puterea de a ajuta cu adevărat…
- Ştim, toţi avem probleme
majore din acest punct de vedere… Dar recipientul tău chiar
exagerează, emise Mercur stins, timid. Se poate spune că această
stare este impardonabilă…
- Oricum, simt că n-are nici o
şansă de evoluţie în alt sens decât cel pentru care este creat
şi destinat! Va dezvolta cea mai bună versiune a sa de vrea sau
nu, de vreau sau nu… Ceva stă să se întâmple. Simt asta
concluzionă Iryu, profund afectat. Timpul va decide…
- Timp?!? Pentru noi nu există
timp… De ce ne ascundem după acest detaliu nesemnificativ?!?
interveni furios Utu.
- Deja el, ca recipient, a
înţeles că drumul vieţii nu este o atingere de destinaţii ci
trăirile ce le ai pe acest drum, continuă Iryu ignorând
intervenţia lui Utu. Cred că nu va mai participa la un test care
şi la fixat aiurea ca obiectiv al vieţii lui. Cred că, de acum
este deschis trăirilor ce aştept să le aibă… Oricum, trecerea
timpului este esenţială pentru stabilizare…
- Dar ce relevanţă are timpul
aici?!? insistă Utu.
- Utu, înţeleg poziţia ta,
înţeleg că eşti de-a dreptul hărţuit de acest timp al
recipientelor, preciză Iryu neafectat de emisia lui Utu. Timpul
nu există pentru noi. Pentru recipiente există, şi suntem
raportaţi, vrem nu vrem, la evoluţia acestui timp al lor. Fără
el nu am putea ajunge la experimentări. Doar noi am creat totul…
Supărarea ta nu îşi are rostul. Concentrează-te pe problema
generării şi rafinării de noi entităţi energetice şi vei vedea
că adevărata ta problemă pleacă de acolo. Echilibru! şi îl privi
compătimitor, pătrunzător.
- Starea mea cred că este atrasă
mai mult de faptul că există o oarecare slăbire în flux şi avem
nevoie de soluţii… Trebuie să accepţi că fără prezenţa ta totul
pare fără final, continuă Utu.
- Utu, interveni Logger,
prezenţa nimănui este la fel de importantă ca prezenţa tuturor.
Am mai simţit toate acestea de prea multe ori ca să se repete
emisia ta de adineauri. Nici unul dintre noi nu este mai
important decât celălalt aşa cum nici unul dintre noi nu este de
nelipsit sau de sesizat. Energia lui Iryu, ca şi a ta, sau a
mea, sau a oricui alimentează, vibrează în armonie sau
dizarmonie, atât doar. Interesantă este doar sosirea fără un
rost aparent a lui Typhoo în aceste momente ale recipientelor…
- Prezenţa lui Typhoo, de mai
devreme, a alimentat imens zona noastră de flux. Se vede, fără
probleme, că a făcut asta pentru diminuarea energetică „de
fundal”… Asta ne semnalizează că ceea ce stă să se petreacă este
în total acord cu toate „straturile” superioare. Problema este
legată doar de lipsa lor de transparenţă în ceea ce stă să se
petreacă. Ceva care să ne dea un indiciu cât de mic pentru ceea
ce putem face. Şi, deci, nu uitaţi că prezenţa mea, sau a
oricui, nu este obligatorie. Eu sunt în voi aşa cum şi voi
sunteţi în mine, spuse Iryu privind undeva departe, încercând să
dea un sens diferit unei discuţii fără posibilitatea de a
identifica soluţii palpabile.
- Aşa cum toţi suntem în Sfânta
Putere şi Ea este în noi, aşa cum suntem Sfânta Putere şi Ea
este noi, repetară solemn, toţi, în cor, trezindu-l,
energizându-l pe Iryu a cărui aură străluci puternic în violet.
- Eventual puteţi apela la casa
sufletelor să contactaţi originea mea, simţi Iryu să închidă şi
discuţia anterioară, emiţând un puternic flux al dragostei.
- Am mai discutat asta şi ţi-am
comunicat că nu este aşa uşor cum îţi pare, sau, poate, îţi este
accesibil ţie, preciză apăsat Freyr. Originea ta este mult prea
puternică, copleşitoare. De aceea ai imagini, reprezentări, în
aproape toate universurile cunoscute. Nu putem duce atât de
multă dragoste, atât de multă vitalitate şi participare… Nu
înţelegem nici măcar de unde atât de multă putere…
- Atunci, când aveţi nevoie de
mine, gândiţi-vă la răspunsul care vi l-aş da, şi-l veţi avea.
Fiind conştienţi de puterea mea veţi avea oricând acces la ea.
Şi ştiţi că nu am pus nici cea mai mică restricţie de acces la
ceea ce sunt. Iar despre Dan, ce să îţi spun Freyr?!? Am
tendinţa să intervin dar simt că este mai bine să îl las să
decidă. Fie şi cum a făcut atunci când a cerut expres să îl las
independent, să nu mai intervin în nici un fel, să nu îi mai fiu
companion.
- Ştim, cu toţi, toate acestea,
dar, sincer, eu unul niciodată nu am înţeles cum de este posibil
aşa ceva?!? Cum de este posibil ca un recipient independent să
dezvolte atât de multă dragoste, să fie atât de neinfluenţat de
ceea ce trăieşte şi să îşi menţină stabilitatea în toate
condiţiile deosebit de penalizatoare în care evoluează,
interveni Lopt. Cu cât este socotit mai mult a fi o definiţie a
expresiilor „prost de bun”, „disperant de naiv”, „papagal numai
bun de stors de geniul lui”, cu atât el dovedeşte o stabilitate
mai mare, o implicare mai certă a sentimentelor lui pure în tot
ceea ce face…
- Aproape că suntem invidioşi pe
tine, Iryule, de ceea ce ai putut crea, completă Utu cu o
admiraţie ce uimi pe toţi cei prezenţi. Să fii călcat în
picioare întreaga viaţă trăită, cu semne clare că tot aşa ceva
va urma, să fii folosit fără scrupule, să trăieşti numai şi
numai ceea ce vor cei din jur, în mizerie, în desconsiderare, în
lipsă de preţuire şi să iubeşti cu atâta sinceritate, cu atâta
dezinvoltură, cu atâta implicare… Să accepţi lucruri
inacceptabile de orice altă persoană doar din dragoste sau pe
baza principiilor proprii, stabile, de neclintit, pe care
durerea, ruina, şi multe, multe altele îţi semnalizează că ele
sunt cele care atrag tot ceea ce nu este bine pentru tine ci
doar pentru cei din jur… Pe cât de admirabil pe atât de
imposibil de acceptat…
- Chiar, vă amintiţi de ceea ce
spune el mereu celor dragi care îi cer, îl sfătuiesc sau ceva
similar să renunţe la principiile, corecte, divine, de altfel,
dar care îi aduc toată suferinţa prin care trece? interveni
Genius. „Eu nu sunt maimuţa vremurilor care le trăiesc!”…
Admirabilă credinţă! Admirabil devotament… Cum să nu fie atât de
iubit un astfel de recipient?!?
- Recipientul este creat special
să suporte tangenţa cu mine şi este deosebit de puternic,
preciză Iryu la remarca lui Utu, indicând că spre el se
adresează emisia. Adu-ţi aminte cât am muncit cu tine să ajungem
la o finalitate ca a acestui recipient. Chiar îmi este teamă să
nu interfer cu o personalitate ca a lui. Dacă nu voi reuşi să mă
sincronizez complet cu el nu voi avea nici o şansă să îl
deconectez de la dragostea lui de viaţă, de la nevoia lui
nebună, de-a dreptul, de a iubi şi de a fi iubit şi să îl
orientez către adevăratele acţiuni necesare, cele pentru care
există el ca recipient, finaliză Iryu discuţia prin ridicarea
mâinilor, evident semnalizând lipsa de soluţii…
- Ştim, ştim, emise amuzat Lopt.
Dar el nu ştie toate acestea, continuă ironic, mai ales din ceea
ce urmează cu dragostea atâtor fiinţe către el, cu tot ceea ce
vine.
- Oricum, simt că, ceva deosebit
de important se va întâmpla nu numai cu el, cu noi, şi aştept
acel dezechilibru pentru a vedea ceea ce este de făcut. În
timpul lor este momentul… Important este că nu intre în dezacord
cu mine.
- Destabilizându-şi potenţialul,
completă stins Freyr.
- Sau determinându-mă să iau
poziţie, măsuri… La cât de ancorat este de divinitatea lui
inconştient manifestată sunt convins că orice suferinţă
reflectată în emoţiile sale, în corpul său nu îl va determina să
renunţe la linia lui generală de acţiune… Dovadă în acest sens
stă tot istoricul colaborării noastre de până acum… Chiar sunt
blocat de atâta indiferenţă la ceea ce trăieşte material… De
aceea sunt obligat să am grijă ce semnale emit pentru a regla,
corecta comportamentul lui pentru a nu produce destabilizări
majore… Sau să încetez funcţionarea lui pentru a nu destabiliza,
în caz de dizarmonie, cu un asemenea potenţial, pe cei in jur.
- Cei din jur nu sunt decât, în
marea lor majoritate paraziţi, speculanţi, interveni Freyr… Şi
asta, la modul complet… Atât recipientele cât şi sufletele
conexe nu fac altceva decât să îl paraziteze, să profite de
energia lui, de tot ceea ce este el… Şi asta sub iluzia că se
vor ridica în vreun fel anume din condiţia lor…
- Ca să aibă de unde să cadă mai
dureros, completă Genius. Aşa s-a întâmplat cu fiecare dintre
ei. Toţi au ajuns să fugă de el tocmai deoarece aveau senzaţia
că nu mai pot lupta cu atâta divinitate sub constanta lor
manifestare complet raportabilă în afara oricărei atingeri
divine… Toţi au ajuns să îşi accepte bicisnica şi neînsemnata
raportare la materie pentru a nu se implica în drumul luminii şi
armoniei… Şi, totul, finalizându-se sub concluzia completă a
desconsiderării faţă de sufletul care a participat în viaţa lor,
care le-a oferit o alternativă a luminii…
- Deh, de aici şi fuga lor,
sublinie Freyr. Poate că recipientele se speriau sesizând că nu
pot trăi alături de un individ atât de plin de divinitate şi
atât de puţin ancorat în material… Un individ care le arăta cât
de murdari şi mizeri sunt. Unde mai pui că sufletul lor urla în
ei cât de minunat este totul şi nu făcea altceva decât să îi
sperie şi mai tare sesizând că nu au nici o şansă să se ridice
la înălţimea trăirilor de care aveau parte… Că nu aveau nici o
şansă să suporte atât de mult bine…
- Sau să ierte atât de bine, de
altruist, cu atâta recunoştinţă faţă de ceea ce se întâmpla în
realitate… Atât de multe greşeli cu adevărat de neiertat până şi
de ei înşişi… Un suflet mare poate fi un adevărat blestem pentru
recipiente, completă stins Utu…
- Hei, gata că intru în depresia
recipientelor… Tot ce facem acum, aici este greşit. Mă simt deja
înmulţit cu zero, apropos de recipientul care am reuşit să îl
creez eu… Să revenim la ale noastre! Iryu, cât ai lipsit am
încercat să ajungem la o înţelegere, aşa cum am stabilit înainte
de a ieşi din flux, interveni Logger… Dar cererile lor au fost
mult peste posibilităţile energetice de evoluţie viitoare,
preciză Logger neafectat de surpriza percepută de toţi cei din
jur la schimbarea brutală a subiectului discuţiilor. Tăcerea lui
Lopt confirmă cele afirmate de mine, continuă destul de deranjat
de poziţia celorlalţi.
- Thot, trebuie să limitezi la
maximum posibil rezultatele penetrării energetice cu emisiile de
potenţial slab ce apar. O asemenea masă de energie în dizarmonie
este imposibil să nu atragă modificarea echilibrelor şi la alte
entităţi energetice. Ai ceva propuneri de acţiune? întrebă Iryu
conformându-se noului curs al discuţiilor.
- În afară de a interveni asupra
percepţiilor legate de teamă şi nesiguranţă nu există alte
alternative. Ar rezulta din asta o reducere de aproximativ trei
sferturi implicare din partea celor indirecţi, răspunse Thot.
- Şi, nimic asupra
principalilor?!? întrebă curios Iryu. Sunt chiar atât de…
- Chiar nimic, îl întrerupse
Thot. Eforturile lui Logger s-au lovit de o indiferenţă totală,
nefirească. Parcă sunt toţi în „zen”. Grupul lider este mult
prea puternic şi stăpâneşte situaţia prea bine. Chiar dacă ar
exista şanse de intervenţie sunt dominaţi de un fel de orgoliu,
de o inerţie arogantă imposibil de influenţat, care are la bază
vechi datorii energetice de experienţă din ciclurile anterioare.
- Da, plătesc toţi pentru
cumulul de ordine şi armonizare impus de societatea acceptată,
preciză Logger.
- Şi, majoritatea dintre ei ştiu
că vor distruge milioane de echilibre conexe dar nu îi
interesează asta atât timp cât au şi acordul tuturor celor
implicaţi, interveni Thot. Direct, din trecut, vor să
influenţeze ceea ce li s-a întâmplat lor şi, de ce nu, ceea ce
li se va întâmpla… Şi să plătească cei datori.
- Vechea poveste a datoriilor,
interveni dezamăgit Iryu. Chiar nimeni nu vrea să vadă, să
înţeleagă, că acceptarea este singura soluţie în această
problemă?!? Că acţiunea după principiul „ochi pentru ochi” va
umple fiinţarea de orbi… Ceea ce stă să se întâmple şi acum?!?
- În mod cert, este mai mult
vorba despre orgoliu şi aroganţă decât despre interes direct,
scurtă Logger raţionamentele.
- Nici ameninţarea legată de
imposibilitatea stocării eficiente a entităţilor energetice sau
a plasării în zonele de penitenţă şi curăţare nu i-a influenţat
în vreun fel, interveni Freyr. Am mers într-atât de departe
încât i-am asigurat că, dacă vor exista pierderi, disipări, ele
vor fi strict din rândul celor principali. Dar, vorba lor,
suntem mult prea previzibili în onestitatea, respectul şi legile
noastre că, ei, au luat de mult în considerare toate acestea,
toate detaliile. Este riscul lor şi şi-l asumă… Totul a fost,
este şi va fi în zadar. În plus, esenţele lor sunt de acord şi
susţin tot ceea ce se întâmplă.
- De multe ori mă întreb dacă nu
tocmai această stabilitate, în reacţie, a noastră, nu îi
îndeamnă la naşterea tuturor acestor presiuni?!? sublinie Thot.
- Liberul arbitru este legea
legilor, baza oricărei alte legi, interveni brutal Iryu. „Cei de
dincolo” nu au avut nimic de comentat? continuă Iryu, ca şi cum
nu ar fi sesizat completarea lui Thot.
- După ce le-am comunicat
necesitatea de ajutor şi s-au sfătuit, răspunsul lui Mihaiil a
fost: „Echilibrul este cel mai important, mai important decât
orice, şi nu poate fi realizat în acest caz fără pierderi. Dacă
ei au ales asta, pierderea fie a lor!”. Exact aşa cum a estimat
Lopt.
- Echilibru, dar cu ce preţ?!?
emise dezamăgit Iryu. Dar, mai sus de ei? întrebă tresărind, cu
speranţă.
- Nici măcar nu au răspuns
cererii noastre de ajutor, interveni Nabu. Şi…
- A venit vremea deciziei! îl
întrerupse hotărât Iryu. Ascult!
După un scurt răgaz veni
răspunsul celor 12 membri ai consiliului. Percepţiile lui Iryu
erau clare, bine delimitate şi fără dubii. Aşa că, procedă la
comunicarea rezultatului.
- Nu se intervine în nici un
fel! Amintiţi-vă de intervenţia lui Typhoo! Nu avem de ce să
irosim energii suplimentare atât timp cât pierderi, care trebuie
gestionate, vor apare oricum. Nu sunt soluţii! Lăsăm lucrurile
să evolueze şi suntem concentraţi doar pe integrarea în flux a
entităţilor ce vor ajunge aici până la derularea primelor faze
ale incidentului. În această problemă, Freyr va prelua întreaga
conducere a măsurilor ce se vor lua. Vom vedea ce va urma, vrem
sau nu… Fără soluţii, repet!!! Lăsaţi pe cei implicaţi să decidă
şi noi vom pune în continuitate celelalte două legi ale sfintei
treimi, cea a adevărului şi cea a dreptăţii… Atât timp cât ei se
folosesc doar de prima lege, cea a liberului arbitru…
Surpriza a fost generală, uşor
de dedus din stupoarea lor de faţă. Niciodată nu se mai ajunsese
la aşa ceva, la inacţiune totală…
- Acum să ne concentrăm asupra
celor care au solicitat sprijin particular! impuse Iryu noul
curs al acţiunilor consiliului. Să începem cu…
Şi consiliul se concentră asupra
problemelor individuale, până ce majoritatea dintre ei ieşiră
din flux direct sau la chemarea recipientului sau recipientelor
de care erau legaţi energetic…
Dorin M - 11 Iunie 2020