To STUDY - Ficţiune
- Ipotecarea sufletului cuiva
"Ipotecarea sufletului cuiva"
Monique Touran Capitolul 3, Scena 1 -
Servicii
Ajunsă acasă se simţi eliberată
de ziua stresantă peste care tocmai trecuse… Exact, exact nu
prea identifica de unde se trăgea groaza de a mai rămâne la
serviciu.
Efectele logistice ale demarării
expansiunilor de la Coras Inc erau destul de solicitante chiar
şi la nivelul ei, de centralizare, ordonare şi eşalonare,
avansare a raportărilor către Corasdo şi compartimentele de
analiză şi decizie.
Apoi îi tot lipsise sprijinul
lui Corasdo care, prin cererile lui o ordona forţat, deosebit de
eficient…
Delegaţiile militarilor,
conştientiză enervându-se. Mai stupizi şi mai dogmatici decât
militarii… Offf, deştepţii lui peşte… Nu sunt în stare de nimic
altceva decât să de-a ordine. Când îi pui la treabă gata, s-a
terminat… Ah, da, afară de cazul când este ceva ce au mai făcut…
Atunci chiar îşi fac treaba rezonabil…
„Zâmbeşte, mâine totul poate fi
mai plictisitor decât azi! Sau mai supărător?!?”, spuse cu voce
tare, într-un efort de a se încadra în ceea ce are de făcut
aici, acasă. Acasă, da, acasă… Lily, îşi aminti cuprinsă de dor.
Se apropie de uşa inimii şi ciocăni cu degetul melodia ei de chemare… Aşteptă un timp şi, în lipsa unui răspuns, ciocăni melodia de bun venit… Dar, tot nimic. Avu intenţia să deschidă uşa dar ceva o făcu să se răzgândească.
Poate că Lily doarme pentru
misiunea nopţii ce vine… Mai bine pregătesc masa pentru când se
va trezi! Nu trebuie să plece în misiune cu stomacul plin şi,
pentru asta, ca trebui să mănânce cu cel puţin 4, 5 ore înainte
de asta.
Studie ceva timp pentru a
comanda masa, în timp ce se dezbrăcă de hainele de serviciu şi
trecu la ţinuta de casă. Finaliză, se demachie şi se aşeză în
fotoliu resimţind oboseala de peste zi… Gândurile atât
aşteptară…
Niciodată nu îl văzuse pe
Corasdo, „protectorul ei”, atât de aproape de a ceda, atât de
nervos şi epuizat... Niciodată!!! Şi faptul că nu îl putea
înţelege, în nici un fel, o măcina mai mult decât putea
suporta... Da, asta este partea cu „supărător” în ea...
Corasdo a fost dintotdeauna o
inimă cât un munte... Atât de mare şi plină de viaţă încât nu o
puteai asemui decât cu un munte încununat de răsăritul soarelui,
sfinţit de izvoarele dădătoare de viaţă... Caldă, protectoare,
paternă şi iubitoare... Unde să mai fie loc şi de supărare...
Sau de epuizare?!?
La început se minunase cât de
curat poate fi acel om şi nu înţelegea de ce poate urî un astfel
de om... De ce istoria ce ajunse-se la ele suna atât de murdar,
atât de justificativ pentru ura ei şi a lui Lily... Dar, în mai
puţin de un an, având acces la informaţii directe, chiar la
dialogurile cu Corasdo, totul se schimbase în altceva...
Prima dată a avut parte de
negare, în care totul devenise imens, copleşitor, greu, mai mult
decât putea ea duce. Totul devenise fără rost, înăbuşitor...
Simţea cum tot ceea ce o motivase, nu mai avea sens. Viitorul a
devenit difuz, acoperit total de trecutul în care se antrenaseră
atât, ca să ajungă în punctul de a demara acţiunea vieţii lor...
Dintr-odată, în afară de durere nu mai simţea nimic...
Şi, fiecare zi a devenit o
bătălie în care marea faptă ce o putea face era aceea de a
supravieţui... Inclusiv atacurilor neiertătoare ale lui Lily
care îi spunea că doar încearcă să ţină pasul cu o durere care
trebuie să nu o copleşească asemenea unui mecanism natural
împotriva durerii permanente şi a sentimentelor de irosire...
„Tu nu faci altceva decât să
accepţi ceea ce se întâmplă”, îi sublinia Lily disperată de
suferinţa ei, de faza de negare în care se găsea... „Te
încadrezi perfect în etapele durerii! Psihologie pură...”, îi
sublinia usturător Lily ori de câte ori avea ocazia...
Dar întrebările continuau să
curgă: „De ce numai eu cred asta?”, „De ce tocmai mie mi se
întâmplă toate acestea?”, „Nu vreau tocmai eu să trăiesc aşa
ceva” şi multe, multe altele într-o avalanşă de nestăvilit...
Dar se salva cu ajutorul mâniei.
Corasdo era vinovat şi gata... Dovezile directe la care au avut
acces sunt clare... Lily, mereu alături, îi preciza: „Vezi să nu
îţi negi mânia! Las-o să te conducă! Doar ea ne motivează de
atât de mult timp... Tata trebuie să fie răzbunat într-un fel
anume. Şi, să nu fii mânioasă pe tine pentru că simţi mânia şi
nici să nu te simţi vinovată pentru mânia ta!”.
A urmat negocierea, acel ceva
care putea compensa durerea constatării că greşiseră în tot ceea
ce simţeau... Evident, Corasdo, fără să ştie nimic din tumultul
ei interior, părea că o susţine, părea că se implică perfect,
anulând neputinţa şi deznădejdea ce o trăia Monique... Dar ea
mergea implacabil spre a înţelege din ce în ce mai mult că
greşiseră, că încercările ei de a controla situaţia nu îşi aveau
rostul... Întrebările copleşitoare „cum ar fi fost dacă”, „dar
dacă” şi altele asemenea nu reuşeau să o întoarcă la
stabilitatea anterioară, când avea un scop clar. Chiar se simţea
vinovată...
„Nu faci altceva decât să
negociezi cu destabilizarea ta, fato”, îi turna acid pe suflet
Lily...
Şi, a urmat depresia... Mii de
visuri, de planuri, speranţe, proiecte s-au făcut praf... Tot
ceea ce crezuseră ele întreaga copilărie, şi mulţi ani după
aceea, tot ceea ce construiseră... Corasdo era cu totul altceva
şi nu mai vedea continuitatea acţiunilor ei... Tristeţe, regret,
incertitudine, frustrare... Sentimente peste sentimente dar... A
venit momentul acceptării. Acesta este realitatea, Corasdo era
nevinovat, acesta este adevărul.
A fost o perioadă la fel de
dureroasă ca cele precedente. Dar, trecerea timpului i-a relevat
că fiind ea însăşi, fiind un adevărat partener al lui Corasdo,
depresia a zburat şi s-a instalat calmul... Şi, era acceptare
pură şi nu resemnare... Aşa, viaţa a intrat în cursul ei normal,
actual... În fond, alături de Corasdo care o ajuta cu toată
sinceritatea şi inima sa caldă... Offf, da, o inimă adevărată...
Că tot veni vorba de Corasdo şi
inima lui... Să intru în „Inimă” şi să îi spun tot ceea ce s-a
petrecut azi lui Lily... Şi să stabilim ce este de făcut pe mai
departe!
Zgomotul de clopoţel setat
pentru a anunţa livrările îi distrase atenţia. A ajuns masa…
Se îndreptă spre cămara de
livrări şi descoperi pachetul termoizolator. Îl ridică şi îl
duse pe dulăpiorul de lângă uşa „Inimii”.
Da, Lily… Doream să ajung la ea,
să intru în „Inimă”… Dezactivă toate serviciile active şi îşi
lăsă biom-ul în cea mai îndepărtată cameră, pentru a ieşi cu
certitudine din sfera de scanare a acestuia. Activă mecanismul
de deschidere al „Inimii” apoi intră când peretele ascuns
culisă.
Intră rapid şi sesiză cum se
opreşte simularea lui Lily… Era un coridor simulat de zeoliţi ce
se retrăgea către platformă iar Lily era ghemuită după un fel de
colţ al coridorului. Ea rămase aşa pentru întreaga perioadă de
repliere a platformei de simulare.
Monique nu ştia ce să facă dar
conştientiză că oprise ceva important, aşteptând cu pachetul cu
mâncare în braţe un semn de la Lily.
Într-un târziu, când întreaga
cameră reveni la forma camerei de zi a „Inimii”, aceasta începu
să decupleze chingile cinematice tăcut, fără a se mişca din
poziţia ghemuit. Când finaliză se ridică în timp ce deschise
fermoarul combinezonului de simulare şi îl lăsă să cadă,
scuturând, în final, unul din picioarele ce rămase agâţat
într-unul din cracii acestuia, rămânând încremenită pentru un
timp, aşa, îmbrăcată doar cu unul dintre chiloţeii ei roşii
dantelaţi.
Apoi se întoarse brusc cu faţa
spre Monique, adoptând o poziţie de păpuşă decuplată, cu
picioarele încrucişate prin apropierea genunchilor, cu mâinile
atârnând, bălăbănindu-se… Până ce se hotărî să îşi scoată casca
de simulare afişând un zâmbet cald pentru Monique…
- Scuză-mă! emise aproape şoptit
Monique. Este timpul mesei, completă ridicând pachetul cu
alimente… Am întrerupt ceva important?!?
- Simulam misiunea de la noapte,
preciză Lily înaintând energică, luând pachetul cu alimente.
Masă! comandă asistentului de locuinţă ce începu să ordoneze
imediat zeoliţii spre forma de masă. Mută lângă pat, central!
completă Lily sesizând că se începuse formarea mesei în mijlocul
camerei. Mă străduiam să acopăr toate alternativele misiunii,
spuse Lily observând imobilitatea lui Monique. Vino aici! spuse
indicând patul.
- Şi, cum îţi merge?!? întrebă
Monique neştiind cum să iniţieze dialogul.
- Dispoziţia ţintei este foarte
bine aleasă… Se vede că a studiat îndelung sau are asistenţă de
elită. Oricum fac, oricum sucesc acţiunile se pare că patru
bodyguarzi sunt prea mult ca să acţionez în timp util, înainte
de identificare. „Centrul” cred că ţine prea mult la realizarea
acestei misiuni de ne expune atât de mult.
- Logistic îţi pot preciza că
toţi membrii „Sosia” au deja două cartonaşe galbene rezultate
din identificările anterioare. Noi suntem singurii care avem
doar un singur cartonaş, o singură identificare.
- Păi, cum de s-a ajuns aici?!?
întrebă Lily ce începu să aşeze porţiile de mâncare pe masa ce
îşi finalizase transformarea.
- Deh, se pare că, în ultima
vreme, numărul de acţiuni „necesare” a crescut masiv… Toate de
importanţă maximă, atât timp cât „Centrul” a forţat şi s-a ajuns
la cumul general de „galben”.
- Bine că nu avem nici un
cartonaş roşu. Dar cei de la Indigo nu pot fi implicaţi în
acţiuni?!?
- Am mai discutat asta de atâtea
ori. Ei au cu totul altă pregătire şi nu beneficiază de
acoperirea dată de existenţa gemenilor. Ei sunt indivizi… Şi
acţionează numai pentru situaţii de extremă urgenţă… Curăţenia
de după, eventual eliminări la alt nivel…
- Da, da, da, o întrerupse Lily
începând să mănânce cu poftă, indicându-i cu furculiţa, lui
Monique, să înceapă să mănânce. Distribuirea asta de risc
înseamnă un plus de pericol pentru noi, şi asta nu îmi convine.
- Simt că nu prea este în regulă
cu rezultatele simulărilor tale, afirmă aproape interogativ
Monique.
- Ţi-am spus că nu mă descurc
fără identificare parţială. Multe din variante duc chiar la
identificare completă… Asta în condiţiile în care tu nu poţi să
îmi oferi un alibi prin prezenţa ta într-un loc public. Chiar nu
poţi să fii la serviciu şi, astfel, să fie totul mai puţin
riscant?!?
- Nu! preciză ferm Monique.
Corasdo are unele tratative agresive cu armata şi serviciile de
logistică civile şi mi-a cerut să nu rămân la birou pentru a nu
da detalii legate de obiectivele noastre de moment afară de
documentaţiile oficiale, existente.
- Du-te la Pub, întâlneşte-te cu
Rick!
- L-ai obişnuit cam prost şi,
fiind noapte, nu va face nimic altceva decât să încerce toată
noaptea să se urce pe mine. Mâine am o zi grea şi am nevoie de
odihnă reală. Biomis-ul cu drogurile sale nu poate „stăpâni”
corect paramentrii mei şi nu vreau să ratez ziua întâlnirii
finale cu delegaţiile militare. Corasdo se pare că are nevoie de
tot sprijinul meu.
Lily păru, deodată, cumplit de
dezamăgită. Era ceva anormal pentru ea, cea care lua totul în
glumă, în joacă.
Şi, pentru mult timp, se aşternu liniştea… Terminară masa fără să scoată un cuvânt, făcură tot ceea ce era de făcut pentru ca totul să fie în ordine şi stătură un timp pe pat ţinându-se în braţe.
Şi, pentru mult timp, se aşternu liniştea… Terminară masa fără să scoată un cuvânt, făcură tot ceea ce era de făcut pentru ca totul să fie în ordine şi stătură un timp pe pat ţinându-se în braţe.
- Este timpul să iniţiez
măsurile logistice solicitate de misiunea ce vine! sparse
liniştea, şoptit, Monique, sărutând obrazul lui Lily,
ridicându-se şi ieşind din „Inimă” fără să se uite înapoi.
Imediat ce uşa culisă în urma ei
solicită activarea terminalului şi începu analiza de ierarhizare
a reacţiilor companionului.
Studiul ultimilor simulări ale
lui Lily legate de misiune relevară un status de randament
scăzut. Era necesară pregătirea suplimentară a biomis-ului
pentru suport fizic şi de reflexe. Statusul fizic permitea…
Totul era deja aplicat.
Indicaţiile de intervenţie
sugerau necesitatea de a renunţa la forma de luptă liberă,
preferată de Lily. Avea nevoie de suport asistat şi configură
echipamentele pentru utilizarea multifuncţionalei de umăr, cu
posibilă utilizare liberă.
Configură apoi suportul software
de asistare. Ştia că, instinctiv, în situaţii extreme, Lily este
antrenată ca să urmeze aproape orbeşte instrucţiunile
companionului, totul în parametri de perceţie automaţi,
nepercepuţi conştient.
Da, era nevoie de un efort
suplimentar de selecţie a reacţiilor, de ierarhizare a lor
pentru o astfel de luptă. Milisecundele de căutare pe mediul de
stocare puteau aduce necazurile atrase de identificare. Totul
trebuie să existe deja în memoria imediată.
Descoperi rapid şi problema care
se manifesta ca o piedică pentru Lily. Ea lua permanent în
calcul doar varianta cu cinci ţinte, obiectivul şi cei patru
bodyguarzi ai săi. Poate sorţii vor decide un fel de eliminare
graduală.
Pregăti elementele software
pentru un grup mai mic, de trei plus unu plus unu, apoi de doi
plus unu plus doi… Variantele logice erau astfel acoperite
complet… În cazul unei acţiuni de tip „unul câte unul” nu va
exista nici cea mai vagă problemă de rezolvare pentru Lily…
Verifică ansamblul pregătirilor.
Verifică iar… În timpul acţiunii nu o putea asista… Acum era
unicul moment, final, pentru ceea ce va urma…
Într-un târziu auzi
ciocăniturile de chemare în uşa „Inimii”… Lily avea nevoie de
ea… Verifică rapid ceea ce putu prin apartament… Urma să aştepte
în „Inimă” întoarcerea lui Lily pentru a nu oferi urme dublate
pentru sistemul biom.
Cred că vrea să plece mai
devreme, ca de obicei, completară percepţiile gândurile lui
Monique. Aşa este, concluzionă când, intrând în „Inimă” o văzu
pe Lily punându-şi biomis-ul.
- Gata, la treabă! spuse Lily
fără să îşi desprindă privirea de la ceea ce făcea. Am văzut că
ai terminat pregătirile şi deja mi-am aplicat dozele
parasimpatice. Până la momentul acţiunii voi fi pregătită de
trecerea pe simpatic.
- Da, „luptă sau fugi”, completă
aproape oftat Monique în timp ce scotea din dulap combinezonul
şi exoscheletul pentru Lily.
Alese şi două multifuncţionale.
- Una singură este de ajuns,
interveni Lily. Ştii că nu creşte randamentul cu ambele… Şi,
până acum nu am avut nici un rateu de funcţionare, completă cu
reproş sesizând privirea dezaprobatoare a lui Monique.
- OK, completă ironic, punând
una din multifuncţionale în suportul dulapului.
Urmă o lungă tăcere. Lily se
echipa, Monique o ajuta. Înainte de a finaliza Monique verifică
barele de alimentare ale exoscheletului.
- Presimţi ceva?!? interveni
Lily. Ştii că întotdeauna m-am bazat pe presentimentele tale.
Spune ceva! solicită în lipsa oricărui răspuns.
Mută, Monique îi luă mâinile în
mâinile ei şi se lăsă jos, în genunchi, trăgând-o şi pe Lily
spre aceeaşi poziţie. Când Lily ajunse în genunchi, Monique îşi
lipi fruntea de cea a lui Lily, iniţiind ritualul lor de
pregătire pentru acţiune.
„Puteri divine, fiţi alături de noi, de fapta noastră! Iertaţi-ne faptele ce nu pot fi altele, iertaţi-ne ne-faptele ce nu pot fi altele! …”. Şi nu făcură altceva până ce nu finalizară vechea lor mantră, asemenea unei rugăciuni…
Într-un final, Monique o sărută
pe frunte, se ridică şi apucă casca companion, montând-o la
costumul lui Lily, nu înainte de a privi îndelung ochii umezi ai
sorei ei. Niciodată nu erau identici cu ceea ce vedea când se
uita în oglindă, cu ochii ei… Întotdeauna Lily avea enorm de
multă viaţă în ochi, o lucire aparte, de nelipsit pentru ea,
pentru Monique…
Apoi o ajută pe Lily să se
ridice şi o îmbrăţişă puternic, îndelung.
- Ai grijă să îmi aduci sora
înapoi, spuse Monique simţind cum i se umezesc ochii…
- Hai dragă, gata cu temerile!
Am avut zeci de misiuni şi de fiecare dată te-ai purtat la fel.
Şi de fiecare dată m-am întors acasă, completă Lily în timp ce
se închidea viziera căştii companionului…
Salută cu degetele arătător şi
mijlociu duse în dreptul tâmplei drepte şi ieşi prin cămara de
livrări.
„Acum eu ce fac?!?”, spuse cu
voce tare Monique. Nu am altceva de făcut decât să aştept.
Oricum am de lucru pentru serviciu. Am plasat biomul departe de
traseul meu către camera de lucru, aşa că… La treabă! Poate şi
dorm puţin pregătind ziua de mâine… Cine ştie…
Dar, ca de obicei, se îndreptă
spre biroul de lucru… Ceva conexiuni cu serverele Coras Inc şi
activitate „de acasă” poate oferi un oarecare alibi în cazul în
care Lily are probleme de identificare, gândi instinctiv. Ce se
întâmplă!?!? Oare vor fi probleme?!? Voi vedea până la urmă…
Preluă toate datele de care avea
nevoie şi lucră mult, mult timp, pregătind toate mapele de
lucru, într-un efort de a avea maxim de timp posibil pentru
dimineaţa zilei de lucru ce venea…
Procedând la organizarea
programului lui Corasdo rămase surprinsă că acesta avea
confirmată doar întâlnirea cu delegaţia militară, urmând doar
precizarea că restul timpului este ocupat… Fără delimitări de
timp, de acţiuni sau altele asemenea, aşa cum o obişnuise
Corasdo…
Ocupat?!? Ciudat… Sinceritatea
lui sir Corasdo era deja proverbială. Era pentru prima dată când
întâlnea doar „ocupat”… Până şi când era vorba despre
întâlnirile riscante cu Anda Mircea, el îi preciza ce face, ce
pregătiri ar fi necesare şi altele asemenea. Inclusiv când era
vorba despre întâlnirile cu caracter secret Corasdo nota orarul
respectivei întâlniri şi bloca orice alte informaţii cu nota
„Întâlnire cu caracter secret pe tema x”.
Este evident că ceva este în
neregulă cu adevărat… Nervozitatea, schimbarea lui sir Corasdo
este un semn clar corelat cu această situaţie nouă… Poate că ar
fi ceva care urmează întâlnirii cu delegaţia militarilor şi nu
poate estima…
Nu, şi în acest caz sir Corasdo
avea obiceiurile lui de semnalare prin note de tip „posibilă
prelungire pentru x minute, ore”… Posibil… Da, să mă concentrez
pe tot ceea ce urmează legat de înţelegerile contractuale legate
de Coras Ins şi militari.
Amendamentele militarilor îi
dădură mult de furcă până ce evaluă şi concretiză toate
variantele de negociere, până ce audită toate variantele de
dezvoltare ulterioară ce se năşteau din fiecare alternativă
posibilă.
Pe parcurs, cu fiecare etapă
parcursă, nu putu să nu observe cerinţele enorme de resurse ce
erau atrase indiferent de varianta care o aborda. Verifică unele
statusuri de furnizare şi observă că militarii îşi făcuseră
perfect temele, totul fiind aprobat deja, ca şi cum lucrurile ar
fi fost deja aranjate. Da, angajamentele de resurse spuneau
totul…
Regândi puţin strategiile dar
totul mergea aproape sigur spre aprobarea tuturor
angajamentelor. Totul părea asemenea unei mici simulări de joc
de şah în care se putea muta orice piesă şi indiferent de asta
statusul de „şah mat” apărea în maxim două mutări…
Coras Ins urma să fie implicată
în activităţile de derulare contractuală pentru minim 25 de ani
la utilitate maximă. Acestea erau numai şi numai veşti bune. Sir
Corasdo se dovedeşte a fi mentorul oricărui afacerist… Nu de
aici se naşte starea lui general negativă… Totul are o altă
sursă…
Revizui ceea ce a lucrat şi găsi
totul ca încadrându-se în aceeaşi activitate deosebit de
fructuoasă, de productivă, pozitivă individual şi social. Da,
totul este perfect pentru toţi…
Până la urmă mi-am făcut temele, gândi sesizând oboseala imensă. Voi vedea mâine sau de mâine încolo care ar putea fi problemele reale ale lui sir Corasdo. Offf, este trecut de mult de miezul nopţii…
Să pregătesc toate materialele
necesare pentru sincronizare. Când se întoarce Lily să facem
schimbul…
Revizui datele viitoarei misiuni a lui Lily, transferă toate informaţiile necesare… Da, totul pare că este gata, concluzionă destul de rapid…
Revizui datele viitoarei misiuni a lui Lily, transferă toate informaţiile necesare… Da, totul pare că este gata, concluzionă destul de rapid…
Şi se duse în dormitor şi adormi
la cel mult un minut după ce se cocoloşi în pat.
Dorin M - 30 Iunie 2020