To STUDY - Ficţiune - Ipotecarea sufletului cuiva

*

"Ipotecarea sufletului cuiva"

Monique Touran

Capitolul 3, Scena 1 - Servicii


Ajunsă acasă se simţi eliberată de ziua stresantă peste care tocmai trecuse… Exact, exact nu prea identifica de unde se trăgea groaza de a mai rămâne la serviciu.

Efectele logistice ale demarării expansiunilor de la Coras Inc erau destul de solicitante chiar şi la nivelul ei, de centralizare, ordonare şi eşalonare, avansare a raportărilor către Corasdo şi compartimentele de analiză şi decizie.

Apoi îi tot lipsise sprijinul lui Corasdo care, prin cererile lui o ordona forţat, deosebit de eficient…

Delegaţiile militarilor, conştientiză enervându-se. Mai stupizi şi mai dogmatici decât militarii… Offf, deştepţii lui peşte… Nu sunt în stare de nimic altceva decât să de-a ordine. Când îi pui la treabă gata, s-a terminat… Ah, da, afară de cazul când este ceva ce au mai făcut… Atunci chiar îşi fac treaba rezonabil…

„Zâmbeşte, mâine totul poate fi mai plictisitor decât azi! Sau mai supărător?!?”, spuse cu voce tare, într-un efort de a se încadra în ceea ce are de făcut aici, acasă. Acasă, da, acasă… Lily, îşi aminti cuprinsă de dor.

Se apropie de uşa inimii şi ciocăni cu degetul melodia ei de chemare… Aşteptă un timp şi, în lipsa unui răspuns, ciocăni melodia de bun venit… Dar, tot nimic. Avu intenţia să deschidă uşa dar ceva o făcu să se răzgândească.

Poate că Lily doarme pentru misiunea nopţii ce vine… Mai bine pregătesc masa pentru când se va trezi! Nu trebuie să plece în misiune cu stomacul plin şi, pentru asta, ca trebui să mănânce cu cel puţin 4, 5 ore înainte de asta.

Studie ceva timp pentru a comanda masa, în timp ce se dezbrăcă de hainele de serviciu şi trecu la ţinuta de casă. Finaliză, se demachie şi se aşeză în fotoliu resimţind oboseala de peste zi… Gândurile atât aşteptară…

Niciodată nu îl văzuse pe Corasdo, „protectorul ei”, atât de aproape de a ceda, atât de nervos şi epuizat... Niciodată!!! Şi faptul că nu îl putea înţelege, în nici un fel, o măcina mai mult decât putea suporta... Da, asta este partea cu „supărător” în ea...

Corasdo a fost dintotdeauna o inimă cât un munte... Atât de mare şi plină de viaţă încât nu o puteai asemui decât cu un munte încununat de răsăritul soarelui, sfinţit de izvoarele dădătoare de viaţă... Caldă, protectoare, paternă şi iubitoare... Unde să mai fie loc şi de supărare... Sau de epuizare?!?

La început se minunase cât de curat poate fi acel om şi nu înţelegea de ce poate urî un astfel de om... De ce istoria ce ajunse-se la ele suna atât de murdar, atât de justificativ pentru ura ei şi a lui Lily... Dar, în mai puţin de un an, având acces la informaţii directe, chiar la dialogurile cu Corasdo, totul se schimbase în altceva...

Prima dată a avut parte de negare, în care totul devenise imens, copleşitor, greu, mai mult decât putea ea duce. Totul devenise fără rost, înăbuşitor... Simţea cum tot ceea ce o motivase, nu mai avea sens. Viitorul a devenit difuz, acoperit total de trecutul în care se antrenaseră atât, ca să ajungă în punctul de a demara acţiunea vieţii lor... Dintr-odată, în afară de durere nu mai simţea nimic...

Şi, fiecare zi a devenit o bătălie în care marea faptă ce o putea face era aceea de a supravieţui... Inclusiv atacurilor neiertătoare ale lui Lily care îi spunea că doar încearcă să ţină pasul cu o durere care trebuie să nu o copleşească asemenea unui mecanism natural împotriva durerii permanente şi a sentimentelor de irosire...

„Tu nu faci altceva decât să accepţi ceea ce se întâmplă”, îi sublinia Lily disperată de suferinţa ei, de faza de negare în care se găsea... „Te încadrezi perfect în etapele durerii! Psihologie pură...”, îi sublinia usturător Lily ori de câte ori avea ocazia...

Dar întrebările continuau să curgă: „De ce numai eu cred asta?”, „De ce tocmai mie mi se întâmplă toate acestea?”, „Nu vreau tocmai eu să trăiesc aşa ceva” şi multe, multe altele într-o avalanşă de nestăvilit...

Dar se salva cu ajutorul mâniei. Corasdo era vinovat şi gata... Dovezile directe la care au avut acces sunt clare... Lily, mereu alături, îi preciza: „Vezi să nu îţi negi mânia! Las-o să te conducă! Doar ea ne motivează de atât de mult timp... Tata trebuie să fie răzbunat într-un fel anume. Şi, să nu fii mânioasă pe tine pentru că simţi mânia şi nici să nu te simţi vinovată pentru mânia ta!”.

A urmat negocierea, acel ceva care putea compensa durerea constatării că greşiseră în tot ceea ce simţeau... Evident, Corasdo, fără să ştie nimic din tumultul ei interior, părea că o susţine, părea că se implică perfect, anulând neputinţa şi deznădejdea ce o trăia Monique... Dar ea mergea implacabil spre a înţelege din ce în ce mai mult că greşiseră, că încercările ei de a controla situaţia nu îşi aveau rostul... Întrebările copleşitoare „cum ar fi fost dacă”, „dar dacă” şi altele asemenea nu reuşeau să o întoarcă la stabilitatea anterioară, când avea un scop clar. Chiar se simţea vinovată...

„Nu faci altceva decât să negociezi cu destabilizarea ta, fato”, îi turna acid pe suflet Lily...

Şi, a urmat depresia... Mii de visuri, de planuri, speranţe, proiecte s-au făcut praf... Tot ceea ce crezuseră ele întreaga copilărie, şi mulţi ani după aceea, tot ceea ce construiseră... Corasdo era cu totul altceva şi nu mai vedea continuitatea acţiunilor ei... Tristeţe, regret, incertitudine, frustrare... Sentimente peste sentimente dar... A venit momentul acceptării. Acesta este realitatea, Corasdo era nevinovat, acesta este adevărul.

A fost o perioadă la fel de dureroasă ca cele precedente. Dar, trecerea timpului i-a relevat că fiind ea însăşi, fiind un adevărat partener al lui Corasdo, depresia a zburat şi s-a instalat calmul... Şi, era acceptare pură şi nu resemnare... Aşa, viaţa a intrat în cursul ei normal, actual... În fond, alături de Corasdo care o ajuta cu toată sinceritatea şi inima sa caldă... Offf, da, o inimă adevărată...

Că tot veni vorba de Corasdo şi inima lui... Să intru în „Inimă” şi să îi spun tot ceea ce s-a petrecut azi lui Lily... Şi să stabilim ce este de făcut pe mai departe!

Zgomotul de clopoţel setat pentru a anunţa livrările îi distrase atenţia. A ajuns masa…

Se îndreptă spre cămara de livrări şi descoperi pachetul termoizolator. Îl ridică şi îl duse pe dulăpiorul de lângă uşa „Inimii”.

Da, Lily… Doream să ajung la ea, să intru în „Inimă”… Dezactivă toate serviciile active şi îşi lăsă biom-ul în cea mai îndepărtată cameră, pentru a ieşi cu certitudine din sfera de scanare a acestuia. Activă mecanismul de deschidere al „Inimii” apoi intră când peretele ascuns culisă.

Intră rapid şi sesiză cum se opreşte simularea lui Lily… Era un coridor simulat de zeoliţi ce se retrăgea către platformă iar Lily era ghemuită după un fel de colţ al coridorului. Ea rămase aşa pentru întreaga perioadă de repliere a platformei de simulare.

Monique nu ştia ce să facă dar conştientiză că oprise ceva important, aşteptând cu pachetul cu mâncare în braţe un semn de la Lily.

Într-un târziu, când întreaga cameră reveni la forma camerei de zi a „Inimii”, aceasta începu să decupleze chingile cinematice tăcut, fără a se mişca din poziţia ghemuit. Când finaliză se ridică în timp ce deschise fermoarul combinezonului de simulare şi îl lăsă să cadă, scuturând, în final, unul din picioarele ce rămase agâţat într-unul din cracii acestuia, rămânând încremenită pentru un timp, aşa, îmbrăcată doar cu unul dintre chiloţeii ei roşii dantelaţi.

Apoi se întoarse brusc cu faţa spre Monique, adoptând o poziţie de păpuşă decuplată, cu picioarele încrucişate prin apropierea genunchilor, cu mâinile atârnând, bălăbănindu-se… Până ce se hotărî să îşi scoată casca de simulare afişând un zâmbet cald pentru Monique…

- Scuză-mă! emise aproape şoptit Monique. Este timpul mesei, completă ridicând pachetul cu alimente… Am întrerupt ceva important?!?

- Simulam misiunea de la noapte, preciză Lily înaintând energică, luând pachetul cu alimente. Masă! comandă asistentului de locuinţă ce începu să ordoneze imediat zeoliţii spre forma de masă. Mută lângă pat, central! completă Lily sesizând că se începuse formarea mesei în mijlocul camerei. Mă străduiam să acopăr toate alternativele misiunii, spuse Lily observând imobilitatea lui Monique. Vino aici! spuse indicând patul.

- Şi, cum îţi merge?!? întrebă Monique neştiind cum să iniţieze dialogul.

- Dispoziţia ţintei este foarte bine aleasă… Se vede că a studiat îndelung sau are asistenţă de elită. Oricum fac, oricum sucesc acţiunile se pare că patru bodyguarzi sunt prea mult ca să acţionez în timp util, înainte de identificare. „Centrul” cred că ţine prea mult la realizarea acestei misiuni de ne expune atât de mult.

- Logistic îţi pot preciza că toţi membrii „Sosia” au deja două cartonaşe galbene rezultate din identificările anterioare. Noi suntem singurii care avem doar un singur cartonaş, o singură identificare.

- Păi, cum de s-a ajuns aici?!? întrebă Lily ce începu să aşeze porţiile de mâncare pe masa ce îşi finalizase transformarea.

- Deh, se pare că, în ultima vreme, numărul de acţiuni „necesare” a crescut masiv… Toate de importanţă maximă, atât timp cât „Centrul” a forţat şi s-a ajuns la cumul general de „galben”.

- Bine că nu avem nici un cartonaş roşu. Dar cei de la Indigo nu pot fi implicaţi în acţiuni?!?

- Am mai discutat asta de atâtea ori. Ei au cu totul altă pregătire şi nu beneficiază de acoperirea dată de existenţa gemenilor. Ei sunt indivizi… Şi acţionează numai pentru situaţii de extremă urgenţă… Curăţenia de după, eventual eliminări la alt nivel…

- Da, da, da, o întrerupse Lily începând să mănânce cu poftă, indicându-i cu furculiţa, lui Monique, să înceapă să mănânce. Distribuirea asta de risc înseamnă un plus de pericol pentru noi, şi asta nu îmi convine.

- Simt că nu prea este în regulă cu rezultatele simulărilor tale, afirmă aproape interogativ Monique.

- Ţi-am spus că nu mă descurc fără identificare parţială. Multe din variante duc chiar la identificare completă… Asta în condiţiile în care tu nu poţi să îmi oferi un alibi prin prezenţa ta într-un loc public. Chiar nu poţi să fii la serviciu şi, astfel, să fie totul mai puţin riscant?!?

- Nu! preciză ferm Monique. Corasdo are unele tratative agresive cu armata şi serviciile de logistică civile şi mi-a cerut să nu rămân la birou pentru a nu da detalii legate de obiectivele noastre de moment afară de documentaţiile oficiale, existente.

- Du-te la Pub, întâlneşte-te cu Rick!

- L-ai obişnuit cam prost şi, fiind noapte, nu va face nimic altceva decât să încerce toată noaptea să se urce pe mine. Mâine am o zi grea şi am nevoie de odihnă reală. Biomis-ul cu drogurile sale nu poate „stăpâni” corect paramentrii mei şi nu vreau să ratez ziua întâlnirii finale cu delegaţiile militare. Corasdo se pare că are nevoie de tot sprijinul meu.

Lily păru, deodată, cumplit de dezamăgită. Era ceva anormal pentru ea, cea care lua totul în glumă, în joacă.
Şi, pentru mult timp, se aşternu liniştea… Terminară masa fără să scoată un cuvânt, făcură tot ceea ce era de făcut pentru ca totul să fie în ordine şi stătură un timp pe pat ţinându-se în braţe.

- Este timpul să iniţiez măsurile logistice solicitate de misiunea ce vine! sparse liniştea, şoptit, Monique, sărutând obrazul lui Lily, ridicându-se şi ieşind din „Inimă” fără să se uite înapoi.

Imediat ce uşa culisă în urma ei solicită activarea terminalului şi începu analiza de ierarhizare a reacţiilor companionului.

Studiul ultimilor simulări ale lui Lily legate de misiune relevară un status de randament scăzut. Era necesară pregătirea suplimentară a biomis-ului pentru suport fizic şi de reflexe. Statusul fizic permitea… Totul era deja aplicat.

Indicaţiile de intervenţie sugerau necesitatea de a renunţa la forma de luptă liberă, preferată de Lily. Avea nevoie de suport asistat şi configură echipamentele pentru utilizarea multifuncţionalei de umăr, cu posibilă utilizare liberă.

Configură apoi suportul software de asistare. Ştia că, instinctiv, în situaţii extreme, Lily este antrenată ca să urmeze aproape orbeşte instrucţiunile companionului, totul în parametri de perceţie automaţi, nepercepuţi conştient.

Da, era nevoie de un efort suplimentar de selecţie a reacţiilor, de ierarhizare a lor pentru o astfel de luptă. Milisecundele de căutare pe mediul de stocare puteau aduce necazurile atrase de identificare. Totul trebuie să existe deja în memoria imediată.

Descoperi rapid şi problema care se manifesta ca o piedică pentru Lily. Ea lua permanent în calcul doar varianta cu cinci ţinte, obiectivul şi cei patru bodyguarzi ai săi. Poate sorţii vor decide un fel de eliminare graduală.

Pregăti elementele software pentru un grup mai mic, de trei plus unu plus unu, apoi de doi plus unu plus doi… Variantele logice erau astfel acoperite complet… În cazul unei acţiuni de tip „unul câte unul” nu va exista nici cea mai vagă problemă de rezolvare pentru Lily…

Verifică ansamblul pregătirilor. Verifică iar… În timpul acţiunii nu o putea asista… Acum era unicul moment, final, pentru ceea ce va urma…

Într-un târziu auzi ciocăniturile de chemare în uşa „Inimii”… Lily avea nevoie de ea… Verifică rapid ceea ce putu prin apartament… Urma să aştepte în „Inimă” întoarcerea lui Lily pentru a nu oferi urme dublate pentru sistemul biom.

Cred că vrea să plece mai devreme, ca de obicei, completară percepţiile gândurile lui Monique. Aşa este, concluzionă când, intrând în „Inimă” o văzu pe Lily punându-şi biomis-ul.

- Gata, la treabă! spuse Lily fără să îşi desprindă privirea de la ceea ce făcea. Am văzut că ai terminat pregătirile şi deja mi-am aplicat dozele parasimpatice. Până la momentul acţiunii voi fi pregătită de trecerea pe simpatic.

- Da, „luptă sau fugi”, completă aproape oftat Monique în timp ce scotea din dulap combinezonul şi exoscheletul pentru Lily.

Alese şi două multifuncţionale.

- Una singură este de ajuns, interveni Lily. Ştii că nu creşte randamentul cu ambele… Şi, până acum nu am avut nici un rateu de funcţionare, completă cu reproş sesizând privirea dezaprobatoare a lui Monique.

- OK, completă ironic, punând una din multifuncţionale în suportul dulapului.

Urmă o lungă tăcere. Lily se echipa, Monique o ajuta. Înainte de a finaliza Monique verifică barele de alimentare ale exoscheletului.

- Presimţi ceva?!? interveni Lily. Ştii că întotdeauna m-am bazat pe presentimentele tale. Spune ceva! solicită în lipsa oricărui răspuns.

Mută, Monique îi luă mâinile în mâinile ei şi se lăsă jos, în genunchi, trăgând-o şi pe Lily spre aceeaşi poziţie. Când Lily ajunse în genunchi, Monique îşi lipi fruntea de cea a lui Lily, iniţiind ritualul lor de pregătire pentru acţiune.

„Puteri divine, fiţi alături de noi, de fapta noastră! Iertaţi-ne faptele ce nu pot fi altele, iertaţi-ne ne-faptele ce nu pot fi altele! …”. Şi nu făcură altceva până ce nu finalizară vechea lor mantră, asemenea unei rugăciuni…

Într-un final, Monique o sărută pe frunte, se ridică şi apucă casca companion, montând-o la costumul lui Lily, nu înainte de a privi îndelung ochii umezi ai sorei ei. Niciodată nu erau identici cu ceea ce vedea când se uita în oglindă, cu ochii ei… Întotdeauna Lily avea enorm de multă viaţă în ochi, o lucire aparte, de nelipsit pentru ea, pentru Monique…

Apoi o ajută pe Lily să se ridice şi o îmbrăţişă puternic, îndelung.

- Ai grijă să îmi aduci sora înapoi, spuse Monique simţind cum i se umezesc ochii…

- Hai dragă, gata cu temerile! Am avut zeci de misiuni şi de fiecare dată te-ai purtat la fel. Şi de fiecare dată m-am întors acasă, completă Lily în timp ce se închidea viziera căştii companionului…

Salută cu degetele arătător şi mijlociu duse în dreptul tâmplei drepte şi ieşi prin cămara de livrări.

„Acum eu ce fac?!?”, spuse cu voce tare Monique. Nu am altceva de făcut decât să aştept. Oricum am de lucru pentru serviciu. Am plasat biomul departe de traseul meu către camera de lucru, aşa că… La treabă! Poate şi dorm puţin pregătind ziua de mâine… Cine ştie…

Dar, ca de obicei, se îndreptă spre biroul de lucru… Ceva conexiuni cu serverele Coras Inc şi activitate „de acasă” poate oferi un oarecare alibi în cazul în care Lily are probleme de identificare, gândi instinctiv. Ce se întâmplă!?!? Oare vor fi probleme?!? Voi vedea până la urmă…

Preluă toate datele de care avea nevoie şi lucră mult, mult timp, pregătind toate mapele de lucru, într-un efort de a avea maxim de timp posibil pentru dimineaţa zilei de lucru ce venea…

Procedând la organizarea programului lui Corasdo rămase surprinsă că acesta avea confirmată doar întâlnirea cu delegaţia militară, urmând doar precizarea că restul timpului este ocupat… Fără delimitări de timp, de acţiuni sau altele asemenea, aşa cum o obişnuise Corasdo…

Ocupat?!? Ciudat… Sinceritatea lui sir Corasdo era deja proverbială. Era pentru prima dată când întâlnea doar „ocupat”… Până şi când era vorba despre întâlnirile riscante cu Anda Mircea, el îi preciza ce face, ce pregătiri ar fi necesare şi altele asemenea. Inclusiv când era vorba despre întâlnirile cu caracter secret Corasdo nota orarul respectivei întâlniri şi bloca orice alte informaţii cu nota „Întâlnire cu caracter secret pe tema x”.

Este evident că ceva este în neregulă cu adevărat… Nervozitatea, schimbarea lui sir Corasdo este un semn clar corelat cu această situaţie nouă… Poate că ar fi ceva care urmează întâlnirii cu delegaţia militarilor şi nu poate estima…

Nu, şi în acest caz sir Corasdo avea obiceiurile lui de semnalare prin note de tip „posibilă prelungire pentru x minute, ore”… Posibil… Da, să mă concentrez pe tot ceea ce urmează legat de înţelegerile contractuale legate de Coras Ins şi militari.

Amendamentele militarilor îi dădură mult de furcă până ce evaluă şi concretiză toate variantele de negociere, până ce audită toate variantele de dezvoltare ulterioară ce se năşteau din fiecare alternativă posibilă.

Pe parcurs, cu fiecare etapă parcursă, nu putu să nu observe cerinţele enorme de resurse ce erau atrase indiferent de varianta care o aborda. Verifică unele statusuri de furnizare şi observă că militarii îşi făcuseră perfect temele, totul fiind aprobat deja, ca şi cum lucrurile ar fi fost deja aranjate. Da, angajamentele de resurse spuneau totul…

Regândi puţin strategiile dar totul mergea aproape sigur spre aprobarea tuturor angajamentelor. Totul părea asemenea unei mici simulări de joc de şah în care se putea muta orice piesă şi indiferent de asta statusul de „şah mat” apărea în maxim două mutări…

Coras Ins urma să fie implicată în activităţile de derulare contractuală pentru minim 25 de ani la utilitate maximă. Acestea erau numai şi numai veşti bune. Sir Corasdo se dovedeşte a fi mentorul oricărui afacerist… Nu de aici se naşte starea lui general negativă… Totul are o altă sursă…

Revizui ceea ce a lucrat şi găsi totul ca încadrându-se în aceeaşi activitate deosebit de fructuoasă, de productivă, pozitivă individual şi social. Da, totul este perfect pentru toţi…

Până la urmă mi-am făcut temele, gândi sesizând oboseala imensă. Voi vedea mâine sau de mâine încolo care ar putea fi problemele reale ale lui sir Corasdo. Offf, este trecut de mult de miezul nopţii…

Să pregătesc toate materialele necesare pentru sincronizare. Când se întoarce Lily să facem schimbul…
Revizui datele viitoarei misiuni a lui Lily, transferă toate informaţiile necesare… Da, totul pare că este gata, concluzionă destul de rapid…

Şi se duse în dormitor şi adormi la cel mult un minut după ce se cocoloşi în pat.

Dorin M - 30 Iunie 2020