To STUDY - Ficţiune
- Ipotecarea sufletului cuiva
"Ipotecarea sufletului cuiva"
Monique Touran Capitolul 3, Scena 3B -
Mesajul
Lily zbura… Da, aceasta este
percepţia… Dar era un fel de zbor al morţii… Ea era moartă sau
muribundă. În josul ei era mult, mult foc într-o învolburare a
culorilor galben, alb, roşu şi negru… Este iadul sau doar o
explozie… Iadul, ce prostie…
Este clipa morţii ei sau asta se
petrece acum?!? gândi devenind conştientă dar păstrându-se în
starea de somn. Nu poate fi vorba despre aşa ceva… Şi, oricum ar
fi trebuie să intervin! Se pregăti să facă ceva şi…
Simţi rece la spate şi dădu să
se învelească mai bine… Dar nu găsea pătura… Simţea doar… Da,
adormise îmbrăcată în hainele de casă, nu se schimbase în cămaşa
de noapte… Se pipăi şi simţi spatele gol. Trase nervos bluza
pentru a acoperi spatele şi se poziţionă cu faţa în sus, pentru
a-şi încălzi cât mai repede spatele…
Era prea obosită… Îi era somn şi
nu avea chef să renunţe măcar la starea de somnolenţă în care se
găsea.
Ce a fost cu visul acela ciudat,
că asta a fost?!? Să fie una din premoniţiile mele?!?
„Ştii că ai aceste premoniţii
pentru a putea interveni, pentru a schimba ceva”, auzi de
undeva, obişnuit, aşa cum avea aproape la orice vis al ei…
„Dar nu era ceva ce părea să
depindă de mine. Era ceva ce se petrecea şi eu doar observam”…
„Este o premoniţie, un
pre-Monique, cum îi spune mereu Lily. Nu ai vise, ai doar
premoniţii şi ştii asta. Până şi când te forţezi să visezi ceva,
ca oamenii normali, ai parte tot de premoniţii, din ce în ce mai
detaliate”.
„Da, este o ideea bună, să
detaliez premoniţia… Să fac un exerciţiu să reintru în
vizualizare, în vis şi să văd toate detaliile ce le pot
percepe!”.
Imagini în mare viteză se
derulară prea rapid pentru a percepe ceva dar ajunse la marea
bulă de foc şi opri fluxul imaginilor. Lily cădea în acea bulă
şi percepu clar cum ea se dezintegrează sub presiunea şi
temperatura norului de foc… Dar Lily zâmbea… Părea fericită…
Derulă imaginile şi reluă
vizualizarea scenei… Nu poate fi o premoniţie… Este un simplu
vis… Ce fericire poţi trăi când ai fost aruncat în aer de o
explozie… Şi…
Şi privea într-o parte spre un
bărbat ce o privea la rândul lui… Cu acelaşi zâmbet… Fericit,
de-a dreptul… Cu ambele braţe întinse spre Lily… Şi el în
acelaşi zbor al morţii… Cu un braţ întins spre Lily asemenea
unei dezlipiri a despărţirii dintre doi iubiţi ce trăiau
distanțarea doar pentru a se întâlni iar, mai fericiţi… Da, acum
sesiza că şi Lily avea braţul întins spre el, ca şi cum nu ar fi
vrut ca mâinile lor să se despartă…
Putere divină, ce ochi plin de
iubire şi fericire au amândoi!!! Fără să vrea se concentră pe
faţa bărbatului încercând să perceapă ansamblul mimicii lui…
Plină de fericire… Dar nu reuşi să mai perceapă altceva deoarece
capul bărbatului se zdrobi de peretele spre care se îndrepta,
deformându-se grotesc, ci ochii zburând la propriu din cap
într-un val de amestec de creier şi sânge…
Ce stupizenie! gândi oripilată,
înainte de a sesiza că tremura puternic de frig. Trebuie să fac
ceva cu frigul acesta, şi se ridică imediat în şezut,
poziţionându-se pe marginea patului, scuturând capul ca pentru a
scăpa de imaginile urâte ale visului care tocmai se încheiase.
Deja o durea spatele… Mijlocul… Destul de tare…
Privi la ceas… Era puţin trecut
de ora 4 dimineaţă. Lily, conştientiză surpinsă. Până la ora
aceasta s-a întors deja. Şi sări în picioare ducându-se direct
în „Inimă”. Pe drum îşi aminti de sincronizare şi luă cardul de
date pentru a face transferul.
Întră încet, aproape fără
zgomot, intuind că Lily deja doarme. Lily era întinsă lasciv pe
patul din încăpere. Simţind intrarea lui Monique, întoarse lent
privirea şi spuse:
- Nu am chef de nimic la
momentul ăsta... Şi nici pentru mâine. Sunt frântă de
oboseală... Am dat rateu în misiune… Inclusiv cu marele pocinog
al inițierii identificării… Companionul preciza doar 10% șanse
de identificare dar, cu cele 25 de data trecută, deja intrăm în
zona periculoasă a identificării.
- Trebuie să facem sincronizarea
indiferent cât suntem de obosite, Lily! îi preciză dojenitor
Monique. Şi, oricum, nu am mare lucru să îţi spun, îi transmise
Monique în timp ce cuplă cardul de transfer la dispozitivul de
sincronizare. Misiunea pe care urma să o pregăteşti cade până ce
avem detalii și intrucțiuni de la Centru dar ai de parcurs
datele despre toate achiziţiile legate de Coras Inc.
- Bine, spune, rosti mai mult
şoptit Lily, trântindu-şi capul peste mâinile încrucişate,
sprijinite pe pat. Eu m-am antrenat pentru viitoarea misiunea,
ăăă... Asta în condiţiile în care Centrul nu ne trimite vreo
urgenţă...
- La mine, a venit delegaţia
militară pentru contractul cel nou... La Coras Inc., preciză
apăsat sesizând că atenţia lui Lily nu prea are cotele necesare.
Nu am ce să-ţi povestesc deoarece vei găsi totul în datele
transferate, spuse aşezându-se pe pat lângă Lily, începând să o
mângâie tandru. Singura chestie care iese rău în relief este o
stare accentuată de nervozitate de partea lui Corasdo. Nu
înţeleg ce se petrece... Este ceva atât de implicant încât
muntele de calmitate şi bunătate reprezentat Corasdo este anulat
de vibraţia momentului.
- Ţi-am spus că nu are cum să
stea deoparte. Fiind vorba despre bastardul iubitei lui nu are
cum să facă asta. Şi mai şi nenoroceşte viaţa altor militari
nevinovaţi, aşa cum a fost şi tatăl nostru.
- Simt că exagerezi, atât legat
de Corasdo cât şi legat de... Cum i-ai spus. Dacă vei sta mai
mult timp lângă el ai înţelege ceea ce spun. Un om cu banii şi
valorile lui nu are cum să fie lăsat deoparte de nimeni, mai
ales de armată pentru care este principalul furnizor de
tehnologie al momentului. Şi, apropos, tot din piept vine
sentimentul că este vorba despre Dan?
- Nu are cum să fie altfel... Oameni de genul lui Corasdo nu pun preţ pe nimic altceva decât pe persoanele la care ţin. Ele sunt singurele şi adevăratele lor valori... Acel ceva, de nepreţuit, pentru care sunt în stare de orice, legal sau nu, moral sau nu. Are vreo tangenţă la această afacere iubita lui Corasdo?!? Nu, continuă dând tentă retorică întrebării anterioare. Nu poate avea... Este o casnică fără importanţă. Dar Dan, bastardul?!? Pilot de transport, plictisit de meseria sa, cu ifose de pilot renegat... Armata îi poate oferi imediat ceva care să devină pârghie gen şantaj pentru Corasdo... Îţi spun cu certitudine că este ceva legat de asta...
- Da, posibil, dar nu am găsit
nici o urmă cât de mică care să certifice intuiţia ta. Dan îşi
pierde timpul acum... Este între două curse...
- Văd că stai tot timpul cu
ochii pe el! interveni Lily cu o voce miorlăită, insinuantă.
- Doamna Anda şi Dan sunt pe
lista de priorităţi fixate chiar de Domnul Corasdo... Este un
fel de obligaţie de serviciu a mea, în calitate de secretară a
lui Corasdo, să urmăresc permanent şi discret fiecare gest,
activitate, contact etc. ale lor.
- Cât ai stat tu alături de Dan
ăla, evident că îl cunoşti foarte bine, continuă Lily.
Pregăteşte-te surioară, că al tău va fi. Te cunosc şi ştiu când
îţi place de un mascul. Ca parte din misiunea noastră de suflet,
răzbunarea tatălui nostru, tu trebuie să faci pasul să pui mâna
pe sufletul lui, pe Dan. Numai aşa putem să îl avem pe Corasdo
necondiţionat la degetul mic şi să-l facem să sufere aşa cum am
suferit şi noi. Eu sunt încurcată cu Rick şi nu prea am de gând
să schimb acum masculul. Dacă mă ajuta-i vreodată cu Rick poate
că mă gândeam să te ajut cu...
- Te rog, să schimbăm subiectul!
Şi aşa se încurcă treburile mai mult decât este necesar. Te rog
să renunţi la răzbunarea ta! Ţi-am spus părerea mea de mai multe
ori... Ne sunt de ajuns problemele care le avem cu centrala şi
ţi-am spus că sunt aproape sigură că el, Corasdo, spune adevărul
gol goluţ. De ce ar avea el de suferit sau Dan, care n-are nici
o vină?!? Doar pentru că noi am crezut şi ne-am înveninat atât
de mult timp până ce să aflăm adevărul?!?
- Asta crezi tu, dragă surioară.
Eu nu sunt convinsă şi, chiar, de ce aş fi?!? Tata este mort din
cauza lui Corasdo?!?
- Da, dar nu a fost decât un
accident... Un simplu accident...
- La război nu există accidente.
Există doar lucruri nefăcute şi sacrificii... Şi, în nici un caz
morţi aşa cum a avut tata...
- Exagerezi, aşa cum o faci de
fiecare dată...
- ... Şi vremurile sunt tulburi,
o întrerupse Lily, fără o logică a afirmaţiei ei... Da, am
ascultat de multe ori astea de la tine, continuă zeflemitor.
Chiar nu îţi este dor de ceva acţiune?!?
- Acţiunea este specialitatea
ta. După cum spunea-i mereu, tu eşti cu zvâcul, eu cu oftatul,
tu cu răul, eu cu binele, tu cu nefiinţa eu cu fiinţa. Să
continui?!? spuse Monique rapid, din ce în ce mai puternic.
- Da, da, continuă! Dar nu vei
schimba nimic din ceea ce cred. Corasdo trebuie să plătească.
Dar, mai întâi, să sufere cu adevărat...
- Chiar trebuie să te controlezi
draga mea! interveni Monique. Poate va trebui să mă înlocuieşti
şi atunci biomurile şi detectoarele de siguranţă vor sesiza cu
certitudine creşterea parametrilor de agresivitate sau cel puţin
de iritare.
- Nu-mi duce tu de grijă draga
mea! Chiar dacă aş merge fără biomis sunt sigură că m-aş
controla fără nici un fel de probleme. Spre deosebire de tine eu
am trecut absolut toate testele de control psihic.
- OK, OK, ştii că ai dreptate şi
nu am de gând să te contrazic. Am gândit toate acestea după
disponibilităţile mele reale. Scuze!
- Revin la gândurile mele despre
situaţia ta! Ar fi bine să îţi fie dor de un bărbat, sau măcar
de un mascul, aşa cum am eu parte de Rick. Până să mă plictisesc
mă răcoreşte şi pot să mă retrag aici, gata de fi sâcâită de
tine sau de Centrală... Ştii că starea de după este una de
liniştire totală, de încărcare şi revigorare...
- Încă îmi este mult mai dor să
mă văd cu tine, semnaliză Monique că nu mai vrea să continue
discuţia. Ce ai mai făcut? continuă aşezându-i părul cu mişcări
lente, atente, tandre. Ce ai mai făcut? îi repetă observând că
Lily se pisicea sub mângâieri. Hai, spune! întări anulând orice
opoziţie.
- Mai nimic. Am de pregătit o
misiune destul de grea şi am tras la ea toată ziua până ce să
ies în misiunea stupidă din seara aceasta... Merge greu. Dacă
voi înainta cu viteza asta cred că o voi putea face abia peste o
săptămână. Asta în condițiile în care nu apar probleme cu
identificarea parțială…
- Ce s-a întâmplat în misiune?
Te-ai dat de gol a doua oară, deja, că ceva nu a mers cum
trebuie. Ai ceva să îmi spui?!? interveni insinuant Monique.
- Deh, mă simt din ce în ce mai
instabilă, mai puțin concentrată pe ceea ce am de făcut,
completă cu o mină pierdută Lily. Am și născut un potențial de
victime colaterale… Nu îmi vine să cred câte complicații dintr-o
misiune… Cu toate că am simțit amândouă că ceva nu este în
ordine cu insistența Centrului. Ar fi bine să facem ceva
săpături pe tema aceasta. De fapt, tu le vei face! Eu sunt
partea rea, tu eşti partea bună...
- OK, ca şi făcut! Aştept să îmi
dai toate detaliile. Este primul tău rateu cu probleme de când
suntem băgate în jocul acesta... Cred că eşti afectată în vreun
fel?
- Ce ar fi să crezi cu adevărat
că te înşeli! spuse autoritar Lily. Singurul lucru care m-a
afectat în vreun fel a fost vina... Ți-am spus de mai multe ori
că încep să fiu tulburată de victimele colaterale… Sacrificii
aiurea, acesta este adevărul...
- Păcat, spuse real afectată
Monique.
- Te rog să nu mai întrebi nimic
despre asta! interveni Lily brutal. Ştii că nu fac greşeli.
Chiar a trebuit să se întâmple asta. Simt asta cu toată ființa…
Orice simulare realizam mă trimitea la o singură concluzie,
imposibilitatea de a realiza misiunea.
- Lasă toate acestea pe seama
mea! Ce faci, ai de gând să ieşi pe undeva? schimbă Monique
subiectul. Să te vezi cu Rick, să te simţi bine sau... Pur şi
simplu să te descarci în stilul tău...
- Azi chiar n-am chef, draga
mea. Ţi-am spus că sunt obosită, tulburată, spuse ridicându-se
în şezut având grijă să nu întrerupă mângâierile lui Monique, şi
îşi puse capul pe pieptul ei. Poţi să mergi în casă fără
probleme, eu voi dormi până mâine când te întorci. Dar, te rog,
să îmi aranjezi o întâlnire cu Rick pentru mâine. Alege tu
ora... Şi sper să am chef de asta. Vezi tu, da?
- Bine, draga mea, îi răspunse
Monique sărutându-i fruntea cu dragoste, după care se ridică şi
ieşi din „Inimă”.
Intră în camera de zi şi se
tolăni în fotoliu, după care „atrase” deschiderea terminalului
de comunicaţii…
Hai să vedem ce mai este de
făcut înainte de a începe noua zi... Corasdo... Aici am de
lucru, aici trebuie să mă gândesc bine de tot la ceea ce am de
făcut, mai ales pentru a nu spori ura lui Lily contra lui.
Da, ieri nu a fost bine deloc cu
el. Nu merge nimic cum trebuie. Ieri, totul a fost mai vizibil
ca niciodată. Cercetarea, dezvoltarea, producţia, totul era
„peste graficul de lucru”... Cei de la contractările militare
erau mai incisivi ca niciodată în a avea „nepreţuitul cuvânt” al
lui Corasdo...
Şi, am uitat! Mai era şi
nesimţitul ăla de Thank, şeful delegaţiei militare, cu fufa
lui... Parcă de la ei pornea maximum de supărare ce se
acumula-se în sir Corasdo. Studiase înregistrările video de zeci
de ori şi, pe deasupra, intuia că acolo este problema. Până şi
Lily simte că de la ei este problema, în special dacă ar fi
vorba despre „intersecţii” cu Mircea Dan.
Dar nu reuşise să îşi dea seama
ce vorbeau. Militarul îşi schimba mereu poziţia, intuind sau
cunoscând poziţiile camerelor de supraveghere sau a
dispozitivelor generale de scanare, încât nu puteai citi pe buze
sau să prelevezi vibraţiile audio.
Nesimţitul ăla îşi controla
perfect simţurile. Hmmm, ce surpriză?!? La scanare detecta-se
centura biomis. Şi nu era una obişnuită, de serie. În fond, la
ce te putea-i aştepta la unul de rangul lui?!? Dispozitivele,
mai mult sau mai puţin legale, de care dispunea, şi care
colaborau cu biom-urile, nu detectau prea mari modificări de
status nervos, electrolitic, adrenalitic, cortizonic sau altele.
Doar dispozitivele bioenergetice
o luaseră razna, la propriu. Avea de a face cu o adevărată
furtună bioenergetică din care nu putea distinge aproape nimic
concret. Doar energie întunecată, de dezechilibru. Şi, Corasdo
semnala puternic că o receptează. Mai ales când şuşoteau, trupul
şi emisiile nervoase şi bioenergetice ale lui Corasdo o luau
razna.
Folosind la maxim tehnologiile
şi cunoştinţele de care dispunea a reuşit să identifice doar
ancora psihologică ce determina toate aceste „ieşiri din
parametri” ale lui sir Corasdo: „Mesajul”... Urmat de orice
altceva, chiar dacă neinteligibil, neîncadrabil în ceva...
Offf, oricum a fost o zi
oribilă... Mai am timp să mă odihnesc puţin şi apoi voi vedea
totul cu alţi ochi, cu altă profunzime.
Simt că ceva îmi scapă... Nu îl
mai pot lăsa pe Corasdo în starea aceasta! Simt că îl pot ajuta
şi, de ce nu, să mă ajut şi pe mine...
Mai am energie pentru câteva
căutări...
Intră în dormitor şi se aruncă
în pat, făcându-se cât mai comodă. Noaptea agitată îşi cerea
drepturile… Oboseala… Apoi atrase „atenţia” senzorului
terminalului comunicaţional, prin fluturarea mâinii... Acesta se
proiectă holografic în faţa ei, îl mări cu ajutorul gesturilor
palmei şi începu căutările...
Dură ceva timp până să îşi dea
seama că săpa şi săpa în van. Nu existau nici un fel de date
despre Thank şi fufa lui, cu excepţia celor oficiale... Mai
mult, nu existau nici elemente de „can-can” legate de ei, în
condiţiile în care, în poziţia lor, era destul de ciudată
permisiunea dată relaţiei lor. Şi nu puteai să nu sesisezi că
sunt mult mai mult decât superior şi subordonat... Ori, în acest
caz, nu aveai cum să ajungi atât de sus fără puncte de tangenţă
de-a lungul timpului. Da, în cazul lor totul era prea curat ca
să nu dea de gândit...
Fără să vrea se gândi la Corasdo
şi acceptă ca gândurile sale să părăsească căutarea. Corasdo era
curat şi sincer. Nu întâlnise până la el o persoană atât de
sinceră. Poate de aceea îi părea ireal lui Lily tot ceea ce
descoperise ea şi îi transmise despre Corasdo. Dar ea era sigură
de tot ceea ce acumulase. Şi, bineînţeles, de aici se năştea
imposibilitatea ei de a înţelege de ce un mesaj putea să nască
toate tensiunile sesizate la Corasdo...
Offf, să revin la Thank! Trebuie
să sap şi să merg mai departe, cât de departe se poate în timp,
poate apare ceva. Şi, să nu uit de persoanele colaterale!
Perechea enervantă terminase
academia de pilotaj. Hai să vedem colegii! Lista nu putea fi
prea mare... Să solicit şi fotografii... Aşa, acum activez
recunoaşterea facială pentru selecţia rapidă a datelor...
Într-un târziu va veni şi răspunsul... Date peste date...
Multe... Trebuie să fiu atentă, să văd dacă iese ceva în
evidenţă!!! Atentă, atentă!!!
Şi, atunci, avu sclipirea care
clarifica totul. Interviul realizat de echipa de media a
armatei, de acum câteva zile... Asta este! Acesta este mesajul!
Totul se lega. Softurile de
analiză indicau punctele de concentrare operaţională în jurul
acestui eveniment şi corela toate persoanele: Corasdo, Dan,
Thank, Ada şi multe, multe altele... În jurul celor implicaţi în
acest mesaj trebuie să îmi concentrez atenţia şi nu în
conţinutul acestuia...
Drepturile ei speciale de acces
nu prea o ajutară, ţinând cont de rangul majorităţii persoanelor
implicate, dar experienţa în căutare îşi spunea cuvântul...
Date, date... Prima corelaţie:
cei patru se cunosc încă din timpul academiei. Doar Corasdo şi
Dan se cunosc mult dinaintea acesteia. Dan şi Ada au fost
împreună, apoi ea a „migrat” la Thank... O, ho, ho, relaţii
sentimentale de mare amplitudine şi portanţă... Interesant...
Cei doi au avut o ascensiune „cuplată” permanent... Cercuri ale
puterii... Multe... Cu siguranţă că toate acestea îi vor folosi
la descifrarea actualei stări de lucruri. Şi, intuiţia îi spunea
că totul este mult mai amplu decât pare la prima vedere...
Dar, reacţiona din ce în ce mai
greu. Nu după mult timp oboseala îşi spuse cuvântul. După o mică
victorie în căutarea ei, se întinse pentru a fi mai comodă şi a
răspunde într-un fel durerii de spate dar... Adormi aproape
instantaneu!
Dorin M - 31 August 2020