(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

Infiltrarea determinantă a genului „Science” în „Fantasy”

Perioada 1900-1939: Adevăratul „început”

(English)

Din punct de vedere al realităților umanității, cu referire la ficțiune, într-o primă perioadă a anilor 1900, de produce o trecere de la „fantasy” la „science fiction”…

O evoluție firească, de continuitate după operele unor autori precum Jules Verne sau H.G. Wells, dat fiind marile descoperiri științifice ce s-au manifestat în această perioadă, influențând determinant generațiile următoare de scriitori care au dezvoltat și rafinat elementele de bază al „science fiction”-ului, creând subgenuri și explorând teme mai complexe.

Da, fără îndoială, abordăm pe perioadă de timp în avem de a face cu trecerea de la genul „fantasy” la „science fiction”, așa cum o percepem noi astăzi, care a fost facilitată de marile descoperiri științifice și de progresul tehnologic al secolului al XX-lea.

În această perioadă de timp (în acest episod cu referire la perioda de timp de până la al doilea război mondial), intervine, în primul rând, dezvoltarea rapidă a industriei și migrarea masivă a populației spre orașe care a determinat manifestarea unui sentiment de alienare și de detașare de natură.

Suplimentar, contribuie și „fundalul” ritmului rapid al descoperirilor știițifice, fără a mai aminti de angoasele dezvoltate de măcelul „Marelui Război”, care au stimulat oamenii să privească viitorul cu o combinație de optimism și anxietate, ceea ce a alimentat imaginația scriitorilor, experiențele traumatizante ale „Marelui Război” generând o nevoie de evadare și de explorare de lumi alternative, fie ele utopice sau distopice.

Cred că nimeni nu poate contesta faptul că „marele măcel” al primului război mondial (Marele Război), a accelerat ritmul progresului tehnologic (dezvoltarea tehnologică), într-un „cerc vicios” care a stimulat imaginația scriitorilor, care au explorat posibilitățile oferite de noile invenții.

Apoi, „Marele Război” a atras și revoluțiile politice ce au urmat (fractura omogenității imperialismului sub lovitura comunismului), cu un impact profund asupra literaturii științifico-fantastice, lăsând urme adânci în psihicul colectiv, generând o anxietate față de viitor și o dorință de a explora scenarii alternative (dorință care se manifestă și în aceste timpuri).

O fractură pe care masele a resimițit-o și din punct de vedere al propagandei ce aproape s-a generalizat, facilitând explozia „tipăriturii” în publicul larg…

„Acces” care a atras o amplificare a popularizării științei (cărțile, comunicate, expuneri și alte eforturi de popularizare științifice) și au determinat ca ideile și descoperirile științifice să fie accesibile unui public larg și, în special, asupra literaturii de ficțiune.

Iată de ce, din punct de vedere al descoperirilor științifice, cert revoluționare, putem aminti de descoperiri precum teoria relativității, mecanica cuantică, automatizările „de masă”, primele „elemente atomice certe”, chiar și primele zboruri „de masă” cu avionul, au deschis noi perspective asupra lumii și au stimulat imaginația scriitorilor cu un flux optimist, postbelic.

Astfel, dezvoltarea literaturii științifico-fantastică a oferit o evadare, dar și un spațiu pentru a reflecta asupra consecințelor tehnologiei și ale conflictului, inițiindu-se și pe baza polarizărilor ideologice, inițiate de confruntarea dintre capitalism și comunism (care a generat o multitudine de viziuni utopice și distopice), fără a mai aminti de ideologiile fasciste și „redeșteptarea” imperialismului.

Teme precum călătoriile în timp, întâlnirile cu extratereștri sau descrierile de lumi „extraterestre”, contactul cu ființe extraterestre, transformarea vieții sub imperativitatea tehnologiei ce impactează societatea, au forțat „modernizarea” fanteziei.

Astfel, multe dintre elementele fantastice tradiționale au fost reinterpretate și adaptate la noile realități. De exemplu, creaturile mitice au fost înlocuite cu extratereștri, iar magia a fost explicată prin intermediul științei.

Atragând o transformarea de tip „science fiction” a elementor „fantasy”, multe opere de science fiction păstrând elemente fantastice, cum ar fi creaturi mitice sau lumi magice, dar „explicându-le” prin intermediul științei.

Transformare care s-a „resimțit” prin nașterea subgenurilor, cum ar fi cyberpunk, steampunk și space opera, care combină elemente de science fiction cu alte genuri literare.

Pentru a scurta argumentația, trecerea de la fantasy la science fiction a fost un proces gradual și complex, influențat de o multitudine de factori sociali, culturali și științifici.

Și, în loc să vedem aceste două genuri („science fiction” și „fantasy”) ca fiind opuse, este mai corect să le considerăm ca fiind două fețe ale aceleiași monede, ambele explorând întrebări fundamentale despre natura umană și locul nostru în univers, descris mai mult sau mai puțin științific, dar, obligatoriu, ficțional, narativ.

Dar, să trecem la câteva exemple și „descrieri de final”!

Perioada de început a anilor 1900 continuă un fel de tranziție pentru genul fantasy, pe fondul realității că nu exista încă o delimitare clară între fantasy și science fiction, multe dintre operele scrise în acea perioadă punând bazele pentru ceea ce urma să devină un gen literar de sine stătător.

Erau vremuri în care „cartea scrisă” avea o accesibilitate destul de redusă la marea masă a cititorilor, propagarea unei lucrări „de valoare” fiind destul de „greoaie”, fiind „preferate” lucrările „la modă” sau cele științifice (efectiv)…

Poate de aceea, în ceea ce privește viitorul gen „science fiction”, asistăm ca un fel de dezvoltare a moștenirii folclorului, „inserțiile” științifice fiind deseori „respinse” de teama unei investiții „fără rezultat”…

Așadar, avem de a face cu un fel de continuitate „de gen”, mulți autori inspirându-se din folclorul european și mondial, creând povești cu zâne, vrăjitori, creaturi mitice și lumi fantastice, în ideea unui fel de evadare într-o lume idealizată, din dorința de a descoperi latura magică a realității și interesul pentru trecut…

Alegeri ale scriitorilor care au „devenit” teme centrale în romanele fantasy ale acestei perioade, multe dintre tropele și convențiile genului fantasy modern fiind stabilite în această perioadă.

Astfel că, deși nu exista o delimitare distinctă pentru fantasy în acea vreme (fiind clară lipsa unei definiții precise a genului, mulți dintre autori nu se considerau scriitori de fantasy, multe dintre romane fiind clasificate atât ca fantasy, cât și ca povești pentru copii sau romane gotice), multe romane pot fi considerate precursori ai genului, cum ar fi:

• „The Wind in the Willows” de Kenneth Grahame (1908): O poveste atemporală despre animale care vorbesc și trăiesc aventuri într-o lume idealizată, a influențat generații de cititori și a devenit un clasic al literaturii pentru copii.
• „Peter Pan” de J.M. Barrie (1911): O poveste despre un băiat care refuză să crească și care trăiește aventuri în Neverland, alături de zâne și pirați.
• Operele lui Lord Dunsany: Scriitorul irlandez Lord Dunsany a creat lumi fantastice întunecate și atmosferice, cu zei, monștri și aventuri eroice.
• William Morris: Autorul a scris romane istorice și utopice, precum “News from Nowhere”, care explorează teme legate de socialism și natură (fiind unul dintre precursorii mișcării Arts and Crafts, Morris scriind romane utopice și povești fantastice, explorând teme legate de natură și societate).
• George MacDonald: Un scriitor scoțian care a creat povești fantastice pentru copii, inspirând generații de autori, inclusiv pe C.S. Lewis (cunoscut pentru „Cronicile din Narnia”).
• culminând cu „The Hobbit” de J.R.R. Tolkien (1937): Deși publicat la sfârșitul perioadei, acest roman a pus bazele unei lumi fantasy complexe și bogate, care a influențat generații întregi de scriitori, lumea fantastică creată de J.R.R. Tolkien devenind un reper pentru genul fantasy.

Dar, să nu uităm, Tolkien nu a fost singur!

Înainte de Tolkien, mulți alți autori au explorat teme fantastice, creând lumi și personaje care au inspirat generații întregi de cititori.

Dar publicarea “Hobbitului” a coincis cu o perioadă de mari transformări sociale și culturale, iar romanul a oferit cititorilor o evadare într-o lume magică și plină de aventură (întreaga serie și continuarea via „Lord of the Rings” urmând realitățile evoluției umanității timpurilor contemporane acelor publicări, într-o „prezență” de tip „fantasy”).

Iar această evoluție certă se poate sesiza atât în romanele scrise de-a lungul trecerii anilor, cât și , de exemplu, la romanele de final al acestei perioade:

• „The Sword in the Stone”, de T. H. White (1938, prima parte a tetralogiei „The Once and Future King”), este un roman clasic care ne prezintă o interpretare inedită a legendei regelui Arthur, care ne „invită” ca, în loc să ne concentrăm pe aventurile lui Arthur ca rege, să participăm la o călătorie prin copilăria și adolescența lui Arthur, înainte ca acesta să își asume rolul de conducător. Astfel, în loc să se concentreze pe faimoasele bătălii și turniruri, White ne prezintă o poveste despre formarea unui viitor rege, unde magul Merlin este prezentat ca un mentor amuzant și inteligent, care îl învață pe tânărul Arthur lecții importante despre viață și despre lumea din jurul său. Una dintre cele mai memorabile caracteristici ale romanului este modul în care Merlin îl transformă pe Arthur în diferite animale, pentru a-l învăța despre lumea naturală și despre diferitele aspecte ale vieții. Fiind prima parte a unei tetralogii, celelalte părți vor exploreaza în detaliu domnia lui Arthur, căderea lui și legenda Sfântului Graal.
• „Out of the Silent Planet”, de C. S. Lewis (1938), este primul volum al „Trilogiei Spațiului”, remarcându-se ca fiind o abordare creștină a science fiction, aducând în această trilogie o viziune creștină asupra explorării spațiului. El creează un univers în care planetele sunt populate de ființe inteligente și morale, iar călătoriile spațiale devin o alegorie pentru călătoria spirituală (de exemplu, avem de a face cu o planetă Marte foarte diferită de viziunile întunecate ale lui H.G. Wells despre Marte, Lewis prezentându-ne o planetă frumoasă și populată de ființe blânde și înțelepte. Elwin Ransom, protagonistul romanului, este un filolog care este răpit și dus pe Marte, inițial fiind considerat a fi o marfă, urmând a fi sacrificat, devenind un fel de mesia pentru marțieni, ajutându-i să înțeleagă natura răului și a păcatului (criticând materialismul și scientismul, susținând că există o realitate spirituală care depășește înțelegerea noastră științifică).
• „Galactic Patrol”, de E. E. Smith (1938), ar fi un fel de prima epopee spațială clasică (Space opera la superlativ), o operă fundamentală a science fiction-ului, publicată inițial în 1937, fiind adesea considerat unul dintre primele exemple de “space opera”, un subgen al science fiction-ului care se concentrează pe aventuri spațiale pe scară largă, explorarea galaxiei și confruntări epice între civilizații. Acest roman, primul dintr-o serie epică, ne introduce într-un univers vast și complex, dominat de o luptă între bine și rău la scară galactică. Romanul prezintă o tehnologie extrem de avansată, inclusiv nave spațiale capabile de viteze supra-luminice, arme energetice și dispozitive de comunicare interstelare. La fel ca multe opere de science fiction, “Galactic Patrol” prezintă o luptă epică între forțele binelui, reprezentate de Patrula Galactică, și forțele răului, conduse de pirații spațiali Boskone, remarcându-se protagonistul, Kimball Kinnison, este un erou carismatic și puternic, dotat cu abilități psihice excepționale datorită “Lens”-ului, un dispozitiv care îi amplifică puterile mentale. Smith creează un univers vast și complex, cu numeroase rase extraterestre, civilizații și tehnologii avansate, romanul promovând idei precum dreptatea, ordinea și progresul, inspirând generații de cititori.
• „The Legion of Time”, de Jack Williamson (1938), este o altă operă emblematică a science fiction-ului, roman care ne poartă într-o călătorie epică prin timp și spațiu, explorând teme precum călătoriile temporale, evoluția umanității și lupta pentru supraviețuire. Romanul explorează conceptul călătoriilor în timp într-un mod inovator, prezentând o organizație secretă care controlează fluxul timpului și care este implicată într-un conflict cosmic, legiunea timpului fiind implicată într-o luptă continuă pentru a proteja linia temporală și a preveni modificări care ar putea avea consecințe catastrofale, protagonistul fiind trimis în diferite perioade istorice pentru a îndeplini misiuni importante. Astfel, romanul prezintă diferite etape ale evoluției umane, de la oameni primitivi până la civilizații extraterestre avansate, Williamson descriind tehnologii futuriste precum mașinile timpului, navele spațiale și armele energetice, remarcându-se ca o poveste captivantă, plină de acțiune, intrigi și personaje complexe.
• „Carson of Venus”, de Edgar Rice Burroughs (1938), este o bijuterie ascunsă în opera lui Edgar Rice Burroughs, cunoscut mai ales pentru seria Tarzan. Publicat în 1938, acest roman ne poartă într-o aventură spațială palpitantă pe planeta Venus, în timp ce Tarzan ne-a obișnuit cu jungla africană, Carson Napier, protagonistul acestei serii (un aventurier care ajunge pe Venus printr-o eroare de calcul), își „trăiește” aventurile o planetă cu o atmosferă densă, junglă luxuriantă și o varietate de creaturi extraterestre (diverse rase extraterestre, fiecare cu propriile culturi și tehnologii). Ca în toate romanele lui Burroughs, acțiunea este rapidă și plină de suspans, Carson Napier confruntându-se cu triburi războinice, creaturi periculoase și intrigile politice ale unei societăți venusiene complexe. La fel ca Tarzan, Carson este un erou romantic și curajos, care se îndrăgostește de o prințesă venusiană și luptă pentru a apăra oamenii pe care îi iubește, „transformând” romanul într-o operă importantă în istoria science fiction-ului, care a influențat generații de scriitori.

Romane care descriu această perioadă de tranziție, dar, cert, adevăratul „început” al „science fiction”-ului…

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……