Economics

De ce am început astfel o "pagină" de economie? Să vedem!

Experții americani și englezi au inițiat convorbiri despre viitoarea ordine monetară postbelică încă din anul 1943, care au stat la baza discuțiilor preliminare ale Conferinței convocată la inițiativa SUA la Bretton Woods (in statul american New Hampshire), la 1 iulie 1944, la care au participat delegați din 44 de state.

De ce, inițial, numai ei? Simplu:

- erau aliați,
- Europa, Rusia, ș.a. nu mai existau din punct de vedere economic, financiar sau cum se dorește privit,
- oricine ar fi făcut ca ei, atât timp cât americanii erau în plină dezvoltare economică, resursele de aur, devize, etc. le aveau nu intacte ci imens sporite, ț.a., iar britanicii, fosta putere financiară a lumii, care "dicta" indirect etaloanele monetare, ș.a. se afla în prag de colaps și dorea să nu piardă trenul istoriei (alianța cu SUA).

De ce, la Bretton Woods, tot numai ei (cu referire la caștigători)? Simplu:

- ceilalți "44" practic nu existau,
- unica forță a momentului, în "persoana Rusiei" s-a mulțumit cu crearea visului stalinist al "puterii comuniste", având alte planuri care s-au întrupat mult mai târziu în sistemul monetar al rublei (ulterior dispariției "marelui ideolog" care știa să lupte și să intrige, fără vreo legătura la economie).

Dar, să lăsam tautologia de o parte și sa trecem la prezentarea evenimentelor.

La Bretton Woods, americanii au început prin a propune un sistem monetar bazat pe aur, în special datorită faptului că ei dețineau peste 60 % din rezerva de aur occidentală. Britanicii, a căror delegație era condusă de renumitul J.M. Keynes, au propus crearea unei bănci mondiale și a unei monede internaționale (bancor-ul sau bancaurul) în ideea de a elimina total aurul din circulație și a da o șansă Marii Britanii, chiar și înaintea SUA.

"Inteligenții" americani s-au trezit și au sesizat "pierderea de teren" ("spectatorii" - restul delegațiilor - au fost destul de acord cu această idee în special datorită faptului că se aflau în poziții similare Marii Britanii) dar, având în vedere experiența acumulată de ei în perioada "Marii Depresiuni Economice", nu au refuzat ideea și au venit cu o contrapropunere de a se crea o monedă internațională (unitas-ul) care să aibă la bază tot marea lor rezervă de aur (peste doua treimi din rezerva monetară internațională).

Ambele proiecte, atât cel britanic cât și cel american se bazau pe tot amintita "inerție de sistem", având o bază comună în:

- adoptarea unui sistem de cursuri fixe care sa nu se bazeze pe deflatie (asemanator celui existent pana in 1914);
- crearea unui organism international care sa aiba misiunea sa acorde imprumuturi statelor ce ar fi inregistrat deficite ale balantelor de plati (de unde au si aparut dezacordurile dintre SUA si Marea Britanie, din cauza atat a naturii institutiei nou create si a modului de aparare a paritatilor fixe intre monede cat si a dorintei de suprematie a monedei proprii - istorica lira sterlina contra puternicului dolar).

Cine a castigat? S-ar putea spune ca "spectatorii"... Ei se aflau in pozitia ingrata de a gasi o solutie de viabilitate a monedelor proprii in opozitie directa cu pericolul sovietic (Este chiar atat de greu de intuit ce s-ar fi intamplat in cazul retragerii americane de pe teritoriu european?) dar si cu faptul ca SUA avea un portofoliu important de creante asupra statelor carora le furnizasera armament si resurse in cursul razboiului. S-ar putea spune ca americanii... Bretton Woods este similar cu recunoasterea suprematiei monetare americane, pozitia SUA avand castig de cauza datorita conjuncturii in care se desfasurau negocierile. Cine stie cu adevarat?!?

Cert este ca, pentru prima data, s-a adoptat un Sistem Monetar cu vocatie mondiala si s-a organizat cadrul institutionalizat pentru sprijinirea si supravegherea aplicarii acestui sistem, mai ales ca urmare a creerii Fondului Monetar International (FMI). Aceste reglementari si institutionalizari s-au situat in contextul mai larg al cautarilor pentru colaborare intre natiuni in domeniul relatiilor internationale, fiind o incercare, in general pozitiva, de cooperare internationala intr-o problema nevralgica si de importanta esentiala pentru economia mondiala, cu toate ca a continut neajunsuri destul de majore (care au dus la situatia actuala de prelungita instabilitate financiar-monetara internationala - neajunsuri datorate atat modului cum au fost concepute unele componente ale sistemului cat si nerealizarii principiilor de baza ale acestuia).

Sistemul Monetar International preconizat la Bretton Woods a facilitat crearea unui mecanism efectiv de decontari multilaterale, s-au liberalizat intr-o masura importanta miscarile de capital, s-au asigurat pentru un timp mijloacele de plata si credit, facilitandu-se pe aceasta baza dezvoltarea economica in tarile participante si a schimburilor comerciale internationale. Principiile pe care s-a cladit acest sistem au fost:

-1- Etalonul aur-dolar (rolul international al dolarului american).

Intr-un sistem monetar, rolul esential il detine etalonul, elementul fundamental de referinta pentru monedele nationale, la Bretton Woods stabilindu-se ca etalon monetar aurul si dolarul american, dar, treptat, unicul etalon ramanand dolarul. Dolarul devine un ban national de credit, convertibil initial in aur, dar numai in relatiile oficiale externe, fiind declarat "de facto" "la fel de bun ca aurul" iar, ulterior, ca fiind "mai bun ca aurul", ceea ce i-a consacrat ascensiunea ca moneda internationala.

Rolul international al dolarului insemna ca, in moneda nationala a SUA se constituie rezervele valutare ale altor state, se exprima preturile mondiale, se deruleaza cea mai mare parte a platilor internationale, se acorda credite externe sau se efectueaza investitii in strainatate, ceea ce reprezinta un considerabil avantaj pentru economia si pentru firmele americane.

C-am nedrept pentru restul statelor, nu-i asa? Sau totul este o aparenta? Sa vedem...

Marea Britanie, marea putere coloniala, nu era nimic altceva decat o putere a armelor si exploatarii resurselor necuvenite. Cumplit dar adevarat (Nu uitati niciodata ca oricine ar fi facut ca ei, martora fiind istoria umana!). Asemena puteri au mai fost si Franta, Germania, Spania, Portugalia, Italia, Turcia, s.a. dar, contrar lor, britanicii au fost ceva mai practici, mai inteligenti. Sa ne amintim de faptul ca ei au startat revolutia industriala si au generat noul progres general al omenirii. Celelalte state s-au complacut in "marea lor putere" dar, cu trecerea timpului, au "importat" revolutia industriala si tot ceea ce implica ea (mari miscari monetare, relatii internationale, etc.).

SUA este principala beneficiara a spiritului britanic, in special datorita faptului ca a fost colonie britanica cat si, ulterior, datorita faptului ca totul a fost cladit in aceasta tara pe "normele intereselor umane" (termen relativ acceptabil la ideea de economie de piata), fara a mai lua in calcul si abundenta resurselor naturale.

Dintre statele europene, pe langa Marea Britanie, a excelat Germania, cladita pe oameni pe cat de muncitori pe atat de dornici de putere. Initial, componenta stapanitoare a "dulcelui sistem colonial" a ajuns in situatia in care dezvoltarea economica si spiritul intreprinzator sa o aduca in pozitia ciudat de reala de a solicita stapanirea lumii (in stransa competitie cu statele relativ suverane ale momentului).

Si asa a venit primul razboi mondial... Apoi al doilea... Apoi actualul razboi economico-financiar initiat de geniul japonez si adoptat apoi de toti cei care isi permit (in special Germania care si-a dat seama ca trebuia sa cucereasca financiar, tehnologic, etc. lumea si nu cu puterea armelor si a lagarelor de concentrare).

Celelalte state europene, chiar daca s-ar gasi cineva sa acuze o oarecare nedreptate "de pozitie" niciuna nu a fost mai "rasarita". Franta, o mare putere a momentului, a avut doar genii ale momentului care o mai "saltau" din cand in cand, baza puterii fiind tot exploatarea coloniala (si, ulterior, traditiile create). Italia, bazandu-se pe vechiul Imperiu Roman si traditiile induse de acesta... tot o putere coloniala, in ciuda inteligentei si culturii acesteia. Spania si Portugalia, Turcia, s.a. care detineau resurse enorme,... au fost si au ramas tot puteri coloniale, fara o legatura la evolutia vietii din jurul lor, sufocandu-se si devenind... ceea ce au fost, deoarece sunt semne de trezire. Si comentariile ar putea continua. Echilibrul vietii de zi cu zi certifica afirmatiile anterioare, totul fiind o lupta surda a intereselor de unde va castiga doar cel puternic sau, cel mult, si cel favorizat.

Ar fi cazul sa oprim aceste comentarii nascute din dorinta de a se sesiza ca pe cat de condamnat este SUA pentru "sistemul Bretton Woods" pe atat este de admirat, si, pe cat de mult este condamnata SUA, cu atat mai mult merita condamnati cei care o fac ascunzandu-si incapacitatea, prostia, vulnerabilitatea. Oricine ar fi facut asemenea lor (imaginativa ce s-ar fi intamplat daca in locul SUA conjunctura oferea sanse regimului taliban fundamentalist din Afganistanul anului 2000?!?X!?!X?!?X!?!X?!? Doamne, fereste-ne!).

Revenind la istoricul sistemului monetar ajungem la momentul anului 1971 cand s-a suspendat convertibilitatea in aur a dolarului american trecandu-se, de fapt, la demonetizarea aurului.

Din acest moment expansiunea dolarului practic nu mai avea limite. Economia americana, folosind moneda proprie, atat pe plan intern cat si pe plan extern, nu cunoaste restrictiile lipsei de valuta si poate promova pe arena mondiala o politica expansionista prin intermediul monedei.

Situatia a generat (si inca genereaza) o serie de consecinte cum ar fi faptul ca, asigurarea banilor necesari schimburilor internationale presupune cantitati mari de dolari circuland in afara economiei americane, adica un deficit economic al balantei de plati a SUA, iar corectarea acestui deficit ar lipsi economia mondiala de resursele banesti necesare.

Acest lucru a permis la SUA sa isi permita sa mentina aceste deficite (comparativ cu celelalte state pentru care acest lucru este un semn de alerta, fiind necesare eforturi de corectare si de achitare a datoriilor) si sa consume mai mult decat produc pentru a "asigura" dolarii utilizati in schimburile internationale (acest lucru a fost descris ca fiind "secretul deficitului fara lacrimi, care permite sa iei fara sa dai, sa acorzi credite fara sa te imprumuti si sa primesti fara sa platesti", tarile lumii fiind sa aleaga "sau lichiditate internationala sau echilibrul balantei americane".).

-2- Principiul universalitatii.

Acest principiu care trebuie sa stea la baza sistemului, consta in aceea ca orice stat trebuie sa adere la FMI, deci la Sistemul Monetar. Acest principiu nu a fost respectat niciodata, o serie de tari, inclusiv cele cu un vast potential natural si economic, cu un rol important in arena internationala, cum ar fi fosta URSS si altele, nu au aderat niciodata la FMI si nu au devenit membre ale sistemului.

In realitate, pana in anii '60, Sistemul valutar a functionat ca un club al tarilor capitaliste dezvoltate in care pozitia privilegiata a SUA a fost suportata de alte tari membre care erau angajate puternic in refacerea economiei dupa razboi. Incepand mai ales cu anii '70, divergentele de interese dintre tarile dezvoltate, precum si intre acestea si cele in curs de dezvoltare (fara a mai lua in calcul blocul monetar al rublei), trec pe primul plan in domeniul monetar, astfel incat vocatia de universalitate a Sistemului s-a confirmat a fi irealizabila.

Istoric, sistemul poate fi descris de urmatoarele evolutii: in perioada 1949 - 1956 cursurile de schimb au avut o stabilitate buna dar cu semne de presiune, in 1957 - 1959 se inregistreaza revalorizarea francului francez urmata de revalorizarile monedelor europene din anii '60 (marca vest germana, guldenul olandez, etc.), perioada "finalizata" de devalorizarea lirei sterline din 1967. Pierderea unui echilibru relativ indus de lira sterlina sistemului dolarului a indus dezechilibrul major din anii '70 (cand se suspenda convertibilitatea in aur a dolarului) insotit si de criza petroliera si startarea fenomenelor destul de generalizate ale inflatiei, recesiunii si dezechilibrelor platilor externe.

-3- Crearea unei rezerve echilibrate de plati.

Acest principiu urma sa aiba un rol deosebit de important in asigurarea echilibrului financiar global, iar in realizarea lui un rol esential urma sa il detina FMI, mai ales prin credite pentru echilibrarea balantelor de plati externe. Astfel, in primii ani de activitate, FMI s-a lovit de o lipsa acuta de rezerve pentru ca, apoi sa se ajunga la un exces inflationist de rezerve in dolari care a indus dezechilibrele monetare care au debutat in anii '60. Sesizarea acestor dezechilibre internationale a rezervelor a dus la adoptarea in 1967 a Drepturilor Speciale de Tragere (DST) de catre FMI, "moneda" care se spera ca va oferi o baza stabila de compensare (instrument de rezerva).

In realitate nici a acest instrument nu si-a atins scopul in special datorita politicii SUA care se opunea ideii de largire a rolului DST in relatiile internationale, fapt care, evident, afecta pozitia dolarului.

La ora actuala se poate spune ca evolutia sistemului monetar a incercat o compensare de lichiditati prin intermediul yenului japonez si acceptarea rublei (chiar temporar), fara a mai lua in calcul tendinta actuala de compensare de sistem prin instituirea sistemului Euro cu moneda unica a acestuia, dezvoltarea economica aducand statele lumii in pozitia de a adopta "pozitii" care sa elimine deficitele de "instrument" prin utilizarea dolarului.

Dorin, Merticaru

Lucru - Economics - Tehnica plăților interne și internaționale

Economics

Sistemul monetar după Bretton-Woods