Ipotecarea sufletului cuiva - Capitolul 3, Scena 3C - Monique Touran

To STUDY - Ficţiune - Ipotecarea sufletului cuiva

"Ipotecarea sufletului cuiva"

Monique Touran

Capitolul 3, Scena 3C - Mesajul

Lily zbura… Da, aceasta este percepţia… Dar era un fel de zbor al morţii… Ea era moartă sau muribundă. În josul ei era mult, mult foc într-o învolburare a culorilor galben, alb, roşu şi negru… Este iadul sau doar o explozie… Iadul, ce prostie…

Este clipa morţii ei sau asta se petrece acum?!? gândi devenind conştientă dar păstrându-se în starea de somn. Nu poate fi vorba despre aşa ceva… Şi, oricum ar fi trebuie să intervin! Se pregăti să facă ceva şi…

Simţi rece la spate şi dădu să se învelească mai bine… Dar nu găsea pătura… Simţea doar… Da, adormise îmbrăcată în hainele de casă, nu se schimbase în cămaşa de noapte… Se pipăi şi simţi spatele gol. Trase nervos bluza pentru a acoperi spatele şi se poziţionă cu faţa în sus, pentru a-şi încălzi cât mai repede spatele…

Era prea obosită… Îi era somn şi nu avea chef să renunţe măcar la starea de somnolenţă în care se găsea.
Ce a fost cu visul acela ciudat, că asta a fost?!? Să fie una din premoniţiile mele?!?

„Ştii că ai aceste premoniţii pentru a putea interveni, pentru a schimba ceva”, auzi de undeva, obişnuit, aşa cum avea aproape la orice vis al ei…

„Dar nu era ceva ce părea să depindă de mine. Era ceva ce se petrecea şi eu doar observam”…

„Este o premoniţie, un pre-Monique, cum îi spune mereu Lily. Nu ai vise, ai doar premoniţii şi ştii asta. Până şi când te forţezi să visezi ceva, ca oamenii normali, ai parte tot de premoniţii, din ce în ce mai detaliate”.

„Da, este o ideea bună, să detaliez premoniţia… Să fac un exerciţiu să reintru în vizualizare, în vis şi să văd toate detaliile ce le pot percepe!”.

Imagini în mare viteză se derulară prea rapid pentru a percepe ceva dar ajunse la marea bulă de foc şi opri fluxul imaginilor. Lily cădea în acea bulă şi percepu clar cum ea se dezintegrează sub presiunea şi temperatura norului de foc… Dar Lily zâmbea… Părea fericită…

Derulă imaginile şi reluă vizualizarea scenei… Nu poate fi o premoniţie… Este un simplu vis… Ce fericire poţi trăi când ai fost aruncat în aer de o explozie… Şi…

Şi privea într-o parte spre un bărbat ce o privea la rândul lui… Cu acelaşi zâmbet… Fericit, de-a dreptul… Cu ambele braţe întinse spre Lily… Şi el în acelaşi zbor al morţii… Cu un braţ întins spre Lily asemenea unei dezlipiri a despărţirii dintre doi iubiţi ce trăiau distanțarea doar pentru a se întâlni iar, mai fericiţi… Da, acum sesiza că şi Lily avea braţul întins spre el, ca şi cum nu ar fi vrut ca mâinile lor să se despartă…

Putere divină, ce ochi plin de iubire şi fericire au amândoi!!! Fără să vrea se concentră pe faţa bărbatului încercând să perceapă ansamblul mimicii lui… Plină de fericire… Dar nu reuşi să mai perceapă altceva deoarece capul bărbatului se zdrobi de peretele spre care se îndrepta, deformându-se grotesc, ci ochii zburând la propriu din cap într-un val de amestec de creier şi sânge…

Ce stupizenie! gândi oripilată, înainte de a sesiza că tremura puternic de frig. Trebuie să fac ceva cu frigul acesta, şi se ridică imediat în şezut, poziţionându-se pe marginea patului, scuturând capul ca pentru a scăpa de imaginile urâte ale visului care tocmai se încheiase. Deja o durea spatele… Mijlocul… Destul de tare…

Privi la ceas… Era puţin trecut de ora 4 dimineaţă. Lily, conştientiză surpinsă. Până la ora aceasta s-a întors deja. Şi sări în picioare ducându-se direct în „Inimă”. Pe drum îşi aminti de sincronizare şi luă cardul de date pentru a face transferul.

Întră încet, aproape fără zgomot, intuind că Lily deja doarme. Lily era întinsă lasciv pe patul din încăpere. Simţind intrarea lui Monique, întoarse lent privirea şi spuse:

- Nu am chef de nimic la momentul ăsta... Şi nici pentru mâine. Sunt frântă de oboseală... Am dat rateu în misiune… Ceva aparent fără istoric… Am plecat, m-am întors.

- Trebuie să facem sincronizarea indiferent cât suntem de obosite, Lily! îi preciză dojenitor Monique. Şi, oricum, nu am mare lucru să îţi spun, îi transmise Monique în timp ce cuplă cardul de transfer la dispozitivul de sincronizare. Misiunea pe care urma să o pregăteşti cade până ce avem detalii și intrucțiuni de la Centru dar ai de parcurs datele despre toate achiziţiile legate de Coras Inc.

- Bine, spune, rosti mai mult şoptit Lily, trântindu-şi capul peste mâinile încrucişate, sprijinite pe pat. Eu m-am antrenat pentru viitoarea misiunea, ăăă... Asta în condiţiile în care Centrul nu ne trimite vreo urgenţă...

- La mine, a venit delegaţia militară pentru contractul cel nou... La Coras Inc., preciză apăsat sesizând că atenţia lui Lily nu prea are cotele necesare. Nu am ce să-ţi povestesc deoarece vei găsi totul în datele transferate, spuse aşezându-se pe pat lângă Lily, începând să o mângâie tandru. Singura chestie care iese rău în relief este o stare accentuată de nervozitate de partea lui Corasdo. Nu înţeleg ce se petrece... Este ceva atât de implicant încât muntele de calmitate şi bunătate reprezentat Corasdo este anulat de vibraţia momentului.

- Ţi-am spus că nu are cum să stea deoparte. Fiind vorba despre bastardul iubitei lui nu are cum să facă asta. Şi mai şi nenoroceşte viaţa altor militari nevinovaţi, aşa cum a fost şi tatăl nostru.

- Simt că exagerezi, atât legat de Corasdo cât şi legat de... Cum i-ai spus. Dacă vei sta mai mult timp lângă el ai înţelege ceea ce spun. Un om cu banii şi valorile lui nu are cum să fie lăsat deoparte de nimeni, mai ales de armată pentru care este principalul furnizor de tehnologie al momentului. Şi, apropos, tot din piept vine sentimentul că este vorba despre Dan?

- Nu are cum să fie altfel... Oameni de genul lui Corasdo nu pun preţ pe nimic altceva decât pe persoanele la care ţin. Ele sunt singurele şi adevăratele lor valori... Acel ceva, de nepreţuit, pentru care sunt în stare de orice, legal sau nu, moral sau nu. Are vreo tangenţă la această afacere iubita lui Corasdo?!? Nu, continuă dând tentă retorică întrebării anterioare. Nu poate avea... Este o casnică fără importanţă. Dar Dan, bastardul?!? Pilot de transport, plictisit de meseria sa, cu ifose de pilot renegat... Armata îi poate oferi imediat ceva care să devină pârghie gen şantaj pentru Corasdo... Îţi spun cu certitudine că este ceva legat de asta...

- Da, posibil, dar nu am găsit nici o urmă cât de mică care să certifice intuiţia ta. Dan îşi pierde timpul acum... Este între două curse...

- Văd că stai tot timpul cu ochii pe el! interveni Lily cu o voce miorlăită, insinuantă.

- Doamna Anda şi Dan sunt pe lista de priorităţi fixate chiar de Domnul Corasdo... Este un fel de obligaţie de serviciu a mea, în calitate de secretară a lui Corasdo, să urmăresc permanent şi discret fiecare gest, activitate, contact etc. ale lor.

- Cât ai stat tu alături de Dan ăla, evident că îl cunoşti foarte bine, continuă Lily. Pregăteşte-te surioară, că al tău va fi. Te cunosc şi ştiu când îţi place de un mascul. Ca parte din misiunea noastră de suflet, răzbunarea tatălui nostru, tu trebuie să faci pasul să pui mâna pe sufletul lui, pe Dan. Numai aşa putem să îl avem pe Corasdo necondiţionat la degetul mic şi să-l facem să sufere aşa cum am suferit şi noi. Eu sunt încurcată cu Rick şi nu prea am de gând să schimb acum masculul. Dacă mă ajuta-i vreodată cu Rick poate că mă gândeam să te ajut cu...

- Te rog, să schimbăm subiectul! Şi aşa se încurcă treburile mai mult decât este necesar. Te rog să renunţi la răzbunarea ta! Ţi-am spus părerea mea de mai multe ori... Ne sunt de ajuns problemele care le avem cu centrala şi ţi-am spus că sunt aproape sigură că el, Corasdo, spune adevărul gol goluţ. De ce ar avea el de suferit sau Dan, care n-are nici o vină?!? Doar pentru că noi am crezut şi ne-am înveninat atât de mult timp până ce să aflăm adevărul?!?

- Asta crezi tu, dragă surioară. Eu nu sunt convinsă şi, chiar, de ce aş fi?!? Tata este mort din cauza lui Corasdo?!?

- Da, dar nu a fost decât un accident... Un simplu accident...

- La război nu există accidente. Există doar lucruri nefăcute şi sacrificii... Şi, în nici un caz morţi aşa cum a avut tata...

- Exagerezi, aşa cum o faci de fiecare dată...

- ... Şi vremurile sunt tulburi, o întrerupse Lily, fără o logică a afirmaţiei ei... Da, am ascultat de multe ori astea de la tine, continuă zeflemitor. Chiar nu îţi este dor de ceva acţiune?!?

- Acţiunea este specialitatea ta. După cum spunea-i mereu, tu eşti cu zvâcul, eu cu oftatul, tu cu răul, eu cu binele, tu cu nefiinţa eu cu fiinţa. Să continui?!? spuse Monique rapid, din ce în ce mai puternic.

- Da, da, continuă! Dar nu vei schimba nimic din ceea ce cred. Corasdo trebuie să plătească. Dar, mai întâi, să sufere cu adevărat...

- Chiar trebuie să te controlezi draga mea! interveni Monique. Poate va trebui să mă înlocuieşti şi atunci biomurile şi detectoarele de siguranţă vor sesiza cu certitudine creşterea parametrilor de agresivitate sau cel puţin de iritare.

- Nu-mi duce tu de grijă draga mea! Chiar dacă aş merge fără biomis sunt sigură că m-aş controla fără nici un fel de probleme. Spre deosebire de tine eu am trecut absolut toate testele de control psihic.

- OK, OK, ştii că ai dreptate şi nu am de gând să te contrazic. Am gândit toate acestea după disponibilităţile mele reale. Scuze!

- Revin la gândurile mele despre situaţia ta! Ar fi bine să îţi fie dor de un bărbat, sau măcar de un mascul, aşa cum am eu parte de Rick. Până să mă plictisesc mă răcoreşte şi pot să mă retrag aici, gata de fi sâcâită de tine sau de Centrală... Ştii că starea de după este una de liniştire totală, de încărcare şi revigorare...

- Încă îmi este mult mai dor să mă văd cu tine, semnaliză Monique că nu mai vrea să continue discuţia. Ce ai mai făcut? continuă aşezându-i părul cu mişcări lente, atente, tandre. Ce ai mai făcut? îi repetă observând că Lily se pisicea sub mângâieri. Hai, spune! întări anulând orice opoziţie.

- Mai nimic. Am de pregătit o misiune destul de grea şi am tras la ea toată ziua până ce să ies în misiunea stupidă din seara aceasta... Merge greu. Dacă voi înainta cu viteza asta cred că o voi putea face abia peste o săptămână.

- Ce s-a întâmplat în misiune? Te-ai dat de gol a doua oară, deja, că ceva nu a mers cum trebuie. Ai ceva să îmi spui?!? interveni insinuant Monique.

- Deh, mă simt din ce în ce mai instabilă, mai puțin concentrată pe ceea ce am de făcut, completă cu o mină pierdută Lily. Am și născut un potențial de victime colaterale… Nu îmi vine să cred câte complicații dintr-o misiune ratată, fără incidente… Cu toate că am simțit amândouă că ceva nu este în ordine cu insistența Centrului. Ar fi bine să facem ceva săpături pe tema aceasta. De fapt, tu le vei face! Eu sunt partea rea, tu eşti partea bună...

- OK, ca şi făcut! Aştept să îmi dai toate detaliile. Nu este primul tău rateu de când suntem băgate în jocul acesta... Cred că eşti afectată în vreun fel?

- Ce ar fi să crezi cu adevărat că te înşeli! spuse autoritar Lily. Singurul lucru care m-a afectat în vreun fel a fost vina... Ți-am spus de mai multe ori că încep să fiu tulburată de victimele colaterale… Sacrificii aiurea, acesta este adevărul...

- Păcat, spuse real afectată Monique.

- Te rog să nu mai întrebi nimic despre asta! interveni Lily brutal. Ştii că nu fac greşeli. Chiar a trebuit să se întâmple asta. Simt asta cu toată ființa… Orice simulare realizam mă trimitea la o singură concluzie, imposibilitatea de a realiza misiunea.

- Centrul va studia simulările tale, pregătirea, și totul va fi uitat… Lasă toate acestea pe seama mea! Ce faci, ai de gând să ieşi pe undeva? schimbă Monique subiectul. Să te vezi cu Rick, să te simţi bine sau... Pur şi simplu să te descarci în stilul tău...

- Azi chiar n-am chef, draga mea. Ţi-am spus că sunt obosită, tulburată, spuse ridicându-se în şezut având grijă să nu întrerupă mângâierile lui Monique, şi îşi puse capul pe pieptul ei. Poţi să mergi în casă fără probleme, eu voi dormi până mâine când te întorci. Dar, te rog, să îmi aranjezi o întâlnire cu Rick pentru mâine. Alege tu ora... Şi sper să am chef de asta. Vezi tu, da?

- Bine, draga mea, îi răspunse Monique sărutându-i fruntea cu dragoste, după care se ridică şi ieşi din „Inimă”.

Intră în camera de zi şi se tolăni în fotoliu, după care „atrase” deschiderea terminalului de comunicaţii…

Hai să vedem ce mai este de făcut înainte de a începe noua zi... Corasdo... Aici am de lucru, aici trebuie să mă gândesc bine de tot la ceea ce am de făcut, mai ales pentru a nu spori ura lui Lily contra lui.

Da, ieri nu a fost bine deloc cu el. Nu merge nimic cum trebuie. Ieri, totul a fost mai vizibil ca niciodată. Cercetarea, dezvoltarea, producţia, totul era „peste graficul de lucru”... Cei de la contractările militare erau mai incisivi ca niciodată în a avea „nepreţuitul cuvânt” al lui Corasdo...

Şi, am uitat! Mai era şi nesimţitul ăla de Thank, şeful delegaţiei militare, cu fufa lui... Parcă de la ei pornea maximum de supărare ce se acumula-se în sir Corasdo. Studiase înregistrările video de zeci de ori şi, pe deasupra, intuia că acolo este problema. Până şi Lily simte că de la ei este problema, în special dacă ar fi vorba despre „intersecţii” cu Mircea Dan.

Dar nu reuşise să îşi dea seama ce vorbeau. Militarul îşi schimba mereu poziţia, intuind sau cunoscând poziţiile camerelor de supraveghere sau a dispozitivelor generale de scanare, încât nu puteai citi pe buze sau să prelevezi vibraţiile audio.

Nesimţitul ăla îşi controla perfect simţurile. Hmmm, ce surpriză?!? La scanare detecta-se centura biomis. Şi nu era una obişnuită, de serie. În fond, la ce te putea-i aştepta la unul de rangul lui?!? Dispozitivele, mai mult sau mai puţin legale, de care dispunea, şi care colaborau cu biom-urile, nu detectau prea mari modificări de status nervos, electrolitic, adrenalitic, cortizonic sau altele.

Doar dispozitivele bioenergetice o luaseră razna, la propriu. Avea de a face cu o adevărată furtună bioenergetică din care nu putea distinge aproape nimic concret. Doar energie întunecată, de dezechilibru. Şi, Corasdo semnala puternic că o receptează. Mai ales când şuşoteau, trupul şi emisiile nervoase şi bioenergetice ale lui Corasdo o luau razna.

Folosind la maxim tehnologiile şi cunoştinţele de care dispunea a reuşit să identifice doar ancora psihologică ce determina toate aceste „ieşiri din parametri” ale lui sir Corasdo: „Mesajul”... Urmat de orice altceva, chiar dacă neinteligibil, neîncadrabil în ceva...

Simt că ceva îmi scapă... Nu îl mai pot lăsa pe Corasdo în starea aceasta! Simt că îl pot ajuta şi, de ce nu, să mă ajut şi pe mine...

Offf, oricum a fost o zi oribilă... Mai am timp să mă odihnesc puţin şi apoi voi vedea totul cu alţi ochi, cu altă profunzime. Dar, înainte de odihnă, ar fi bună o binemeritată baie, chiar și acum, târziu în noapte…

Îşi pregăti lent baia, în timp ce se demachie, şi savură liniştea atrasă de mângâierea apei şi a aromelor ce semnalau prezenţa, din belşug, a sărurilor de baie.

Corasdo şi problemele lui reveneau constant în gândurile ei, dar lungul antrenament în controlul gândurilor îşi spunea cuvântul. Se întorcea rapid şi eficient la linişte, la calm, la baie... Câteva reprize succesive de gânduri, calm, apoi iar gânduri, calm... Atunci avu darul, sclipirea de intuiţie de a-şi da seama care este punctul de concentrare al problemelor zilei care tocmai a încheiat-o...

Din câte îşi amintea, tensiunile domnului Corasdo au devenit evidente la scurt timp după ce a filmat un interviu legat de noul contract cu armata. De atunci a început să devină evidentă nervozitatea şi nerăbdarea lui...

Tot de atunci sunt vizitaţi zilnic de delegaţia militară şi Corasdo nu îşi mai găseşte locul.

Ba, mai mult, s-a dat de gol care este centrul său de referinţă în toată această afacere, solicitând metodic, de multe ori nervos, informaţii despre Dan Mircea. A venit?!? A sunat?!? Sunt elemente clare care indică aşteptarea domnului Corasdo legată de Dan.

Fără să vrea se gândi la Corasdo şi acceptă ca gândurile sale să părăsească căutarea. Corasdo era curat şi sincer. Nu întâlnise până la el o persoană atât de sinceră. Poate de aceea îi părea ireal lui Lily tot ceea ce descoperise ea şi îi transmise despre Corasdo. Dar ea era sigură de tot ceea ce acumulase. Şi, bineînţeles, de aici se năştea imposibilitatea ei de a înţelege de ce un mesaj putea să nască toate tensiunile sesizate la Corasdo...

Cu certitudine este ceva legat de persoanele implicate în jurul acestui reportaj... Cel care conţine un mesaj... Corasdo, Thank, Ada, Dan... Ceva comun există aici...

Gata cu toate acestea! Am stabilit că mă voi odihni şi îmi voi reîncărca bateriile pentru ca, în noua zi ce vine, să fiu gata de a avea randamente maxime în tot ceea ce fac. Oricum, deja simt că am şi rezolvat problema... Voi analiza toate punctele de concentrare ce vor apare în jurul interviului.

Ieşi din baie şi privi de jur împrejur, atentă, înainte de a intra în dormitor. Ce o face Lily?!? Totul trebuia să fie în ordine...

Patul o aştepta îmbietor, ofertant... "De ce m-aş opune?" gândi trăind un fel de sentiment de vinovăţie că nu mai vrea să facă nimic. Odată întinsă în pat se relaxă şi începu să îşi facă obişnuita siestă de autosugestie, de autoprogramare...

Rând pe rând se ocupă de relaxarea membrelor, apoi a feţei, apoi a întregului trup...

Întregul trup este cald, moleşit... Greu, complet abandonat imobilităţii, complet predat, dezactivat, imobil, ca şi cum ar fi legat de pat, ca şi cum ar fi complet îngropat până la gât în nisip... Căldura începe să curgă şi cuprinde întregul corp, căldura se extinde spre abdomen...

Intru într-o stare din ce în ce mai profundă de pace, intru progresiv într-o stare din ce în ce mai profundă de calm... Cu fiecare expiraţie mă eliberez de ultimele încordări, de ultimele griji, cu fiecare expiraţie mă scufund într-o stare de împăcare, de împlinire din ce în ce mai profundă...

Data viitoare, când voi auzi, când voi gândi cuvântul "calm", voi intra mult mai uşor în această stare de dezactivare, de liniştire. Când aud cuvântul "calm"...

Mâine vei fi odihnită, bine dispusă, gata de a rezolva toate problemele ce vor apare de-a lungul zilei. Nimeni... Şi intră în transa autohipnozei... Şi adormi...

Dorin M - 08 Septembrie 2020