De undeva, veni în conştiinţa ei melodia lor, bătută încet, ritmic, în uşa „Inimii”… Lily o chema la realitate. Zâmbi cuprinsă de bucuria regăsirii şi dădu să se ridice în şezut pentru a se ridica din pat şi a ajunge la cea care o chema… Trăind un fel de vis în realitate…
            Dar aici se termină partea plăcută a trezirii sub chemarea lui Lily. O puternică durere îi străbătu umărul drept spre coloana vertebrală… „Auuu” emise surprinsă de intensitatea durerii, sau doar gândi asta, şi deschise ochii dezamăgită, privind în gol. Era în fotoliul în care adormise muncind, gândind… Înţepenită… Şi nu doar de durere… "Asta meriţi dacă te gândeşti mai mult la alţii decât la tine!" îşi spuse în şoaptă, dojenindu-se, amintidu-şi de căutarea ei de înainte de a adormi.
            Începu câteva mişcări de braţe, de dezmorţire, dar era incomodată de spaţiul strâmt oferit de fotoliu… Şi se ridică în picioare, greoi, continuând încălzirea.
            Atunci, probabil sesizând zgomotele trezirii ei, Lily începu să bată în uşă ritmul melodiei care însemna pentru ele chemare urgentă… "Ceva se întâmplase între timp", gândi neplăcut surprinsă de fiorii de teamă clară ce erupseră prin ea… Sigur era ceva de la „Centru”, veni completarea intuiţiei sale…
            Intră în „Inimă” unde o găsi pe Lily cu toată tehnica de analiză activă, pregătită..
            - Iar ai adormit muncind, spuse Lily, parcă schimbând subiectul ce dorea să îl dezvolte, apropriindu-se de ea, luând-o în braţe. Nu pot să am grijă singură de tine, îi spuse aproape şoptit la ureche, sărutându-i scurt gâtul. Trebuie să mă ajuţi şi tu, continuă luându-i obrajii în palme, uitându-se îngrijorată în ochii ei, mişcându-i uşor, tandru, capul într-o parte şi în cealaltă. Şi tu trebuie să ai grijă de tine... Dar, hai, Monica mea, avem de treabă şi nu prea ai timp! spuse luând-o de mijloc, împingând-o spre fotoliul din faţa monitoarelor.
            Monique dădu să se opună, parcă dorind să continue atingerea lui Lily, dar porni ascultătoare şi se aşeză.
            - „Centrul” ne anunţă că urmează evenimente majore la sediul Coras Inc. Delegaţia militară urmează să finalizeze negocierile cu reţeaua nouă de transport şi comunicaţii ce extinde oficial sistemul biom peste graniţele sistemului solar şi…
            - Thank şi fufa lui, şopti ca o confirmare Monique.
            - Da, ei conduc delegaţia, întări mirată Lily. Este ceva în neregulă?!? Nu ai făcut sincronizarea cum trebuie?!?
            - Nu Lily, nu… De ieri am o bănuială, un presentiment, o presimţire care îmi spune că ceva este în neregulă cu această pereche…
            - Pereche?!? o întrerupse Lily.
            - Da, sunt nelipsiţi în tot ceea ce fac, acţionează asemenea unui întreg. În fond, sunt soţ şi soţie, cu acte în regulă şi fotografie în camera de zi şi pe birouri, completă ironic. Şi, prezenţa lor a atras o creştere a stării de tensiune, de nervozitate a lui Corasdo care nu am mai sesizat-o până acum… Şi, ceea ce mi-a întărit bănuielile a fost faptul că, orice operaţiune nu a mai fost realizată cu suportul meu. Corasdo s-a ocupat personal de toate detaliile…
            - Dar, oficial este vorba despre semnarea unui contract, interveni Lily în timp ce solicita afişarea de către terminalul de comunicaţii a contractului. Singurul semn de întrebare este aici, preciză Lily mărind imaginea, subliniind locul unde scria „Clauze speciale” şi completarea „Discuţii directe ce vor fi confirmate prin sistemele biom”… Este ceva, în spate, mult mai important decât ne putem da seama.
            - Dar „Centrul” ne cere să aflăm totul doar despre contract, spuse în zeflemea Monique.
            - Evident, nu era greu de dedus. Misiunea ta de azi este să culegi toate informaţiile posibil de colectat. Centrul precizează că tu ai intuit ceva şi ai început cercetările. Toate datele lor, afară de cele deja parcurse de tine sunt aici, şi îi lipi strass-ul de memorie de forma unui mic diamant, la baza unghiei degetului mic. Trebuie să pleci rapid pentru a ajunge la sediu mult înainte de sosirea lui Corasdo, eventual a delegaţiei militare, pentru a putea parcurge datele.
            - Dar pot face asta şi aici, se împotrivi nemulţumită Monique, parcă alintându-se.
            - Gata, treci şi pregăteşte-te! Trebuie să araţi cât mai bine cu putinţă.. Mai bine decât de obicei…
            - De ce?!?
            - Voi fixa terminalul de comunicaţii să te focalizeze şi să parcurgi câte date este posibil până ce finalizezi pregătirile… Eu le studiez de vreo trei ore. Tu nu ai atât timp la dispoziţie… Offf, şi ar mai fi ceva legat de eroarea mea de aseară… Dar, toate la vremea lor…
            - Bine, dar nu mi-ai răspuns la întrebarea, de ce…
            - Este posibil să te întâlneşti cu Dan, prima întâlnire reală, palpabilă cu el, o întrerupse Lily. Putem lega acţiuni comune reale, nu ca cele tangenţiale din Pilot Pub. Avem în sfârşit posibilitatea de a putea iniţia acţiunea noastră, numai a noastră…
            - Dar…
            - Te rog, pleacă, fă-ți treaba, spuse Lily împingând-o spre ieşirea din „Inimă”…
            - Stai, nu…
            - Aaaa, pup la covor, spuse tandru Lily sărutându-i buzele, împingând-o afară.
            Până să se dumirească, să aibă o reacţie, Monique fu surprinsă, trezită la realitate, de imaginile terminalului ce începuseră să ruleze în faţa sa, sub evidentul control al lui Lily.
            Centrul acumulase un volum imens de date despre pregătirile militarilor cu privire la acapararea ponderii principale a resurselor de produse finite în ceea ce priveşte deschiderea noilor linii biom. Efortul necesar era atât de amplu încât se estima că structurile civile nu erau capabile de a gestiona volumul imens de operaţiuni necesare şi, astfel, armata revendica, chiar şi prin manipulare, ponderea maximă.
            Se pare că există dovezi privind încercările de manipulare multiplă ale lui Corasdo prin intermediul aparţinătorilor speciali ai lui. Nu se ştie de ce, dar familia Touran nu se află în colimatorul armatei, baza manipulărilor fiind orientată asupra familiei Mircea, în special ale lui Dan…
            Asta aş fi făcut şi eu, gândi instinctiv Monique. Mama nu contează iar eu ţin de „Sosia”… Care fie că este militară, fie paramilitară, sunt clar un obiectiv de evitat… Sau, eventual aş primi ordin…
            Rularea datelor merse mai departe parcă confirmând gândurile lui Monique…
            Scopul principal în această operaţiune, pe lângă colectarea de date, era maximum de intervenţie de suport şi supresie pentru a menţine independenţa grupului Corasdo-Dan faţă de intervenţiile echipei adverse de negociere… Din unele corelaţii se pare că se utilizează un fel de şantaj de presiune sentimentală asupra lui Corasdo, mobilul fiind Dan.
            - Vezi, ai ajuns îngerul păzitor al lui Dan… Mai este până ce devii arhanghelul răzbunării, se auzi chicotind vocea lui Lily… Şi, prezentarea datelor continuă…
            Se pare că introducerea clauzei suplimentare este realizată pe baza cererii lui Corasdo care încearcă să asigure un fel de linişte a viitorului lui Dan, în negura schimbărilor care vor urma… Problemele se nasc tocmai de la linia generală de comportament a lui Dan şi Corasdo este obligat să negocieze fără a călca clauzele de „secret” care îl blochează în orice colaborare cu armata…
            - Din ceea ce am putut să îmi dau seama se pare că bătrânul Corasdo a pregătit câţiva aşi pe mânecă. Totul este ca Dan să acţioneze pe cont propriu, fără influenţa lui Corasdo, influenţă care ar putea fi interpretată absolut neplăcut de către armată, cu mari prejudicii asupra persoanei lui Corasdo, interveni Lily…
            - Nu este greu de dedus că îl pot lăsa fără afacere, fără nimic… Cred că acesta este, de fapt, un fel de obiectiv principal al acestei afaceri, completă Monique…
            Între timp Monique finaliză pregătirile. Era gata de plecare…
            - De aici continui eu, transmise Monique ordonând închiderea terminalului de comunicaţii. Pe curând, Lily…
            Ieşi afară din apartament, din clădire, luă o cabină de transport şi rememoră informaţiile care le parcurse… Sentimentele îi confirmau permanent că ceva este şubred… Totul depindea de prea multe detalii şi rezultatul părea prea nevinovat pentru a fi adevărat.
            Ajunsă la sediul Coras Inc fu întâmpinată doar de paznicii de la intrare şi de personalul de la recepţia de protocol… Semne clare de pregătire pentru întâlnirea ce va urma… Veşti neplăcute pentru ea, care urma să fie permanent întreruptă în studiul ei de activităţile de pregătire… Dar era prea bine antrenată pentru a se împiedica de aşa ceva…
            Urmă protocolul deschiderii oricărei zi obişnuite de muncă… Parcurgerea şi selecţia corespondenţei, redactarea şi transmiterea comunicărilor ce ţineau de ordinea de zi, verificarea activităţilor, obţinerea rapoartelor de activitate şi multe, multe altele… Rutina zilnică obligatorie… Este evident că armata monitoriza fiecare detaliu şi, cu certitudine, era urmărită mişcarea fiecărui fir de praf din clădirea Coras.
            Din când în când arunca câte o privire spre rapoartele biom… Constantele vegetative erau în parametrii normali ai unei zile de lucru… Antrenamentele îndelungi de control emoţional îşi spuneau cuvântul. Nimeni nu putea sesiza starea ei reală de încordare…
            Şi avea prea mult de treabă… Nu prea mai avea vreo şansă să parcurgă datele disponibile, să pregătească ceva… Începură să vină persoanele programate în audienţă… Mai devreme decât se aştepta ea… Şi, la un moment dat, din senin, în faţa sa se afla fufa lui Thank…
            - Ada Pugno, delegaţia militară şi întâlnirea de azi cu sir Corasdo, spuse aceasta sacadat, plictisit…
            - Am instrucţiuni de a vă invita imediat în biroul lui sir Corasdo, răspunse făcând un efort imens de a zâmbi.
            Thank era undeva aproape de uşa biroului lui Corasdo, atent la parcurgerea de date pe un terminal de comunicaţii. Monique se ridică de pe fotoliu şi cu un gest larg de mână o invită pe Ada spre intrarea biroului. Sesizând mişcarea, Thank intră în birou şi se duse în cel mai îndepărtat colţ, parcă făcând tot ceea ce era posibil pentru a-şi asigura singurătatea.
            - Vă pot ajuta cu ceva?!? întrebă protocolar Monique.
            - Ne descurcăm şi singuri, veni răspunsul pasiv agresiv al Adei.
            Surprinsă, Monique încercă să le spună că sunt simpli oaspeţi şi acest comportament nu poate fi permis dar îşi aminti de monitorizarea permanentă a biroului lui Corasdo şi de măsurile de securitate ce nu puteau fi trecute chiar şi de cele mai avansate servicii, militare sau nu, şi, într-un fel de formă de dispreţ se conformă şi ieşi din birou fără a mai încerca ceva, apucându-se de ceea ce avea de făcut…
            Simţea disconfort… Ceva nu este în regulă, cu adevărat… Porni terminalul de supraveghere pentru a vizualiza ce se petrece în biroul lui Corasdo. Thank era tot acolo unde îşi amintea ea că a rămas, căutând permanent pe terminal, iniţiind din când în când diverse discuţii în care primea rapoarte, dădea ordine… Unde era ea era deja prea multă gălăgie, nu reuşea să se concentreze de ajuns pentru a urmări firul logic al acţiunilor lui Thank…
            Dar, mereu, apărea aceeaşi veche constantă: mesajul, mesajele, răspunsul la el…
            - Cum o mai duce draga mea Monique? răsună de undeva, din faţa ei, salutul lui Corasdo, făcând-o să tresară puternic, relevând sperietura.
            - Bine, bine, veni răspunsul ei… Pregătesc ziua ce va urma după întâlnirea cu delegaţia militară ce vă aşteaptă deja în birou. Da, totul este pregătit, completă rapid, temător că se poate interpreta că nu este gata…
            - Ştiam că Monique a mea nu mă lasă niciodată. Am rugămintea să nu fim deranjaţi până la finalizarea tratativelor, indiferent de persoană… Mai puţin Mircea Dan… De orice formă de protocol mă voi ocupa personal. Tu aştepţi doar momentul în care îţi voi indica că îl poţi trimite înăuntru pe Dan…
            Spunând acestea îi transferă de pe terminalul de comunicaţii imaginea şi datele necesare identificării directe şi biom ale lui Dan…
            - Aici ai tot ceea ce îţi trebuie pentru ca totul să decurgă perfect. Mulţumesc!
            Şi, spunând acestea dispăru în biroul său.
            Încercă să reactiveze supravegherea video dar pornise bruiajul de transmisie şi nu mai putea urmări nimic. Nu era acţiunea noastră, conştientiză Monique… Militarii, gândi flegmatic.
            - Bună dimineaţa! o salută un individ cu o privire ciudat de caldă, plăcută… Pot spera la o întâlnire cu sir Corasdo?!?
            Ochii aceştia, atât de albaştri, greu pot fi uitaţi, gândi automat, dar reveni la realitate.
            - Totul depinde de derularea programului acestuia. De obicei este foarte atent cu oricine îl caută, bineînţeles în limita unui număr de oameni pe repriză de comunicare… Şi, azi programul dânsului este deosebit de încărcat.
            - Deci, am vreo şansă?!? întrebă la fel de cald.
            - Vom vedea. Vă rog să aşteptaţi, spuse indicând antecamera de aşteptare.
            Nici nu termină bine şi observă că sir Corasdo îi trimis un mesaj: "Vine Dan, Te rog să îl inviţi când dau eu acceptul!".
            Nu era genul lui sir Corasdo... Mesaj în loc de folosirea interfonului, aşteptare, când Dan avea întotdeauna cale liberă... Ciudat, foarte ciudat... Nici nu termină bine gândul şi, în faţa sa se afla Dan...
            - Bună, este liber sir Corasdo? întrebă neutru Dan.
            - Da, nu... Scuze, completă fâstâcită... Trebuie să aşteptaţi puţin în antecameră.
            - Dar, el m-a chemat, completă dezamăgit...
            - Tocmai a venit o delegaţie cu care acesta are une lucruri de clarificat...
            Simţi nevoia de a completa că totul este legat şi de el, dar ceva o opri... Un fel de teamă, un fel de emoţie protectivă... Dar nu legat de ea ci de Dan şi Corasdo...
            Şi Dan plecă fără a mai dialoga cumva. Monique îl urmări cu privirea şi... Rămase împietrită când îl sesiză pe Thank care supraveghease tot ceea ce se întâmplase din celălalt colţ al secretariatului. "Putere Divină, când a reuşit omul acesta să iasă din birou, cum de nu l-am sesizat?!?"...
            Şi Thank era absorbit de defilarea lui Dan spre antecameră. Aşteptă pentru o scurtă perioadă de timp şi intră şi el în antecameră, imperturbabil la orice se întâmpla în jurul său, absorbit de dispozitivul său de comunicare.
            Ce se întâmplă, se întrebă Monique şi încercă să acceseze imagini, orice... Bruiajul, constată sec. Nu putea percepe nimic, nu putea face nimic. Avu tendinţa de a utiliza strass-ul dar se opri ştiind că militarii au şi mecanisme de verificare a intervenţiei în bruiaje... Nu putea nici măcar să îşi continue cercetările... Trebuie să facă ceva... Oricum are emorm de mult de treabă cu privire la ceea ce va rezulta contractual din negocierile care tocmai se încheie... "Se încheie?!?", se întrebă mirată. "Presimţire că totul se decide acum?!?", primi completarea gândurilor sale...
            Tresări la beep-ul primirii mesajului. Corasdo solicita intrarea lui Dan. Se ridică balansându-se, ameţită, dar se corectă rapid şi intră în antecameră unde îl anunţă pe Dan că poate intra.
            Tipul cu ochii aceia deosebiţi se ridică şi el odată cu Dan, îi spuse ceva şi trecu zâmbind pe lângă ea. Aproape că nici nu mai reuşi să sesizeze dacă Dan a intrat sau nu... Dar nu mai era în antecameră... Porni drumul înapoi privind după tipul acela ciudat... "Parcă dorea să intre la sir Corasdo", gândi mirată. Flerul îi spunea că este ceva cu acest tip... "Trebuie să văd ce este cu el! Dar nu pot până ce nu se finalizează cu bruiajul militarilor", concluzionă sesizând nerăbdarea ce puse stăpânire pe ea. Voi aştepta seara când pot accesa direct arhivele biom...
            Să revin la tipul din antecameră! Bruiajul, linişteşte-te, controlează-te! gândi uimită de lipsa ei de control. Şi se apucă să rezolve unele comunicări urgente pentru Coras Inc.
            La un moment dat, surprinzător, Thank şi Ada defilară rapid prin faţa sa, muţi, ieşind din clădire... După scurt timp ieşi şi Dan... Părea ameţit, nemulţumit de ceea ce s-a petrecut acolo... Aşteaptă, deseară! îşi repetă apăsat pentru a continua ceea ce făcea şi a nu da curs curiozităţii care o putea costa.
            Dar, la un moment dat, nerăbdarea deveni insuportabilă. Simţea că trebuie să facă ceva, orice, pentru a mai diminua din numeroasele semne de întrebare care o chinuiau. Da, să nu uit de tipul din antecameră... Nu, nu acum... Să se termine totul! gândi sesizându-l pe sir Corasdo care se îndrepta spre ea. Era evident că este total tulburat...
            - Monique, voi pleca. Anulează toate întâlnirile pentru următoarele trei, patru zile... Ştii ce ai de făcut şi am redactat şi autorizat toate împuternicirile necesare. Finalizează toate procedurile contractuale. Vom discuta pe parcursul acestor zile, neapărat! Şi dispăru rapid din clădire...
            După câteva clipe de uimire, accesă curioasă lista cu operaţiuni lăsată de sir Corasdo... Avea de finalizat toate operaţiunile contractuale cu armata... Pe lângă celelalte elemente de activitate... În final... Se concentră nevenindu-i să creadă: "Ora 22, întâlnire de afaceri la "Casa amintirilor" unde am nevoie şi de prezenţa ta".
            Cândva stabiliseră că, dacă vremurile solicită măsuri extreme, se vor întâlni de urgenţă acasă la Monique sub numele de cod "Casa amintirilor". În zona lor exista un local cu acelaşi nume dar codificarea lor atribuia casei Touran această denumire... Era şi un fel de modalitate de a distrage atenţia posibililor urmăritori... Atunci luase totul în glumă, eventual nici nu dăduse atenţie, probabil pe fond profesional... Denumiri conspirative date la orice reper folosea de când se ştie... Dar, oricum, acum era prima dată când Corasdo recurgea la aşa ceva...
            Temeri profunde irupseră din adâncurile ei... Ceva mai putenic decât îşi amintea că trăise vreodată... Era aproape panicată... Este cert, clar, ceva legat de ceea ce s-a petrecut mai devreme... Intuia asta de ceva timp şi era sigură că nu greşea. Şi ştia că o certitudine cât de mică puta constitui un suport puternic pentru stabilizare, pentru liniştire...
            Se concentră pe relaxare, pe acceptare... Simţea cum totul se... Atunci avu sclipirea: "Intâlnire conspirativă"... Undeva, în altă parte... Trebuie să mă comport absolut normal, totul să semene cu o zi de rutină... Până undeva aproape de ora 22. Este cert că sir Corasdo mă va aştepta acolo.
            Activă cu strass-ul companion comunicarea cu Lily şi îi transmise sec: "Oaspeţi, 22". Lily va şti ce este de făcut. Şi se apucă de noianul de treabă ce era de dus la bun sfârşit... Oricum nu avea cum să termine pe ziua de azi... Producţie, selecţie, documentaţii, plăţi şi multe, multe altele...
            Aproape de ora 21 era atât de obosită încât nu reuşea să se mai concentreze cu adevărat... Parcă nici ochii nu o mai ajutau... Şi, îşi aminti de frumoşii ochi albaştri... Da, să prelevez înregistrările cu el! Le voi studia în linişte când am timp...
            Accesă înregistrările locale, descărcă totul şi încercă să identifice persoana... Dar curiozitatea ei se lovi de measajul: eroare... Ştia că a făcut lucrurile aşa cum trebuie, fără erori... Deci, este vorba despre o persoană cu statut special... Deh, o fi unul din militarii conexaţi la acţiunea de azi dimineaţă... Dar, orice linie militară accesa, inclusiv poliţie, intervenţii, intervenţii medicale sau altele, persoana nu putea fi identificată. Solicită direct datele din baza biom... Stupoare, acces limitat, solicitare de nivel de acces superior. De aici nu putea face această formă de accesare... Solicită salvarea statusului... Voi continua acasă, după plecarea lui Corasdo...
            Nu îi venea să creadă ce se întâmplă... Deja sunt prea multe surprize pentru o singură zi... Cu certitudine ceva "mare" stă în spatele acestei zile...
            Beep-ul de anunţ al agendei sale îi solicită să plece acasă...
            Atât de repede a trecut ziua, gândi luând rapid tot ceea ce avea întins pe birou, plecând... Instinctiv, imperceptibil pentru conştientul ei, închise, predase datele de activitate serviciului de permanenţă, întră în cabina de transport, gândea la ceea ce făcuse şi ce ar mai avea de făcut şi deja se afla în faţa locuinţei privind după sir Corasdo...
            - Monique, aici! auzi de undeva din întunericul din casa scării... Instinctiv gândi: "Este becul ars sau stă de mult timp nemişcat acolo", corelând totul cu lipsa declanşării senzorului de mişcare. Dar, apropiindu-se de intrare, acesta se declanşă, pornind sistemul de iluminare. Apucă să vadă cum sir Corasdo demomnta un con de ecranare din jurul senzorului... "Uite na, că nu am de a face cu un amator", gândi surprinsă...
            Ajunsă în dreptul lui sir Corasdo sesiză că acesta îi cerea linişte cu ajutorul gestului de a poziţiona arătătorul în dreptul buzelor sale. Apoi, cu un gest larg al mâinii, o invită să meargă înainte ca şi cum să îi arate drumul.
            Ajunseră rapid în apartament. Totul era în regulă, Lily îşi făcuse treaba bine... Corasdo se îndreptă spre primul fololiu ce îl văzu, se prăbuşi în el şi îşi prinse capul în mâini. Monique ştia ce băutură preferă şi se folosi de acest timp ca să pregătească şi să servească asemenea unei bune gazde pe oaspete.
            Destul de mult timp Corasdo nu spuse nimic... Doar savura băutura şi o privea îndelung pe Monique. Şi, când se termină băutura din pahar, acesta sparse liniştea:
            - Draga mea, pe Dan l-am pierdut şi nu am de gând să te pierd şi pe tine...  Şi o privi lung, cu o privire pierdută... Acum sesiză şi Monique că faţa lui Corasdo era cea a unui om pierdut, distrus, gata să cedeze, să plângă. Nu îi venea să creadă ceea ce se întâmplă...
            „Du-te şi ia-l în braţe, consolează-l!” auzi ca prin vis comunicarea lui Lily.
            Tresări, speriată. Uitase că era acasă şi Lily putea interveni oricând, oricum cu ajutorul dispozitivului de comunicare. În acelaşi timp cu aceste percepţii se ridică şi îl îmbrăţişă pe Corasdo. Care mult timp nu avu altă reacţie decât să o mângâie pe cap, să îi mângăie părul şi să o strângă puternic la piept, din când în când, mut, nelăsând-o să plece din îmbrăţişarea sa... Apoi, acesta se distanţă, o cuprinse de umeri şi o împinse spre fotoliul din faţa lui, justificând gestul doar cu:
            - Nu avem prea mult timp la dispoziţie, draga mea. Militarii urmăresc, cu siguranţă, să am probleme legale şi să revendice conducerea Coras Inc. Am făcut prostia să cochetez cu negocieri legate de contractul lor şi reacţia lor a fost cea obişnuită, că oricine, de fapt, este militar şi nesupunerea se pedepşeşte aspru. Jocurile lor sunt puerile, uşor de identificat şi înlăturat, nu zic nu, dar eu sunt unul şi ei sunt o întreagă structură. Şi, acum, totul a devenit prea serios ca să mai fiu de acord cu ceea ce se întâmplă. În primul rând, nu sunt de acord ca cei la care ţin să sufere din cauza unor interese care nu au nimic de a face cu adevăratele mele ambiţii, cu fericirea voastră.
            Mica pauză făcută de Corasdo o făcu să simtă fiori de teamă. Oare el ştie de noi? gândi Monique instinctiv. Şi, Corasdo continuă, parcă simţind semnele de întrebare ale lui Monique.
            - Tu, Dan şi mamele voastre. Persoana mea aproape că nici nu contează în faţa voastră… Sau în faţa sacrificiilor lui Aurel şi Fran… Nici nu mai ştiu ce contează mai întâi. Am dejucat mai multe planuri ale militarilor dar acum Dan a căzut… Nu cred că va fi în pericol prea mare. Voi căuta să monitorizez totul, să intervin la maxim posibil. Dar, oricând…
            - Este evident, interveni Monique. Îi vor şterge creierul cu cine ştie ce accident sau necesitate de securitate atât timp cât nu te confomezi total cerinţelor lor…
            - Cred că aceasta este cea mai fericită variantă, preciză sacadat Corasdo. Şi, din acest motiv am nevoie de ajutorul tău şi al organizaţiei tale.
            Cuvintele lui Corasdo căzuseră asupra ei ca un trăsnet… O năuciră, o amuţiră… Dacă neg nasc semne de întrebare, dacă voi confirma ceva pot da de gol anumite elemente necunoscute, încă... Poate este vorba despre cu totul altceva… Şi multe, multe alte gânduri… În avalanşă… Sesizând stupoarea sa, Corasdo continuă.
            - Undeva acum câţiva ani am primit unele rapoarte privind unele activităţi îndoielnice ale tale. Când ai fost anchetată de poliţie cu privire la eliminarea cerebrală a unui mafiot notoriu, nu îmi mai amintesc numele lui. Dacă nu aş fi fost de faţă, alături de tine, sub formă de alibi la întâlnirea de afaceri, dovezile erau mult prea convingătoare să nu le cred. Dar ştiu că, atunci, ai fost cu mine, repetă pentru a fi şi mai convingător. Cu toate acestea, chiar dacă am ajutat la închiderea rapidă a anchetei, ceva scârţâia…
            „Caută să nu spui nimic!” îi şopti Lily. „Ancheta”...
            - De ce ai închis ancheta, se pomeni Monique spunând, în continuarea celor spuse de Lily, pentru a ieşi din starea de stupoare… Cu cea mai stupidă deschidere, gândi în continuare…
            - Nu puteam să las să sufere fiica mea, indiferent de ceea ce a făcut, spuse pe nerăsuflate Corasdo.
            „Ce vrăjeală!”, nu se putu abţine Lily. „Noi nu suntem”...
            - Dar eu nu sunt fiica ta, răspunse Monique încercând din răsputeri să îşi ascundă dispreţul.
            - Am cunoştinţă de sentimentele tale, de faptul că mă acuzi de moartea tatălui tău… De mult, mult timp... Înregistrările biom sunt accesibile unui om de importanţa mea, cu potenţialul meu. Şi ai fost mult prea interesată de orice parte a vieţii mele ca să nu îmi dau seama de oarecare „rele intenţii”. Şi, a devenit clar şi obiectul răzbunării tale, Dan. Probabil doreşti să mă faci să sufăr de pierderea cuiva drag aşa cum ai suferit şi tu, prin pierderea tatălui tău din relativa mea vină. Oricum toate acestea nu contează. Ce trebuie să reţii, este ceea ce consider eu, indiferent de ceea ce consideri tu… Tu eşti fiica mea, Dan este fiul meu… Orice vei face, oricare va fi reacţia ta, sau a lui Dan, viaţa mea v-o datorez. Nu ştii cu adevărat ce a făcut Fran, tatăl tău sau Aurel, tatăl lui Dan… Dar va veni vremea să afli… Ei au murit pentru voi şi misiunea mea este să le mulţumesc continuând ca şi cum ei ar fi în viaţă, în persoana mea.
            - Chiar aşa fiind, nu mă consider fiica ta...
            - Te rog, nu este timp de ambiţii... Sau, mă rog, ambiţiile acestea ale tale tot au folosit la ceva... Comparativ cu Dan, care a trăit totul ca şi cum nu ar avea nici o importanţă, afectat total de plecarea lui Aurel, de o creştere fără tată... Dar, să revenim! Deci, am nevoie de organizaţia ta, îmi este datoare!
            „Nu răspunde!” imploră Lily.
            - Nu înţeleg despre ce poate fi vorba, preciză ambiguu Monique, disperată că nu putea nega nimic...
            - Monique, nu are rost să continui cu opoziţia aceasta inutilă! Imediat ce am avut semnele mele de întrebare am început să colectez şi să sintetizez date prin intermediul unui sistem de siguranţă ce l-am instalat imediat după incidentul cu ancheta. Îţi aminteşti de renovarea completă imediat după aceea?!? Am avut grijă ca eu şi numai eu să realizez elementele de monitorizare. Ai uitat că am activat în serviciul special al armatei?!?
            „Întreabă-l de sistemul”...
            - De siguranţă, se pomeni Monique completând interogaţia lui Lily...
            - Da, draga mea, am descoperit rapid că este ceva în neregulă cu tiparele lăsate de tine... De fapt şi poliţia a descoperit aceste lucruri, dar nu poate cumula dovezile necesare pentru a te reloca. Şi, pentru a fi sigur că orice monitorizare a domiciliului tău va da greş am instalat măsuri de protecţie... Suplimentare, rosti apăsat, pentru a sublina termenul final. Atunci am descoperit că, cineva, ceva, instalase deja un sistem de protecţie, că ai o cameră închisă, acolo, şi indică cu degetul exact intrarea în "Inimă", unde probabil ţii echipamentul de comunicare, planificare şi analiză logistică... Ca să nu mai lungesc, că nu am venit aici să îţi prezint cât de protectiv sunt, am stat liniştit că poliţia nu are nici o şansă să îţi dea bătăi de cap.
            „Ce nebunie!” o auzi pe Lily, exclamând maxim de surprinsă...
            - Şi ce doriţi de la mine sir Corasdo?!? deveni brusc protocolară Monique, lucru care îl făcu pe Corasdo să o priveastă dezamăgit, surprins.
            - Situaţia se prezintă astfel, continuă Corasdo devenind brusc serios, oficial. De mai multe zile am primit rapoarte că armata va urma să mă şantajeze cu cei dragi, pentru  a avea stabilitatea contractuală necesară pentru vremurile tulburi care vor veni... De fapt, aceste vremuri au venit deja. Totul a început cu Dan care a fost dus de nas cu dorinţa lui stupidă de a fi pilot zero... Cei de la armată nu au avut probleme în ceea ce priveşte acapararea lui şi primul punct de şantaj total asupra mea. Dar, azi noapte a apărut şi punctul de inserţie în ceea ce te priveşte. S-a reiniţiat ancheta asupra ta cu ocazia eliminării cerebrale a altui mafiot. Totul după zecile de cazuri anterioare cu acelaşi tipar de operare... În orice caz m-a sensibilizat sincronizarea evenimentelor care nu cred că este întâmplătoare... Este clar că tu eşti punctul secundar de presiune în cazul în care nu mă conformez doar la primul...
            „Cred că ei se referă la întreaga activitate a celor ce la Centru, din programul „Sosia””, completă Lily.
            - Cred că eşti conştient că eu nu puteam face de una singură toate acestea...
            - Normal, de aceea sunt convins că este vorba despre o organizaţie întreagă, bine pusă la punct, cel puţin privind modul de operare care presupune un înalt nivel de pregătire, un suport logistic imens şi altele... Eu am reuşit să asigur un fel de teritoriu de siguranţă destul de mare în jurul locuinţei tale. Faptul că tu te descurci la distanţe mari denotă că sunteţi mult mai pregătiţi decât mine şi, în ultima perioadă, mult mai puţin monitorizaţi şi greu de influenţat...
            „Acceptă jocul lui!” sugeră Lily.
            - Şi ce aşteptaţi de la mine?!? solicită Monique pe un ton indiferent.
            - Te-am informat cu privire la punctele de presiune ce intervin asupra ta şi voi continua să o fac. Orice informaţie deţin şi o consider importantă va fi la dispoziţia ta. Echipa de anchetă care a demarat cercetările pe linia acţiunilor tale este formată din John Calloway şi Jamie Bardo.
            Şi, spunând acestea, începu să îi arate instantenee cu aceştia cu ajutorul unui dispozitiv de comunicare.
            Percepu câteva imagini cu Jamie Bardo, o femeie de o frumuseţe nativă imposibil de neremarcat. Apoi "minunaţii ochi albaştri", John Calloway... Este evident că informaţiile erau reale...
            „Tipul ăsta este pe înregistrările care le-ai adus”, interveni Lily. Deja am descărcat datele şi am început analiza...
            - Nu vei reuşi să obţii detalii despre ei şi nici organizaţia ta nu va reuşi asta deoarece ele sunt persoane în afara sistemului biom, continuă Corasdo. Dar, chiar acum, îţi transfer datele despre ei. Îţi sugerez să nu le faci vreun rău deoarece dintotdeauna ei au participat la cele mai celebre rezolvări de cazuri. Oamenii din umbră, cei cărora nimeni nu le mulţumeşte nici măcar cu semnalarea prezenţei lor dar şi cei atât de puţini pentru care atât de mulţi datorează mulţumiri. Te-am informat de asta pentru a conştientiza necesitatea de protecţie suplimentară. Aceşti oameni nu sunt nişte oarecine...
            - Şi, care este sprijinul de care ai nevoie?!?
            - Eu sunt compromis în orice fel de activitate. Nu mai pot interveni în vreun fel şi acest lucru nu îmi place...
            - Cunosc, interveni Monique, nu vă place să nu stăpâniţi perfect orice situaţie...
            - Corect... Şi, fiindcă sunt compromis, nu pot săpa pentru a obţine informaţii reale despre perechea Thank - Ada şi, ceea ce mă doare mai tare, despre evoluţia lui Dan... Eventual să pot acţiona în sensul sprijinirii lui prin diversele pârghii de oportunitate ce vor apare...
            „Perfect, ăsta vrea să avem grijă de Dan al lui”, izbucni Lily.
            - Deci, vreţi să facem un fel de schimb de protecţie?!? întrebă plină de îndoială Monique. Eu nu sunt la fel de compromisă, cum să pot face aşa ceva?!? Mai mult, sunt şi obiectul unei anchete...
            - Offf, reflexul protecţiei. Monique, nu ţie îţi cer asta ci organizaţiei tale. Încetează cu toate acesta, te rog! Uite, nu îţi cer altceva, nu continui în alt fel. Te gândeşti şi îmi dai un răspuns la momentul considerat de tine a fi oportun.
            - Data viitoare nu poate exista. Cei care ne monitorizează au înregistrat deja deplasarea ta aici, interveni îngrijorată Monique.
            - Drumul din trei direcţii către această locaţie are amplasate manipulatoare, fiecare element al structurii asigurând o ecranare şi manipulare a datelor pe o rază de aproximativ 250 de metri. În acest moment datele emulate de structura de acoperire "sugerează" bazei de date biom că sunt acasă la prietenul meu Robert, cunoscut ca "dezis de biom". Şi, orice tangenţă cu orice biom mă scanează în deplasare mea este emulată ca fiind cu totul o altă persoană căreia i se "descrie" un traseu real, funcţie de persoana optim de ales din baza de date biom... Deci, în aceste perimetre mă plimb liber cu alibiul perfect efectuat automat...
            „Ce chestie, proştii noştri de la Centru nu au aşa ceva. Corasdo ăsta este mai tare ca ei”, interveni plină de admiraţie Lily. „Vreau şi eu pentru noi aşa ceva?!?”
            - Chiar există aşa ceva, întrebă naiv Monique.
            - Da, şi ţi-l pun la dispoziţie fără probleme, atât timp cât ştiu că îţi asigură o protecţie suplimentară. Şi, gesturile sale indicau clar că iniţiase transferul de informaţii către terminalul de comunicaţii al lui Monique.
            „Dorinţă împlinită… Primul pas spre libertatea noastră! Îţi dai seama?!?” completă triumfător Lily.
            - Ce vreau să reţii legat de „biomatoare”, „biomator”, de la „biom” şi „emul-ator”, aşa le-am denumit şi sub numele acesta le vei găsi în documentaţii… S-au cheltuit resurse imense în laboratoarele „Coras Inc” pentru realizarea şi perfecţionarea acestora şi nu aş dori să cadă această tehnologie în mâini străine, eventual rău intenţionate. Este datoria ta să protejezi această tehnologie în strictul tău avantaj.
            „De parcă am fi proaste să dăm Centrului posibilitatea de a ne controla şi a ne opri eliberarea, evadarea!!!”, nu se putu abţine Lily.
            - Şi, nu uita niciodată, este un dispozitiv static. Amplasarea lui o veţi face după ce obţineţi elementele de analiză de la „scabiom”, de la „scan” şi „biom”, evident. El studiază în bazele de date biom programul, tipicul de activitate, tabieturi şi orice alte detalii care pot oferi capacitatea de identificare a unei persoane de emulat, inclusiv posibilitatea de transfer la altă persoană de emulat, în cazul încercării de acoperire de suprafeţe mai mari. Orice încercare de a folosi dispozitivul în mişcare atrage declanşarea alarmei de necesitate şi centrul biom trimite echipajele de intervenţie medicale şi de toate felurile la acele locaţii. Cu sau fără urmări, atât timp cât poate apare scanarea biom de urgenţă şi identificarea persoanei reale, cu toate consecinţele legale legate de manipularea datelor biom… Nu uita, numai static, numai după analiza de oportunitate de emulare…
            „Interesant „scabi” acesta al lui Corasdo”, ironiză Lily.
            - Sunt destul de bine dotată, dar pentru ce?!? interveni Monique.
            - Eviţi să ai probleme cu această anchetă şi, mai ales să nu ajungi în relaţii de corelaţie cu armata şi, de partea cealaltă, colectezi toate datele posibile despre Dan şi mă ajuţi când este posibil şi este cazul… În acest sens cred că este indicat să îţi cunoşti adversarul şi să acumulezi maxim de date posibile despre perechea Thank – Ada. Orice date deţinem le schimbăm automat, fără a aştepta solicitări suplimentare… OK?!?
            - Solicitările de partea cuiva atrag automat conformarea şi posibila rezolvare?!? întrebă autoritar Monique.
            - Nici nu se mai pune în discuţie.
            Atunci dispozitivul de comunicare al lui Corasdo emise un beep care îl făcu pe acesta să tresară.
            „Evident este un semnal de alarmă”, conştientiză Monique. Şi nici nu apucă să termine gândul că:
            - Draga mea, această întâlnire s-a terminat. Orice discuţie neoficială a noastră se va purta numai şi numai aici sau prin intermediul acestui dispozitiv de comunicare ce îl vei folosi numai şi numai aici!
            Şi îi întinse un dispozitiv de comunicare minuscul, de un format ce ea nu mai văzuse până atunci. „Un alt strass”, gândi automat Monique. Sesizând că Monique îl examina intrigată, Corasdo preciză:
            - Foloseşte sistemul de decodare corelat cu sistemul de protecţie. Funcţionează numai şi numai în raza de acoperire a acestuia. Cândva îţi voi explica mecanismul... Sau îl studiezi în documentaţii… Am aranjat să ai toate acreditările necesare atât la documentaţii cât şi în zona de producţie, astfel încât să poţi beneficia de tot ceea ce îţi trebuie.
            Şi, spunând acestea o îmbrăţişă, ca de „la revedere” şi plecă grăbit.
            - Te aştept în „Inimă”! îi transmise Lily când uşa se închise după Corasdo.
            Dar ea, dacă mai avea putere să ajungă până la pat, să doarmă… Era sleită… Rămase pentru un timp cu fruntea lipită de uşa ce se închise după Corasdo, după care îşi făcu curaj şi intră în „Inimă”…
            - Îţi vine să crezi tot ceea ce se întâmplă?!? o întâmpină Lily cu un ton grav.
            - Lily, sunt sleită de puteri şi mâine, de fapt azi, am o zi grea, spuse Monique după ce se trânti pe spate în pat.
Lily se apropie de ea şi începu să-i maseze umerii, tăcută, gânditoare. Într-un târziu spuse:
            - Sunt convinsă. Hai, mergi şi odihneşte-te. Am preluat toate datele de sincronizare şi voi căuta să analizez şi să găsesc soluţii la cât de multe probleme pot… Până ce te vei trezi şi după aceea… Hai, spuse Lily şi o ridică în şezut, după care o împinse să se ridice pentru a pleca…
            Şi, aproape inconştient, Monique se duse la odihnă, adormind aproape instantaneu după ce ajunse în pat.

            Hint: 1. Cursul.

Dorin M - 02 Noiembrie 2017